Nu este impur. Credinta crestina a afirmat-o mereu.
'Patul cununiei curat este', se canta si in Postul mare si se spune la slujba cununiei.
Au fost condamnati de sinoade cei care spun ca ar fi ceva murdar aici.
Faptul ca se cere o anume abstinenta inainte de impartasanie nu inseamna de loc necuratia actului, tot asa cum postul nu inseamna necuratia mancatului. Este pur si simplu o practica ascetica necesara, pt ca noi oamenii cazuti tindem sa ne atasam in mod exagerat de ce nu este Dumnezeu.
Ingerii sunt alt fel de fapturi si dpdv ontologic nu sunt deasupra omului. Omul a fost facut de Dumnezeu mediator intre lumea materiala si cea spirituala. Ce scrii tu implica o filozofie platonica...
Dumnezeu a planuit Intruparea dinainte de caderea omului. Nu a hotarit sa se faca inger, ci om..

"ar fi fost"...

Ştim noi ce ar fi vrut, sau ar fi dorit să facă Dumnezeu? Ne ajută să stabilim reguli de viaţă, pornind de la astfel de presupuneri? Ciudat.

Au existat relatii sexuale intre Adam si Eva inainte de cadere,in Eden?

Sunt uimita de afirmatiile pe care le faceti asupra corespondentei spirituale dintre oameni si ingeri,omitand ierarhia.
Ma retrag,va las sa faceti apologia actului sexual in continuare.

Ei bine, metoda simpto-termica Rotzer (de la Dr. Joseph Rotzer) spulberă ideea că infertilitatea din cadrul unui (fiecărui) ciclu feminin nu ar fi 100%. Sunt monitor pe metoda simpto-termică, şi afirm aici ceva ce poate fi verificat: fiecare femeie, în cadrul fiecărui ciclu, după moartea ovulului, are o perioadă de infertilitate 100%! Punct. Cine doreşte detalii, îi stau la dispoziţie, pe privat sau aici. Însă cine doreşte să continue cu presupuneri, înainte să verifice cele spuse de mine, şi preferă să potrivească lucrurile ca să iasă bine într-o anumită direcţie, iarăşi poate să facă acest lucru.

Eu tocmai problema aceasta am ridicat-o, şi încă (încă...) nu am primit răspuns, sentimentul meu fiind că se ocoleşte acest adevăr, deoarece dislocă nişte păreri solidificate. Şi anume, este vorba tocmai de existenţa, prin natură (deci din mâna lui Dumnezeu), a unei perioade de infertilitate 100% în cadrul fiecărui ciclu feminin. Este vorba de o perioadă, în medie, de 10 - 12 zile. Tocmai existenţa acestei perioade ar trebui să pună din nou în discuţie părerile conform cărora scopul actului conjugal este doar acela de a face copii, şi nu şi acela de a-ţi exprima, exclusiv, iubirea intimă, atunci când motive serioase cer amânarea venirii unei noi sarcini. Dacă pot să vorbesc mai direct şi mai plastic, referitor la această perioadă de infertilitate, Dumnezeu ne-a jucat o festă: noi venim şi susţinem sus şi tare că unirea conjugală este doar pentru a face copii. Dumnezeu vine şi spune: ei nu! Uite că luna asta, sau lunile care urmează, împreunarea voastră se va nimeri peste perioada pe care Eu, Dumnezeu, v-am dăruit-o ca să vă şi bucuraţi unul de celălalt, în mod gratuit, fără să urmeze neapărat o sarcină.

Mai este o chestiune pe care, cu tot respectul, încerc să o înţeleg, dar nu reuşesc încă. Este vorba despre împătimirea fătului în perioada sarcinii şi a alăptării, dacă părinţii au relaţii conjugale. Am pus deja o astfel de întrebare, şi o fină eschivare a închis-o la fel de repede. Am întrebat, şi aş aprecia sinceritatea: dintre cei care susţin ideea abstinenţei totale în perioada sarcinii şi a alăptării, este cineva care practică acest lucru? Care, să spunem, nu au avut relaţii conjugale deloc, timp de 2 ani (dacă s-a alăptat un an şi ceva)? Eu vă spun sincer: am doi copii sănătoşi, mulţumesc lui Dumnezeu. Şi am avut şi relaţii conjugale în perioada sarcinii, şi a alăptării.

Mai este o chestiune, şi închei: se spune că pruncul se va împătimi, dacă părinţii au relaţii conjugale în perioada sarcinii. Dar Isus a spus clar, despre orbul din naştere: nici el, nici părinţii lui nu sunt de vină pentru starea în care se află. Atunci de ce se vorbeşte altfel decât a spus Isus, susţinându-se (practic) faptul că părinţii, prin activitatea sexuală, vor fi responsabili de diverse vicii / probleme care vor apărea în viaţa copilului lor?

