1. N-am inteles acel canon. Era copilul lui Timotei si ea n-avea voie sa intre la el, sau cum?

Sau o lauza nu are voie sa in tre la copilul ei? Si atunci cum il alapteaza, cum il schimba? O fi avut bona. In ziua de azi ce faci? Nu exista sa ti-l alapteze altcineva.
Si cata vreme nu avea voie la copil? Luni de zile? Ca lauzia dureaza...

2. La maici este asa: nu se duc la biserica in zilele acelea. Stau si se roaga in chilia lor. Inclusiv maica stareta. Cum fac restul? Nu stiu.
Maica Domnului cum a facut? Pai ei se duceau la templu, iar acolo erau alte reguli.
In plus se considera ca Maica Domnului este altfel, fara pacat. Mi se pare ca nu a mai avut nici menstruatie. Nu stiu sigur. Prin nastere i s-a anulat pacatul stramosesc.

3. Nu e vorba de razvratire. Eu una respect regulile. E vorba aici doar sa intelegem niste lucruri. Si unii preoti sunt mai ingaduitori, vad si ei altfel lucrurile.
Si da, stiu cum era inainte de revolutie.
Si stiu si cum era si dupa.
Si da , ma simteam si eu aiurea din multe puncte de vedere. Doar trupeste.
Nu ma simteam pacatoasa. Totusi ma apasau regulile si le respectam.
Dar cum spuneam, nu este peste tot la fel. Sunt si altfel de preoti...

Problema este ca primele zile sunt destul de importante pentru a dobandi acea legatura intre mama si bebe. Iar daca bebe este ingrijit la inceput pentru 40 de zile si este si alaptat de alta femeie, mama lui nu il va mai putea alapta, caci bebe va recunoaste doar laptele celeilalte femei si tot probabil sa nu o mai recunoasca pe mama lui. Daca multe persoane care se preocupa cu legatura mama-nou nascut spun ca separarea mamei de copil doar ptr. cateva zile in spital, dauneaza legaturii intre mama-bebe, ma gandesc cum o sa fie dupa cateva saptamani. Copilul pana la 6 luni parca, nu realizeaza ca nu face pare din mama sa. Sa nu mai zic ce inseamna ptr. o mama sa fie separata de pruncul ei. Nici eu nu inteleg aceasta chestiune, as minti sa spun ca stiu la ce se refera acest canon si ce alternativa ofera. Mai ales in zilele noastre. Sa il ingrijeasca tatal si sa primeasca lapte praf? Sau lapte de la mama in biberon? Dar nici poate nici asa nu e bine caci vine de la lauza. Oricum, daca bebe primeste biberonul asa repede se va obisnui cu el, caci e mai comod si nu va mai accepta sanul, apoi laptele matern nici atat. Cum am spus, se rupe legatura. Poate puteti sa explicati care sunt alternativele in ziua de astazi ptr. femeia lauza cu bebe botezat. Caci eu nu pot sa vad. Am expus nelamuririle mele din nestiinta si ptr. a intelege. :)

Cele mai fragile zile din viata unui om sunt primele zile de viata pentru ca din momentul nasterii incepe drumul omului spre independenta prin ruperea incet-incet a legaturilor materne; daca aceasta rupere se face violent, cu socuri sentimentale, atunci copilul va fi handicapat sufleteste si sunt cazuri destule care confirma acest lucru(vezi crimele "semestriale").

De aceea cred cu tarie ca o fortificare spirituala(sufleteasca) se obtine mai usor daca resursele materiale sunt asigurate; prin urmare, cu cat bebelusul este mai mult timp legat de mama sa cu atat mai puternic se va adapta mediului de la care ulterior va obtine produsele necesare vietii. Tot atunci(la nastere) sufletul pruncului este mai curat decat la botez deoarece de la nastere incepe sa i se "murdareasca" aura sufleteasca.

Cred ca din punct de vedere... astral(sau divin) s-ar putea interpreta ca lauza, fiind atunci impura, lezeaza puritatea noului-nascut, puritate care i-ar putea aduce mantuirea daca ar putea fi pastrata la fel toata viata.
Si Fecioara Maria a respectat perioada (cu procedurile) de curatire de dupa nastere cu toate ca ea era binecuvantata intre femei; tocmai pentru ca era binecuvantata nu voia sa evite respectarea datinilor fiindca stia ca-i sunt folositoare Pruncului.

