Conceptia asta ma calca pe nervi! Daca te implici intr'o relatie, o faci cunoscand persoana cu care te legi, cu bune si rele. Daca ti se pare ca e destul de afectuoasa, ca iti ofera ceea ce ai nevoie, te legi. Daca nu, nu. Iar daca pe parcurs apar probleme, discuti, comunici, cauti solutii, te lupti si te zbati. Daca nu se poate si nu se poate, iesi din relatia care te face nefericit, care nu te implineste si abia apoi iti cauti altceva.

Ca asa nu merge: sotia mea nu ma satisface sexual, deci imi mai iau vreo 2-3 amante pe langa. Nu e ok nici invers, bineinteles, deci nu fac diferente intre sexe. Sunt destui barbati care inseala si nici femeile cu care o fac nu sunt mai breze, asa cum nu sunt nici femeile care insala si nici barbatii care se incurca cu doamne casatorite.

Nu mi se pare normal ca cineva sa gandeasca asa si sa caute scuze adulterului!

Pai asta sunt: scuze. E usor sa il acuzi pe celalalt ca a gresit si tu nu ai nici o vina. Ori esti vinovat ca nu ai comunicat si nu ati ajuns la un consens, ori esti vinovat ca te-ai implicat intr-o relatie care ar fi trebuit sa fie ptr toata viata cu cineva pe care nu il cunosti si care nu iti e "suficient".

Exact! Eu nu sunt de acord cu inselatul, sub nicio forma si cu nicio scuza. E una din putinele probleme in care pentru mine ori e alba ori e neagra.

Pai si eu am zis acelasi lucru, ca e ok sa lasi sa vina cati copii or veni, dar numai in cazul in care vrei si tu asta! Dar nu inseamna ca daca nu vrei oricati Il superi pe Dumnezeu.

Nu, dar daca te impotrivesti prin diferite mijloace de a avea copii il superi pe Dumnezeu.

Si daca ii cresti in mizerie, ii tii flamanzi si desculti il bucuri pe Dumnezeu?

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad. Comoditatea la fel. Fiecare are crucea sa de dus si asumat.

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

Si cu ce drept alegi tu, ca parinte, sa ii oferi unui copil crucea de a creste in saracie si lipsuri, sa il doara sufletul si sa nu inteleaga de ce altii au si el nu? Mi se pare culmea egoismului sa te mantuiesti tu pe spatele copiilor.

Crucea trebuie sa o duc eu, nu sa o pregatesc altora