Fani ,caderile sunt de la cel rau ,dar unii sfinti ,intr-o perioada finala a vietii lor nu mai erau ispititi.
Am citit despre sf.Nifon al Constantiei ca nu mai avea ispite ,deci nu mai putea fi vorba de caderi in cazul lui.
A dori sa fii sfant mi se pare prea mult ,eu o vad ca pe o cadere in inselare.
Sa ne opunem pacatului ,sa il dezradacinam din noi si Dumnezeu va vedea daca am ajuns la masura sfinteniei.

despre sfintenie
 

Inainte de a ne impartasi ,ultima cantare este asa:

Sfintele Sfintilor...

Adica Impartasania se va oferi celor sfinti,celor care se vor impartasi...

Ce concluzie trag eu de aici ....Ca in momentul cand ne spovedim ,cu smerenie,cu pocainta si eventual(mai rar din pacate) cu lacrimi,atunci noi ne apropiem de sfintenie..

Daca de exemplu am muri in ziua in care ne-am impartasit,cu vrednicie,atunci am ajunge direct in rai...

Bineinteles ca in sfintenie sunt grade,nu vom ajunge la masura marilor teologi si nici a calugarilor ravnitori etc,insa suntem in stare sa atingem sfintenia..

Si multi parinti chiar romani,spun ca a ne sfinti este o datorie,o porunca...

Lucru ce il spunem si il cerem si noi zilnic in rugaciune Tatal Nostru(sfinteasca-se Numele Tau---in noi)..

Se poate, sigur, ca unii sa nu mai fi fost ispititi.. Subiectul ma depaseste, e drept...
Cat despre dorinta de a deveni sfinti, este chiar o porunca: "Fiti sfinti, asa cum Tatal meu este sfant". Tot crestinul este chemat la sfintenie.
Ca mai avem mult pana acolo, e altceva.

Sa nu uitam ca in biserica primara, crestinii se numeau intre ei sfinti. Iar sfintenia, se cunoaste dupa roade (fapte). Noi, de cele mai multe ori, nu mai apucam sa dam rod, pentru ca ne "uscam" din cauza multimii pacatelor.

Nu inteleg mesajul tau!
Traim vremuri grele,dar putem sa devenim sfinti..Nu ai citit ca pentru cei din urma crestini,chiar daca vor avea mai putine fapte decat primii crestini,vor fi mari in imparatia cerurilor? De ce? Pentru ca Dumnezeu tine cont si de circumstantele in care traiesti....

E bine sa ne consideram pacatosi,pentru smerenie,dar sa nu deznadajduim in a ajunge pe treapta sfinteniei!

Primii crestini de fapt nu se numeau intre ei sfinti pentru ca ajunsesera toti indumnezeiti (sau pe aproape), ci prntru ca erau in comuniune, prin Impartasanie, cu Dumnezeu care singur este Sfant.
De fapt asta inseamna Sfintele, sfintilor: darurile sfinte sunt pentru cei ce se sfintesc prin ele.

Deci prin Impartasanie ne apropiem de sfintenie!Ne sfintim!

Da!
De asta - si aici revenim in sfarsit la topic - este bine sa ne impartasim des (cu constiinta, desigur). Sa nu pierdem contactul cu Cel ce singur este sfant.

Asa e! Sa dea Dumnezeu,ca in aceste vremuri grele,sa intelegem ca o solutie este impartasirea deasa,pentru ca sa ne intareasca in drumul spre Hristos!

Pentru ca in zilele noastre nu mai avem exemple dupa care sa ne luam,sunt foarte smintitoare,si funia cu care ne putem lega de Hristos este Trupul Si Sangele Lui...

Bineinteles si rugaciunea,dar asta este o discutie pentru alt topic!