Stiu ca Fecioara Maria a respectat randuiala, dar nu cred ca nu a alaptat in perioada respectiva, caci botezul ortodox a luat fiinta dupa Invierea Domnului. Eu ma gandeam strict la alaptare bebe cand mama este lauza iar bebe a fost botezat de urgenta. Oare cum se face in prezent aceasta chestiune. Eventual primeste pogoramant de la duhovnic. Poate sa fie si asa. Dar bine ar fi sa vina preotul si sa binecuvanteze pruncul la 8 zile ptr. a fi ferit de probleme si ruga din partea mamei banuiesc ca ar ajuta sa fi bebe sanatos 40 de zile pana la botez. Nu sunt impotriva starii de leuzie sau ca mama trebuie sa astepte 40 de zile pana trece perioada, daca canoanele asa spun, asa este. Ma intrebam numai cum se procedeaza daca mama este lauza si bebe botezat, chiar se separa definitiv pana trec cele 40 de zile? Nu prea ar fi bine din motivele enumerate mai jos.

Ei, nici chiar imediat dupa botez. Caci la 40-60 de zile bebe este inca mic si curat. Nici nu prea stie pe ce lume traieste. Stie doar de mama si tata. Intai este constientizarea existentei mamei, si apoi existentei sale. Este foarte interesanta aceasta legatura intre mama si prunc. Si perioada sarcinii si a nasterii in sine, iarasi doua momente importante; sunt un fel de "rite of passage", de calatorie pe care mama o face inconstient mai mult. Hm. Am cam fost off-topic, imi cer scuze.

De unde stii ca e canon privind acest aspect? Nu-mi vine sa cred.
Nu poate rezista copilul.

Canon ptr. mama. 40 de zile, cand este leuza sa nu mearga la Biserica. Nu asa e?

Si apoi, chiar mai jos/sus a adus vorba cineva de canonul Sf.Timotei din Alexandriacare spune ca daca copilul este botezat, iar mama inca este leuza, atunci mama nu are voie sa se atinga de copil.

Ei, asta se întâmplă destul de rar, din fericire.

Autorul acestei...ciudatenii este sfant?!
No comment.

Nu ştiu de ce, în ultima vreme, papistasii ţin cu tot dinadinsul să dea cu mucii în fasole!

:71:

Doar s-a adus in discutie si ieri treaba asta si mai demult, nu este o chestiune noua. :)) Apoi, eu am priceput ca Demetrius e de acord si ca ar trebui sa facem exact asa si astazi, de aceea l-am rugat sa propuna solutii, desi cred ca ne-am incurcat in dialog. :)

Raman la parerea ca tot ce se poate ca duhovnicul sa dea un pogoramant ceva daca este canon si nu un sfat oarecare. (doar canoanele nu se schimba dupa vreme si mintea noastra)

Colega Laura19, ti se pare ca Botezul (nu o ierurgie oarecare, ci una din Taine) e mai slab decat postulata impuritate rituala a femeii proaspat lehuze?! E ca si cand, Doamne iarta-ma, spui ca puterea lui Dumnezeu nu poate birui pacatul/necuratia/ispitele/etc. Sa nu fie cuiva sa gandeasca/creada/marturiseasca asa ceva!!!
Dogmele sunt imuabile si imutabile. Daca cineva, autodefinit crestin, nu crede in Trinitate, sa zicem, isi taie singur podul spre mantuire de sub picioare. Insa canoanele sunt dinamice: esti de acord ca Biserica e VIE, ca si Intemeietorul ei la Cinzecime, Duhul Sfant.

Inteleg canonul sa nu mearga la biserica timp de 40 de zile si mi se pare rezonabil, dar sa nu se atinga de copil, nu inteleg, desi asta am comentat gandindu-ma ca e vorba de un timp scurt pana dupa un ritual de curatire.
Ar trebui sa citesc textul Sf Timotei.

Si neoficial ce esti? Varza?

Si la acest subiect si discutie se poate aplica f. bine cuvintul de la threadul cu pisica lui Mihnea Dragomir : un stupid arunca o piatra in lac si apoi noian de isteti se chinuiesc sa o scoata .

