| Raoul |
06.06.2012 01:41:36 |
Citat:
În prealabil postat de Magda M.
(Post 450525)
Frumos ca va puneti aceasta problema,a casatoriei, in acest mod, fiind totusi destul de tanar. Sa va ajute Dumnezeu!
|
Multumesc. Si Dumnezeu sa ne ajute pe toti! Totusi,de ce nu vorbiti cu mine la "pertu"? Deduc ca sunteti (macar cu putin) mai in varsta,asa ca nu e cazul de a folosi pronume de politete. Am 22 de ani,totusi... :1:
Citat:
În prealabil postat de glykys
(Post 450461)
Draga Raoul, trebuie sa te gandesti care dintre ele va fi o buna mama pentru copiii tai. Pentru ca tu vei forma o familie in care nu veti fi doar voi doi in ecuatie. Sa stii ca o femeie - si iti spun din proprie experienta, macar ca sunt nemaritata - se bucura mai mult atunci cand un barbat o vede ca potentiala mama a copiilor lui decat atunci cand ii sunt pretuite calitatile fizice si morale.
Eu as zice sa mai astepti "in curatie", decat sa faci un pas gresit, casatorindu-te cu cine nu trebuie si apoi sa suferiti ponoasele si voi si copiii.
|
Da mai sora draga,inteleg ce spui,crede-ma ca toate aspectele le constientizez si eu,slava Domnului. Insa e greu de facut o alegere,crezi ca e simplu sa-mi iau o sotie cu inima indoita,doar consolandu-ma cu gandul ca va fi o mama buna? Una e teoria si alta e practica. Ce sa facem,suntem sensibili se pare,si atata timp cat gasesc "defecte" peste care nu ma simt dispus sa trec,sau sa-mi fie greu sa le accept/ignor,nu m-as risca sa fac pasul. Stiu,chiar si atunci cand sunt "sigur" as putea sa ma insel,nu contesc. Dar totusi,mai astept,nu stiu...
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
(Post 450469)
Nu cred că e greu de pus în practică, mai ales că te știu sincer preocupat de viața în Hristos. Sigur, până să ajungem și noi să spunem „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, cred că e cale lungă. Dar măcar să dorim asta, căci nu vom rămâne fără răspuns. Vom începe să vedem lumea, oamenii, într-o altă lumină, care-i va îmbogăți pe ei și pe noi deopotrivă. Atunci nu-ți vei mai face griji că timpul trece, ci vei avea răbdare, fiind pregătit să primești ceea ce Dumnezeu îți va scoate (sau nu) în cale. Vei avea, în orice caz, ochi care să vadă, iar atunci când vei întâlni fata potrivită, vei ști că e pentru tine.
În orice caz, nu e bine să alegi cu inima îndoită. Mai bine aștepți.
|
Am subliniat ultimul rand,este un aspect dupa care m-am ghidat si eu. Stiu,e posibil sa gresesc,sa cad in inselare poate,insa nu ma risc sa-mi aleg o fata buna cu inima indoita,as simti ca imi bat joc de ea facand asta,ca nu sunt sincer,si m-as simti vinovat sa nu-i pot impartasi sentimentele.
Acum nu stiu cat de ravnitor sunt frate. Eu ma straduiesc,vreau mereu sa ma tot indrept,insa e greu,lupta nu e deloc usoara. Ca orice crestin,nadajduiesc in mila lui Dumnezeu si nu in dreptatea mea,caci stiu ca sunt pacatos :( Stiu ca si de multe ori am facut alegeri gresite in ceea ce priveste fetele,mi-e teama sa nu platesc,sa nu suport consecintele... De aceea ma framanta foarte mult aspectul ca sunt un pacatos si ca L-am suparat de atatea si atatea ori pe Dumnezeu,ma doare ca nu pot discerne intotdeauna binele de rau,ca sunt atat de slab in credinta,ca nu tratez totul mereu 100% duhovniceste etc. Sper doar ca Bunul Dumnezeu sa aiba mila de mine,sunt doar un tanar ce am nevoie de ajutorul Lui :(
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
(Post 450589)
E drept ca asta iti va lua cel putin 150 ani si ca intre timp vei face macar o alegere catastrofala, sau ca te vei preface ani la rand ca esti barbat, fiind de fapt un baietel timid si complexat, dar te asigur, Raoul, ca merita incercarea!
|
Mii de multumiri pentru incurajari frate! Dumnezeu sa te rasplateasca! (sper sa nu fiu "acuzat" ca iti vorbesc nerespectuos,la pertu,pe topicul cel proaspat deschis. Te respect si apreciez la fel de mult indiferent de modul in care ma exprim).
Citat:
În prealabil postat de Yasmina
(Post 450512)
Daca copilul se naste dintr-o relatie de concubinaj si nu poarta numele tatalui,posibil ca familia tatalului sa nu-l priveasca ca si mostenitor,desi prin lege este(chiar daca nu poarta numele tatalui).Iar daca nu este reconuscut de familie si de tata,prin proces+martori+test de paternitate se poate demonstra.
Asta voiam sa subliniez.
|
Pai asta spuneam si eu,ca un copil oricum are vocatie concreta,indiferent in ce cadru a fost conceput! Asta insa nu demonstreaza nicio recunoastere a concubinajului si nu confera nicio "facilitate" acestei legaturi.
Citat:
În prealabil postat de Yasmina
(Post 450512)
Desi vrei sa demonstrezi ca relatiile de concubinaj nu au nici o acoperire juridica,trebuie sa stii ca exista unele drepturi pt a se evita situatiile de escrocare,de pierdere materiala precum si a se implementa drepturile copilului.
La fel ,sunt legi si drepturi si pentru"logodnici",dar nu doresc sa te bag in ceata acum...
|
Baga-ma in ceata,chiar insist. Provoc cu insistenta orice discutie pe tema succesiunilor si a acestor relatii conjugale!
Logodna chiar am spus ca e recunoscuta,asa ca nu e nimic nou din ce-mi zici. |
