Iti esplic eu mai ereticule papistas:
Sunt niste realitati pe care doar Budda ti le poate descoperi. El Insusi. Intr-o intalnire directa, personala si pe de-a-ntregul confidentionala. Altfel e vanare de vant pe pustii. Abia atunci, la acel minunat encounter vei avea o constientizare directa prin perceperea esentei universale a fiintei. Pana la acel moment binecuvantat, orice intelegere crezi ca ai avea asupra oricarei realitati, nu va fi decat o palida umbra contorsionata a cuvintelor curbate iremediabil.

Dalian

Se spune ca oamenii pot sa-l cunoasca pe Dumnezeu prin creatia sa.
Chiar in Biblie parca, se incurajeaza admirarea creatiei pentru a slavi pe Dumnezeu in marea Lui intelepciune.

Hadrianus asta a facut si tu pari sa-l condamni.
Eu asta fac si ma simt atins de ce ai scris tu. De aceea ma simt dator sa-i iau apararea.

Faptul ca eu sau altii admira creatia in moduri in care tie si se par de neinteles, si chiar daca se spune ca intelepciunea lumii acesteia este nebunie in fata lui Dumnezeu, nu trebuie sa crezi cumva ca modul in care Il intelegi tu pe Dumnezeu este superior modului in care Il inteleg eu sau altii.

Fiecare are crucea lui de dus. Eu ma chinui sa inteleg, tu te chinui sa scapi de patima mandriei probabil (dau un exemplu), dar toti convergem in acelasi punct, asa ca critica unuia si altuia nu are sens.

Multumesc. Eh, Dalian are un spirit de activist anti-catolic. Ma mir ca nu s-a enervat inca pentru ca ti-am recomandat scriitori scolastici, deci "papistasi" (cf. terminologiei extremistilor).

Nu exista papistasi pentru mine. Nimeni nu e mai destept decat altii. Fiecare are propria credinta. Exista atatea religii cati credinciosi exista. Ceea ce este ciudat este ca toti pot sa aiba dreptate simultan. Atat de complicata este creatia lui Dumnezeu, incat toti pot sa aiba dreptate.

Important este doar sa te tii de "adevarul" tau pana la sfarsit, lucru pe care se pare ca eu nu pot sa-l fac, de aceea ii invidiez pe toti crestinii practicanti.

Metodic - de la simplu la complex.


Esenta fiecarui lucru este asemenea unei goliciuni.


Pentru ca obiectul - pe care-l identificam cognitiv (ii desemnam o identitate) - nu poate fi gasit sub forma de esenta in propria sa structura sau in afara acestuia.

Un "pahar" - aceasta identitate construita conceptual - nu poate fi regasita sub forma de esenta nici in structura paharului, nici in exteriorul lui.

"Paharul" este un numen cu esenta neidentificabila.

Capacitatea de a-l percepe si a-l asocia cu o anumita semnatura grafica/sonora depinde de o pozitie relativa a observatorului. Daca acesta este prea departe de fenomen sau imersat abisal in el - nu poate sesiza neuniformitatile caracteristice fenomenului respectiv.

Prin sondarea progresiva a structurii sale fizice - "paharul-esenta" se vaporizeaza - nu poate fi identificat in nicio cuanta structurala proprie.

Ceea ce desemnam ca "pahar" este de fapt un fenomen relativ (in sensul neexistentei unui pahar esential )- ce depinde de o anumita decupare cognitiva a campului realitatii.

Din punct de vedere cognitiv, se intampla ceva minunat-straniu - acolo unde credem ca ne lovim de o soliditate, esenta existentiala de fapt experimentam un gol.

Este ca si cum te astepti sa te lovesti de ceva, dar pur si simplu treci prin obstacol.

Cand identifica natura relativa a fenomenelor, mintea patrunde in toate directiile fara opreliste.

Este experimentata o minunata imponderabilitate, libertate fara nicio limita sau obstructie.