Lucruile sunt destul de simple !
Cel mai devreme un prunc se boteaza la 40 de zile de la nastere , moment in care inceteaza si necuratia mamei .
Singurele situatii , de exceptie ,sunt cele in care copilul este in pericol de moarte si ca atare se boteaza in orice moment .
Dar marea mare majoritate a cazurilor de botez se intimpla mult dupa cele 40 de zile de la nasterea pruncului.
Asa ca nu este cazul de filosofie conceptuala legata de faptul ca mama nu se poate atinge de copilul proaspat botezat .

Apoi, in practica Bisericii Ortodoxe , cu mama si cu pruncul se mai intimpla si alte lucruri bisericesti pina la botez :
- rinduiala din ziua intii la femeia care a nascut(pt. insanatosirea si inzdravenirea grabnica a ei, pt. iertarea pacatelor,pt. binecuvintarea acesteia, pt. paza si apararea pruncului de duhuri rele si boli, etc) , cu sfintirea aghiasmei si curatirea casei mamei;
- rinduiala din ziua a 8-a : rugaciuni de curatirea mamei si cele de imbisericirea pruncului si alegerea/punerea numelui (denumita conform Molitfelnicului : Rugaciune la insemnarea pruncului, cind i se pune numele).

Inafara canoanelor, care produc greata femeilor botezate ortodox, starea de necuratie a lehuzei este intarita prin rugaciunile savirsite in aceste zile pt. curatarea ei , care este compelta la 40 de zile p.n.(post natale).
Redau doar un fragment din rugaciunea a 3-a, la femeia lehuza, care se savirseste in prima zi :

"Doamne, Dumnezeu nostru, Care ai binevoit a Te pogori din cer si a Te naste din Sf. de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, pt. mintuirea noastra a pacatosilor, Tu, Care sti neputinta firii omenesti, iarta, dupa multimea indurarilor Tale, pe roaba Ta aceasta , care a nascut, caci tu Doamne ai zis: cresteti si va inmultiti si umpleti pamintul."

Judecati singure surorilor de ce preotul se roaga pt. iertarea lehuzei !!
Continuind :

"Cauta din cer si vezi neputinta noastra a osinditilor, si pe roaba ta aceasta (si se rosteste numele lehuzei)si toata casa in care s-a nascut pruncul acesta.
Iarta-i si pe cei ce s-au atins de dinsa si pe cei care se afla aici, ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitor, ca tu singur ai putere a ierta pacatele "

Revenind , de ce se considera toti cei intrati in casa lehuzei si cei care s-au atins de ea ca au pacatuit ??? De curata ce este ? Ca alt lucru decit nasterea nu s-a intimplat cu ea !
Caci pt. toate acestea , ca si in cele de mai sus , se fac rugaciuni de iertare si curatire !

Dar exact asa cum am mai zis , cititi si judecati singure si observati ca infara de canoane , exista rugaciuni precise care se fac cu ocazia nasterii si pina la botez.
Sau , pt. a intelege perenitatea, valabilitatea eterna a canoanelor, biserica a intarit acestea cu rugaciuni care se savirsesc in mod curent si obligatoriu la nounascut si la lehuza .
Ce se intimpla daca ele nu se savirsesc ?... va documentati singure , sau este potrivit sa stiti ca urmarile pot fi infricosatoare sau cel putin iesite din firesc .
Care dintre feministe doreste sa incerce ... este numai treaba ei !


Iar despre discutiile interminabile legate de menstra se aplica idila cu piatra aruncata in lac, ca si in cazul pisicutei orante, "vreau sa plec de acasa", "stimata Doamna" si altele de calibrul acesta !

Dar sa nu itam , eu nu ridic nici o ingerinta asupra libertatii orisicui de a cauta orice piatra aruncata in orice lac de temiricine !

NB: pt. cverulentii revendicativi neostoiti le recomand orice editie a Molitfelnicului .

Mai clar de atat nu se putea. D-l doctor a dat un raspuns, care e de fapt raspunsul Bisericii. De acum inainte, orice intrebare sau perpelire pe aceasta tema poate fi socotita rea-vointa si intentie de blasfemie.
Va multumesc, domnule doctor Zaharia!

