Ce treabă au baptiştii cu Sfânta Euharistie ?? Nu-ţi dai seama că eşti penibilă ?? Baptiştii mănâncă şi ei o pâine, beau un pahar cu vin ca să facă rememorări. Ei nu Îl au pe Iisus Hristos în aşa-zisa lor "împărtăşanie"; cina lor este făcută doar din pâine şi vin fără ca acestea să se transforme în trupul şi sângele Domnului şi Dumnezeului Iisus Hristos, deci aşa-zisa lor împărtăşanie nu este decât un ritual care nu are nici cea mai mică putere de a împărtăşi credincioşii cu Viaţa veşnică prezentă în trupul şi sângele lui Iisus Hristos şi prezentă deplin în trupul transfigurat de după înviere !!

Nu cunosc exact semnificaţia amestecării vinului cu apa, din cauza slabei mele pregătiri în domeniul liturgicii. Dar, mă îndoiesc că ar putea simboliza amestecarea firilor şi cred că explicaţia trebuie căutată în altă parte. Am să caut şi am să revin, dacă nu ne explică cineva cu mai multă doxă.

Au fost. Particularitatea martirilor uniţi a fost aceea că ei erau episcopi. Ei erau cei care conduceau Biserica, nu erau cei conduşi. Când, din dorinţa de a nu te rupe de Biserică, dai palatul episcopal pe celula temniţei şi dai onorurile lumeşti cu care te-ai învăţat pe cununa de spini a lui Cristos, e un pic altceva. Şi când toţi cei 12 episcopi fac asta, nu poţi să nu te miri cât de mare este credinţa lor şi nu poţi să nu doreşti să fii asemenea lor.

Am dat de mai multe ori pe acest subforum nume concrete şi citate din sfinţii părinţi care ne învaţă despre purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul. Sf Vasile cel Mare, Sf Atanasie şi Sf Maxim Confesorul sunt dintre cei mai cunoscuţi. Dacă engleza vă e accesbilă, iată doua articole pe această temă:
-primul, cu accent pe latura dogmatică a controversei: http://www.bringyou.to/apologetics/a52.htm
-al doilea, cu accent pe latura istorică a controversei: http://www.newadvent.org/cathen/06073a.htm

Dacă doriţi, putem dezvolta subiectul pe topicul consacrat problemei Filoque. Să revenim la subiectul papalităţii, despre care e vorba aici.

Erau degeaba episcopi ai unei false biserici !

Domnule "creştin" "catolic", astfel de afirmaţii parcă sunt venite din partea oricui altcuiva dar nu din partea unui creştin. Se pare că dumneata confunzi grav noţiunile de creaţie a lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu şi încerci să amesteci lucrurile cu o perversitate extrem de periculoasă, însă astfel de alunecări aberante deja nu mai sunt o surpriză în "biserica" "catolică". Ceea ce ai afirmat denotă într-un mod mai mult decât evident că dumneata nu prea mai ai nici o tangenţă cu adevăratul creştinism, lucru care nu este de mirare din moment ce agenda "catolică" are planuri de globalizare şi de stăpânire jurisdicţională a lumii.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus." (Galateni 3:26)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:14-17)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei." (Ioan 12:36)

"Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." (1 Tesaloniceni 5:5)

Deci domnule "creştin" "catolic", cum poţi să îţi permiţi să afirmi asemenea enormităţi, asemenea aberaţii fără de margini, asemenea elucubraţii pline de amăgire şi de minciună ?? După credinţa creştină cea adevărată, fii ai lui Dumnezeu sunt doar cei care se nasc de la Dumnezeu, cei care cred în Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca adevărata Lumină, cei care sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, cei care cred în Lumină şi care urmează Lumina !!! Aceştia sunt după adevărata credinţă creştină fii ai lui Dumnezeu; cei care nu fac acestea nu sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt doar oameni creaţi de Dumnezeu şi atât !!! De unde reiese că dumneata nu ai nici un habar despre ce înseamnă a fi fiu al lui Dumnezeu după credinţa creştină revelată de Dumnezeu şi rezultă mai mult decât evident că nu eşti un creştin, ci eşti probabil un nou "iluminat", cu mască de creştin, care vrea să mistifice Revelaţia Dumnezeiască !!

Masonii deci nu intră şi nici nu pot intra în categoria fiilor lui Dumnezeu, pentru că ei nu îndeplinesc condiţiile specificate de Revelaţia Dumnezeiască ! Mai mult, ei nu doar că nu sunt fii ai Luminii care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, nu doar că Iisus Hristos nu este Lumina lor, ci ei au o cu totul altă "Lumină", una neştiută decât de ei, care nu este Iisus Hristos şi nu se identifică cu Fiul lui Dumnezeu, Lumina creştinilor !!! Asemenea, ei nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, ci de un cu totul alt duh, sau alte duhuri, străin complet de Duhul lui Dumnezeu !! Deci masonii nu sunt fii ai lui Dumnezeu, ci sunt cunoscători ai unei alte "Lumini", care este însă respinsă de fiii lui Dumnezeu pentru că "cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. (Ioan 10:4-5)

Deci domnule "creştin" "catolic" dacă ai venit aici pe un forum creştin să ne umpli capul cu mistificări ale Revelaţiei Divine, nu ai făcut decât să arăţi tuturor că habar nu ai despre ce înseamnă a fi creştin şi că scopul dumitale este mistificarea Revelaţiei după părerile dumitale personale, sau împrumutate de la alţii, păreri care însă nu au nimic în legătură cu Adevărul Revelat de Dumnezeu. Însă probabil că dumneata, spre deosebire de cei care sunt cu adevărat creştini, eşti prea ocupat cu răspândirea unei noi evanghelii, a evangheliei sociale care vrea să aducă bunăstare materială şi dezvoltare umană integrală; trebuie că evanghelia care cerea creştinilor să devină sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu este prea învechită pentru dumneata, evanghelia lui Iisus Hristos probabil că este depăşită din punctul dumitale de vedere şi simţi nevoia unei noi evanghelii pentru o nouă ordine mondială globalizată !

Aşteptăm în continuare să ne demonstreze un papistaş cum masonii, care nu cred în Iisus Hristos şi au o altă Lumină drept călăuză şi adevăr, sunt fii ai lui Dumnezeu, când sfântul Ioan evanghelistul spune foarte clar că Dumnezeu le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu doar acelora care au crezut în Iisus Hristos şi pentru care Iisus Hristos este Lumina !!!

Salut
 

Daca vreti sa stiti ce este catolicismul si papismul cititi cartea "Convertirea mea la Ortodoxie" de P.S.Pavel de Bellester Episcop de Nazians.E aparuta in 2010 la editura Nemesis si e ieftina.Fiecare dogma a lor care difera fata de noi ortodocsii,este analizata si explicata i combatuta.Sper sa va fie de folos.

Imi permit sa-mi dau si eu cu parerea, din vagi amintiri.. nu este cumva vorba despre sangele si apa ce au curs din coasta Mantuitorului pe Cruce ?

Aşteptăm în continuare să ne demonstreze un papistaş cum masonii, care nu cred în Iisus Hristos şi au o altă Lumină drept călăuză şi adevăr, sunt fii ai lui Dumnezeu, când sfântul Ioan evanghelistul spune foarte clar că Dumnezeu le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu doar acelora care au crezut în Iisus Hristos şi pentru care Iisus Hristos este Lumina !!!

Am gasit un articol in care se explica mai pe larg problema apei din Sfantul Potir:

http://www.ewtn.com/library/liturgy/zlitur39.htm

Pe scurt:

1. Se pare ca, din punct de vedere istoric, obiceiul timpului era amestecarea vinului cu apa, deci e foarte probabil ca insasi Mantuitorul la Cina cea de Taina sa fi baut apa cu vin;

2. Apa semnifica oamenii, Biserica, care se amesteca cu Sangele Mantuitorului.

"Se pare" ? Nimic nu era lasat la voia intamplarii langa Hristos ! Ce apa si vin ? Parca ai fi arheolog, cu aproximari si datari carbon ....

Aşteptăm cu nerăbdare şi alte informaţii despre Biserica "Catolică".

Domnule "creştin" "catolic", interpretarea pe care încerci să o dai pildei fiului risipitor este de-a dreptul jenantă pentru un creştin. Dacă noi oamenii am fi toţi fii ai lui Dumnezeu aşa cum încerci să răstălmăceşti Sfânta Scriptură, interpretând în sens literal cuvintele repectivei pilde evanghelice, atunci înseamnă că, din moment ce noi am fi fii ai Tatălui am avea aceeaşi natură cu a Lui, adică am avea aceeaşi natură dumnezeiască necreată pe care o are Tatăl, fapt care nu este doar o mare eroare şi erezie, ci este de-a dreptul o blasfemie !! Deci domnule "catolic", nu ar fi rău ca, înainte de a lansa asemenea afirmaţii cu consecinţe blasfemiatoare, să mai şi gândeşti puţin !!

