este irelent acum cine sunt "Ei". Important este faptul ca omul caruia i-a rodit tarina are un suflet. Doamne ajuta!

De ce nu?...asta ar insemna ca Luca evanghelistul este un mincinos atunci cand zice ca " l-au ridicat de jos MORT" pe Eutihie. Doamne ajuta!

Sigur, informatiile bune si adevarate le avem de la Dumnezeu. Ca exista si informatii rele si mincinoase si acelea nu sunt de la Dumnezeu.

Dumnezeu care este devarsit in tot si toate nu poate avea limita in comunicarea cu creatia sa, in special cu omul. deci a spune ca sursa unica este Scriptura este ca si cum am spune ca Dumnezeu este limitat.
Dumnezeu comunica cu omul prin Duhul Sfant care este Domnul de viata Facatorul.
La inceput Dumnezeu a scris Legea Sa in inima omului prin insasi Duhul Sau. Iar omul comunica cu Dumnezeu fata catre fata.
De asemenea nu putem limita ca timp comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii prin Duhul Sau spunand ca Dumnezeu a comunicat direct cu oamenii numai atunci si numai atunci iar pana astazi nimeni nu a mai primit Duhul Sfant. Ca iarasi limitam puterea lui Dumnezeu , hulind, intrucat Dumnezeu este Atotputernic.

"Ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi si sa avem o viata atat de curata incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre.
(...)
Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata , pentru ca a gasit curat sufletul lor." Omilii la Matei - Sf. Ioan Gura de Aur

Insa cum omul in timp s-a indepartat de Dumnezeu cazand in pacate grele a indepartat si Duhul Sfant de la el. De aceea a trebuit sa fie scrise Scripturile.

"Gandeste-te cat de rau qam ajuns! Noi care era, datori sa vietuim atat de curat, incat sa nu mai avem nevoie de Sfintele Scripturi, ci in loc de hartie sa fi dat Duhului inimile noastre sa scrie pe ele, am pierdut cinseta aceasta incat am avut nevoie de scrieri."Omilii la Matei - Sf. Ioan Gura de Aur

Insa au fost oameni care prin trairea lor curata au ajuns sa aiba inimile atat de curate incat sa comunice cu Dumnezeu prin Duhul Sfant. Iar acestia, insuflati de Duhul Sfant sa ne dea noua oamenilor invataturi minunate.

Nu sunt inteligenta, nu sunt cu nimic mai mult decat orice om, nu scriu aici ca si cum as elabora teze maiastre despre om si omenire, deci nu cad in astfel de inchipuiri, sunt un om care citeste si invata de la cei care s-au invrednicit sa primeasca Duhul Sfant. Sfintii nostri comunica cu noi prin scrierile lor. Eu nu fac decat sa postez aici toate cate le-am citit si invatat.

Nici n-a asemuit, am vrut doar să sugerez ca ambele ființe au aceeași Sursă a vieții. Și nu doar Sursă, ci și Același Susținător al vieții.

Cu regret constat că aici nu suntem de aceeași opinie. Eu merg pe încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu, dumneavoastră nu știu pe al cui cuvânt. Iar Cuvântul Lui spune că animalele ca și omul au primit suflare de viață în corpurile lor (Facerea 1,30; 6,17).

Dacă omul a fost creat după "chipul și asemănarea Lui", nu înseamnă că are o constituție identică. Aveți cumva impresia că Dumnezeu e din pământ și are suflare de viață- Doamne iartă-mă!?

Da, biserica dumneavoastră așa vă învață, însă Dumnezeu ne învață cu totul altceva: Gen 2,7 (trup + suflare de viață => asta însemnând un suflet viu).

confuzia aceasta între suflarea de viață și suflet se daorează tot bisericii dumneavoastră, ori este numai o reminiscență a filosofiei lui Platon&Aristotel?

Învățătura aceasta parcă ar fi din taica Darwin, iar nu din Scriptură.




