În prealabil postat de misteria (Post 388851)

PACATE SI VIRTUTI Janess B. Floyd

În prealabil postat de amatyyy (Post 389356)

"A iubi inseamna a ierta", Ieromonah Savatie Bastavoi.

Recent am citit aceasta carte, care m-a atins profund, dar mai ales un fragment ....

"Daca la iubire se ajunge treptat, recomandati-ne niste "exercitii" de iubire.

Cautati ce este bine in celalat. Nu mai vedeti raul, iertati. De ce este asa? Pai, poate l-a batut mama cand era mic, l-a ascuns in dulap. Cine stie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sanatate. E mai moracanos pentru ca asa-i el, dar stii ce face el in chilia sa? Poate bate si el matanii, plange la icoane, ii pare rausi cred ca ii e rusine si lui de felul cum este si ii e greu sa vina sa-si ceara iertare.
Parintii ne ziceau asa:"Cand cineva iti greseste, te cearta, tu da vina pe diavol." Pentru ca nimeni dintre noi nu vrea sa faca raul. Nici noi nu-l vrem, pentru ca toti credem in Hristos si vrem sa-I slujim Lui. Dar noi facem si rau. De ce? Pai , de ce? Cu voie? Nu cu voie, pentru ca diavolul ne invata sa facem rau. Da vina pe diavol si scuteste-l pe aproapele tau de vina asta. S-a-ntamplat, e trecator. E un accident. Raul pe care il face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie sa ne facem impresia despre el si sa-l vedem prin prisma acestui rau pe care il face. Asta inseamna a judeca. Ce inseamna a judeca? Inseamna a-l vedea pe cel din fata noastra prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind ca ele il caracterizeaza. El a strigat ieri la mine, e adevarat, dar asta nu-l caracterizeaza, el nu striga tot timpul. Si chiar daca striga tot timpul, sa gandesc ca inseamna ca nu se manie, pentru ca daca asa
s-a obisnuit, nici nu mai tine atata rautate.
Cu tot felul de ganduri de acest fel sa incercam sa iertam, sa iubim. Sa iubim pe fiecare in toata nebunia lui, pentru ca fiecare avem niste "pasarele" ale noastre, dar ni le iertam. Si pe celalat trebuie sa-l ierti! De ce pe tine te accepti asa cum esti, dar pe celalat vrei sa-l faci ca la carte, ca asa scrie in Evanghelie, ca asa screi la Sfintii Parinti. Vezi-l si pe el in toata complexitatea lui, in toate nebuniile lui, pentru ca Dumnezeu si pe el l-a chemat la botez, i-a dat o gramada de daruri si nu stii tu cum il judeca Dumnezeu.
Si mai este un lucru, sa stiti ca oamenii care au la vedere neajunsuri si tot felulul de apucaturi din astea ciudate au in spate daruri pe care Dumnezeu asa vrea sa le ascunda. Pentru ca daca le-ar da pe fata doar darurile, omul s-ar mandri si ar distruge totul. Atunci cand Dumnezeu da daruri, mai da si cate un betesug, si cate o ciudatenie. ..."

Este prima carte a Ieromonahului Savatie Bastavoi care am avut dorinta si prilejul sa o citesc ,si cred, ca nu v-a fi si ultima...

Doamne ajuta!

În prealabil postat de dobrin7m (Post 385845)

"Viata dupa moarte - Noi marturisiri cutremuratoare" Traducere din limba greaca Cristian Spatarelu, editura Bunavestire - 2003

Este vorba despre intamplari minunate de intoarcere a semenilor nostri din viata de dincolo care s-au petrecut in sec. XX si care apar pentru prima data adunate intr-o singura carte.

" Multi oameni numesc secolul nostru `secolul negarii` pentru ca negarea este duhul care stapaneste vremurile noastre. Poate ca negarea este o boala care ne chinuie pe toti astazi. insa in afara de aceasta negare generala exista si alte tagaduiri `mai mici` care au fost sadite in pamantul superficialitatii noastre. Se pare ca uneori tagaduim ceva ce nu cunoastem deloc. Nu am cugetat nici un pic la aceasta si totusi tagaduim. O multime de idei si teorii se aduna in capul nostru si creaza haos. idei provenite din diferite invataturi si teorii care deseori se contrazic intre ele dar nimic definit si limpede. Toate sunt atat de superficiale, neclare soi nedefinite incat nu exista nici o speranta ca vom intelege ceva. Cine suntem? In cine credem? ce ideal avem in sufletul nostru? daca avem vreunul...

La fel ca in anii tineretii mele, nu eram nici ateu dar nici credincios constiincios. nu ma preocupau de loc problemele religioase si nici nu puteam sa inteleg cum de acestea puteau sa aiba vreun interes pentru cineva. Cunostiintele mele despre religie erau foarte putine insa aveam impersia ca le stiu pe toate.

Odata am fost trimis in interes de serviciu in orasul K. Acolo m-am imbolnavit serios de plamani si a trebuit sa fiu internat in spital. Cu cat boala se intetea cu atat ma simteam mai rau. Existau momente cand din cauza febrei nu vedeam nimic in jurul meu.

Imi aduc aminte ca in jurul orei 4 m-au cuprins frigurile. o schimbare ciudata s-a intamplat deodata in mine. Pe cand in urma cu un minut eram plin de viata chiar daca acum le vedeam pe toate si eram pe deplin constient de ce se petrecea in jurul meu, simteam totusi o atat de mare nepasare si instrainare incat e greu de descris. E de neinteles pentru o faptura vie. Toata atentia mi s-a adunat asupra sinelui meu. Si aici am sesizat o senzatie ciudata un fel de despartitura. Eram pe deplin constient de mine insumi si aveam simturile curate insa totodata vedeam sinele meu cu atata nepasare, ca si cand mi-as fi pierdut complet simturile. L-am vazut pe medic cum mi-a luat mana sa imi masoare pulsul, vedeam si intelegeam dar nu simteam fizic atingerea lui. ca si cand as fi descoperit in mine doua existente: una cea mai importanta care era ascunsa in adancul meu, si cealalta partea exterioara a existentei mele, care avea neindoielnic o mai mica importanta. Si acum parghia de legatura care le-a unit s-a ars si s-a topit si acestea doua s-au despartit. Pe una dintre existente cea mai tare o simteam intens iar fata de cealalta cea mai slaba eram total nepasator aceasta parte slaba era trupul meu.
Nu sunt fatoma, am simtul deplin al realitatii, corpul meu este real, nu sunt naluca inselatoare si m-am privit iarasi cu atentie. infatisarea exterioara a ramas aceeasi insa probabil insusirile i s-au schimbat. era imposibil sa ma ating iar aerul din jurul meu era foarte dens pentru corpul meu si nu imi ingaduia sa ating lucrurile. Trup duhovnicesc, atunci mi-am dat seama ca am murit.

Infirmiera mai in varsta a luat iconita din aceea camera si a spus: Fie ca sufletul lui sa mearga in Imparatia Cerurilor si sa aiba odihna de veci!

imediat ce a spus aceste cuvinte langa mine au venit doi ingeri. Pe unul l-am recunoscut , era ingerul meu pazitor dar pe celalalt nu l-am recunsocut. M-au luat de mana si am pornit la drum."

În prealabil postat de Yasmina (Post 389426)

Atat?Ne-ai lasat in suspans.
Ce s-a intamplat cu eroul acestor intamplari?

Slabe sperante sa citesc cartea in curand...