3. Legătura cu duhurile căzute

„Desi în arătările lor înaintea oamenilor, dracii îsi iau de obicei înfăţisare de îngeri de lumină pentru a amăgi mai usor, desi ei se străduiesc uneori să lămurească oamenii că sunt suflete omenesti si nu draci (acest chip de înselare de acum, reprezintă o oarecare modă printre draci, din pricina unei aplecări oarecare a oamenilor din zilele noastre, de a crede în aceasta); chiar dacă ei prevăd uneori viitorul; si chiar dacă descoperă taine -chiar si asa, oamenii nu trebuie să creadă în ei cu nici un chip. Ei amestecă adevărul cu minciuna; adevărul este folosit numai atunci când au nevoie de o înselare mai prielnică.

„Toţi oamenii trebuie să ne ţinem departe de aceste duhuri si pentru nici o pricină să nu avem încredere, atunci când ele se ivesc prin simţiri, nici să nu începem să vorbim cu ele, nici să nu le dăm vreun fel de atenţie, să cunoastem că arătarea lor este cea mai mare si mai primejdioasă ispită. Când vine o astfel de ispită, omul trebuie să-si îndrepte mintea si inima către Dumnezeu, cu

o rugăciune pentru milă si pentru scăparea de ispită. Dorinţa de a vedea duhuri, iscodirea de a descoperi ceva despre ele si de la ele, este un semn al celei mai mari nebunii, si este necunoasterea totală a tradiţiilor Bisericii Ortodoxe cu privire la morală si la viaţa lucrătoare. Cunoasterea duhurilor se dobândeste în chip mai deosebit decât chipul în care socoteste cel care trece printr-o asemenea împrejurare si este lipsit de experienţă si este plin de usurătate. Vorbirea deschisă cu duhurile este cea mai mare nenorocire pentru cei lipsiţi de experienţă, sau le slujeste ca pricină pentru cele mai mari nenorociri." Cuv. Serafim Rose

"Scriitorul de insuflare dumnezeiască a cărţii Facerea, spune că după căderea celor dintâi oameni, Dumnezeu, în rostirea osândei asupra lor, înainte de izgonirea lor din rai, a făcut pentru ei haine de piele si i-a îmbrăcat cu ele ((Facerea 3, 21). Hainele de piele, asa cum deslusesc Sfinţii Părinţi, (Sf. Ioan Damaschin, Arătarea cea adevăratăa credinţei ortodoxe, Cartea 3, cap. 1), semnifică trupul omului de pe treapta de jos care, la cădere, s-a făcut stricăcios; el si-a pierdut subţirimea si firea duhovnicească si a primit starea învârtosată de acum. Desi pricina cea dintâi pentru această schimbare a fost căderea, totusi schimbarea s-a făcut sub înrâurirea Ziditorului Atotputernic, în mila Lui de negrăit pentru noi, si pentru marele bine al nostru. Printre celelalte urmări de folos pentru noi, care vin din starea în care se află trupul nostru acum, ar trebui să arătăm una: prin învârtosarea trupului nostru ne-am făcut neputinciosi să simţim duhurile, în al căror sălas am căzut ... Înţelepciunea si bunătatea lui Dumnezeu a asezat o piedică între oamenii izgoniţi din rai pe pământ si duhurile care fuseseră izgonite pe pământ din cer; această piedică este materialitatea grosolană a trupului omenesc. Astfel lucrează ocârmuitorii pământesti care îi despart pe făcătorii de rele, de lume, prin zidul unei închisori, ca nu cumva ei să pricinuiască rău acestor oameni, după propria lor dorire si să strice si alţi oameni (Sf. Ioan Casian, Convorbirea 8, cap. 12). Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

„Sufletul, îmbrăcat în trup, împrejmuit si despărţit prin acesta de lumea duhurilor, cunoaste cu încetul, si dobândeste dreapta judecată de a deosebi binele de rău, prin cercetarea legii lui Dumnezeu, sau, ceea ce este acelasi lucru, prin cercetarea crestinismului (Evrei 5, 14). Atunci îi este îngăduită vederea duhovnicească a duhurilor, si dacă aceasta se face după rânduiala lui Dumnezeu, care îl călăuzeste, de acum încolo, amăgirea si înselarea sunt cu mult mai puţin primejdioase, aducând ca folos experienţa si cunoasterea.