Primii crestini erau numiti sfinti, caci se sfinteau prin botez. Dar de la a fi botezat si pana la indumnezeire, e o diferenta mare. Sa ne amintim, ca ei dupa botez erau gata sa moara pentru credinta lor. Cati botezati astazi sunt gata sa-si dea viata pentru credinta? Sfintenia este si ea gradata, in functie de aportul credinciosului. De aceea nu putem pune pe aceeasi treapta pe cel botezat, adica sfintit prin botez, cu cel indumnezeit, adica ajuns la contopirea cu Dumnezeu, de la Care primeste si harisme, in viata fiind inca.

Anca, ai citit epistolele Sf Ap Pavel? Ai vazut cum ii certa pe primii crestini pentru tot felul de abateri de la viata morala si disciplina? Primii crestini nu erau sfinti in sensul de indumnezeiti, chiar daca aveau curajul sa isi dea viata pentru credinta...

Si eu ce am scris, Noesis?!?

Eu ma intreb cum si-a ales Iisus Hristos apostolii si sfintii care i-au urmat. Dupa ce?
Petru a fost un om obisnuit, a si pacatuit si s-a lepadat de 3 ori de El. Nu mai vorbim de Pavel.
Si totusi a fost ales sfantul cel mai mare chiar.
Pentru ca asa cum a citit, El s-a dus la ei in vis si le-a cerut sa urmeze o anumita cale, sa faca ceva in numele Lui si a credintei.
De ce tocmai pe ei si dupa ce s-a ghidat.
Cred ca altceva avea importanta pentru Iisus in om. Nu stiu exact ce viata duceau ei, sau mai precis dusesera ei pana atunci (ce pacate facusera, cat de curati si cuminti trupeste, post nu exista pe atunci etc.).

:21: N-am mai discutat o data subiectul asta cu apostolii?

Incredibil ce mult cerem de la altii, cata rigoare, perfectiune si tarie, cand noi insine avem atat de putin de dat. Stia Dumnezeu de ce i-a ales, inca de la inceputul veacurilor, inclusiv de Iuda stia si cu toate astea nu l-a ocolit nici nu i-a siluit aceluia libertatea, ba chiar, dinainte de veacuri stiind ce urmeaza, i-a aratat acestuia prietenie ca si celorlalti apostoli.

Ce vreau sa zic e ca, ok, e bine sa fim curiosi si sa dorim sa intelegem, dar poate ca avem o mica problema cand incercam sa reducem motivele si intelepciunea lui Dumnezeu la chestiuni care-s in ton cu psihologia omeneasca (pe undeva, cam asta fac si ateii, cand judeca actiunile si cuvintele lui Dumnezeu - in cazul lor, ei o fac doar de dragul ipotezelor - prin prisma ratiunii umane, ca si cum am putea folosi aceleasi unitati de masura si scheme cognitive).

@Noesisaa - ba nu, n-am discutat pana acum intrebarea pe care am pus-o eu: cum a ales Dumnezeu (Fiul) pe apostoli si altii care i-au urmat.

@Lareine - nu judeca nimeni aici alegerea lui Dumnezeu, nu stiu de ce te superi. Intrebarea se referea la discutia anterioara despre sfintenie si cum se ajunge sfant. La aceste criterii ma refeream si eu.
Vroiam sa inteleg cine este chemat sa fie sfant, cine poate ajunge sfant, in acceptiunea lui Dumnezeu.
Pentru ca eu am impresia ca sunt doua variante pentru sfintie: cea a lui Dumnezeu si cea a oamenilor.
Dumnezeu vrea altceva de la oameni, decat vor oamenii de la semenii lor, El vede si alte lucruri mai importante in credinta.

Nu putem sti de ce Dumnezeu il alege pe unul sau pe altul. Nu putem sti poate nici de ce ne alege pe noi pt o anumita treaba, poate doar f tarziu - si poate nu ne alege pentru motive asa de imbucuratoare pt noi, ci cine stie, poate pentru unele slabiciuni.