-----

Dpdv crestin se spune ca esenta corpului este sufletul.


Insa care este esenta sufletului?


Cine a cautat sa inteleaga sufletul sufletului?


Gasind sufletul sufletului scapam de multe fixatii, care in mod necesar sunt formate in procesul de investigare si cautare.


Identificam spatiul apofatic comun din care izvorasc toate.

Mintea, impartind realitatea in mii si mii de forme, este ea insasi impartita, imprastiata, neadunata, neintregita, neunita cu Izvorul a Toate.

Mintea adunata in esenta ei este simpla, unitara si nemarginita.

Fara pareri si artificii conceptuale.

Nici pentru mine; ii respect enorm pe catolici si Biserica Catolica; unii din cei mai respectati colegi de forum aici sunt cei doi catolici. Eu si precizasem, in paranteza, "cf. terminologiei extremistilor".

E bine ca-i ignori. Nu merita nici o atentie. Sunt si eretici. Nu trebuie nici sa macar sa le dai ziua buna, dupa cum zice Evanghelistul.
Inseamna ca doar par.
Stephen Hawking pare ceva mai destept decat Florin Salam.

Semidreapta existentiala este un model teoretic care, insa, nu poate fi observat
in niciun aspect al realitatii.

Se spune ca Dumnezeu poate fi cunoscut prin contemplarea creatiei Sale.

Observand realitatea se poate stabili cu relativa usurinta ca toate fenomenele se transforma.

Se asambleaza si dezasambleaza continuu, fara oprire, la toate nivelele: micro / macro.


Corpul uman nu face exceptie.

"Omul" se reincarneaza in fiecare clipa - la 7 ani - schimba majoritatea celulor.

Corpul "fierbe" ca toata realitatea de altfel.

A spune ca sufletul este nemuritor, fara a avea o preexistenta - este evident o contradictie logica.

Ceva este nemuritor - daca nu depinde de niciun eveniment, daca se afla in afara dimensiunii temporale / proceselor de asamblare si disolutie.

Nemuritorul nu poate fi nascut in temporalitate.

Natura profunda a sufletului nu depinde de timp, iar identitatea sa nu depinde de circumstante volatile.

Unde ai găsit?
Vreun verset, ceva?... Vreun sinod, vreun Sfânt Părinte?
*
Măi Florine, nu mai chinui învăţătura creştină, fie-ţi milă de noi şi de sufletul tău...

P.S. Te-am mai rugat şi cu alte prilejuri să ne lămureşti ce e cu termenu ăsta - esenţă... Ce e aia domnule, de tot faci trimitere la ea mai ceva ca la Dumnezeu?
Să nu-mi zici că e ceea ce rămâne neschimbat la un fenomen, că intri în contradicţie cu teoria ta hilară despre ... schimbarea fenomenelor! (nu bre, fenomenele nu se schimbă, ci se petrec, se întâmplă, se înlănţuie, se supun unor legi etc.)
Să nu-mi zici că e nota comună a unor indivizi dintr-o clasă, că dai în alte comedii care ţi se întorc împotrivă.
Ia zi, de unde ai auzit tu de cuvântu ăsta pompos şi găunos numit "esenţă"? Sună frumos, nu? Zăngăne bine, aşa-i? Te face să te simţi dăştept, oare? Te face telectual, bre? Te simţi cu el în rându lumii culte?
Io cred că mai mult ca orice, te scuteşte să mai gândeşti - asta-i singura lui virtute!...:)) Ai putea, dacă tot vrei să iei o pauză când oboseşti cu cugetatu, să zici mai simplu, româneşte: ăăăăă...... Sau după plac: îîî..... Asta, cel puţin, relaxează musculatura laringelui, elimină tensiunile psihice şi smereşte cugetarea.

Deja e prea mult!
Oameni buni, nu vede nimeni că avem printre noi un canibal cosmic?