La despărţirea sufletului de trup prin moartea cea văzută, intrăm din nou în rândul si în lumea duhurilor. De aici, este limpede că pentru o intrare potrivită în lumea duhurilor, este foarte trebuincioasă buna cunoastere a legii lui Dumnezeu, la vremea cea bine socotită, că tocmai pentru această cunoastere El a hotărât o vreme oarecare pentru fiecare om în parte, pentru pelerinajul său pe pământ. Acest pelerinaj se numeste viaţă pământească.” Cuv. Serafim Rose

De n-am accepta varianta "viața este în el"? Pentru că posibil acesta ar fi sensul cuvintelor lui Pavel. Acest sens este redat de majoritatea versiunilor engleze, dau doar un exemplu:

"And Paul went down, and fell on him, and embracing him said, Trouble not yourselves; for his life is in him." (Fapte 20,10 - versiunea KJV)

Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

Aceasta fraza explica pe deplin cum pot unii oameni sa devina eretici si hulitori de Dumnezeu.
Un om care incearca sa cunoasca Cuvantul lui Dumnezeu este un pericol pentru duhurile cele rele. Atunci in mintea omului apar ganduri si idei de explicatii ale Cuvantului lui Dumnezeu care sunt adevarate erezii, pe care omul si le atribuie ca fiind ale lui insusi si rezultat ale propriei sale inteligente si intelepciuni. Dupa ce elaboreaza pe acest principiu teorii si concluzii complet eretice , nu se multumeste cu atat ci cauta sa rataceasca si pe altii.
Insa fiind cazut si departat de adevarata intelepciune, tot ceea ce emite, ca judecata de valoare este intinat de minciuna.
Pentru ca mintea necuratita nu poate emite judecati adevarate.

În concluzie, toate depind de sursa de inspirație: Scriptura și oamenii înduhovniciți. De acord. Dar ce ne facem când sursa a doua vine în contradicție cu sursa primară (Dumnezeu și Cuvântul Său sfânt)? Căci în unele puncte, ați observat și dumneavoastră că nu coincid. În acele puncte avem de ales: respingem ori Biblia, ori pe duhovnicii noștri (aici includ sfinți părinți, preoți, pastori, prieteni mai spirituali ca noi)! Eu am făcut alegerea, dumneavoastră?...

De ce spuneți așa? N-am afirmat niciodată că aș avea o asemenea inteligență să pot înșelege toată Scriptura și nici n-am afirmat că Scriptura se înțelege prin puterea minții. Doar prin iluminarea Duhului Sfânt poate fi interpretată Scriptura. Lucrurile clare (să zicem de exemplu principiile Evangheliei) sunt și pe înțelesul copiilor, nu e nevoie de interpretare.

Credeți că sfinții Scripturii (evangheliștii și apostolii) inspirați de Duhul Sfânt fiind, au o autoritate inferioară față de sfinții și preoții Bisericii Ortodoxe? Considerați că aș greși și aș cădea în erezii încrezându-mă în interpretarea Scripturilor făcută de evangheliști și apostoli?

Desigur... a continuat la Exod, profeți, evangheliști, apostoli, Apocalipsă...:3:

daca este cu adevarat om induhovnicit nu va veni niciodata in contradictie cu Dumnezeu si cu Cuvantul sau. Cand intra in contradictie nu mai este om induhovnicit pentru ca prin el nu mai vorbeste Duhul Sfant.
Nu am vazut pana acum nici o contradictie intre cuvantele sfintilor si Cuvantul lui Dumnezeu si prin aceasta arata ca prin sfinti a vorbit Duhul Sfant.

Doamna Dobrin, v-am rugat să nu postați decât lucruri concrete (versete biblice, ori comentarii de-ale dumneavoastră) legate de întrebările ontopic puse de mine. Nu vă supărați dacă nu citesc (în lipsă de timp, nu de respect) altceva...

Despre asta vorbeam.

Înseamnă că ce mi-ați redat în cuvintele dumneavoastră are altă sursă decât sfinții părinți. Vedeți acele trei probleme puse de mine.

Insa nu cred ca puteti afirma ca sunteti iluminat de Duhul Sfant. Pentru ca in inima necuratita Hristos nu va intra iar daca va intra degrab va iesi.

Evanghelistii si Apostolii au spusCuvantul lui Dumnezeu prin gura lor. Au fost ei insisi carti vii. In intelegerea invataturilor lor se intampla acelasi fenomen pe care il intalnim la intelegerea Scripturii. Fara invatatura sfintilor nici cuvintele apostolilor , nici cuvintele evanghelistilor nu le vom intelege corect. Si aceasta din cauza mintii noastre intinate de pacat.