Sfintii nu sunt la inceput modele de morala si usa de biserica, si de altfel nici pe urma nu sunt in exterior asa cum ni se pare noua ca ar trebui sa fie. Uitati-va si voi la stilul sfantului Pavel, ce se burzuluieste cateodata, ce personalitate are - pun pariu ca daca ar scrie pe forum, multi l-ar clasa drept neortoodox! :-)
Sfintii sunt surprinzatori - ei devin cu adevarat ei insisi. Nu niste modele rigide.

Dar Sf. Apostol Pavel ii cearta pe acei frati, care sunt in greseala, pe unii dintre ei ii da chiar anatemei (Alexandru), pentru ca asa trebuie, ca acestia ori sa se indrepte, ori sa nu piara, spune el. Doar o persoana mandra nu accepta cearta de la un Apostol, de la un preot, de la un duhovnic.
Cat despre sfinti... sa-i lasam si sa nu spunem ce nu li se potriveste, sau ce nu stim. Sub nici o forma nu pot fi modele rigide, ci modele vii, a caror inaltime nu o putem atinge. Nu trebuie sa-i reducem pe ei la nivelul nostru, ci sa incercam sa ne ridicam la nivelul lor, prin rugaciune si prin fapte, nu doar prin cunostintele acumulate, caci atunci cand spunem Sfant, spunem indumnezeire si harisme, nu intelepciune omeneasca.

Sfintii sunt vii, insa nu sunt modele. Nu ne cere nimeni sa-i imitam, ci sa fim noi sfinti noi insine - sa gasim calea naostra spre sfintenie, aratata de Hristos care este Insusi Calea.

Sfinţii sunt MODELE drept de urmat ! Dacă pe ei nu-i înţelegem, cum oare crezi că-L vom înţelege pe Hristos ? Ei Sfinţii sunt tocmai oameni ajunşi la Desăvârşire, urmând ei înşişi Calea lui Hristos, ei ne sunt Modele , Mijlocitori şi Rugători neobosiţi în faţa Sfintei Treimi pentru iertarea fărădelegilor noastre , pentru că fără ei poate lumea s-ar fi stins de mult.

La cele spuse de Cristian as dori sa adaug, ca nu ne cere nimeni sa ne zavoram in pesteri, precum unii dintre sfinti, caci nu suntem calugari. Sa luam insa de la ei, ceea ce au primit de la Duhul Sfant: intelepciunea lor.
Si sa-i apreciem la justa lor valorare pentru dragostea lor netarmurita fata de Dumnezeu.

Nu, sfintii sunt EXEMPLE de credinta si viata placuta lui Dumnezeu. A te mantui o poti face intr-o miriada de feluri, nu trebuie sa imiti pe nimeni. Exemplul lor ne da incredintarea ca daca ei eu putut, orice om poate sa ajunga la o anumita treapta de theosis.

Orice om , chiar orice om ? Şi budistul , şi sectanţii , şi ereticii , şi yoghinii, şi masonii . . . ? ? ? Drept Cale îi avem pe ei pentru a afla CALEA ADEVĂRATĂ , în rest sunt vorbe-n vânt şi numai AMĂGIRE ! ! !

Sigur, in orice om, ca si copil al lui Dumnezeu, exista samanta de mantuire. Bineinteles, este mult mai greu, poate chiar imposibil, daca e pe o cale gresita. Dar asta nu trebuie sa judecam noi.

Pe departe de a judeca,dar vezi tu Cristina prin cele scrise ceva mai înainte, unii pot spune : "bun, bun, de e aşa pot să-mi schimb credinţa oricând fără probleme. . . sau , vedeţi că până la urmă ortodoxia nu-i singura cale spre adevăr. ,". Se pot înţelelege multe, prin această "flexibilitate"dusă la extrem . . . ! Eu zic că a-i lua ca exemplu pe Sfinţi şi a-i iubi , nu-i nici exagerare,nici greşeală sau mai ştiu eu ce, căci altfel, tiptil, tiptil, Il vom căuta pe Dumnezeu cel universal, într-o unică religie mondială , cu un papă universal înconjurat de gărzi şi steguleţe multicolore. . . apoi urmează - - - - - - - - punct.