Prietene drag , sper ca nu esti tot Erethorn !
Nu de alta dar m-as intrista iremediabil !

In rest, pace si bucurie tie !

Multumim mult pentru detaliile oferite. Citindu-le, parca "mai vin si eu de-acasa" desi pe de alta parte sunt usor nedumerit. In cazul meu sunt doua situatii diferite: nasterea mea, si nasterea primului nostru copil.
Despre nasterea mea, e o poveste destul de ciudata. Nu cunosc exact motivele, dar stiu ca am fost nascut la 8 luni si jumatate, dupa multe ore de dureri sfasietoare, iar dupa nastere se parea ca nu aveam sanse de supravietuire. Ca urmare, a fost chemat de urgenta preotul cu toate cele de trebuinta, nasii, si s-a facut botezul in regim de urgenta, dupa care am fost dus cu mama cu tot la o maternitate mai "dotata", dintr-un alt orasel, unde am ramas in incubator din 2 Aprilie (1960) pana pe 20 cand dupa stirea mamei nici macar nu clipeam, ca de supt nici nu se punea problema. La insistentele ei (si de frica lui tata, care facuse deja Pastele singur, avand in grija ceilalti 5 copii, si care isi cam pierduse rabdarea) asistenta sefa mi-a facut o anumita injectie in urma careia se decidea soarta mea: traiesc sau mor. Majoritatea celorlalte cazuri se sfarsise prin moartea copiilor, dar asistenta a luat in calcul faptul ca mama avea deja acasa 5 copii, iar eu eram cam cat o furculita... Nimeni nu-si mai facea iluzii in privinta mea. In urma injectiei, a doua zi dimineata... m-am trezit extrem de... infometat, iar Sambata, 23 Aprilie, mama m-a pus intr-o cutie de pantofi si "m-a furat" pur si simplu, dupa un scenariu pus la cale de tata, care astepta in gara. Nu e poveste, e purul adevar, iar daca s-ar fi intamplat sa mor acasa, cu siguranta mama ar fi intrat la inchisoare. S-a intamplat insa ca Dumnezeu sa vrea altfel. Privind retrospectiv, inteleg ca mama m-a strans la piept inainte de a se curati de lahuzie. Ca sa nu mai vorbesc ca m-a alaptat vreo 2-3 saptamani, inainte ca acest termen sa se sfarseasca. Acum probabil sunt subiectiv. Era mama mea, iar eu am "vazut-o" toata viata mai presus de orice femeie din lume; mereu supusa si smerita, mereu cu o vorba calda si incurajatoare, mereu pregatita din toata inima pentru ajutorul celorlalti, mereu sculandu-se prima, mereu culcandu-se ultima, niciodata pana nu termina totul (vase de spalat, dat cu matura, aranjat hainele noastre)... Inteleg asadar ca, procedand astfel cu mine, a pacatuit. Nu ma indoiesc ca, avand o buna relatie cu preotul satului, aceste lucruri au fost oarecum ingaduite, dar totusi, dupa Sfanta Traditie, a pacatuit! Ei, nu stiu de ce, dar pentru atata lucru, eu chiar nu cred ca Dumnezeu nu a iertat-o! Si nu pentru ca ar fi fost o sfanta, ci fiindca Dumnezeu stie cel mai bine sa coboare in sufletul fiecaruia!
Cazul al doilea, este fiul meu. Cred ca am gresit constient, desi, judecand dupa gradul de constiinciozitate de atunci... eram aproape aerieni. Stiu totusi ca sotia primise sfaturi serioase din partea mamei ei, in privinta perioadei de lehuzie: fara vizite, fara nimic din cele interzise. Si totusi... Nu se implinise cele 40 de zile cand ne-am pomenit cu doua dintre colegele ei, la randul lor si ele destul de departe de astfel de reguli. Desi surprinsi, nu am fost in stare sa "baricadam" usa catre copil. Nenorocirea a fost ca la plecarea lor, copilul a intrat in coma. Era ca un prosop, oricate palme i-as fi tras. Dumnezeu a vrut ca pe aceiasi scara cu noi sa locuiasca si un preot cu mare har, care mai tarziu mi-a devenit duhovnic si care imi este si astazi. Datorita Parintelui, si a rugaciunilor facute de el in acea noapte cu copilul in brate, noi am reusit sa-l vedem cum isi revine, dar destul de tarziu, dupa aproape o ora, care pentru noi a fost de departe cea mai lunga ora din viata noastra. Evident, au urmat citirile pentru botezul de urgenta, iar "cealalta jumatate" a urmat in ziua urmatoare la biserica, cu nasii. Din cele ce-am citit mai sus, "ma luminez" si inteleg in oarecare masura cum au stat de fapt lucrurile. Cel putin asa imi inchipui!...
Inca o data, multumesc frate Zaharia pentru aceste detalii deosebit de pretioase pentru cine doreste sa duca o viata in legea lui Hristos!

