Consider ca te grabesti cu concluziile.

Homosexualitatea implica 2 mari aspecte: afectiv si activitate comportamentala sexuala.
Astfel homosexualitatea ca boala (precum infestarea cu HIV etc.) cauzata de hormoni determna comportamentul sexual si/sau afectiv al copilului. NU intram in amanunte.
Orircum ca orice boala, daca este cauzata genetic, homosexualitatea trebuie tratata adecvat si nu justificata. Hristos Iisus vrea ca toti sa fim sanatosi, indiferent de boala... si nu este o boala mai rusinoasa decat alta, sau nu ar trebuie sa fie. Sunt de parere ca trebuie sa avem in vedere persoana umana si tamaduirea ei, sa nu facem discriminare in fuctie de boala... ci in fuctie de efectele bolii, de urgenta, de contagios... impactul asupra individului si asupra societatii.
Oricum cazurile de homosexualitate ca malformatie genetica sunt relativ rare caci procentual comportamentul sexual homosexual cauzat de impatimirea sexuala este cel care face ravagii... si cumplite sunt aceste dependente care dezumanizeaza.

Din nefericire multi oameni au comportament homosexual manifestat doar in sfera relatiilor sexuale datorita perversiunilor sexuale... si unii cauta sa isi justifice aceste decizii care nu mai pot fi numite libere din moment ce sunt rezultatul impatimirii (dependentei) si noi stim ca orice dependent trebuie ajutat intai sa isi doreasca insanatosirea si apoi urmeaza tratamentul...
Practicarea sexului anal (fie cu femeie fie cu barbat... ca "fundul" tot "fund" este si are acelasi scop) conduce relativ usor la deraieri grave...

In ceea ce priveste comportamentul sexual homosexual femnin mecanismele sunt similare...

De asemnea si perversiunile sexuale (sex oral) chiar daca nu se ajunge pana la sex anal, precum si masturbarile si impatimirea cu activitate sexuala fireasca sunt extrem de daunatoare pentru om ca persoana intrega psiho-somatica, afectiv-intelectuala.

Sa ne ajute Dumnezeu cu harul Sau si cine are nevoie de tamaduire sa fie tamaduit...

Doamne ajuta.

Îndreptar Spovedanie
 

141. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi peste an; în timpul sarcinii şi al ciclului lunar; 40 de zile după naştere.

Iacata-ma-s din nou. Pana ajung copiii acasa..
Nu eu zic de acest simbol, ci sf? Pavel si toti cei care interporeteaza Cantarea Cantarilor asa.
Nu este bineinteles vorba numai despre unirea sexuala, ci de unirea de vietuire in general.
Ti se pare ciudat pentru ca ai o problema cu aceasta unire, ti se pare impura Ovidiu, la asta revenim mereu.
Este mult criptoplatonism in ortodoxia traita..

Indreptarul de spovedanie nu este o autoritate absoluta. Este oricum de origine catolica ideea de indreptar de spovedanie.

Repet, decat sa stea sa se ocupe de sexualitatea omului casatorit, mai bine s-ar ocupa de adevaratele patimi parintii care scriu astfel de indreptare, daca tin neaparat sa le scrie.
Dupa sfantul Pavel, tot el, casatoria este si pentru controlarea, tinerea in frau a sexualitatii, care altfel ar duce la desfranare. Tot el vorbeste despre abtinerea in anumite scurte perioade, pentru 'rugaciune', in comun acord, si '"sa nu ne lipsim unul de altul multa vreme, ca sa nu ne ispiteasca Satana'. Trairea sexualitatii in limite normale, in cadrul casatoriei, ne fereste de impatimire sexuala. Prea multa abstinenta poate sa ne faca sa cadem dimpotriva in ispita..

Ce ziceam, vezi ca se spune 'curatie' si se implica ca relatia sexuala ar fi necurata? este o problema aici.. caci 'patul cununiei curat este' (slujba de casatorie si canonul sfantului Andrei din Creta).
In rest imi pastrez afirmatia de mai sus depsre indreptare.

Da, sigur, eu stiu ca homosexualitatea poate fi vazuta si ca tendinta (ca un fel de boala sa zicem) care poate aparea din motive chiar genetice sau in orice caz psihologice. Dar aceasta idee este deosebit de greu de acceptat in general de cei de pe acest forum, am observat, de unde si ironia mea.
Sa nu mai discutam si despre asta aici.. Nu este subiectul nostru perversiunea sexualitatii, ci doar sexualitatea normala din cazul casatoriei..

Nu se pute problema impuritatii/puritatii ci a fireascului/nefireascului.
Unirea sexuala intre soti este fireasca insa poate deveni nefireasca in anumite conditii (spre exemplu este inadecvata in perioada sarcinii).

"Umbrela" tainei Sfintei Casatorii nu ne fereste implicit nici de impatimirea sexuala, si nici de desfranare in sensul perversiunilor sexuale.