Iar dacă dumneata simţi că trebuie să calci în picioare, să mistifici, să falsifici, să interpretezi complet greşit şi de-a dreptul blasemiator Revelaţia Dumnezeiască doar pentru a îl apăra pe papa de la Roma, atunci înseamnă că dumneata ai serioase probleme duhovniceşti !!! Dacă pentru dumneata papa de la Roma este mai important decât Dumnezeu şi Revelaţia Lui, înseamnă că ai serioase probleme duhovniceşti !!!

Ce a intalnit un teolog ortodox la o facultate catolica apuseana
 

APUS AGGIORNAT


Un teolog ortodox, cand are sansa de a lua cunostinta cu crestinismul apusean, nu se poate sa nu fie surprins in mai multe privinte. Cea mai socanta constatare pentru el este laicizarea (si, odata cu ea, desacralizarea) acestui crestinism. Fenomenul - pentru apuseni normal - a inceput odata cu asa-numitul "aggiornamento" (aducere la zi) lansat de Conciliul II Vatican, dupa care Biserica trebuie sa se actualizeze spiritului modern, mereu transformator al lumii contemporane. Si, potrivit acestui principiu, tot ce apare nou in lume trebuie sa se reflecteze si in Biserica (ca doar nu lumea trebuie sa se ia dupa duhul Bisericii, ci Biserica dupa duhul lumii, nu?).
Primul soc l-am avut cand am luat cunostinta cu capela unei facultati de teologie catolica: era construita ca un buncar antiatomic, cu pereti bruti din ciment, de la care aveai impresia ca abia s-a scos cofrajul, cu asfalt pe jos si cu sfanta masa din fier beton.
Alta surpriza am avut-o tot la cursurile de aceleiasi facultati, unde, chiar in fata mea sedea un teolog "punk". Avea lanturi peste tot: in urechi, in nas, pe brate... In parul festelit cu toate culorile posibile, avea taiata o cruce, iar hainele lui erau rupte si zdrentuite cum la noi parca nici cersetorii nu poarta. Prezenta lui acolo nu deranja pe nimeni, era chiar banala. Ce mai, pe scurt: era modern! Socat, va marturisesc ca m-am intrebat cine era cu adevarat liber fata de lanturi: el sau rastignitii de la Aiud, Gherla, Jilava...? Sa nu credeti cumva ca de aceasta actualizare a fost crutata missa catolica. Nici vorba! Lunar, studentii teologi catolici organizeaza asa zise "misse ale facultatii de teologie" care nu semanau formal, deloc intre ele. Fiecare missa era conceputa dupa un anumit fel de muzica, cu anumite instrumente, cu un fel de accente aduse din toata lumea. Mi-amintesc de una alcatuita in "stil american" la care s-a cantat jazz, cu tot tacamul de instrumente specifice lui. Pana si cantarea "Sfant, Sfant, Sfant" a fost actualizata de un hit unde Iisus Hristos era numit J.C. de la Jesus Christ (precum J.R din Dallas!), dar nu "Mantuitor" pentru ca, probabil pentru ei suna prea demodat ci... "Superstar"! Textul suna asa: "Hey J.C/ Don't you smile at me?/ Osana, Osana, Superstar!". Missa s-a incheiat cu aplauze puternice; toti au fost satisfacuti. Eu m-am cutremurat! Si, retineti, totul se petrecea la fratii nostri catolici!
Altadata un teolog catolic imi spunea: "De ce noi preotii sa ne imbracam in vesminte aiurite? Prea sunt demodate si amintesc de vremea imperiului bizantin. Astazi trebuie sa fim actuali, mai accesibili oamenilor de acum, de aceea m-am hotarat sa-mi fac vesminte din material de blugi!" Eibine, cum v-ati simti daca preotul v-ar pune pe cap un epitrahil facut din material de blugi?
Odata, un renumit profesor catolic de liturgica a fost solicitat de o renumita casa de moda, ca sa-si spuna parerea in legatura cu "ultimele" noutati in materie de... vesminte preotesti. Casa de moda era pregatita sa scoata modele "de ultima ora" in materie de "moda liturgica"! De altfel, odata mi-a cazut in mana un catalog (mare si atragator precum cataloagele Otto sau Quelle) care continea o mare oferta cu modele de vesminte si obiecte liturgice de toate felurile. In Apus exista niste aparate ce seamana cu aparatele Xerox, la care poti sa-ti imprimi pe haine orice imagine doresti. Un student teolog a avut ideea de a-si imprima pe pantaloni, nici mai mult nici mai putin... icoane ortodoxe! Am crezut ca pic jos cand am vazut ca pe dosul pantalonilor avea icoana Buneivestiri si a Mantuitorului!
Ce sa mai spun despre arhitectura noua a bisericilor, care a pierdut orice urma de sacralizare, de liturgic, ele semanand mai mult cu salile de spectacol, cu restaurantele, cu hotelurile... Dar pentru ei, nici nu mai conteaza sacramentul, ci esteticul, arta, modernul. De aceea bisericile se umpleau cand era cate o missa de Mozart sau Bach. In rest...
Iata de ce, cand m-am intors acasa, mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd am vazut o biserica plina "ochi" de oameni care ingenunchiau cutremurati in rugaciune. Ce frumoasa este ortodoxia si ce pacat ca noi, romanii, nu stim sa o pretuim cu adevarat!

P. Irmie Marga, Sibiu, pentru Revista "Ortodoxia in Cetate", Sibiu

Zic eu: doar constinta pacatelor proprii si crucea pe care o duc ma fac sa nu ma smintesc privind la "fratii" catolici !
Si voi vreti sa ne convertiti pe noi !

Lista de minciuni ale Vaticanului
 

Lista de minciuni pe care e construită doctrina Vaticanului e lungă. Oamenii intuiesc că Vaticanul ascunde multe lucruri și această stare de spirit a exploatat-o Dan Brown. Din păcate el s-a folosit de niște fabulații, dar dacă s-ar fi documentat serios ar fi descoperit multe lucruri care aduse la cunoștința publicului ar fi compromis definitiv pe acești mincinoși.



Din lista de minciuni ale Vaticanului voi prezenta azi minciuna despre primii episcopi ai Romei, episcopi care în realitate nu au existat înainte de mijlocul secolului II, biserica Romei fiind condusă de un colegiu de preoți. Episcopi au existat în secolul I și în primele decenii ale secolului II numai la Ierusalim și în Asia Mică, așa cum sunt de acord majoritatea cercetărilor.



Ceea ce prezint în acest mesaj este luat de pe situl COGWRITER
http://www.cogwriter.com/ (situl e scris de un eretic, dar prezintă obiectiv unele surse documentare). Mai exact de pe paginile
http://www.cogwriter.com/roman.htm și
http://www.cogwriter.com/sixtus.htm


Epistola lui Clement către Corinteni (în realitate numită Epistola Romanilor către Corinteni) datând din jurul anului 96, arată că la 30 de ani după moartea Sf. Pavel biserica din Corint era condusă de un colegiu de preoți, fără ca un episcop să aibă autoritate peste întreaga biserică locală. Majoritatea cercetătorilor, inclusiv majoritatea celor catolici, consideră că biserici ca cele din Alexandria, Filipi, Corint și Roma au continuat să fie conduse de câte un colegiu de preoți și că doar în secolul II au adoptat structura cu un episcop asitat de preoți, prezidând peste întreaga biserică locală.


Când Sf. Ignatie de Antiohia (+107) adresează faimoasele sale epistole către diferitele biserici din lumea mediteraneană, epistola către Roma e singura în care un episcop local nu este menționat. În scrisoarea către Efeseni e menționat repetat episcopul Onesimus, în epistola către Magnezieni episcopul Damas, în epistola către Tralieni episcopul Polybius, în epistola către Filadelfieni și Smirneni de asemeni este deseori menționat episcopul acestor cetăți, dar în epistola către Romani nu e menționat nici măcar o dată. E limpede ca lumina zilei că Roma nu avea episcop la acea dată:

Epistola Sf. Ignatie către Efeseni
Epistola Sf. Ignatie către Magnezieni
Epistola Sf. Ignatie către Tralieni
Epistola Sf. Ignatie către Romani
Epistola Sf. Ignatie către Filadelfieni
Epistola Sf. Ignatie către Smirneni



Autorul Cogwriter aduce dovezi noi despre faptul că Sf. Petru nu a murit la Roma: Noul Testament îl arată pe Sf. Petru ca rămânând în Iudeea și zona apropiată (Antiohia), deseori împreună cu Sf. Apostol Ioan: Fapte 3, 1-11; 4, 13; 8, 14; Galateni 2,9. O lectură atentă a II Petru 1, 14-18 arată prin corespondență cu Matei 17, 1-5 (revelația de pe Muntele Tabor) că Petru era atunci când a scris această epistolă (în preajma morții sale, probabil anul 67) împreună cu Sf. Ioan, nu la Roma:

II Petru capitolul 1
14. Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea,
16. Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri.
17. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un glas ca acesta a venit către El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".
18. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt.