Nu e, stai liniştit.

Multumesc, domnule doctor, si la fel va urez si dvs. Nu, nu sunt fratele ex-Erethorn. :) Dar ce s-a intamplat, ati avut o disputa serioasa cu colegul nostru? Oricum, oricine ar fi scris ce am scris eu, cred ca e in asentimentul dvs. Cand Biserica vorbeste, toate vocile prostesti trebuie sa taca. Odata ce ati detaliat randuiala Bisericii, si nu parerea unei persoane, fie acea persoana chiar un crestin induhovnicit ca dvs., orice comentariu ulterior de genul "da' de ce? da' nu trebuie. da' nu vreau. da' e gresit" ar fi un "splendid" (din pdv-ul vrajmasului) amestec de prostie, necredinta, rautate, si cautarea nodului in papura.

Eu am inteles si sunt de acord cu ce scrie Zahariareferitor la lauza si rugaciunile speciale pentru ea si prunc.

Discutia de mai sus era insa legata de un canon care spunea, daca a fost bine citat, ca lauza nu are voie sa se apropie de pruncul ei.

Si toti ne-am intrebat ce solutii are? Cine ingrijeste si mai ales alapteaza copilul.
Sunt totusi 40 zile! Daca nu si mai mult (ca fiecare femeie are problemele ei si nu se curata la apasare pe buton).

Si n-am inteles din povestea lui Mos-Neagu ce era cu copilul si colegele sotiei.
Era cineva necurat in acel caz? Sau copilul inainte de botez era cu problema?
Sau colegele mamei erau necurate si de aia a avut copilul probleme.

M-ati derutat si mai rau. Ca inteleg ca ininte de botez nici pruncul nu este curat.

Eu n-am auzit de mama sa-si lepede pruncul. Si la maternitate ti-l da imediat dupa nastere sa-l alaptezi.

Si am tot citit ca povestea cu izolatul copilului pana la botez nu are nimic cu biserica. Si nu pateste nimic.
La noi in biserica se citeste mamei cu pruncul mai intai acasa (daca cere) si apoi la biserica. Si botrezul este mai tarziu. Asa ca ies pana atunci cu totii in lume.

Fratilor, va rog eu, incercati sa scrieti mai clar si mai la subiect. Ca ne alegem doar cu farame si nu mai intelegem nimic.

'Copilul botezat'
Acu' e mai clar?

Oi vei... Mare comoara rabdarea asta! Kernelu' meu, saracu', are un atac de panica. Nu au fost Zaharia si Dragos destul de clari?!

Nu este chiar imediat. Depinde f.mult de spital si de personal. Mama are dreptul la 2 ore cu bebe imediat dupa nastere. Dar, deobicei pruncul este aratat mamei si luat de asistenta sa fie spalat, infasat, imbracat, vaccinat si dureaza 1-3 ore pana ti-l da in camera si deobicei i se da si lapte praf pana ti-l aduce. Depeinde f.mult de spital. Cele din Romania inca au mentalitatea asta veche si nu e singura tara. Am inteles ca si in sua e cam dezastru cand vine vb. de nastere.

De ce se pune problema despre "de lepadat" ?
Pai nu stiti ce inseamna "a lepada" ? Si daca stiti , ce cauta aici aceasta idee?
Credeti cumva ca Biserica ar binecuvinta asa ceva ?
Va comportati ca si cind ati invatat limba romana de la vecina Eniko, si si atunci pe fuga !


In al doilea rind , de ce amestecati atitudinea si practica unei institutii de stat cu rinduiala Bisericii Ortodoxe , intr-un stat laic ?

