Yasmina |
23.04.2013 00:06:13 |
Citat:
În prealabil postat de AlinB
(Post 516085)
Sunt unii carora nu le plac cersetorii.
Au un dispret profund fata de cersetori.
Eu inteleg cersetorii.
Ii inteleg chiar si pe cei care fumeaza sau duhnesc a bautura.
Merita si aia o masa.
Inteleg si pe cei care au un acoperis deasupra capului dar traiesc cu mancarea de pe o zi pe alta sau chiar mai putin.
Dar nu ii inteleg pe cei asa zisi "din clasa de mijloc", care au totusi niste mijloace de trai, e drept poate nu se descurca asa bine cum ar dori, dar nu fac nimic sa schimbe situatia, nici din ceea ce tine de administrarea finantelor, nici o fapta crestineasca, dar in schimb se astepta ca altii sa fie mai crestini decat ei si indirect cersesc si blameaza atunci cand nu primesc.
|
Exemplele si comentariile pot continua la infinit.
Unii cred ca a trai crestineste este sa fii prostul comunitatii,sa te lasi fraierit de toti smecherasii care sunt in cautare de victime.
Altii sunt de parere milostenia se poate face oriunde,in oricare dintre conditii fara a ne urma judecata sau facultatile mintale.
Ajutorul,milostenia pt saraci sunt lucruri diferite,chiar extreme fata de subiectul de fata.Am observant ca mereu se discuta despre extreme pt a impresiona auditoriul.
Observ ca foarte putini doresc sa admita ca si cei care inchiriaza urmaresc sa-si asigure existenta si nu sa se imbogateasca.Ori mostenirea unei case,a unui inel cu briliante sau a unei bratari de platina este o adevarata vaca de muls pt o familie din asa zisa clasa medie,care nici nu traieste nici nu moare(de foame).
Prin extensie nu ar fi crestineste sa se vanda nimic nimic pe piata,sa existe servicii sau afaceri.
Ar fi culmea,sa mostenesc un inel cu un diamant cu 5 carate si nu-l vand la pretul pe care bijutierul mi-l indica;umbland sa fac milostenie unei domnite care isi doreste lux pe convingerile mele religioase si nu isi cumpara cu banii pe care ii are un inel cu zirconiu.
|