De mai bine de un an cer cu insistență să mi se aducă dovezi scripturistice în sensul acesta și nu primesc decât teorii. Să fim bine înțeleși, dacă doriți să-mi dați dvs. răspunsul, evitați vă rog teoriile (până acum acestea au încărcat inutil spațiul topicului), și indicați punctual unde scrie că:

• la creație (respectiv la naștere) Dumnezeu ar pune în om suflet, iar nu suflare de viață
• la moarte acel "suflet" prin separare de trup s-ar duce chipurile la cele veșnice, adică și-ar continua viața (sau ființa, cum vreți s-o numiți) conștient de sine, cu simțuri, pentru veșnicie.
• trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare.

Dacă sunteți dispusă să-mi indicați concret aceste dovezi biblice, vă mulțumesc anticipat; dacă nu le aveți, nu vă mai osteniți degeaba!

Sunt de acord cu dumneavoastră, bineînțeles modificând partea subliniată cu ce spune Biblia (este suflet viu, adică a devenit suflet viu. Gen.2,7)

Tocmai de aceea, ne cere să fim desăvârșiți în sfera noastră. Nu putem fi desăvârșiți "complet" și "întrutotul" ca Dumnezeu. Niciodată nu vom fi atotputernici, atotștiutori și toate celelalte atribute ale lui Dumnezeu care sunt la modul superlativ.

Cred că "chipul și asemănarea" se referă la faptul că omul a fost creat ca o fiinţă vie, înzestrată cu o voinţă liberă, o personalitate conştientă de sine și un caracter aparte. Din nefericire diavolul a reușit prin păcat să schimonosească în om acest "chip și asemănare" Numai prin Hristos, strălucirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui (Evrei 1,3), natura noastră este transformată din nou după chipul lui Dumnezeu (Col. 3,10; Efes. 4,24).
Nu știu îngerii cum au fost creați, din câte cunosc, Scriptura nu ne dezvăluie. Decât că omul a fost creat puțin mai prejos decât îngerii (Evrei 2,7).

Nu incerc sa va conving de nimic. ramaneti la opiniile dvs.
Dvs mergeti pe increderea in puterea mintii dvs de interpretare a Cuvantului lui Dumnezeu. Sunteti liber sa o faceti.

Eu merg pe increderea in explicatiile sfintilor a Cuvantului lui Dumnezeu care insuflati de Duhul Sfant ne-a explicat cum se cuvine Scriptura ca sa nu cadem in erezii.

va reamintesc, Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a oprit la Facere.

Ceea ce pentru tine e irelevant și neimportant pentru intenția autorului posibil să fi fost altfel. Nu tu ai scris și nu tu ai inspirat acel verset. Eu mi-am declarat ignoranța și pot formula o concluzie doar pe baza altor multe texte biblice luate a un loc. Altor tot mai multe, precum poți constata...

1. Firea cea dintâi a omului

„Înainte de căderea omului, trupul său era nemuritor, străin de neputinţe, străin de urâciune si de greutăţile de acum, nu cunostea păcatul si simţirile trupesti, care acum i se par lui, firesti” (Sf. Macarie cel Mare, Omilia 4). Simţirile sale erau fără de asemănare, cu mult mai alese, lucrarea lor era fără de asemănare mai largă si în întregime slobodă. Fiind îmbrăcat cu un astfel de trup, cu astfel de simţuri, omului i-a stat în putinţă să perceapă duhurile, pe a căror treaptă se afla omul însusi, prin sufletul lui. Omului îi stătea în putinţă să vorbească cu aceste duhuri, să aibă acea vedenie dumnezeiască si să vorbească cu Dumnezeu, lucru care stă în firea duhurilor sfinte. Trupul sfânt al omului nu era o piedică pentru aceasta, el nu despărţea omul de lumea duhurilor. Îmbrăcat într-un astfel de trup, omul avea putinţa de a vieţui în rai, în care acum numai sfinţilor le stă în putinţă să sălăsluiască, si numai cu sufletele lor, iar numai după înviere se vor înălţa si trupurile care se vor uni cu sufletele lor. În zilele acelea, aceste trupuri vor lăsa în mormânt întinarea pe care si-au luat-o asupră-le după cădere; în zilele acelea se vor înduhovnici, si chiar se vor face duhuri după grăirea Sfântului Macarie cel Mare (Omilia 6; cap. 13), si vor arăta în ei însisi aceste însusiri, care le-au fost date la zidirea lor.(5) În zilele acelea, oamenii vor intra din nou în rândul duhurilor sfinte si se vor afla în legătură deschisă cu ele. Putem vedea chipul trupului, care va fi deodată atât trup, cât si duh, în trupul Domnului nostru Iisus Hristos după înălţarea Lui. Cuv. Serafim Rose

