Nu stii. Dar macar incerci. Si tot e ceva.
Chiar si daca e in denumirea politica "pesedist"?
Dar nu se mantuiesc, vezi tu? Pentru asta neoprotestantii cred in mantuirea prin credinta. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.

Atunci de ce folclorul neoprotestant avanseaza tot o formula spunand ca a lor nu e formula, doar a celorlalti este?

Este urmata in mod obligatoriu, la foc automat, sau omul trebuie sa puna o doza de (buna)vointa in treaba asta?

Daca pe om nu-l trage inima sa faca fapte bune sau face doar cateva derizorii, ce inseamna? Ca nu are credinta? Ca harul nu il indeamna? Sau ca nu are chef pentru fapte bune?

Si ii invata pe toti? Indiferent de disponibilitatea lor? Ii determina automat sa lepede "faradelegea si poftele lumesti"?

Deci explica-mi si mie, care e pana la urma puntea de legatura intre credinta si fapte?

Daca faptele sunt o consecinta a harului, cei care nu au fapte, sunt cei care n-au primit har?
Si daca n-au primit har, desi au avut credinta, cine este de vina?

Chiar in acel pasaj catehismul spune ca atunci cand scrie Duhul Sfant e vorba de har. Harul s-a Pogorat peste Apostoli sub forma unor limbi de foc. Divinitatea in materie este o conceptie prezenta in panteism.
Recitez din catehism: ""Chiar persoana Duhului Sfant e aceea prin care vedem pe Hristos si ne unim cu El?
Nu."

Sa faci o facultate de teologie, sa te lauzi cu ditamai lectura/biblioteca (coperti cautate pe google images, dar ma rog) si sa nu pricepi nici macar ceva atat de elementar, e lucru mare.

Uite-aşa scoate din context orice eretic, orice năstruşnicie din mintea lui zburdalnică de ied.
Creştin e şi cetăţean temporar al unui stat. Are drept de vot şi votând devine pesedist, pedelist, penelist, monarhist, comunist, capitalist şi în alte hotărâri pe care le ia, cu -ist la urmă, sau poate să fie apolitic, cum sunt eu şi cum e Biserica. Ne învaţă Hristos: "daţi cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu".
Creştinul (nu ereticul de orice soi de neo-protestantism) ştie în Duhul Sfânt că pentru mântuire trebuie 3 "elemente": credinţa fără erezie (singura care mai e azi fără erezie, e numită Ortodoxă), apoi harul care este adus şi vino odată cu Duhul Sfânt peste creştinii care apoi în harul Duhului Sfânt fac faptele cele bune şi mântuitoare, pentru el şi pentru semeni.

Cătăline, greşit. Ai grijă, vrei să devi eretic franco-latin ("romano-catolic") ? Desparţi harul de Duhul Sfânt care izvorăşte harul ?
Repet: nu avem treabă cum anume ajungem să vedem pe Hristos. Normal că nu prin Persoana Duhului Sfânt vedem pe Persoana Hristos, ci prin harul Duhului Sfânt, care nu vine separat de Duhul Sfânt.

Dar subiectul e cu totul altul: harul ca energie necreată şi Duhul Sfânt care izvorăşte harul sunt acelaşi lucru? Dacă nu sunt acelaşi lucru, poate să fie, să vină, să existe, harul fără Duhul Sfânt?

Şi-acum subiectul nostru:

Spui că harul s-a pogorât peste Apostoli sub forma limbilor de foc? Asta chiar devine oficial erezie apuseană, împotriva Duhului Sfânt, care contrazice Scriptura. Deci iată ce spune:

1) "Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt" - Faptele Apostolilor 2, 3-4.
Spune acolo clar: s-au umplut de Duhul Sfânt, nu de har. Faptul că Duhul Sfânt nu poate să lucreze în omul limitat, creaţia mărginită decât prin har, asta-i altceva. Unde este şi intră Duhul Sfânt, este şi intră harul, adică energia necreată a Duhului Sfânt, cu care El lucrează.

2) "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." - Ioan 14, 26.
Deci cine ne învaţă şi ne aduce aminte? Harul? Nu, ci Duhul Sfânt. Normal că nu putem să cuprindem Fiinţa Duhului Sfânt Dumnezeu care e infinit, dar mai e normal că Duhul Sfânt lucrează asupra omului prin har, altfel omul fiind limitat şi fiind creaţie şi creatură, nu Creator, nu poate înţelege nimic fără har, dar harul nu există separat, detaşat sau înafara Duhului Sfânt, ci Duhul Sfânt este Cel care lucrează asupra omului şi în om, prin harul Său, care-i revelează, care-i explică, îndrumă, arată, pe om, prin har. Le fel obiectele cu care Duhul Sfânt lucrează asupra creaţiei, este prin harul care-l au obiectele, dăruit de Duhul Sfânt care este şi în obiecte şi în afara lor în acelaşi timp, dar în obiecte asupra oamenilor se dăruieşte şi lucrează prin har.