Poate nu m-am exprimat eu bine. Am vrut sa spun ca sfintii nu trebuie urmati ca niste modele, ei trebuie urmati, sa zicem, ca niste persoane vii pe care le cunoastem. Fiecare dintre noi are persoane pe care le iubeste si care i-au servit oarecum ca model, dar noi stim ca cei care ne-au ajutat cel mai mult pe cale nu sunt cei pe care am incercat sa-i imitam, ci cei care au fost un fel de exemplu viu. Privind la ei, noi reusim sa ajungem noi insine, sa pornim pe calea spre Dumnezeu a noastra.

Chiar asa, Noesis? Oare prin aceste cuvinte nu ii situezi cumva pe sfinti sub nivelul tuturor oamenilor? Ori ei s-au ridicat cu mult peste nivelul multora in ceea ce priveste virtutile crestine. Ma indoiesc, ca noi le ajungem chiar si numai pana la degetul mic de la picior! Ei au realizat mai multe decat noi, stand in pesteri, in manastiri, rugandu-se si dedicandu-si viata toata lui Dumnezeu, decat suntem noi in stare sa facem, fiind in lume si bucurandu-ne de viata. Putem sa ne mantuim, dar facem prea putin in acest sens. Si atunci, e drept sa lasam stacheta in jos, la nivelul nostru, si sa postulam, ca si sfintii au facut la fel de mult?!? Spunand asa ceva, nu facem decat sa ne mintim "frumos".

Nu, Anca, cum sa ii pun sub toti oamenii. Vroiam doar sa spun ca si ei au pornit de la a fi oameni ca toti oamenii, nu au pornit de la nivelul de supra-oameni.

Nu stiu de ce interpretezi asa. Ideea este ca sfintenia ni se cere noua tuturor, indiferent de und eplecam, din lume sau din manastire. Nu a zis nimeni ca ar fi deja la acest nivel. Ci ca Hristos ne-a deschis calea catre el.
Eu nu prea inteleg, odata spi ca sfintii ar trebui sa ne fie model, odata ca orice am face nu am putea sa ajungem ca ei.

Sfinţenia dragă Alexandra , şi-n zilele noastre este dobândită de către unii dintre cei din astă lume . Sfinţii apar tot timpul , indiferent de vremuri şi independent de părerea şi voia noastră . Nu e greşit , ci dinpotrivă ,să aveam astfel de modele, de repere! Cu ce crezi că-i greşit aşa ceva ?

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

carte
 

ai facut de multe ori referire la "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev".
Am dat un search pe net si am gasit asta.. sper ca este cartea intreaga.
http://www.pateric.ro/category/pater...or-de-la-kiev/

Da, intr-adevar acesta este Patericul Lavrei Pesterilor. Multumesc, Anna. Sper sa fie multora de folos. Este o carte minunata. Atunci nu mai e nevoie sa vin cu exemplele promise mai sus.

Adevărat ce spui Anca.Tocmai citesc despre Cuvioşii Părinţi Athoniţi ai veacului al XIX scrisă de Antonie Ieromanahul.
Sunt copleşită văzând atâta nevoinţă şi lepădare de sine.
...
Am lăsat cartea din mână când la ştiri s-a anunţat propunerea de canonizare a poetului Mihai Eminescu căci, nimic din cele ce am citit cu câteva momente înainte nu ştiam să fi făcut poetul.
Mi-am pus întrebarea firescă:cum se dobândeşte sfinţenia?

Un raspuns f bun a postat Cristian: http://revista-ecoul.com/cine-sustin...-lui-eminescu/
Interesante sunt si reactiile din partea cititorilor.

Nu reuseam sa ma loghez de cand cu noua versiune a paginii (cea de ieri).
Acum pot iar sa scriu si as vrea sa spun ca eu am convingerea si mi-a spus asta si un preot mai in varsta, cu ceva ani in urma, ca sfintii aceia de acum 2000 ani era altfel, aveau ceva special.
Noi nu avem asta si nu putem fi niciodata sfinti, orice am face.