(5) 5 Există o deosebire între subţirimea trupului omului din rai, dinainte de căderea sa, si trupul său din rai după înviere. Vezi Omilia 45, cap. 5, a Sf. Simeon Noul Teolog, în Cuvântul ortodox [The Orthodox Word], nr. 76 si Păcatul lui Adam, St. Herman Monastery Press, 1979.

2. Căderea omului

„Prin cădere, atât sufletul, cât si trupul omului s-au schimbat. În înţeles mărginit, căderea era de asemenea o moarte pentru ei. Ceea ce vedem si numim moarte este, într-un înţeles mai profund, numai despărţirea sufletului de trup, amândouă fuseseră deja mai înainte osândite la moarte, prin moarte vesnică! Neputinţele trupului nostru, înrobirea lui faţă de lucrarea potrivnică a feluritelor materii din lumea materială, starea lui de învârtosare, alcătuiesc urmările căderii. Din pricina căderii, trupul nostru a intrat în acelasi rând cu trupurile animalelor; el are o viaţă care este asemenea firii lui căzute. Trupul slujeste sufletului ca închisoare si mormânt.

Aceste cuvinte pe care le-am folosit noi sunt tari. Dar chiar si asa, ele nu arată în chip potrivit pogorârea trupului nostru din înălţimea stării duhovnicesti la starea trupească. Omul trebuie să se curăţească prin pocăinţă adâncă, omul trebuie să simtă cel puţin până la o anumită treaptă libertatea si înălţimea stării duhovnicesti pentru a dobândi o înţelegere a stării de stricăciune a trupului nostru, condiţia morţii lui pricinuită de înstrăinarea de Dumnezeu.

În această stare de moarte, din pricina învârtosării prea mari, simţurile trupesti sunt neputincioase de a intra în legătură cu duhurile, oamenii nu le văd, nu le aud, nu le simt. Astfel, securea tocită nu se mai poate folosi potrivit menirii sale. Duhurile sfinte ocolesc legătura cu oamenii care nu se învrednicesc de o asemenea legătură; în vreme ce duhurile căzute, care ne-au tras în căderea lor, s-au amestecat cu noi si, fiindcă ne prind în strânsoare cu mai multă lesniciune, se străduiesc să se facă nevăzute pentru noi, atât ele însele, cât si legăturile lor. Şi atunci când ele se descoperă, o fac pentru a-si întări stăpânirea asupra noastră.

Noi toţi cei care suntem robi ai păcatului, trebuie să pricepem că legătura cu sfinţii îngeri este nefirească pentru noi, din pricina înstrăinării noastre de ei, prin cădere; pentru aceeasi pricină este firească pentru noi legătura cu duhurile căzute, pe a căror treaptă ne asezăm cu sufletul nostru; căci duhurile care se arată prin simţuri oamenilor care se află într-o stare de păcat si cădere, sunt draci si nici pe departe nu sunt sfinţi îngeri. ’Sufletul întinat’, zice Sf. Isaac Sirul, ’nu intră în sălas curat si nu se asează laolaltă cu duhurile sfinte’ (Omilia 74). Sfinţii îngeri se arată numai oamenilor sfinţi care au refăcut legătura cu Dumnezeu si cu îngerii Lui, printr-o viaţă sfântă. Cuv. Serafim Rose