Ca Petru să se fi mutat la Roma ar fi însemnat să-și abandoneze misiunea sa în Ierusalim și Antiohia, Roma fiind prea departe pentru aceasta.



Toată tradiția despre primii episcopi romani se bazează pe lista lui Irineu de Lyon, listă care avea un caracter simbolic, făcând o paralelă între Apostoli și episcopi prin numirea a 12 episcopi ai Romei între Petru și cel curent (Irineu scria în ~180), Eleuteriu. Al șaselea dintre acești episcopi e numit Sixtus, ceea ce nu e un nume ci un cuvânt, în latină însemnând chiar "al șaselea". Alte nume sunt preluate din Sf. Scriptură (Linus) sau din tradițiile locale, fiind în realitate niște preoți sau niște personaje imaginare.
Iată textul în engleză:

The blessed apostles, then, having founded and built up the Church, committed into the hands of Linus the office of the episcopate. Of this Linus, Paul makes mention in the Epistles to Timothy. To him succeeded Anacletus; and after him, in the third place from the apostles, Clement was allotted the bishopric. ... To this Clement there succeeded Evaristus. Alexander followed Evaristus; then, sixth from the apostles, Sixtus was appointed; after him, Telephorus, who was gloriously martyred; then Hyginus; after him, Pius; then after him, Anicetus...

Primul episcop roman cu prerogative asemănătoare episcopilor din Asia Mică a fost Anicetus (150-167) deși o structură monoepiscopală exista deja în timpul lui Pius. Până atunci Roma a fost condusă de acel colegiu de preoți amintit mai sus, tranziția spre organizarea de tip episcopal apărând deci abia la mijlocul secolului II. În timpul când scria Irineu se coagulase și tradiția falsă despre un șir neîntrerupt de episcopi de la Petru la cel prezent.

Eu cred ca-i cumplit sa fi catolic !

Ei, daca intr-adevar credeti asta, atunci cel putin mi-ati raspuns la o intrebare nerostita; eu eram curios daca atitudinea dumneavoastra anti-catolica deriva dintr-un complex de inferioritate sau unul de superioritate.

Aparent, este unul de superioritate (sigur, in masura in care sunteti sincer).

Dumnezeu sa va ajute sa vedeti in continuare ceea ce este cu adevarat frumos in biserica dumneavoastra dar, in acelasi timp, sa va deschida ochii catre ceea ce este frumos, bun si adevarat in Biserica Catolica si in celelalte confesiuni crestine.

Si, mai ales, Dumnezeu sa va ajute sa dobanditi in mai mare masura acea calitate fundamental crestina care, din pacate, ne cam lipseste in aceste vremuri - smerenia si iubirea.

Doamne ajuta.

Multumesc pt urari ! Nu cred ca le merit. Intr-adevar smerenia si iubirea nu-mi prisosesc..Imi pare rau ca trebuie sa v-o spun: nu am terminat ! PT contrele cat de cat dogmatice nu v-am luat in seama, insa postarile voastre la subiecte gen "Este un pacat sa ramaneti tara", si altele similare, n-am mai putut sa va trec cu vederea...Nu mi-am putut scoate din cap ideea ..."Catolici care invita romani la expatriere pe un forum ortodox !" Si mi-am zis ca nu-i rau sa ma concentrez pe "dogmatica" Vaticanului...., dupa cum si vedeti. In interesul ambelor tabere..!

Criza catolicismului
 

CRIZA CATOLICISMULUI


Prin poticniri provenite din afara si dinauntru, Biserica Catolica strabate astazi cea mai sumbra perioada din istoria sa. Aceasta criza, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinata acum de tendinte moderniste si de insubordonarea unei însemnate parti a clerului, de apatia religioasa a multor credinciosi ai sai, de practici religioase dubioase, însusite în unele cazuri de autoritatile eclesiastice, de manifestari si compromisuri ale unor ierarhi fala de Masonerie si de iudaism, ca si de alte actiuni condamnabile.
În anii din urma mii de preoti au parasit clerul catolic pentru a se casatori, iar altii refuza sa mai asculte de autoritatea ierarhica[1]. Cu deosebire în tarile nordice, un numar din ce în ce mai mare de slujitori ai altarului se agita în favoarea reformei care le-ar permite, în acelasi timp, sa ramîna în cler ca preoti deserventi si sa se casatoreasca, ceea ce contravine principiului de a nu se administra taina cununiei dupa hirotonia preotilor. Pe de alta parte, din lipsa de vocatie a credinciosilor pentru consacrarea lor în clerul de mir si din ordinele monahale, s-a ajuns la o situatie alarmanta în majoritatea tarilor catolice din Occident. Din cauza necredintei si a indiferentismului religios care s-au abatut peste lumea occidentala, Biserica catolica recurge la tot felul de initiative si actiuni rau inspirate care, în loc sa combata fara crutare raul care o macina, o povîrnesc tot mai mult pe panta compromisurilor.
S-a recurs astfel la introducerea muzicii de jazz în unele biserici din Olanda si din America Latina, pentru a atrage lumea. De asemenea, dupa modelul cinematografelor americane în aer liber, drive-in-movies, pentru automobilistii care vor sa vizioneze filme fara sa-si paraseasca volanul si canapeaua confortabila, s-a initiat în Buffalo, în suburbia orasului New York, tinerea unor liturghii drive-in. O fotografie din revista National Catholic Reporter, din septembrie 1969, prezinta o asemenea imagine. Pe o estrada, apare, dintr-un grup de turisme, un fel de baraca purtînd inscriptia: Altar exterior al Parohiei Sfîntului Leon. Liturghie duminicala. Îndaratul unei vitrine care protejeaza o încapere transportabila, un preot în odajdii slujeste sfînta liturghie, care se amplifica prin megafoane. Potrivit relatarii din revista catolica mentionata, participantii la aceste liturghii de consumatie stau relaxati în interiorul turismelor, iar cînd preotul exclama Go in peace! (Mergeti în pace!), ei întorc cheile în contact si pacea este salvata în huruitul tuturor motoarelor! Pe aceeasi linie înnoitoare de atitudini eclesiastice, cardinalul Suenens, primatul Belgiei, a declarat, într-un interviu la Ottawa, ca admiterea femeilor în clerul catolic - idee care se vîntura în multe cercuri si care s-a admis de o parte a Bisericii anglicane - ar trebui sa faca obiectul unui studiu serios[2].
Vaticanul a dezlegat lumea credinciosilor de tinerea posturilor de peste an, considerînd ca asemenea acte de înfrînare reprezinta constrîngeri care din cauza mentalitati veacului nostru, îi îndeparteaza pe oameni de la credinta. În actuala criza a Bisericii catolice, un fapt semnificativ îl constituie si tendinta multor credinciosi de a se disocia de autoritatea bisericeasca. Exista azi - spunea reverendul Thomas Stansky, membru în Secretariatul pentru Unitatea Crestinilor din Roma - o schisma tacita a unor rebeli care ramîn catolici doar cu numele, dar care, în realitate, se îndeparteaza din ce în ce mai mult de Biserica constitutionala. Iar un episcop american declara: În ultima vreme, s-au conturat doua biserici catolice: o biserica oficiala, a papei si a ierarhiei, si o biserica libera, care atrage un numar tot mai mare de laici si preoti. În acest sens, ziarul Time (22 noiembrie 1968) mentiona: În ajunul conferintei semestriale din Washington, din anul 1968, a celor 238 de episcopi catolici din Statele Unite, 3500 de credinciosi s-au pronuntat în sprijinul celor 40 de preoti locali, sanctionati de cardinalul Patrick O'Boyle pentru ca au criticat enciclica papei Paul a1 VI-lea "Humane Vitae". A doua zi însa, un grup de I50 de preoti au navalit în sala unde se tinea conferinta episcopilor si si-au manifestat solidaritatea cu preotii sanctionati. Catolici proeminenti din Washington au acordat apoi sprijin unui nou centru bisericesc, grupat în jurul unor preoti sanctionati, unde s-a organizat un fel de cartier general al protestatarilor catolici.
Un alt fapt neasteptat s-a petrecut în Franta, sub pontificatul !ui Paul al VI-lea, prin aparitia unui antipapa, Clement al XV-lea, care a grupat în jurul lui zeci de mii de credinciosi de pretutindeni - din Germania, Elvetia si chiar din Canada - veniti sa i se prosterneze. Prin mistificarile lui, acest caz scandalos a provocat o noua schisma în Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot în congregatia Sacré-Cœur, în urma unei viziuni pe care pretinde ca a avut-o în Biserica din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a vazut încoronat ca papa de însusi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! În 1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde si-a alcatuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali si episcopi de ambele sexe si cu o grupare de calugarite, excomunicîndu-1 chiar pe Paul al VI-lea, sub învinuirea de imoralitate[3]. Desi unui asemenea caz nu i se poate acorda o importanta prea mare, el urmînd se stinga de la sine, acest fapt a provocat tulburare printre atîtia credinciosi, marind si mai mult confuzia din sînul Bisericii Catolice.
O alta schisma, de alta natura, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefébre, fost arhiepiscop de Dakar si fondator al Fraternitatii Sacerdotale Sfîntul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de împaciuitorism cu comunistii si de concesii vinovate fata de Traditia Bisericii Catolice, intervenite prin hotarîrile Conciliului Vatican II. Episcopului rebel i s-au alaturat traditionalistii catolici, benedictinii disidenti, precum si o fractiune a Ordinului Carmelit.