Pai daca incurcati lucrurile intr-un asemenea hal ,mai credeti ca ne vom intelege vreodata , ca vom mai iesi la lumina ?

Nu inteleg. Am facut o mica paranteza legat de faptul ca in maternitate nu ti lasa pruncul imediat dupa nastere, asa cum ar fi normal si natural. Intr-adevar, aceasta paranteza s-ar incadra mai bine la alt subiect. Nu am dorit sa incurc itele. :)

Nu v-am avut in vedere in postul meu !

Da. Iertare, sunt putin neatenta astazi.

Sunt convins că Sophiei i se adresa.

Fratilor, dar ce nu intelegeti din ceea ce am scris? Parca tot paralel vorbim.

1. A lepada = a abandona

Era vorba despre canonul acela al lui Timotei, care fusese citat de Laura19 sau nu stiu cine.
Se spunea ca femeia lauza nu are voie sa se duca la pruncul ei. Nu stiu 40 zile sau cat, ca nu scrie.
Si intrebam cum se face atunci cu copilul. Cine il alapteaza si are grija de el.
Pentru mine asta inseamna lepadare/ abandonare a copilului.

Vine unul si zice de "prunc botezat"? Poate n-am observat eu si scria ca pruncul femeii era botezat. Si nu schimba cu nimic nelamurirea si intrebarea mea.

2. Eu nu vorbeam despre nici o alta institutie de stat!
Ah, da spuneam ca la maternitate i se da mamei copilul dupa nastere.
Si da, i se da, i se ia numai cat sa fie spalat si imbracat si consultat si apoi i se da inapoi.
Copilul nu este despartit de mama lui!
Canonul asa spune: ca lauza nu are voie sa mearga la copilul ei. Botezat sau nu, nu are importanta.

Deci repet - daca stiti ceva de canonul acela, bine. Daca nu, nu mai derutati lumea aici. Destul deruta a adus si citarea acestui canon.

A trebuit sa aduc iarasi acest mesaj in fata, deoarece se cere cat mai multa claritate,cat mai multe explicatii.
Poate se pricepe in cele din urma!

In primul rind eu nu am cunostiinta de acel canon despre care se tot povesteste .
Cind l-oi citi cu ochii mei , ca sa vad precis ce spune si presupune , atunci am sa comentez si am sa tin seama de el .
Pina nu stiu despre ce este vorba (vazind cu ochii mei !) insa am sa tac !

In al doilea rind , de ce va mirati , nu stiti ca eu deobicei urmaresc sa incurc lumea , sa o derutez ?
Credeam ca deja ati inteles asta !?

Yasmine (si altii care tot n-au inteles) - despre acest mesaj neclar este vorba, mi precis despre ceea ce am bolduit eu.

Pai da, nu face sens sa botezi pruncul cat esti lauza.

Repet, depinde de spital! In unele tari ti se da imediat si poti sa stai cu el pe piept si alaptezi iimediat...in alte tari nu, este o separare de cateva ore, dar primele ore sunt f.importante. Depinde de tara, de spital, de mentalitate, de protocol.

Tu tot mai speri?...

Kernel panic.

not syncing - attempted to kill init

In Pidalion se gaseste acest canon.
M-am uitat in Pidalion si nu am gasit in Canoanele Sf.Timotei al Alexandriei canon legat de femeia lauza, asa cum a afirmat o colega de forum. L-am gasit cuprins in Canoanele Sfantului Nikifor Marturisitorul (pagina 538). Spune asa:

"Canoanele cele 37 ale lui Sfântului Nikifor patriarhului Constantinopolului Mărturisitorului, din bisericeştile sale alcătuiri, şi ale Sfinţilor Părinţi celor împreună cu el.

[...]