Mai vad si om diferenta: intre a fi/trai sfant cu adevarat si a fi om obisnuit, canonizat ca sfant.
Am inteles ca multi au fost si sunt canonizati ca sfinti, fara a fi avut de fapt merite pe taram religios, ci pentru anumite merite in alte domenii.
De ex. domnitori ca Stefan cel Mare sau Brancoveanu, nu cred ca au trait ca niste sfinti (cu post, abstinenta, rugaciuni si etc.). Meritul lor a fost unul strict istoric si omenesc (jertfa pentru tara si popor).
Acum se pune problema si cu Eminescu. Nici el n-a trait ca un sfant.
Chiar mi se pare exagerata canonizarea ca sfinti a acestora trei, si a altora ca ei. Au merite f.mari pentru omenire, dar in acceptiunea strict crestina si religioasa este putin discutabil.
Trebuiau/trebuie lasati sa fie "icoane" fiecare in domeniul sau, dar nu stiu daca in biserica.
Sau ma intorc la intrebarea: dupa ce criterii sunt canonizati oamenii ca sfinti?
Sau ma duc si mai departe, la notiunea de crestin si ma intreb:
Bun crestin e cel ce face ceva concret pentru semeni, sau cel ce singur intre peretii lui se roaga, posteste si se abtine de la sex, se duce la biserica (adica este monah, pustnic, etc.)?

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Noi putem sa-i avem ca model ca oameni, sa tindem sa ne asemanam cu ei, dar ceea ce au facut ei noi oricum nu putem. Adica: nici domnitori si razboaie, nici poeti ca Eminescu si nici monahi nu putem fi.

Eu mai cred ca Dumnezeu are si aici o putere, ca El decide cine poate si va fi sfant si le si da puteri speciale in acest sens.

Mai exista in schimb alte persoane pe care le putem lua ca exemplu si model, pentru viata lor de om in general: parintele Galeriu, alte persoane care au avut mari contributii in diverse domenii, mai ales sociale, fara ca aceste persoane sa fii excelat prin anumite trasaturi crestine.

De ex. multa lume spune ca parintele Galeriu a fost un sfant. Intr-un anume sens chiar a fost, dar a fost un om normal: casatorit, a avut copii, a iubit animalele, a trait in lume, a fost profesor. A trait curat, a postit, a fost preot (de mir insa), a scris, etc. A facut multe pentru copii orfani, oameni, etc.
Ca el putem sa fim si noi, in afara de a fi preoti/teologi.

Dumnezeu stie cel mai bine cine si de ce trebuie sa fie sfant canonizat. Acei oameni vor si ajunge sfinti, le da aceasta putere si acest drum.
Noua restul nu ne da aceste puteri si nici nu ne cere sa fim sfinti, ci oameni normali, dar buni crestini, dupa puterile noastre.

Toate astea sunt si o dovada ca sfintenia poate fi si in altceva decat post si abstinenta si monahism si poate fi si numai in fapte marete pentru omenire.

@Sophia,
Indraznesc sa adaug urmatoarele:
- Sf. martir Constantin Brancoveanu si-a vazut cei 7 fii ucisi sub ochii sai. Si a ales ortodoxia cu pretul vietii sale si a copiilor sai. Fara indoiala, este mucenic!

- Ma intristeaza si ma revolta felul de a ne raporta la unirea trupeasca din casatorie ca fiind "sex". Mi se pare trist, foarte trist... "Sex" este un cuvant foarte nepotrivit pentru ca ne trage mintea spre neinfranarea propovaduita de societatea libertina a zilelor noastre.
In casatorie se unesc sotul, sotia si Hristos. Cum sa vorbim de simplu "sex"? Este o blasfemie! Cei doi devin un trup IN HRISTOS. Tocmai de aceea cei doi trebuie sa tina cont ca sunt impreuna chemati la marturisirea lui Hristos prin viata lor si la unirea cu El; caci nu sunt doi, ci trei: sotul, sotia si Dumnezeu.