Monseniorul Lefébre a vizitat diferite tari catolice unde a tinut conferinte împotriva reformelor Conciliului Vatican II si unde, tot fara a cere consimtamîntul episcopilor diocezelor respective, a hirotonit preoti în cadrul Fraternitatii Sacerdotale pe care a fondat-o, si a condus trei seminarii: la Econ (Elvetia), la Armanda (Michigan, SUA) si Zeitskop (Germania)[4]. În anii care au urmat, schisma s-a aplanat, întrucît nu avea un fundament dogmatic, iar atitudinea episcopului a fost mult criticata.
O situatie mai grava si de o întindere mai mare zdruncina Biserica Catolica din cauza unei credinte îndoielnice pe care o manifesta o parte a clerului, care lasa sa planeze asupra credinciosilor tot felul de dubii fala de adevarurile fundamentale ale credintei crestine: pacatul originar este contestat; descendenta neamului omenesc dintr-un singur cuplu este pusa la îndoiala; la fel, fecioria Mariei ca Nascatoare de Dumnezeu; ridicarea la cer a Mîntuitorului este privita ca o imagine si nu ca o realitate; Iisus este considerat doar un profet etc.
Asemenea grave abateri au fost consemnate într-un amplu document al traditionalilor catolici francezi, constituiti în asociatia religioasa Credo, prezentat adunarii plenare a episcopilor francezi în 1976 si publicat ulterior în lucrarea Les Fumées de Satan. Din acelasi document reiese si felul delasator în care se savîrseste liturghia si modul scandalos în care se administreaza Euharistia, oferita celor nespovediti, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei Împartasanii prin ramburs postal.
Din cauza îndepartarii Bisericii Catolice de la adevarata traditie si spiritualitate a dreptei credinte, au aparut în aceasta Biserica si mari anomalii fata de Sfînta Taina a spovedaniei. În anumite cazuri, se dau, în masa, dezlegari depline de pacate sau se pronunta, tot în masa, excomunicari din motive politice, încalcîndu-se adevaratele orînduiri bisericesti. Asa s-a întîmplat sub pontificatul papei Pius al XII-lea, cînd cetatea Vaticanului a anuntat ca slujba de Pasti a acelui an va fi radiodifuzata, iar papa va da binecuvîntarea Urbi et Orbi de la balconul bazilicii Sf. Petru, cu proclamarea iertarii depline a pacatelor tuturor acelora care vor asculta, în acea piata sau la posturile de radio, cuvîntarea din acea zi de Pasti. În acest fel, zeci de milioane de ascultatori ale acelei emisiuni se puteau considera absolviti de toate pacatele, fara nici o prealabila cercetare a cugetului, fara nici o rugaciune de pocainta, fara o marturisire de pacate si fara nici un eventual canon. Taina spovedaniei era cu totul abolita!
Cu o aceeasi gresita întelegere a duhovniciei s-a dat si decretul papal din 13 iulie 1940, cînd acelasi papa, Pius al XII-lea, a aprobat hotarîrea Congregatiei Sfîntului Oficiu de a excomunica ipso facto din sînul Bisericii Catolice orice persoana care ar face parte din partidele comuniste si muncitoresti sau care le-ar arata acestora simpatie. Aceasta hotarîre drastica pare aparent justificata, în masura în care se refera la persoane care îsi însusesc o ideologie care Îl reneaga pe Dumnezeu. Însa în realitate exista multi comunisti care nu sunt comunisti de fapt. Multi din acestia s-au pomenit a fi membri de partid fara sa li se ceara adeziunea. Asa s-a întîmplat, în tarile rasaritene subjugate comunismului, cu toti socialistii varsati din oficiu în rîndurile partidului marxist.
Ca urmare, daca comunismul este ateu, nu înseamna ca toti comunistii sunt atei. Si daca sunt comunisti necredinciosi, nu înseamna ca sunt si lepadati de Dumnezeu. Caci nu aceeasi vina o poarta necredinciosul care nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, si credinciosul care, cu buna stiinta, s-a lepadat de Hristos! Proorocul David, insuflat de Duhul Sfînt, spune: Domnul cerceteaza pe ce1 drept si pe cel necredincios; iar pe ce1 ce iubeste nedreptatea îl uraste sufletul Sau (Ps. 10, 5). Necredinciosii pot deveni credinciosi, ba chiar credinciosi ferventi, dar iubitorii de faradelege sunt izgoniti de Dumnezeu pe drumul pierzaniei, indiferent daca sunt sau nu comunisti.



*

Din anul 1970, un fenomen religios, cu milioane de adepti, se manifesta în cadrul Bisericii Catolice prin miscarea de reînnoire harismatica. Sub aparentele unei religiozitati de mare spiritualitate crestina, aceasta miscare reprezinta, în realitate, o grava abatere de credinta. Inspirata din secta penticostarilor americani, cu manifestari de pretinse harisme, aceasta noua secta este constituita în fratii de cîte zece persoane, înglobate la rîndul lor în formatii mai mari de sute de membri, fiecare fratie sau formatie purtînd cîte o denumire biblica. Fratiile sunt organizate din mireni, pe un principiu de autonomie, dar se alcatuiesc si în comunitati monastice cu celibatari, barbati si femei, precum si din persoane casatorite, care au deci familie si copii. Este de mentionat ca asemenea organizatii - mai ales comunitatile monastice cu barbati si femei în comun, si cu familii întregi - nu au existat niciodata în Crestinism, ele fiind experiente noi care aduc o inevitabila sminteala.
Aceasta miscare se subordoneaza episcopatelor catolice, cautînd sa reediteze viata primilor crestini, dar sub o cu totul alta forma. Toate veniturile, salariile, bunurile si proprietatile harismaticilor se administreaza în comun, ei ducînd o viata de obste. În mod deosebit, miscarea întelege sa reînvie harismele de altadata, de care pomeneste Apostolul Pavel: darul vindecarilor, al proorociei, al discernamîntului si al glosolaliei (facultatea de a vorbi în limbi necunoscute).
Despre aceasta actiune religioasa, anchetata de benedictinul Manteau-Boramy, doctor în teologie si expert la Vatican II, si de cardinalul Suenens, primatul Belgiei, papa Paul al VI-lea s-a pronuntat ca în perioada critica prin care trece Catolicismul, o asemenea miscare reprezinta la chance de I'Eglise[5].
Data fiind amploarea miscarii, în 1975 s-a tinut la Roma un congres al harismaticilor, cu 10.000 de reprezentanti, care au primit binecuvîntarea papei, în bazilica Sf. Petru. În 1978, harismaticii au tinut la Dublin un congres si mai mare, la care au luat parte 2 cardinali, 38 de episcopi, 1500 de preoti si 30.000 de credinciosi din 75 de tari[6].
Acesti credinciosi se aduna periodic în biserici si în capele, mai cu seama prin bisericile fara preoti, din cauza lipsei de slujitori, dar si în casele lor. În aceste adunari ei citesc si comenteaza Biblia, se roaga, leganîndu-se cu mîinile ridicate, si apoi, în mod spontan, articuleaza sunete armonizate, pronuntate monoton sau cîntate la unison, într-o maniera medievala. În pauzele dintre aceste manifestari, cînta cîntece moderne, bat din palme, danseaza si se îmbratiseaza, socotindu-se frati si surori[7]. Sunt frecvente cazurile cînd unii din acesti harismatici vorbesc în limbi arhaice sau moderne, necunoscute lor. Se citeaza astfel cazul unui francez care a vorbit în limba chineza; sau al unui irlandez care a vorbit unui rabin în ebraica, dezvaluindu-i taine din viata lui trecuta, ca si din cea a tatalui lui[8]. Alteori s-au produs vindecari neasteptate de paralizii, verificate si de medici[9].
Aceste fenomene de vorbiri în limbi, de vindecari spectaculoase sau de preziceri sunt cît se poate de dubioase si tradeaza prezenta demonului. Avînd în vedere originea acestei miscari religioase, generata de secta Penticostalilor, rezulta ca ea poarta din capul locului o pecete dubioasa. Pastorul metodist Charles Parham, întemeietorul sectei Penticostalilor, în intentia de a reînvia harismele, a stabilit conditia prin care Duhul Sfînt poate coborî asupra unei, persoane, învrednicind-o cu anumite harisme, si anume atunci cînd mai multi credinciosi îsi pun mîinile pe capul acelei persoane si fac o anumita invocare. Deci pe masura ce harismele s-au tot rarit în cursul timpului, din motive binecuvîntate de Dumnezeu, iata ca acum adeptii reînnoirii cred ca Duhul Sfînt vine la cerere, în urma unor manifestari neobisnuite, dar exhibitioniste si lipsite de orice înaltime spirituala.
Daca Apostolii, printr-o lucrare a Duhului Sfînt, au primit darul de a face minuni si de a vorbi în limbi, în scopul de a propovadui Evanghelia în rîndul atîtor neamuri pagîne, aceasta a avut o ratiune a momentului - începutul Crestinismului. Iar Apostolii predicau în diferitele limbi ale timpului într-o deplina întelegere a celor ce spuneau, si nu prin cuvinte bolborosite si neîntelese, cum se întîmpla harismaticilor.
Cît despre prezicerile pe care unii din acesti credinciosi le fac în adunarile lor, ele nu se deosebesc cu nimic de acelea ale chiromantilor sau a oricarui medium care cade în transa, întrucît sursa inspiratiilor este aceeasi, dubioasa si necurata, si numai modalitatea manifestarilor difera de la unii la altii. Adevaratele preziceri aveau un scop duhovnicesc, si nu tinte banale, cu demonstratii publice.
Felul straniu de manifestare, practica rugaciunilor, faptul ca se socotesc vrednici a avea pretinse daruri de la Duhul Sfînt, arata ca aceasta miscare este o secta, chiar daca ea s-a constituit ca o bisericuta în sînul Bisericii Catolice. Adeptii acestei miscari religioase se afla în primejdia de a aluneca din ce în ce mai jos în ratacirea lor, în masura în care se socotesc alesi si au o încredere nelimitata în duhul care îi inspira. A forta vointa divina sa trimita Duhul Sfînt pentru a împlini minuni, a folosi în acest scop practici necunoscute, neobisnuite si în contradictie cu toata Traditia Bisericii si cu adevarata spiritualitate crestina, înseamna nu numai o mare eroare de credinta, ci o alunecare în vrajitorie, sub un impuls demonic.

