Chiar asa, cu alte cuvinte adevaratul pacat sa crezi in pacate.. mai bine fa ce te taie capul.

Din punct de vedere al mantuirii, evident ca un om care nu crede in Dumnezeu nu se poate mantui!

Pe de alta parte, am cunoscut personal si oameni care se declarau ateii convinsi, dar in viata de zi cu zi, in societate si in familie, ca si comportament, erau si sunt oameni muncitori, cinstiti si corecti cu cei din jur.

Nu stiu daca e suficient, cel putin evaluarile externe pot fi f. subiective.
Dumnezeu asteapta, cred, ceva mai mult.
Cum stateau cu dragostea fata de dusmani, de exemplu?

In general nu aveau dusmani!
Acum asa oricine in viata s-a mai certat cu cineva, conflicte sau divergente au mai existat, insa important este ca- desi se declarau atei- totusi au stiut in ce sa se bage si in ce nu (fapte sau infractiuni deosebit de grave gen crime, violuri, talharii, furturi, droguri, etc).

Acum cu atitudinea fata de dusmani

-in cazul unor conflicte minore sau o cearta, o neintelegere, etc, nu erau oameni care sa provoace scandal, batai sau sa caute sa se razbune!

-din fericire nu a fost cazul sa se confrunte cu situatii grave, dramatice. In situatii extreme, cred ca orice barbat, oricat de crestin ortodox ar fi, când e vorba de aparat viata sau integritate fizica a familiei, persoanei iubite sau a lui, nu ezita- daca alta solutie nu mai exista- sa foloseasca inclusiv forta sau inclusiv sa puna mana pe par.

Poate ca nu erau "atei perfecti", ci agnostici. Aceia de tip "nu avem indicii ca Dumnezeu exista, dar daca, totusi, exista ?".

Ceea ce constat eu este rapida disolutie a eticii medicale, lipsita de baza ei moral-religioasa. Timp de secole, juramantul hipocratic, transpus (cu usurinta) in cheie crestina in zorii crestinismului a fost valabil. Doar ca, in loc de "jur pe Apollo" se spunea "jur pe Dumnezeu". Astazi, o mare parte din prevederile lui "nu sunt de actualitate", sunt omise, inlocuite cu altele, mult mai vagi. In ultimii 50 de ani avem un cu totul alt juramant hipocratic decat in peste 2000 de ani de traditie medicala, un juramant care nu mai are absolut nimic hipocratic. Poate de aceea nu-l mai ia nimeni in serios, fiind doar prilej de facut fotografii.
"Nu voi pune pesar avortiv". "Nu voi administra otravuri". "Nici nu voi da sfaturi despre otravuri", iata tot atatea prevederi pe care "morala ateista" le considera desuete. Fiindca asta face o morala fara Dumnezeu: ajunge la a considera uciderea oamenilor un lucru normal. Chiar benefic. Si, in curand, obligatoriu. Morala fara Dumnezeu ucide pruncii nenascuti. La date tot mai apropiate de nasterea lor, ba chiar si dupa nasterea lor. S-a ajuns ca "intreruperea de sarcina" sa se poata face, legal, DUPA sarcina. S-a ajuns la denumiri incredibile, care arata concepte incredibile ale moralei fara Dumnezeu. De exemplu, "avort terapeutic". Daca un copil nenascut e bolnav, atunci se face "avort terapeutic". Metoda de tratament: moartea. Ce, aveti dificultati de a intelege acest concept ?
Dar si la capatul celalalt al vietii, "morala fara Dumnezeu" opereaza. Eutanasia, gandita initial ca metoda de exceptie pentru situatii de exceptie, a ajuns ceva de rutina. Practicata in clinici "medicale" sau la capataiul "bolnavului". Mai nou, precum in cazul Vincent Lambert, nu mai e necesara nici macar o cerere de eutanasie din partea sinucigasului. Este prezumata. Nu este normal sa iti doresti sa fii omorat ? Morala fara Dumnezeu este nebunie. Si pleaca de la prezumptia ca oamenii sunt nebuni.
Dar morala fara Dumnezeu nu ajunge sa omoare oamenii doar la extremitatile ciclului vietii. Ajunge sa o faca si pe la mijloc, din ce in ce mai des. Este nevoie de multe organe vitale in industria transplantului ? E simplu: se schimba definitia mortii. In sensul dorit de industria transplantului. Ceea ce ar fi fost considerat, in toate timpurile, drept vivisectie este considerat, azi, prelevare de organe de la decedati.
Iata de ce o "morala fara Dumnezeu" este o "morala" a diavolului. Adica, o morala cu semn schimbat, in serviciul mortii si al minciunii.

Sunt ingrozit si infuriat de ce vesti dai prin ce scrii. Insa nu ma surprinde; stiu ca ai dreptate.
De ce nu ii asasineaza nimeni pe cei ce dau asa "legi" scelerate?

Pentru că se asasinează singuri.

Pentru ca nici aia pe care ii conduc nu sunt mai buni.
Mataluta cum stai cu dragostea de dusmani?

Un pic off topic, dar se poate zice si "jur pe Dumnezeu"? Toti medicii pe care ii cunosc (familie si prieteni) au zis cu Apollo, chair daca erau credinciosi sau nu.

Ce sens poate avea un juramant pe Apollo ? Afara de cazul, desigur, ca cineva ar crede in basmele grecesti.