Cred ca vroia sa spuna ca dragostea fata de un animal nu poate fi fara sfarsit, asa cum e dragostea fata de o persoana. Animalul e doar pamant, dupa ce moare inceteaza sa existe.

Animalele isi au locul in curte.Am vazut animale puse la loc mai de cinste decat oamenii deoarece ele, chipurile, nu fac nici un rau pe cand oamenii pot fi foarte rai. Eu spun ca e o conceptie gresita. A-i da pisicii sa manance numai pui proaspat si gatit, si doar delicatese mi se pare nebunie, deoarece sunt o multime de oameni care doar la sarbatori isi pot gati un pui.
Pe langa asta a prefera un animal unui copil e o jignire adusa lui Dumnezeu care ne-a dat copii sa semene cu chipul sau nu cu al unui caine sau pisici sau....purcel, sarpe etc.Oamenii care iubesc animalele intr-atat spun ca copilul poate sa te paraseasca cand e mare iar animalul te iubeste toata viata lui.Dar atat cerem noi? numai atat? Se poate compara ganguritul copilasului cu mieunatul pisicii? Sau copilul care iti spune "te iubesc mami pentru ca esti asa buna cu mine" cu pisica, care ti se freaca de picioare sau cu cainele care da recunoscator din coada.Daca nu i-ai hrani si vecinul le-ar oferi el mancarea, animalul s-ar duce acolo unde e hranit.Normal ca te iubeste daca ii arati dragoste.Si copiii sunt la fel.
Cine nu puteti avea copii, lasati cainii si pisicile hoinare (caci si pe pasarile cerului le hraneste Dumnezeu) si cautati copii singuri, copii care stau in geam si asteapta poate vine un tati sau o mami pentru ei intr-o zi.Invatati-i credinta de mici ca sa nu va temeti ca va vor face rau cand cresc, deoarece si copilul nascut de tine iti poate face rau cand e mare daca nu stie frica de Dumnezeu.Nu va temeti sa adoptati copii, temeti-va numai de Dumnezeu, si de felul in care el va va judeca pentru copiii singuri la care nu v-ati gandit si pentru pisica cu burta plina care sta comod pe fotoliu.
Exista bineinteles si animale foarte recunoscatoare cum e leul sfantului Gherasim, dar dragostea exagerata aratata animalelor e o mare greseala.
E de ajuns ca atunci cand cobori din bloc sa-i dai pisicutei hoinare ceva ce ti-a ramas de la masa, sau sa-i faci un mic adapost langa bloc, nu trebuie sa il duci sus si sa-l iubesti mai mult decat pe un copil sau sa doarma in patul tau.

@Metanoia - te rog sa nu judeci oamenii si mai ales nu in acest fel gresit.

1. Ba da, se poate compara iubirea de animale si cea pentru om/copii.
Si da, exista atatea cazuri cand omul iti face rau si nu este recunoscator, dar animalul crescut si iubit nu-ti face asta niciodata. Omul poate face mult rau si daca il iubesti si esti bun cu el si-l ajuti.
2. Nu este vorba a inlocui prin animal un om (partenere, copil etc.). Da, exista cazurile in care un om este singur, nu poate avea copii si atunci isi ia un animal si il iubeste.
Poti insa avea si unul si altul(si copii, si sot si animale in casa) si in acea familie sa existe o mare iubire pentru toata lumea, oameni si animale. Ce este rau in asta?
3. Te rog sa nu vorbesti despre adoptia unui copil daca nu esti informata in prealabil.
Multi se reped sa puna aceasta placa: nu poti avea copil, adopta. Usor de spus.
Exista niste legi si o birocratie aspra pentru adoptia unui copil. Unora chiar le este interzis sa adopte, pentru ca au vreo boala, sau pur si simplu pentru ca traiesc in afara tarii.
Nu mai vorbesc de conditii si de...costuri.
Un animal costa mult mai putin, te duci si il iei.
4. Copiii sunt o problema tot mai mare din cauza ca educatia lor este gresit inteleasa si confundata cu libertinismul. In ziua de azi exista reguli care te impiedica la a educa un copil asa cum trebuie. Are voie sa faca ce vrea el si daca esti mai sever in educatie, ti-l ia. Si atunci copii apuca pe cai gresite si scapati din mana ti se urca si in cap, sau ajung sa faca lucruri oribile.
In plus la un copil n-ai niciodata garantia ca-ti va ramane aproape. Un conflict, o neintelegere, sau o oferta tentanta, si l-ai pierdut (fie ca nu mai vrea sa stie de tine, sau te raneste ca sa nu-l mai vrei tu sa-l vezi, sau pleca departe in alte tari si mai vine cand isi aduce aminte/poate).
Una nimal nu te paraseste niciodata, nici la mormant. Vine si sta acolo cu tine, pana moare si el.
5. Copii adoptati - este o problema f.delicata. Ei sunt copii cu traume (mai ales daca nu-i iei de bebelusi), unewori cu boli si handicapuri. Si mai ales nu stii cum evolueaza, pentru ca exista gene, asemanari cu parinti pe care nici nu-i cunoastem, si mai exista si "sangele apa nu se face". La o adica, mai ales la pubertate, dupa ce afla ca este adoptat, la orice vorba auzi "tu nu esti mama/tatal mea/meu, nu ai dreptul, si te mai si parasesc.
Nu-i asa usor: ma duc sa adopt un copil. Azi am duc si maine il am acasa. Si il iei pentru o viata, bun sau rau (ca n-ai voie nici sa-l alegi sau sa-l vezi in prealabil de multe ori), nu poti sa-l dai inapoi.