În ceea ce priveste împartirea si folosirea în comun a bunurilor, aceasta a reprezentat o experienta trecatoare în primii ani ai Crestinismului, dar care nu a dainuit din pricina conditiilor în care s-a desfasurat viata. Cît despre stradania acestor harismatici de a duce o viata dupa Evanghelie, ea este sincera si vrednica de lauda, daca acest imbold nu ar fi o momeala a celui viclean.
Cu toate acestea, Înaltul Pontif si sfetnicii sai au girat miscarea harismatica, au binecuvîntat-o, au încurajat-o si au considerat-o un noroc a1 Bisericii!
Fapte tulburatoare, de alta natura, se petrec în sînul Bisericii Catolice si ca urmare a unor ciudate initiative ale Vaticanului fata de lumea protestanta. Astfel, pentru a complace protestantismului în scop propagandistic, Biserica Romano-Catolica a ridicat problema eventualei reconsiderari a lui Martin Luther. În acelasi sens, cardinalul Willebrands, presedintele Secretariatului pentru Unitatea Crestinilor de pe lînga Vatican, cu prilejul adunarii protestante din anul 1970, de la Evian, a facut chiar elogiul marelui reformator. Aceasta neasteptata iesire din partea unei asemenea marcante autoritati catolice a produs o vie reactie în unele cercuri clericale romane care, în frunte cu monseniorul Francesco Spadaforo, l-au calificat pe ilustrul cardinal drept eretic.
Actiuni misionare de o orientare spirituala cu totul gresita s-au manifestat, în ultima vreme, în Catolicism, si fata de mozaism, în vederea convertirii evreilor la Crestinism. În acest scop, cautînd sa li se niveleze drumul pentru a-i apropia de Biserica si a le usura - dupa parerea Vaticanului - accesul la botez, s-a mers cu cedarile pîna la masluirea unor adevaruri evanghelice si istorice[10]. Ca urmare, s-a înteles sa se atenueze cît mai mult raspunderea pe care o poarta evreii, ca neam si ca indivizi, pentru rastignirea Mîntuitorului, pacat pe care Hristos nu l-a iertat, ci mai greu l-a acuzat. Aceasta nu înseamna însa ca o discriminare cu caracter antisemit ar fi cît de putin justificata, ci dimpotriva, ar fi foarte reprobabila. Caci fiecare om este o parte din umanitatea în care se reflecta Divinitatea, si el trebuie iubit cu dragostea cu care Hristos S-a jertfit pentru el. Dar de la aceasta atitudine crestina, fata de care se cuvine toata întelegerea evanghelica, si pîna la a se arata îngaduinta fata de spiritul antihristic al iudaismului sau pîna la a minimaliza uciderea sacrilega, savîrsita în numele întregului neam evreiesc si al urmasilor sai, este o distanta enorma. Caci blestemul cu care au fost blestemati preotii si poporul apasa si azi pe fiecare evreu care continua sa se lepede de Hristos si sa-I huleasca numele.
Un asemenea punct de vedere, cu care Biserica Ortodoxa nu va putea fi niciodata de acord, este pe cît de gresit, pe atît de primejdios, prin capitularea în fata iudaismului, ca rezultat al infiltratiilor masonice în mijlocul ierarhiei catolice. O asemenea atitudine lasa usa deschisa si altor posibile concesii care se vor face Masoneriei si angajeaza la raspunderi foarte grave ierarhia Bisericii Catolice.
Pretentia ca evreii sa fie absolviti de învinuirea uciderii lui Hristos a fost ridicata, în mai multe rînduri, chiar din mijlocul cercurilor iudaice[11]. În anii din urma, seful rabin din Romînia spunea: În loc de a îmbratisa cu dragoste si recunostinta poporul care pastreaza curat si nealterat stravechiul Legamînt, s-a soptit mereu, fie cavalerilor îmbracati în armura de cruciati, fie monahilor învesmîntati în sutana, fie taranului nestiutor, ca acest popor e vinovat de deicid. Rîuri de sînge au curs de pe urma acestei absurde îmbinari de notiuni, care admite ca Dumnezeu poate fi ucis si dezminte însasi versiunea faptelor, asa cum este ea narata de Scriptura cea noua. (...) Trebuie sa rasune un zguduitor si universal Pecavi care sa puna capat absurdelor nascociri ale unui dramatic trecut si sa puna bazele unei înfratiri[12].
Deci conform acestui punct de vedere, propriu iudaismului, nu evreii ar trebui sa se pocaiasca pentru nelegiuitul lor sacrilegiu, ci crestinii ar trebui sa recunoasca pacatul, printr-un zguduitor si universal Pecavi. Ca un ecou întîrziat de acum doua mii de ani, al învinuirilor aduse de marele preot de atunci împotriva lui Hristos, patrunde acum glasul sefului rabin Moses Rosen împotriva crestinilor care nu s-au pocait pentru absurdele lor nascociri despre cei care L-au rastignit pe Domnul.
Cînd Iisus a fost dus spre judecata în fala lui Pilat, arhiereii si batrînii au atîtat multimile ca sa ceara pe Baraba, iar pe Iisus sa-L piarda. (...) Toti au raspuns: Sa fie rastignit! A zis iarasi Pilat: Dar ce rau a facut? (...) Nevinovat sunt de sîngele Dreptului acestuia. Voi veti vedea. Iar tot poporul a raspuns si a zis: Sîngele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri! (Mt. 27, 20-25). Iar cînd, la locul numit Cîpatîna, Iisus a zis: Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac, El se referea la ostasii romani - pagîni si inconstienti, care împlineau ordinul executiei, fara sa-si dea seama de cele ce faceau - iar nu la acei care i-au cerut rastignirea si si-au luat asupra lor si a copiilor lor Faradelegea acestui sacrilegiu. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum n-au cuvînt de dezvinovatire pentru pacatul lor (In. 15, 22). De nu as fi facut întrei ei lucrari pe care nimeni altul nu le-a facut, pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urît si pe Mine si pe Tatal Meu (In. 15, 24). Iar lui Pilat, Iisus i-a raspuns: De aceea cel ce M-a predat tie mai mare pacat are (In. 19, 11).

