,,Salome"(Oscar Wilde)
 

,,Irod:A inviat din morti?Primul nazarinean:Da stapane,a inviat din morti.Irod:,,Eu nu vreau ca EL sa faca asta.Ii interzic sa faca asta.Interzic oricarui om sa invie din morti.Acest om trebuie gasit si sa I-se spuna ca i-am interzis sa invie din morti.Unde este acest om in prezent?Al doilea nazarinean:Este in fiecare loc stapane dar este greu sa-L gasim"

Nu cred ca poate fi o comparatie intre ce spune un sfant si ce gandeste Oscar Wilde, care stim ce problema a avut (a avut relatii homosexuale din cauza carora a fost inchis).

Doar tu puteai sa intelegi ironia din acel citat drept o comparatie dintre gandirea unui sfant si Wilde care,nota bene,nu s-a crezut sfant :) Cum reusesti asa ceva,sunt chiar curios.Ps:daca te superi pe mine ma supar pe tine si apoi daca suntem suparati cine ne mai impaca?:) Gandeste-te ca trebuie sa fie si nebuni ca mine :))

Eu am vazut ironia si tocmaide aceea am scris, nu am facut deloc o comparatie, pentru ca nu era vorba de comparatie. Ci de cine spune, sper ca esti de acord ca are importanta si cine spune si ce conceptii are, daca vrem sa opunem la ce spune cineva cu afirmatiile altcuiva.
O sa dau un exemplu. Oadata am purtat o disuctie cu un ateu foarte infocat, nu stiu daca il cunosti pe cel ce avea un blog impotriva crestinismului, TPU. Se daduse un citat ca sa evidentieze cum este crestinismul, citat din Arthur Clark, suna aproximativ: "Cea mai mare tragedie din întreaga istorie a omenirii ar putea fi jefuirea moralității de către religie."
Problema pe care nu o stiau nici cei ce erau pe acel blog e ca Arthur Clark e posibil sa fi avut un motiv pentur care a spsu asta, el fiind acuzat de pedofilie in mai multe cazuri in Sri Lanka. Desi ancheta nu s-a finalizat, au fost inregistrate declaratii ale lui in acest sens.

Da,am mai auzit opinii similare cu a lui Clark dar au la baza,in ateism,acelasi mecanism precum cel pe care il acuza.La Wells insa era o alta situatie,putin diferita.Inteleg ce spui,sa mergem fiecare in pace la ale noastre.

Vezi dumneata, Pelerine, că lucrurile s-ar putea într-o oarecare măsură să stea în modul în care vrei dumneata să insinuezi. Doar că, Pelerinule, treci cu vederea un principiu fundamental care funcţionează în Biserica lui Hristos, anume principiul recunoaşterii, al recunoaşterii întreolaltă a acelora care fac parte din Biserica lui Hristos. Temelia care stă la baza acestui principiu este lucrarea tainică a Duhului Sfânt, lucrare pe care nu ştiu cât de mult o pricepi sau ai experimentat-o, dar te asigur că eşti departe foarte de a înţelege plenitudinea ei. Probabil că de aceea îţi scapă multe lucruri, şi atunci faci ce faci şi evadezi în culturalisme. Dar cu astea nu îi convingi pe cei ai Duhului, iar noi prin asta ştim că suntem fiii lui Dumnezeu, prin Duhul pe care ni l-a dat. Deci având în vedere că nu aveţi recunoaştere din partea Bisericii Ortodoxe, şi din partea Ortodoxiei în general, şi aici mă refer la Sfânta Tradiţie şi la reprezentanţii ei recunoscuţi şi legitimi, eu zic că insinuările dumitale subtile nu se susţin, şi zic că ar fi bine să meditezi serios la aceste aspecte.

Evanghelia dupa Luca, capitolul 3, versetele 8 si 9.

Văd că eşti aprig tare la răspunsuri, deşi eu ţi-am spus clar să stai să mai meditezi. Şi da, sunt de acord cu dumneata şi cu Luca 3, 8-9 întru totul. Graba cu care te-ai repezit să "îmi dai peste gură" spune multe, de aceea te-am îndreptat în modul cel mai serios şi mai sincer la meditaţie. Şi dacă se poate chiar la o meditaţie sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Postul meu nu era o replica taioasa Decebal ci tot un indemn la meditatie.Daca faci parte din fii lui Dumnezeu atunci roadele tale,vrednice de aceea chemare,ma vor lumina si pe mine.Fiecare sa meditam la raspunsul celuilalt si Dumnezeu cu judecarea roadelor.

Tocmai ce îţi spuneam, Pelerinule, principiul recunoaşterii, mă înţelegi. Dacă dumneata nu mă recunoşti pe mine, atunci problema s-ar putea să fie la dumneata, concretizată într-o anumită lipsă, într-o lipsă de plinătate care nu îţi dă posibilitatea să recunoşti ceea ce alţii pot recunoaşte, întreolaltă evident. Pentru că vorbim, într-o oarecare măsură, de un cerc închis, chiar şi dacă şi cei din afara comuniunii ar putea să întrezărească ceea ce cei din comuniune văd şi cred.