-In ortodoxie TOTI suntem chemati la sfintenie, fiecare dupa masura sa: si monahi, si casatoriti, si preoti, si mireni. Ca nu toti ajungem, e partea a doua. Pentru ca nu toti raspundem chemarii asa cum ar trebui. Sf. Filotea, de exemplu, nu era nici bogata, nici scolita; era o simpla tzarancutza, dar a raspuns asa cum trebuia. In plus, exista o multime de sfinti care au fost casatoriti. Si exemplele pot continua. Insa sfintenia nu se dobandeste "hocus-pocus".

Iata un link folositor, unde poti citi despre Sf. Calinic de la Cernica:
http://www.orthodoxphotos.com/readin.../calinic.shtml
Cand mai mergi la Bucuresti, da o fuga si pana la Cernica, la o mica distanta de capitala. Si acum se intampla minuni la moastele Sfantului.

Parintii Cleopa si Arsenie Boca, pe care toata lumea ii considera sfinti,
inca nu au fost canonizati. Cert este ca oamenii se duc la mormantul Pr. A. Boca tocmai pentru a se vindeca de diverse boli, sau pentru a multumi pentru vindecare.

Inainte de a face niste afirmatii, ia Istoria Rom, citeste de 30 ori ca s-o intelegi.

Tu sii ca noi avem sfinte manastiri pe muntele Athos? Tu stii cine le-a intretinut? Tu stii cine s-a luptat cu otomanii ca sa nu ne cotropeasca si sa-si impuna religia lor ? Tu stii cum batjocoreau otomanii femeile, violanda-le si taiandu-le sanii? Tu stii ca datorita acestor domnitori noi astazi suntem crestini-ortodocsi???????????????

Cum ai putut sa treci ca voda prin loboda prin scoala, si sa sustii aici tampenii, acesti mari Domnitori si Sfinti, nu au facut nimic,

-stii tu cate presiune s-au facut asupra lui C-tin Brancoveanu si cei 4 fii ai sai, ca sa se lepede de credinta crestin-ortodoxa, adica sa se lepede de Mantuitorul nostru Iisus Hristos??????????? Si tot a spus nu !!!! In fata lui i-au fost omorati fii, rand pe rand, si la fiecare inainte de a-l omora era intrebat , renunti???? Si tie ti se pare nimic??????A murit ca un martir!! si tie ti se pare nimic?????

-Tu ai auzit de batalia de la Vaslui? Tu stii ca pe campul de lupta el ridica cate o biserica pentru sufletele celor morti in lupta? Tu stii cate manastiri a ctitorit??????? A , da Stefan cel Mare le-a ctitorit. A luptat si si-a aparat tara si credinta, e putin?


Tot ce s-a intamplat pana acum, s-a intamplat cu Voia Bunului Dumnezeu.

Te rogi 'Tatal Nostru'? ....Faca-se Voia Ta....o accepti oricare ar fi ea?

In ziua de azi tot mai multi renunta foarte ushor la credinta ortodoxa, afirmand ca mai toate religiile sunt la fel, si ca ar exista mici diferente, care nu-si prea au rostul, ca doar pana la urma nu ne rugam aceluiasi Dumnezeu. Asta e batalia contemporana.

Apropos Parintele Boca, si nu Boca, ca nu ati fost colegi de clasa.