Eu mi-am pus toate aceste probleme.

Si inca o data - sa nu le amestecam. Fiecare fiinta cu dragostea ei.Poti iubi si avea si oameni si animale si plante in jurul tau. Nu se exclud unul pe altul. Poti fi singur si sa iubesti si sa nu poti avea om.
Poti iubi si un animal (pe care l-ai avut o vreme)pana la moarte, indiferent de omenii dragi din jurul tau.
Singurul lucru: moderatia in toate.

Subscriu la cele relatate de tine, draga Sophia.Iubirea din sufletul nostru, al oamenilor, este inepuizabila si cu multe valente.Trebuie numai sa o descoperim, sa ne o manifestam pentru orice fiinta-creatie a lui Dumnezeu.

Un animalut poate uneori sa aline singuratea, si poate ca unii dintre noi doar asa au parte de putina dragoste neconditionata.
Cand se exagereaza cu dragostea fata de copii efectele nu intarzie sa apara, la fel si cu posesorii de patrupede.
Atata timp cat se pastreaza un echilibru e ok.

Si vorba Sofiei ''...Nu se exclud unul pe altul...Singurul lucru: moderatia in toate.''

Folosirea animalelor de companie este un pacat fiindca ele, asa cum le spune si numele, încearca sa înlocuiasca compania umana. Toti cei care folosesc animale de companie cred ca ele au suflet, daca ar crede ca animalele sunt obiecte neînsufletite ar renunta la compania lor.

Iar un om care crede ca animalele au suflet face o confuzie periculoasa, aceasta credinta gresita îl împiedica sa vada valoarea si demnitatea fiintei umane si sensul chemarii dumnezeiesti.


Poruncile lui Dumnezeu, însumate în porunca iubirii lui Dumnezeu din toate puterile si în cea a iubirii aproapelui ca pe noi însine (atentie la diferenta, nu ni se cere sa iubim pe aproapele din toate puterile nici pe Dumnezeu ca pe noi însine), urmaresc tocmai sa ne modeleze pentru a atinge chipul omului dinainte de veacuri, planul pentru care Dumnezeu a hotarât crearea sa si a lumii.

CHiar daca singuratatea e dureroasa, e preferabila celor ce nu au pe nimeni deoarece prezenta animalelor de companie are un efect dezumanizant asupra proprietarilor lor.

Faptul ca animalul se comporta cu credinciosie nu e pentru ca ar fi bun ci Dumnezeu a rânduit ca unele animale sa fie astfel, probabil pentru a arata ca nu toata natura a devenit dusmana omului dupa caderea în pacat a stramosului Adam.

Apoi, cei care cresc animale de companie sunt de obicei oameni cu alimentatie carnivora si prin asta dovedesc ca nu e vorba de mila fata de animale la ei ci doar de interese.

Traditie1, animalele au suflet, Sf. Antonie cel Mare spune asta. Nu zic ca nu ai dreptate cu restul, normal ca mai important este sa ne iubim aproapele, dar nici sa indragim un animal nu cred ca e pacat. De fapt de ce ar fi pacat sa iubesti creatia lui Dumnezeu?
Eu am vazut ca pana si Parintele Iustin Parvu are un motan birmanez. De asemenea, Parintele Paisie parca se 'imprietenise' cu o broasca... le-o fi scapat lor din vedere amanuntul asta? Eu nu prea cred...

Sufletul este persoana iar animalele nu sunt persoane. Persoana este chipul lui Dumnezeu în om, ratiunea, simtirea, vointa.

Eu am scrisorile Sf. Antonie (în engleza) si nu exista acel pasaj care se refera la animale. Citatul a aparut într-o lucrare publicata la Sibiu în 1947, banuiesc ca e din alte lucrari atribuite sfântului, lucrari pe care exegetii le considera ca neapartinând în realitate lui Antonie. Diferenta între cele sapte scrisori autentice si aceasta lucrare e mare, primele sunt profunde, ultima e puerila (vedeti linkul).


Nici un sfânt nu a avut animale de companie. Sf. Gherasim a crescut un leu salbatic, dar asta a fost din iconomia lui Dumnezeu, sa arate ca El supune animalele celor ce se supun Lui.


Credinta ca animalele au suflet e moderna, e un fenomen al omului alienat de viata citadina. La tara oamenii sufera mai putin de aceasta confuzie.

30. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa. (Facerea 1)

7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. (Facerea 2)

Intrebare: la ce se refera "suflare de viata"?

Si Sfantul Serafim de Sarov spune ca animalele au suflet si duh, numai ca ele nu pot avea Duhul Sfant, singurul care il face pe om diferit de animale:
"Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet si duh, fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele. "
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Ce zici Traditie1? O fi si lucrarea asta modificata sau e parerea autentica a Sfantului?