Citat:
În prealabil postat de maria32
(Post 399412)
am inteles acum. ideea este ca o cruciulita purtata la gat poate tine locul unei bijuterii, caci altceva nici nu port. Voi purta si verigheta dupa nunta ce-i drept iar la nunta am si o bratara cu o cruciulita.
|
IAta un lucru gresit inteles. Crucea nu e bijuterie, crucea nu e obiect de podoaba. Crucea reprezinta asumarea de bunavoie a vietii cu toate bucuriile si necazurile ei, in special cu necazurile si suferintele dupa modelul lui Hristos. Crucea e un element crestin de o deosebita valoare tocmai privit din acest scop.Pe Cruce s-a rastignit domnul, refacnd parapstia fiintiala creata dupa acderea lui Adam.Cinstim Crucea pentru ca a fost sfintita cu sfant sangele Mantuitorului.Si asemenea Lui, ne-o asumam si noi(o cruciulita dupa puterile noastre.)
Crucea pe post de bijuterie e ca laptele de soia, cremvustii si mezeluri din soia, precum si cascavalul vegetal.
Acela nu e post daca inlocuiesti alimentele "de dulce" cu altele aproape identice ca forma si gust.Postul e renuntare, infranare. LA fel si Crucea , purtata pe post de bijuterie atat ramane. O bijuterie si atat.
Dar intr-o societate in care moda isi spune cuvantul, e rusine sa purtam o cruce din lemn mai ales daca are si snurulet negru. Nu de alta, dar nu se potriveste cu vestimentatia.
De asemenea, crucea se poarta
doar la gat. O inventie chicioasa, dar mult prea raspandita si vanduta in Biserici si Manastiri sunt metaniile cu cruce, sau mai nou, bratarile cu margele cu cruce si icoane.S-a inlocuit metaniile traditionale, din lana, folosite doar pentru rugaciunea lui Iisus, si s-au inlocuit cu tot felul de bratari cu margele care mai de care mai colorate si care au si cruce. Dar care nu mai au nici un rol:decat acela de bijuterii. Dar crestinul se duce impacat la casa lui, cu gandul ca el e un bun crestin , ca doar poarta o bratara "metanie" pe care a cumparat-o de la biserica si-i "sfintita". Daca mai poarta in geanta si un talisman sau Visul Maicii Domnului, atunci chiar poate sa stea linistit:se afla in afara oricarui pericol.
Din pacate, omul e sensibil la partea oculata(cu toate ca suna un pic dur).de aceea asa-s de importante superstitiile pentru el, precum si descantecele babelor in caz de deochi. Iar comerciantii, speculand aceast punct vulnerabil al multora dintre crestini, le-au creat produse pe masura.
Indepartarea noastra de origini, naste tot felul de ciudatii pseudo-religioase(menite sa ne linisteasca constiinta de buni crestini si sa instaleze chiciul si prostul-gust in Biserica).
Trist, dar adevarat....