Iisus nu i-a iertat. Dar Vaticanul a cautat sa circumscrie raspunderea sacrilegiului comis numai la acuzatorii lui directi de atunci, absolvind tot restul Israelului de implicatiile acestei Faradelegi. Dar pentru ca blestemul cu care s-a blestemat norodul a fost rostit de batrînii sinedriului, de preoti si de mai marele preot, el a cazut asupra întregului popor si nu numai a celor de fata. Iar daca ar fi sa se faca azi un sondaj printre rabinii, carturarii si batrînii acestui popor, cu privire la hotarîrea luata de înaintasii lor fata de Iisus, crede oare Conciliul Vaticanului ca s-ar desolidariza ei de acea hotarîre sau ca ar contesta consecintele acelui blestem arhieresc?
Iata de ce, evreilor care vor sa primeasca botezul credintei ortodoxe, Biserica le cere, pe temeiul Traditiei, ca la prima cateheza sa se faca, între altele, urmatoarele lepadari, cuprinse în Evhologhiu: Ma lepad de toata credinta iudaica si blestem toata hula lor pe care o au asupra Domnului Iisus Hristos, asupra Preacuratei Maicii Sale asupra tuturor Sfintilor si asupra tuturor crestinilor. Ma lepad de cele ale legii vechi, ca de cele ce acum au trecut, si de alte obiceiuri evreiesti, cele de Dumnezeu hulitoare, si de blestemata lor carte, Talmudul, precum si de toate talmacirile acestuia, si le blestem pe ele.
În afara absolvirilor pe care Catolicismul le-a acordat evreilor pentru starea de pacat în care se afla fata de Hristos, Biserica Romei a întreprins si alte actiuni deosebit de vinovate, ca orientare spirituala si canonica, privind relatiile dintre Crestinism si iudaism.
În luna august 1968, a avut loc în America Latina, la Bogota, prima reuniune la scara continentala între catolici si evrei, cu participarea a 27 de personalitati, printre care si cardinalul Raul Silva Henriquez de Santiago de Chile, dimpreuna cu mai multi episcopi. Cu aceasta ocazie s-au formulat o serie de concluzii mai importante. În ceea ce priveste comunitatile religioase, reuniunea a recomandat o colaborare cît mai strînsa între organizatiile evreiesti si cele crestine, hotarînd, între altele: Sa se desfasoare o lucrare comuna, pe cît posibil mai extinsa si unitara, a celor doua confesiuni religioase fata de necesitatile umane; sa se încurajeze tinerea reciproca de cursuri, de seminarii si conferinte, pe tot cuprinsul continentului latino-american, pe teme specifice, sustinute de teologi evrei si crestini, care sa-si expuna propria religie si cultura etc.
Între temele propuse figureaza: Israelul si locul sau în teologia evreiasca; Mîntuirea în crestinism si în iudaism; Ateismul etc. Dar reuniunea de la Bogota a mai hotarît: Revizuirea cartilor de texte ale catehismelor, ale manualelor de rugaciuni, ale dictionarelor si enciclopediilor pentru a elimina orice forma de prejudiciere reciproca; promovarea, în ambele comunitati, a cunoasterii liturghiilor respective; participarea evreilor si a crestinilor la rugaciuni în comun, servindu-se de Tanas (Vechiul Testament). În acest scop, textele biblice si de rugaciuni vor fi alese cu grija pentru a se elimina pasajele care se pot preta la controverse, iar pentru rugaciunile în comun va fi preferabil sa se utilizeze alte formulari decît acelea pe care le comporta în mod obisnuit liturghia[13].
Prin asemenea initiative, devenite acte normative pentru Biserica Catolica, se nesocotesc cu totul canoanele apostolice care interzic, sub pedeapsa caterisirii si a afurisirii, pe acei clerici sau laici care ar face rugaciuni împreuna cu ereticii sau cu cei înlaturati din obstea crestinilor[14].
Daca aceasta actiune este oprita si condamnata de Biserica, cu cît mai grav este faptul ca asemenea rugaciuni si formulari din Vechiul Testament se oficiaza nu cu ereticii, care sunt totusi crestini, ci cu evreii talmudisti, desconsiderînd canoanelor ecumenice si, mai mult, cu binecuvîntarea oficiala a Bisericii! Cît despre revizuirea cartilor de texte ale catehismelor, manualelor de rugaciuni etc., în vederea eliminarii oricarei forme de prejudiciere reciproca, aceasta înseamna schimonosirea credintei crestine în scopul de a fi pe placul mozaismului, adica al "Sinagogii Satanei", înseamna a rastalmaci Predaniile Sfintilor Parinti si a perverti duhul credintei crestine!
În urma initiativelor luate în America Latina, se constata ca relatiile dintre Biserica Catolica si iudaism au devenit, între timp, mai strînse si mai organizate. În decembrie 1970, a avut loc la Vatican o prima întîlnire între reprezentantii Comitetului International Evreiesc pentru Consultari Interreligioase, membrii Secretariatului pentru Unitate si alti delegati ai Bisericii Catolice. Reuniunea, care a fost inaugurata de cardinalul Willebrands, a studiat un proiect de organizare a raporturilor dintre Biserica Catolica si iudaism. A fost instituit un Comitet de legatura, cu cîte 5 membri, ca reprezentanti pentru fiecare din parteneri. De atunci exista o strînsa colaborare între cele doua organisme, desi chiar de la bun început reprezentanta evreiasca a precizat ca toate chestiunile care îi privesc pe evrei si iudaismul au un aspect religios, si deci traditional iudaic[15]. A saptea reuniune a Comitetului de legatura dintre reprezentanta catolica si cea evreiasca s-a tinut la Madrid, în 1978, unde s-a discutat legea pentru prozelitismul misionar, votata de Knesset, la Ierusalim, în acelasi an.
Dar ce legatura poate avea Hristos cu Antihristul? Caci atitudinea iudaizanta, adoptata de Biserica Romei, pune din nou în actualitate cîteva puncte fundamentale programate de Francmasonerie: Misiunea cea mai importanta a Francmasoneriei este sa glorifice iudaismul (revista francmasonica Symbolisme, iulie 1928). Francmasoneria vrea sa fie Super-Biserica, Biserica aceea care le va reuni pe toate (Bulletin du grand Orient, nr. 37); Scopul nostru final este distrugerea pentru totdeauna a catolicismului si chiar a ideii crestine (citat din La revelation, Mgr. de Ségur). În vederea distrugerii Catolicismului, gruparea secreta Haute vente urmareste disparitia puterii temporale a papilor si coruperea Bisericii Catolice[16].

Numai atunci cînd se va smeri trufia papala si a conclavului sau ambitios, numai atunci se va putea netezi drumul anevoios al împacarii celor doua Biserici sub lumina Duhului Sfînt. Numai atunci vor putea privi si fratii apuseni cu ochi curati si inima fara viclesug, ca si Nathanael din Evanghelie, spre fratii orientali care, cu bratele deschise, îi asteapta de o mie de ani cu nelipsita rabdare, pentru ca în aceeasi credinta si în aceeasi dragoste sa înalte rugaciuni de preamarire lui Dumnezeu, pentru regasirea lor în Duh si în Adevar.


--------------------------------------------------------------------------------

1. În decursul anului 1968, numai în SUA au parasit clerul catolic aproape 500 de preoti, multi dintre ei în scopul de a se casatori. În acelasi an, în dosarele Congregatiei din Roma se aflau peste 3000 de alte cereri ale unor clerici care doreau întoarcerea la viata laica. Aceasta situatie a continuat si în alte tari catolice.
2. Service oecumenique de presse et d'information (SOE'PI), nr.7, anul 38, 11 martie 1971, p. 9.
3. Paris-Match, 6 ianuarie 1973.
4. Le Figaro, 20 noiembrie 1978, p. 9.
5. Le Point, nr. 275, 26 decembrie 1977.
6. Le Point, nr. 301, 26 iunie 1978.
7. Andre Mehat, Comment peut-on etre charismatigue?, Seuil, Paris.
8. Les nouveaux mystiques, în Le Point, nr. 275.
9. G. Pierre, Il est vivant, în Revue francaise du Renouveau, 1976.
10. Declaration sur 1es relations de l'Eglise avec les religions non chretiennes - la religion juive, în Les Actes du Concile Vatican II, vol. III, pp. 162-165.
11. În Romania, în 1945, marele rabin Safran, la un congres al tuturor cultelor, tinut la Bucuresti, sub ocîrmuirea regimului comunist, a cerut, în fata întregului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romîne si a reprezentantilor celorlalte culte, adunati la acel congres, sa se termine o data pentru totdeauna cu acuzatiunile aduse împotriva evreilor în legatura cu uciderea lui Iisus care, în realitate, a fost condamnat 1a moarte de procuratorul roman si nu de evrei, iar ca urmare ei nu poarta nici o raspundere. Ca raspuns la cutezanta marelui rabin, s-a auzit atunci un glas care a rasunat în toata adunarea. Era glasul evreului misionar crestin Richard Wurmbrandt, care i-a strigat lui Safran (si celorlalti rabini prezenti) cîteva cuvinte cu putere profetica: voi, care reprezentati Sinagoga si ÎI tagaduiti pe Mesia, pîna nu veti sta în genunchi în fata Crucii si pîna cînd nu veti cere iertare Rastignitului pentru faradelegea comisa, nu vi se cade sa-I pomeniti numele! La aceste cuvinte, rostite, ca altadata, de proorocii Vechiului Testament, tot clerul ortodox, de fata la acel congres hibrid, a izbucnit în ovatii si aplauze, în timp ce marele rabin si suita lui au parasit ostentativ adunarea, într-o larma generala, iar congresul s-a spulberat. În aceeasi zi, Wurmbrandt a fost arestat si condamnat la 14 ani închisoare.
12. Dr. Moses Rosen, Radacinile Bunului Maslin, din cartea În lumina Torei, 1971, pp. 183-185.
13. Relations entre 1'Eglise et 1e Judaisme, SOEPI, nr. 6, ianuarie 1969, pp. 20-21.
14. Canoanele apostolice hotarasc: Can. 10: Daca cineva s-ar ruga împreuna cu cel înlaturat din obstea crestinilor, chiar în casa, sa se afuriseasca. Can. 11: Daca cineva ar face rugaciuni cu un preot caterisit, sa se afuriseasca. Can. 45: Episcopul, preotul care se roaga numai împreuna cu ereticii sa se afuriseasca. Can. 64: Daca un cleric sau laic ar merge la sinagoga iudeilor sau a ereticilor, pentru a se ruga, sa se cateriseasca.
15. SOEPI, nr. 17, aprilie 1972, II, p. 20.
16. Roger Rebut, op. cit., p. 21.
17. Leon Cillet, preot ortodox francez la Paris; extras din Darul lacrimilor în vechea Predanie a Rasaritului Crestin, p. 11.

