Nu înțeleg. Ce am vrut să spun este că anafura nu poate să fie folosită ca formă de excomunicare.

Dar poate fi folosita pentru o poveste buna pe un blog. :)

Zgarciti rau bulgarii astia.

We ortodox. We no ecumenists. We love Zisis and hate Daniel and Teofan. Longin ?
Longin Ukraine.
Yes Longin Ukraine! We love Longin! Can we have some anafura plox? :21:

Ești de nota 10, Iuliu :)

Despre anafură.
 

Anafora ajunsă în mîna şi în grija credinciosului capătă cu timpul din credinţa celui care o deţine. Dacă se face prea amară sau capătă mucegai sau se face mai tare ca pietrele sau dacă se face dulce ca mierea... sau dacă devine prea sfărmicioasă sau se preschimbă în ce ştiu eu ce alte posibilităţi atunci asta se datorează exclusiv credinţei celui ce o deţine şi o are în grijă. Practic mai-marele doar s-a rugat pentru a căpăta bucatele (pîinea, apa, untdelemnul şi vinul) cît mai mult HAR. După ce a fost ea împărţită credincioşilor doar de tine depinde cum se va transforma.

Aşa îţi poţi cerceta simplu dacă te afli în dreapta credinţă: Laşi anafora la loc uscat, curat şi înalt şi aşa cum se face ea în timp de o lună sau de o săptămînă aşa este şi credinţa casei tale.

Cînd eşti în dreapta credinţă ea se împietreşte uşor şi devine un pic sfărmicioasă şi dulce ca mierea. O singură bucăţică te satură şi-ţi face viaţa un RAI.

Cînd păcătuieşti şi eşti necredincios ea devine amară.
Cînd devi prea pilos şi prea profitor ea capătă mucegai, uneori alb, alteori negru, alteori verde. Cînd devine prea sfărmicioasă şi amară atunci poate că eşti cam prea risipitor, prea lumesc, prea egoist.

Eu aşa am observat şi aşa am tras concluziile. Dacă mă înşel şi e doar o superstiţie absurdă lansată de mine, atunci îmi cer iertare. Dar minunile astea se întîmplă tot timpul.

Am păţit că transformările sunt reversibile, astfel că după ce a fost dulce a devenit amară sau după ce a fost amară a devenit dulce sau după ce a fost iar dulce a prins mucegai. Chiar şi mucegaiul moare şi devine aşa ca o pudră verde care cade de pe anafură.

Deci depinde de tine în mare măsură gustul anafurii pusă la păstrare peste săptămînă. Şi gustul respectiv e ca o pildă şi o mustrare la adresa credinţei tale.

''Voi sunteţi sarea pămîntului''... dar ''Dacă sarea-şi pierde gustul atunci nu mai rămîne decît să fie aruncată afară ca să fie călcată în picioare, în copitele cailor.''

Anafura este o formă de a te umple de HAR.

Deci ascultînd de sf. Ap. Pavel ''Cercetaţi-vă ca să ştiţi dacă sunteţi în Credinţă.... luînd aminte!''
(Cine se află în credinţă rabdă purtîndu-şi Crucea despătimirii din dragoste de Dumnezeu)

Ovidiu, revino-ți! Harul de regulă nu schimbă proprietățile chimice ale materiei pe care o însoțește, el fiind de altă natură. Într-adevăr e superstițios ce spui.

Iar nu mă crezi şi tot eu cică trebuie să-mi revin.
Păi înseamnă că tu nu ai practică. Deci cred că tu ar trebui să-ţi revi din teorii cărturăreşti (că schimbă sau nu schimbă HARul proprietăţile respective)!

Tu mănînci anafură?..peste săptămînă? Ai mîncat şi timp de o lună din aceiaşi anfură?

Dacă nu ai practica duhovnicească... de ce-mi ceri tu mie să-mi revin?

Nu cred că eşti cinstit şi nici serios dacă tu îmi spui mie că eu trebuie să-mi revin în timp ce unei batjocuri lansate de iuliu dai nota 10.

Deci dragă Cristian, te rog să-ţi revi tu însuţi, să faci şi tu practica duhovnicească respectivă şi abea apoi să mă judeci dacă chiar vrei să mă judeci. Ok?

Am avut anafură păstrată poate și mai multe luni. Dacă este bine uscată așa rămâne, nu se strică.

Bah, bre anafora depinde din painea din care este facuta.Daca painea este plina
de E-uri atunci aceasta va mucegai indiferent de taria credintei tale.Iar
daca este facuta din paine dospita natural fara E-uri (vezi prescurile) atunci
nu mucegaieste ci se transforma in pesmet.

Pe langa aceasta, conteaza si umiditatea unde este pusa anafora.
Intr-un mediu umed si salin mugegaieste in 12 ore.Intr-un mediu uscat si
ventilat devine pesmet.

Deci ceea ce conteaza: reteta dupa care este facuta painea + mediul in care
este depozitata.Restul e fantezie.Ura si la gara.