CANONUL 37
De va naşte muierea, şi pruncul se primejduieşte să moară, fiind de trei, sau de cinci zile, pruncul adică să se boteze, dar altă muiere botezată şi curată se cuvine a apleca pe prunc. Şi maica lui nici se cuvine a intra acolo unde este pruncul, nici măcar a-l apuca în mâini, până ce desăvârşit se va curăţi după 40 de zile, şi va lua de la preot rugăciunea.[1]

[1] Canonul acesta, precum mai înainte am zis, în oarecare manuscrise nu se află, iar întru unele se află. Deci de are chip muierea ce a născut pe prunc, se cade a se păzi rânduiala aceasta. Iar de nu are chip a găsi pe alta să-l aplece, se iartă şi însăşi maica, măcar necurată fiind, a apleca pe prunc, precum zice Petru hartofilaxul. În răspunsul 20 foaia 1003 în tomul al 2-lea al practicalelor. "

Ca tot m-am uitat peste Pidalion, am citit si canoanele (nu indrumari sau sfaturi) despre femeia in perioada lunara. Redau.

SFÂNTUL DIONISIE AL ALEXANDRIEI

CANONUL 2

Iar pentru muierile cele ce au rânduri, de s-ar cuveni ele aşa aflându-se să intre în Biserica lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos. Căci socotesc, că nici ele fiind credincioase, şi evlavioase, ar îndrăzni aflându-se aşa, ori a se apropia la masa ce sfântă, ori a se atinge de trupul, şi de sângele lui Hristos. Că nici ceea ce avea curgerea cea de doisprezece ani s-a atins de El spre vindecare, ci de singure poalele Lui. Că a se ruga oricum ar fi cineva, şi a-şi aduce aminte de Stăpânul cum s-ar afla, şi a se ruga să dobândească ajutor, este lucru neprihănit. Iar la sfintele sfinţilor, cel ce nu-i cu totul curat şi cu sufletul, şi cu trupul, se va opri de a se apropia.

TÂLCUIRE
Întrebat fiind sfântul şi pentru aceasta, de se cade, adică muierile fiind în curgerea cea după luni, a intra în Biserica lui Dumnezeu? Nu găseşte de cuviinţă.[1]

[1] Fiindcă unii pun înainte şi zic, că acestea sunt pândiri (observaţii) iudaiceşti, şi că legea darului nu pedepseşte greşalele cele fireşti, răspundem: 1. Că pricina aceasta se înţelege că o ar fi luat sfinţitul părinte din aşezământul Sfinţilor Apostoli, unde se zice, că muierile cele ce sunt întru curgerea sângelui, se socotesc pe sineşi necurate; şi că în zilele curgerii lor, sunt spurcate, şi lipsite de darul Preasfântului Duh. Pentru aceea nici a se ruga voiau, nici carte dumnezeiască a citi, încă nici a asculta. Pentru aceea ca să surpe acest prepus, au zis acolo multe Apostolii, între care şi acestea: „Că de socoteşti o muiere, că în cele şapte zile când te afli întru curgerea sângelui, că eşti spurcată şi lipsită de darul Sfântului Duh, apoi de năprasnă săvârşindu-te, şi lipsită fiind de Sfântul Duh, şi că te vei duce lipsită de nădejdea cea către Dumnezeu”. Şi iarăşi: „Deci tu, o muiere, precum zici, dacă te afli în zilele curgerii sângelui lipsită de Sfântul Duh, de cel necurat te-ai umplut. Că nerugându-te, nici citind, şi nevrând pe necuratul îl vei chema (cartea 6 cap 26 din apostoleştile aşezământuri). Pentru aceasta, depărtează-te de zadarnicile cuvinte, o muiere, şi să fii aducându-ţi aminte totdeauna de Dumnezeu, care te-a zidit pe tine, şi roagă-te lui şi celelalte”; vezi dar că dumnezeieştii Apostoli iartă unor muieri ca acesta numai a se ruga, şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu, precum acestea amândouă anume le cuprinde şi canonul acesta, al Sfântului Dionisie. Fără a le ierta însă şi a se împărtăşi, sau a intra în Biserici.
***
SFÂNTUL TIMOTEI AL ALEXANDRIEI

ÎNTREBAREA 7
Dacă o muiere va şti că are cele obişnuite muierilor, datoare este a se apropia la Taine în ziua aceea sau nu?

RĂSPUNS
Nu este datoare până se va curăţi.

TÂLCUIRE
Şi la aceasta răspunde Sfântul că nu se cuvine a se împărtăşi cu Sfintele Taine mai înainte de a se curăţi.
***

ceva documente
 

Fara indoiala, pr. Floca este cel mai mare canonist roman.