Mulţumesc.

Tot doctorii (nu majoritatea) spun că renunţarea la la o sarcină nu este o probemă sau ceva grav.

Da este, când a treia persoană nu este luată în calcul şi când ne gândim mai mult la noi de cât la acel suflet nevinoat, obligat încă din pântece să "asiste" şi să îndure plăcerile noastre carnale.

Fiecare avem libertatea de a alege. :1:

Aici nu sunt de aocrd cu tine. Un soţ creştin, cu frică de Dumnezeu, care ştie care sunt priorităţile în perioadele importante ale vieţii, poate ave grijă, se poat "feri", îşi poate potoli gândurile şi pornirile. Dar asta ţine tot de noi, de puterea nostră de a înţelegere a importanţei "protejării" pruncului şi a mamei. Şi dacă am cere noi ajutor de Sus, oare e ceva cu neputinţă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt întrânsele?

...:1:...

Este un cuvânt al Mântuitorului: „Trupul pofteşte împotriva duhului şi duhul împotriva trupului”. Şi e experimentat de toţi cei care vor să-L cunoască pe Dumnezeu (harul Său) într-un chip nemijlocit. De aceea asceţii aleg să se desprindă, radical, de toate cele trupeşti, care-i ţin legaţi ce cele create, alegând viaţa veşnică, transcendenţa.

Chiar dacă legătura trupească nu este rea, ea este naturală, iar natura e creată, e supusă morţii. Instinctul sexual vrea să prelungească, cumva, viaţa, însă nu la nivelul individului, ci al speciei, lucru comun cu animalele.
Dar omul poate rămâne individ sau să devină persoană, cultivându-şi asemănarea cu Dumnezeu, după chipul Căruia a fost creat.

Şi atunci, trebuie să crească, lăsând în urmă cele materiale şi naturale, transfigurându-le treptat, pe măsură ce se împărtăşeşte de har.
Dar până nu se hrăneşte duhovniceşte, nu va putea sau nu-i va fi bine să se desprindă de natural.
Pentru omul modern a devenit o virtute a trăi chiar şi conform naturii, pentru că noi ne-am obişnuit să le separăm pe toate de rosturile lor, căutând să ne hrănim de plăcere, nu de foame. De aceea separăm atât de mult sexualitatea de rodul ei, chiar şi de dragostea care ar trebui s-o însoţească.

Dacă păcatul este ceea ce îl desparte pe om de Dumnezeu, de harul Său, putem înţelege că limitându-ne la o trăire naturală, fără să năzuim la mai mult, la o dragoste mai înaltă, mai deplină, mai adevărată, ne complacem în păcat, în această despărţire, nehrănindu-ne cu viaţa veşnică, ci cu cea trecătoare.

Dar până să ajungem să ne hrănim mai mult duhovniceşte decât firesc, cred că este important să înţelegem ce este cu adevărat natural, cu rost, nepervertit, şi să trecem, treptat, de la plăceri la bucurii, să ne subţiem simţirile, să ne ridicăm la bucurii mai depline, mai cuprinzătoare, mai dăinuitoare, care ne vin din lucrarea poruncilor dumnezeieşti. Să vrem, adică, mai mult.

Draga Fani, nu este vorba doar de senzatii... consider ca expunera ta devine tendetioasa acum.

Persoana umana este un intreg psiho-somatic in devenire, este trup si suflet intr-o legatura indisolubila (nu este din trup si din suflet ca 2 entitati separate si unite in persoana umana asa cum este conceptia platonica din neferica patrusa in ortodoxie prin anumiti autori... nu intru in amanunte).

Fatul este programat genetic de aceea este foarte important ce face mama in perioada graviditatii, caci pruncul poate fi programat sa fie dependent de alcool, droguri, adrenalina, sexual...

Te rog sa studiezi adecvat aceste aspecte din punct de vedere stiintific, mai precis neurostiinta.

Doamne ajuta.

[quote=ovidiu b.;478538]Tot doctorii (nu majoritatea) spun că renunţarea la la o sarcină nu este o probemă sau ceva grav.



Da este, când a treia persoană nu este luată în calcul şi când ne gândim mai mult la noi de cât la acel suflet nevinoat, obligat încă din pântece să "asiste" şi să îndure plăcerile noastre carnale.[/quote]
Mi se pare mie, sau asimilezi actul sexual cu gravida cu sadismul, sau, horribile dictu, pedofilia?!?!?! "suflet nevinovat"..."indure placerile noastre carnale"...brrrrr

Nicidecum.
Propun sa disctuam concret, incepand cu certitudinea stiintifica a neurostiintei, in care se arata inechivoc cum creierul pruncului este programat in timpul graviditatii.
Apoi putem aduce in discutie si aspectele duhovnicesti.

Doamne ajuta.