3) "Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine." - Ioan 15, 26.
Poate Duhul Sfânt să vorbească? Nu, că este Duh. Atunci cum va vorbi şi cum vorbeşte Duhul Sfânt? Cum "Acela", deci Duhul Sfânt, va mărturisi despre Hristos? Prin harul cu care lucrează asupra oamenilor, aşa vorbeşte Duhul Sfânt. Prin revelaţiile date Apostolilor şi apoi tâlcuirile date Sfinţilor Părinţi, aşa vorbeşte Duhul Sfânt, prin oamenii prin care lucrează, aşa învaţă şi mărturiseşte Duhul Sfânt despre Hristos.

Ia seama ce faci şi ce înveţi, că te apropii de rătăcire. Iar când mai dai citate din Catehism, dă citatul întreg şi fi cu foarte mare trezvie la ce subiecte te referi şi cât de mult ţi s-a dat să stăpâneşti învăţătura mântuitoare.

Apostolul Petru ne invata sa ne dam toate silintele pentru a uni cu credinta, fapta. Asta inseamna ca omul nu trebuie doar sa puna o doza de efort ci trebuie sa trudeasca pana la extenuare pentru a-si atinge scopul..
Cand aud despre "a iti da toate silintele", eu parca il vad pe un atlet care, pe ultima suta de metri, este aproape sa-si dea duhul dar face totusi, in mod intentionat, un ultim efort decisiv.
Trebuie sa-si traga el inima spre ele.
Da, pe toti crestinii. Ca ei se fac sau nu disponibili sa asculte, vor da socoteala.
Nu este un automatism ci o deprindere.
Dumnezeu ii acorda omului har, omul aude Evanghelia si prin auzire, vine credinta. Harul il invata sa uneasca cu credinta lui faptele bune pe care Dumnezeu le-a gatit mai înainte, ca să umble intru ele.
Omul credincios asculta si face fapte bune. Prin aceste fapte, credinta se desavarseste. Si prin aceasta credinta omul este mantuit.

Daca omul primeste credinta insa nu vrea sa faca faptele spre care il indreapta harul, aceasta credinta nu-i va fi de niciun folos, nu il va mantui, credinta lui este moarta pentru ca nu are rodul faptelor bune.
Iar credinta moarta nu va mantui pe nimeni.

Ai uitat ca tu esti iedul cel neastamparat si eretic iar eu am venit la Hristos in Sfanta lui Biserica inainte ca tu sa te fi nascut?

Nu mai e doar politic numita?

Frăţior, atâta timp cât nu mergi la Sfânta Liturghie, atâta timp cât huleşti pe călugări, pustnici şi spui că Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte nu fac minuni şi Duhul Sfânt cu harul Său, nu lucrează prin ele şi alte nebunii înveţi şi crezi, NU eşti în Biserica lui Hristos, ci eşti în erezii, astfel tu eşti ied neastâmpărat.

Biserica Ortodoxă, este denumită politic Ortodoxă, ca să fie diferenţiată politic şi social de alte grupuri de oameni, ce au şi ei pretenţia să fie numiţi biserică şi creştini, dar învaţă învăţăturile demonilor, hristoşi mincinoşi.

Noi creştinii spunem că ceea ce se numeşte Ortodoxă, e impropriu spus, noi suntem Biserica ! Şi altă Biserică nu există, decât noi, Biserica. Alte grupări ce se numesc biserici sunt minciuni, deşi ei se numesc creştini, sunt eretici.

Acesta e Adevărul. Şi altul nu există.

Eu merg la Sfanta Liturghie Penticostala, asa cum a fost lasata ea de chiar Sfintii Apostoli incepand cu Pentecost, anul 33 D.H.
Nu m-am ocupat si nu ma ocup cu d'astea.
Stiu sigur doar atat: in Biserica Penticostala Duhul Sfant face minuni. La fel ca acum 2000 de ani. Le-am experimentat personal.
Nu pot spune ca in alte biserici Dumnezeu nu face minuni. Pentru ca am citit in Biblie urmatorul episod: ucenicii lui Isus vin si spun "Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.* Iar Domnul le raspunde: "Nu-l opriţi!"
Aici sunt cu totul de acord cu tine. Insa nu-s foarte sigur ca tu chiar faci parte din aceasta Biserica despre care vorbesti.