@Mirabela
Nu stiu ce te-a apucat. Ma insulti pur simplu, te legi de scoala, de cunostintele mele si alte lucruri private. Eu nu m-am luat de nimeni. Da? Si n-am insultat si jignit pe nimeni. Imi spuneam in liniste niste nedumeriri.
1. Cunosc istoria romanilor.
Eu vorbeam insa de altceva. Nu era vorba ca nu recunosc meritele domnitorilor, sau unor monahi, dar eu vorbeam de criterii de sanctificare.
Oameni ca fostii domnitori romani au avut merite istorice, chiar au fost credinciosi. Dar noi nu cunoastem viata lor privata: cat au postit alimentar si trupeste, cum au trait, etc.
Voi vorbiti aici pe forum (cel putin), despre alte criterii pentru crestinism si mantuire. Voi cereti anumite lucruri speciale de la oameni, in numele credintei si mantuirii.
2. Am pus par. in fata si pe urma am insiruit numele monahilor. Eu respect oamenii,chiar daca nu ma simt respectata de unii.
Si la ei mi-am pus intrebarea asupra criteriilor de sanctificare, pentru ca si la ei lipsesc unele aspecte importante din definirea credintei si din sanctificare.

Doar despre aceste criterii vorbeam si am sa continui, dupa ce termin sa-ti raspund la intrebari.

3. Da, ma rog si fac multe pentru credinta. Si da, voia Domnului este tot timpul si stiu ca toate se/mi se intampla din voia Sa, fie ca vrem sau nu. Spre deosebire de voi aici, eu nu cred ca ne-A lasat liberul arbitru. Vointa noastra nu (prea) conteaza.
Uite exemplul cel mai dureros: mi-a luat de tanara parintii, nu mi-a dat copii si altele. Asa a fost voia Lui si cu asta trebuie sa traiesc.
Esti multumita?
Si nu, n-am renuntat si nici nu voi renunta la credinta mea ortodoxa, desi unii ca voi ma duc rau in aceasta ispita. Pentru ca eu nu vad ortodoxia in acest fel, de a lovi si umili oamenii in orice chip.

Revin la subiect: consider ca exista oameni care multe merite si indeplinesc multe criterii pentru a fi sanctificati.
Am vazut undeva aici pe forum liste cu sute de sfinti romani necunoscuti, fosti monahi sau mai stiu eu. Nu ii cunosc si nu stiu ce merite au avut.
Este greu sa compari oameni, mai ales daca nu ai niste criterii comune.
Sa-i punem oare la un loc pe sfinti ca : Apostolii, sau alti martiri, sau alti sfinti din vremea lui Iisus cu sutele de monahi romani contemporani? Eu n-as face-o, decat daca as avea criteriile comune in fata, pentru sanctificare.
Exista pe de alta parte oameni care au facut enorm pentru omenire si care nu sunt recunoscuti si sanctificati, desi ar merita mult: medici care au salvat si ajutat mii de vieti, artisti, descoperitori etc.
Parintele Galeriu si alti preoti de mir care s-au implicat mult si social, ca acel preot care a deschis cantina pentru saraci, sau acela care are grija undeva in Prahova de zeci de orfani, oferindu-le adapost si ingrijire, poate ca sunt mai degraba sfinti decat parintii monahi Cleopa, Boca si altii (pentru mine cel putin).
Eu vad credinta mult in fapta si in ceea ce se face concret pentru oameni.
A scrie numai lucrari care nu sunt intotdeauna cu respect pentru oameni, a certa si umilii oamenii (femei, oameni casatoriti numindu-i desfarnati si pacatosi si murdari) cum fac unii parinti monahi, nu este tocmai demn de un sfant.

Fiecare cum simte si vede crestinismul. De aceea va si ma intreb ce criterii sunt pentru sanctificare.
Si de unde stim noi ca nu exista si printre noi oameni care sunt buni credinciosi si prin viata si suferintele lor merita respect (si nu umilire si jignire pe forum)? Dar asta vede numai Dumnezeu si va judeca.

Si faptul ca unii oameni sunt convinsi, in numele lui Dumnezeu, ca biserica trebuie sa fie numai una, asa cum a lasat-o El si nu faramitata si zapacita de fiecare om dupa placul lui (caci repet a mia oara: oamenii distrug ceea ce a lasat Dumnezeu si inventeaza ceea ce El nu a facut) va judeca tot bunul Dumnezeu si nu voi aici.