Corect, insa acest control nu este automat, independet de soti ci tine cont de feed-back-ul lor (sa folosim niste termeni tehnici adecvati) de dorinta lor de activitate fireasca...

Corect, insa normalitatea, firescul nu este ceva nici relativ nici "batut in cuie un anumit numar", chiar daca fiecare om, fiecare familie este unica.
Ferirea de impatimirea sexuala in Taina Casatoriei nu este implicita (independenta de dorinta, vointa sotilor), ci trebuie sa fie dorita, cultivata, exersata, educata cu ajutorul harului lui Dumnezeu... asa cum nici Taina Sfantului Botez, nici Taina Sfintei Euharistii nu GARANTEAZA automat (mecanicist, determinist) mantuirea independent de dorinta si (con)lucrarea persoanei umane cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.

Corect... dar si prea multa activitate sexuala ne poate face impatimiti, robi sexului...

Doamne ajuta.

Ar trebui aici totuşi să arăt cum interpretează Sfântul Nicodim Aghioritul nimeni altul decât autorul compilaţiei canonice "Pidalionul", faimosul canon 13 al lui Timotei al Alexandriei:

"Cei căsătoriţi să se înfrâneze unii de la alţii sâmbăta şi duminica, întrucât în aceste zile se face Liturghie, dar nu pur şi simplu pentru aceasta (căci dacă aşa ar suna canonul, atunci nu s-ar mai împreuna niciodată, dat fiind că Ofranda liturgică se celebrează pretutindeni nu numai sâmbăta şi duminica, ci în fiecare zi), ci pentru că adunându-se la aceste Liturghii ei trebuie să se împărtăşească cu Sfintele Taine; căci iubirea de adevăr a sfintelor canoane n-a vrut să aibă drept obstacol nimic absurd"

Deci abstinenţa în zilele respective, în afară de pregătirea duhovnicească în vederea unirii cu Hristos în Biserică prin Sfânta Împărtăşanie, este doar performanţă sportivă şi exerciţiu de voinţă fără un sens mai înalt prin care asceza primeşte putere şi valoare pentru întreaga fiinţă.

Noi despre asta discutăm, cred că confuzia e de cealaltă parte.

Dacă Biserica spune că în anumite perioade/zile e inerzisă unirea trupească, atunci normal că e impură.

E doar o impresie greşită. Cunoşte adevărul şi adevărul te face liber.

Ce să mai zic. Toate le-ai demontat. Eu zic să renunţăm, oricum nu vom ajunge la un consens.

Vezi tu, mai nou dai lecţii şi părinţilor...E clară treaba...:71:

E doar o iluzie greşită. Nimeni nu cere abstinenţă, ci doar a nu mai face păcatul desfrânării în cadrul familie. Scopul scuza mijloacele. Important nu este ce dezbatem noi aici, ci cum vom da socoteală la judecată pentru ceea ce am făcut.

Numai bine îţi doresc. :1:

PIDALION: CANONUL 69, din canoanele Sf.Apostoli

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeţ, sau cântăreţ, Sfântul marele post nu-l posteşte, sau miercurea, sau vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de a fi mirean, să se afurisească. [Sinod 6, can. 29, 89; Laodiceea, can. 49, 51, 52; Petru, can. 15; Dionisie, can. 1; Timotei, can. 8, 10]

Acum am să-ţi dau doar o parte din tâlcuire, cea care se referă la înfrânarea dintre soţi în zilele de post.

Iar de este întocmai postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare, arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac, după canonul 52 al soborului din Laodiceea, aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Şi de este aceasta, arătat că nici cei după lege căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea postului, precum nici în Sfântul marele Post. Că necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica posturile acestea cu mâncări, iar despre alta a le strica, cu trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi proorocul Ioil însemnând, că în vremea postului să cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi postul, propovăduiţi vindecarea… Iesă mirele din aşternutul său, şi mireasa din cămara sa” (cap 2). Iar dumnezeiescul Pavel arătat zice, că cei căsătoriţi după lege, întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în post, şi în rugăciuni (I Corinteni: 7,5), adică să se depărteze şi când este precum am zis post, şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu dumnezeieştile Taine. Şi sâmbăta şi duminica, după canonul 13 al lui Timotei, şi în toate sărbătorile. După dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice: "Că dacă cei de curând însoţiţi, care încă pofta le este înfocată, şi tinereţea zburdatică, nu se cade a se împreuna în vreme de post şi de rugă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi, care nu au atâta silă trupească, se cuvine a nu se împreuna."

Pai nici eu nu cred sa ajungem la vreun consens, Ovidiu. Fiecare sa aleaga. Si eu iti doresc numai bine si nu am nimic potriva ta personal.
Nu pretind sa dau lectii, imi folosesc doar discernamantul. Cat il am. Si nu cred ce spune fiecare parinte in orice imprejurare.