(trad. de ierom. Nicodim Ionita).

Eh, cine sunt eu sa judec....

Nici nu trebuie sa va para rau. De 2000 de ani suporta Biserica Catolica atacuri, a trecut peste persecutiile lui Neron, peste erezii, peste schisma, peste reforma, peste comunism, doar n-o sa fim atat de sensibili incat tocmai atacurile lui IonelS sa nu le mai induram...

Intr-adevar, mentalitatea schismatica are tendinta sa "deverseze" din domeniul eclesial si in alte erori de gandire; cum ar fi aceea ca in Romania numai ortodocsii au dreptul sa emita judecati de valoare vis-a-vis de problema emigrarii.

Ne mai vorbind de faptul ca faceti o grava si nepermisa distinctie intre catolici si romani (spre pilda, eu sunt si roman si romano-catolic, ca sa nu mai vorbim despre greco-catolici), omiteti si imprejurarea ca buna parte dintre concetatenii dumneavoastra, persoane cu exact aceleasi drepturi civile, politice si sociale, apartin altor etnii.

Nici n-ar fi fost rau daca v-ati fi concentrat cu adevarat, stiti la ce ma refer, daca ati fi emis idei, astfel incat sa le putem discuta.... Dar a da copy-paste la cearsafuri de propaganda anti-catolica de pe varii site-uri nu-i totuna cu a te "concentra".

Pai cei pe care i-am intrebat ce reprezinta pentru ei acea paine si acel vin (de fapt must, pentru ca baptistii celebreaza cu must) mi-au raspuns ca reprezinta Trupul si Sangele Domnului asa cum scrie in Biblie, mi-au zis ca fac acest ritual din cauza ca asa a zis Isus sa facem (scriu intentionat cu un singur i) si din cauza ca scrie ca cine nu mananca Trupul Domnului si nu bea Sangele Lui, nu ajunge in Imparatie.
Iar duminica trecuta am fost intr-o biserica anglicana si am intrebat-o pe cea care a tinut slujba acelasi lucru, ce reprezinta pentru ei Impartasania. Si mi-a raspuns ca este ca in Biblie, pentru ei reprezinta Trupul si Sangele Domnului, ca pentru ei ramane o taina modul in care painea si vinul se transforma in trupul si sangele Domnului dar ei cred ca se transforma chiar daca nu stiu cum anume, ca fac asta pentru ca asa a zis Domnul sa facem in amintirea Lui pana la a doua Sa venire si ca astfel marturisim nu numai moartea si invierea Lui, dar si faptul ca va reveni pentru Judecata.
Eu experientele acestea le-am avut pana acum cu cei din cultele protestante. Poate ca ori fi si din cei care habar nu au ce scrie in Biblie si ca atare nu stiu ca painea si vinul reprezinta Trupul si Sangele Domnului, dar asta este problema strict a nestiutorului si nu a intregului cult din care fac parte. Protestantii sunt numiti in tara ca cei cu "Sola Scriptura", asa ca cei care studiaza scriptura stiu cum sta treaba cu euharistia.

Sa nu faceti greseala de a categorisi biserica anglicana ca fiind protestanta.

Este protestanta doar in sensul in care s-a despartit de jurisdictia Vaticanului, din motive pur politice; in ceea ce priveste alte aspecte, inclusiv Prezenta Reala (dupa cum rezulta si din discutia pe care o relatati mai sus) sunt cat se poate de ortodocsi. Traditie, sfinti, Liturghie, toate se regasesc, mai ales in ceea ce se numeste "high-church anglicanism".

Pe de alta parte, sa nu faceti greseala de a crede ca toti cei care studiaza scriptura stiu cum sta treaba cu euharistia....

Asa este, si in general oamenii sfinti inspira multa credinta la cei cu ravna pentru Domnul.

Multumesc de linkuri. Aveti dreptate, aici se dezbate subiectul papalitatii, nu Filioque. Pentru acela o sa revin pe topicul consacrat lui.
Revenind deci la papalitate, mentionand ca eu nu am nimic impotriva ei, este bine sa existe cineva care sa vegheze sa nu apara abateri de la dogmele bisericii si sa ii lumineze pe cei care nu au la fel de mult timp si aplecare la studiu dogmatic (cazul majoritatii credinciosilor), ramane totusi intrebarea de ce Papa de la Roma si nu cel al Alexandriei avand in vedere ca acela s-a numit mai devreme Papa. Ramane intrebarea: Ap. Petru a fost vreodata episcopul Romei, iar episcopul Romei trecut in calendar dupa Ap. Pavel, in ce fel a primit succesiunea, daca putem zice asa? Si exista si o remarca pe care nimeni nu am vazut sa o faca in afara de mine (se pare ca in cazul asta sunt tare carcotasa), Domnul a zis sa nu numim pe nimeni tata in afara de Dumnezeu Tatal, ori Papa inseamna exact tata, si nu numai Papa, dar si preotii care vor sa li se spuna "parinte" cu sensul de tata (father, padre, père in alte limbi) cer exact ceea ce Iisus ne-a zis sa nu facem, sa nu numim pe nimeni Tata decat pe cel ceresc, si dealtfel a cerut si sa nu numim pe nimeni invatator decat pe El). Din punctul asta de vedere cultele protestante respecta mai bine cuvantul Domnului pentru ca la ei sunt pastori, exact ceea ce i-a zis Domnul lui Petru sa faca, sa pastoreasca oitele Sale, deci sa fie pastor. Si ghidul evreu pe care l-am avut in Israel a facut o remarca foarte interesanta si pertinenta si anume faptul ca Iisus este pastorul nostru si a cerut si lui Petru sa fie pastor, are o semnificatie profunda si anume, daca ne uitam la pastori, ei stau mereu in spatele turmei si nu in fruntea ei, stau in spate ca sa poata vedea daca vreo oita o ia pe un drum gresit riscand sa se rataceasca...

Am scris in alt comentariu anterior ca biserica anglicana este considerata de unii ca fiind biserica protestanta, dar de cei mai multi este considerata biserica catolica reformata. Si de altfel, catolicii sunt sfatuiti sa mearga in astfel de biserica daca nu au una catolica traditionala in zona.

Foarte adevarat. Eu ma refeream la dogmele lor, pentru ca au si ei dogme si au si scoli de religie. Acolo asa invata, si mai apoi la fel ii invata si pe credinciosi. Si cum credinciosii au o singura carte de citit, este mai usor pentru ei, fata de ortodocsi care trebuie sa citeasca din mai multe carti ca sa se lamureasca cum sta treaba cu ortodoxia. Acum bine-nteles ca sunt si la ei din cei care nu se omoara cu cititul, nici macar al Bibliei, dar nu acestia sunt referinta atunci cand afirmam ceva despre biserica lor.

[quote=adiandrea6;281837]
Ramane intrebarea: Ap. Petru a fost vreodata episcopul Romei, iar episcopul Romei trecut in calendar dupa Ap. Pavel, in ce fel a primit succesiunea, daca putem zice asa? [\QUOTE]

Imi cer scuze, aici am vrut sa zic Ap. Petru, nu Pavel.

Păi ceipe care i-ai întrebat şi normal că nu vor să îşi dea cu firma în cap !! Nu ştiu ce teorii ţi-au băgat în cap baptiştii, însă adevărul despre ei este că ei nu au nici o sfânta taină a euharistiei; una este ca pâinea şi mustul să reprezinte trupul şi sângele Domnului şi absolut cu totul altceva este ca pâinea şi vinul să fie trupul şi sângele Domnului aşa cum se întâmplă în Biserica Ortodoxă prin lucrarea Duhului Sfânt şi a preotului slujitor !!! Cu alte cuvinte, cina lor nu are nici cea mai mică posibilitate de a împărtăşi trupul şi sângele Domnului credincioşilor baptişti.

Oare n-ar trebui sa intervina un moderator si sa mute bucata de discutie care ii priveste pe baptisti la sectiunea dedicata lor ?

Puţin importă că îi spunem "papa", sau "episcopul Romei" sau mai ştiu eu cum. Este vorba de ministerul petrin şi de persoana care ocupă, la un moment dat, scaunul lui Petru.

Din câte ştiu, sensul de bază al cuvântului "papa" este "bătrânul". Desigur, în anumite limbi se foloseşte (mai mult informal) cu sensul derivat de "tată", aşa cum şi în româneşte auzim uneori "ăl bătrân" cu sensul de "taică-meu".

Potrivit tradiţiei noastre, care este şi aceea a ortodocşilor (mai puţin a extremiştilor anti-catolici precum IonelS), Sf Ap Petru a fost la Roma aşa cum fusese şi la Ierusalim. Evident, era episcop, aşa cum erau toţi apostolii. Este şi logic acest parcurs: căpetenia apostolilor a fost mai întâi episcop în ceea ce era pe atunci capitala Ţării (Ierusalimul). Curând, creştinismul răspândindu-se în urma vocaţiei universale a lui, s-a dus la Roma (capitala a ceea ce era pe atunci lumea), lăsându-l pe scaunul Ierusalimului pe cel considerat al doilea dintre apostoli: pe Iacob.
Chiar pe acest topic (mai în amonte) am prezentat câteva din dovezile liturgice ortodoxe care arată că ortodocşii şi-au amintit mereu că Petru a fost la Roma.
Trebuie observat că apostolii nu erau "legaţi de scaunele lor" în felul în care sunt episcopii de azi, ci aveau anumite itinerarii. Deci, oficiul petrin nu ţine neapărat de Roma. Ieri a fost la Avignon, mâine, cine ştie, sediul urmaşului lui Petru ar putea fi la Şanhai.
În ceea ce priveşte succesiunea pe scaunul petrin, ea nu s-a făcut mereu aşa cum se face azi. Au existat perioade în care poporul Romei îşi alegea episcopul (probabil că această alegere trebuia confirmată de un organism eclezial). Dar şi când s-a trecut la instituţia Sfântului Colegiu, numărul cardinalilor nu a fost mereu cel de azi (max 120 de electori), ci mai mic.

Atât cultele catolic şi ortodox pe de o parte, cât şi cultele protestante pe de altă parte, au, în acest caz, dreptate. Astfel:
-în religiile apostolice, preoţii au următoarele trei funcţii în cadrul Bisericii:
a) funcţia de a învăţa poporul credincios cuvântul Domnului, bazată pe funcţia de profet a lui Isus (munus docendi)
b) funcţia de a adminsitra sacramentele, bazată pe funcţia de preot pe care a avut-o Isus. (munus sanctificandi)
c) funcţia de a conduce poporul credincios pe drumul mântuirii, bazată pe funcţia de rege pe care a avut-o Isus (munus regendi). Aceasta este, prin excelenţă, funcţia pastorală (adică de păstori).

-în religiile (denominaţiile) protestante, preoţii nu au funcţia de a adminstra sacramentele (Tainele), deoarece acestea nici nu există. Într-o anumită măsură, se ocupă de învăţarea cuvântul Domnului, cu observaţia că funcţia lor este imprecis delimitată de cea a laicilor.

Prin urmare, nici nu este propriu a-i numi pe pastorii protestanţi "preoţi" şi ei sunt primii care evită a se numit astfel.

-

Recunosc , sunteti ambitiosi...Si pt ca sunteti si molipsitori m-am gandit sa ma mut , cat de curand, pe cel mai prolific forum catolic ! Va sunt recunoscator ca m-ati mobilizat !

Unirea omului cu dumnezeu este vazuta de catolici ca un act sexual
 

RELATIA CREDINCIOS-BISERICA
VAZUTA CA ACT SEXUAL


Cardinalul Urs von Balthasar este cunoscut pentru interpretarile sale cu tenta sexuala. El vede relatia dintre Dumnezeu si Biserica, precum si cea dintre Dumnezeu si om ca pe un act sexual. Citam din cartea sa, Hans Urs von Balthasar, Theologie de l'Histoire, Paris: Plon, 1960, p. 145.
"Unirea" omului cu Dumnezeu se manifesta - extraordinar lucru! - prin eros, ca o implinire a celor scrise in Cantarea Cantarilor. Biserica si sufletul care primeste samanta Cuvantului si a revelatiei spirituale, o poate primi numai ca o femeie: nu se enerveaza, nu se fereste, isi asuma cu usurinta virilitatea, daruindu-se pe intuneric, primind totul pe intuneric, nestiind ce si cat de mult primeste, nici la ce va da nastere.

... cum ar fi cruciade, inchizitii, prigoniri si masacrari (uneori pana la eliminare completa) ale grupurilor de credinciosi care credeau altfel, etc. Biata biserica ... ce mult a plans cand a facut astfel de lucruri. Dar, trebuia sa le faca ... in numele lui Dumnezeu.

Va asteptam cu drag !

http://www.forum-catolic.cnet.ro/

Daca stapaniti limba engleza, va recomand http://forums.catholic.com/

Îmi cer iertare că mă amestec. Nu credeam că o să ajung vreodată să iau apărarea Bisericii catolice, dar, nu credeți că este exagerat să atacați o întreagă Biserică pentru faptele unor conducători ai acesteia? Ce-ar fi să aruncăm la groapa de gunoi a istoriei poporul german pentru faptele lui Hitler, de altfel, un popor cu un cuvânt greu de spus în istoria umanității?

Criminalii nu sunt creștini ori de care parte a baricadei ar sta. Și nici pe aceștia nu suntem noi cei în măsură să-i judecăm.

Nu 2000, ci 956 ani de la marea schisma ! De ce ne jignesti ? Si din 956 sunteti pe caii tuturor ! Ati avut tot: ati plecat la drum cu o dogma intreaga si ati ales sa o schimbati , inlocuind-o cu inchizitii, putere politica si armata, agresivitate, ....... Azi aveti putere lumeasca , dar v-a luat-o Dumnezeu pe cea duhovniceasca ! Este de domeniul evidentei peste tot in lumea crestina !

Oare de ce n-oti sta in banca voastra ? Ciudat fenomen ! Cu cat un cult crestin se departeaza de dogma apostolica , cu atat mai mult se strdauiesc sa-i "ologeasca" si pe ceilalti.

Eu am oroare sa ma apuc sa -i subordonez/convertesc pe altii ortodoxiei !

"Dar aceasta miscare, prin care se aduce oamenilor, este si misiunea Bisericii. Trebu
 

BISERICA VAZUTA CA O PROSTITUATA

Din nou cardinalul von Balthasar cu ideile sale revolutionare:
"Figura prostituatei este foarte des intalnita in Biserica... incat... defineste exemplar Biserica Noului Legamant si misterul mantuirii. Faptul ca Sinagoga a parasit Pamantul Fagaduintei, pentru a se amesteca cu paganii, reprezinta o infidelitate fata de Ierusalim, prin faptul ca si-a deschis picioarele pentru toti;."
"Dar aceasta miscare, prin care se aduce oamenilor, este si misiunea Bisericii. Trebuie sa se uneasca si sa se contopeasca cu fiecare, iar aceasta unire apostolica nu poate fi evitata". [Hans Urs von Balthasar, Casta Meretrix, in Sponsa Verbi, Brescia: Morceliana, 1969, p. 267]

Aveti dreptate. Raspunsul meu este o exagerare ,prin faptul ca este atacata o biserica intreaga pentru niste conducatori. A fost o exagerare voita (vizibila). Voiam doar sa dau o replica modului caraghios in care , un user, victimizeaza cea mai mare putere religioasa, de-a lungul intregii istorii a crestinismului (o putere care s-a remarcat prin prigoniri nu prin a fi prigonita).

Cardinalul cottiers recomanda prezervativele
 

CARDINALUL COTTIERS RECOMANDA PREZERVATIVELE


Pana acum doi ani, folosirea prezervativelor era strict interzisa. La 1 ianuarie 2004, Cardinalul Godfried Danneels din Bruxelles a avansat ideea ca prezervativele ar fi un rau mai mic comparativ cu SIDA. In 2005, un purtator de cuvant al Episcopilor spanioli, a subscris acestei ipoteze. In februarie 2005, Cardinalul Georges Cottier a spus ca prezervativele pot impiedica raspandirea SIDA. Acesta a declarat pentru situl catolic CWN, citat ulterior de Corriere dela Sera, ca prezervativele pot fi folosite pentru prevenirea anumitor boli, dar numai in cazuri exceptionale cand nefolosirea lor ar duce inevitabil la contactarea acestora. ( Ce-o fi vrut sa zica, nu stim? Adica daca faci sex cu o persoana care stii ca are SIDA, atunci poti folosi legitim prezervativele, si doar atunci?). Mai departe, cardinalul, a tinut sa se inteleaga ca aceasta este parerea lui personala si nu implica Biserica, desi este cel mai inalt prelat de la Vatican care adopta o pozitie in acest sens. Totusi el nu este de acord cu folosirea prezervativelor, in geneal ci doar atunci cand una dintre persoane este suspecta de SIDA, caz in care prezervativul devine un rau mai mic comparativ cu moartea provocata de SIDA.