Dumneata nu stii de slujbele in comun pe care le-a facut Patriarhul cu ereticii ?
Nu vezi atitudinea pe care o are..Asa vezi mata dialogul?
Oare dupa asta ce urmeaza?....Partea cea mai proasta a situatie este ca pe multi ii duce de nas ca stie sa vorbeasca,le are ce sa spun cu dialogul... Pacat insa ca nu nu il foloseste unde trebuie.???

Bisericile crestine din intreaga lume organizeaza in a treia saptamana a lunii ianuarie a fiecarui an (18 - 25 ianuarie) seri de rugaciune pentru unitatea crestina. Tema de anul acesta a Saptamanii de Rugaciune pentru Unitatea Crestinilor este inspirata de cuvantul Sfantului Apostol Pavel: "Temelia este Hristos" (I Cor. 3, 1-23).



La serile de rugaciune ecumenica organizate in Bucuresti participa conducatorii Bisericilor crestine din Bucuresti, profesori de teologie, studenti si credinciosi de diferite confesiuni, precum si reprezentanti ai Corpului diplomatic.



In fiecare zi din saptamana 18-25 ianuarie 2008, incepand cu ora 17.00, se oficiaza slujbe ecumenice dupa urmatorul program:



1. Vineri, 18 ianuarie, la Catedrala Romano-Catolica "Sfantul Iosif" (Str. General Berthelot nr. 19),

2. Sambata, 19 ianuarie, la Bisericile Evanghelice de Confesiune Augustana si Sinodo-Prezbiteriana (Str. Luterana nr. 2),

3. Duminica, 20 ianuarie, fiecare Biserica va face rugaciuni pentru unitatea crestinilor in cursul slujbelor duminicale obisnuite,

4. Luni, 21 ianuarie, la Biserica Reformata (Biserica Calvineum, Str. Luterana nr. 13 bis),

5. Marti, 22 ianuarie la Biserica Catolica de Rit Bizantin (Greco-Catolica) (Str. Sirenelor nr. 39),

6. Miercuri, 23 ianuarie, la Biserica Anglicana (Str. Pictor Arthur Verona nr. 2),

7. Joi, 24 ianuarie, la Biserica Armeana (Bd. Carol I nr. 43),

8. Vineri, 25 ianuarie, la Catedrala Patriarhala.

De aici se poate observa ca rezulta altceva shi NU indemnul la revolta shi distrugere shi nesupunere cum s-ar parea, shi cum ne pilduieshte satana ca sa ne inhaiteze la suicigashk din vazduh a antihrismului plina de arhiconi cu culioane roshii ca sa intelegem noi mai multe shi mai rele din avertismentul monahilor preacredincioshi, ca este un avertisment doar.

Iar noi sa nu cumva sa ne credem mai mari ca monahii shi mai dreptcredincioshi ca shi parintzii ca sa ne ridicam noi la lupta shi sa facem macel, impotriva parintzilor care calca pe alaturi, ca doar n-o sa-i pocaim noi ca atunci ne aratam mai rai ca musulmanii, iar daca ii distrugem noi cu tot felul de cartitze naparparcitoare cum facea zeus-demonul aruncandu-i in razmeritza shi revolta, ca sa ne lovim unii pe altzii iarashi n-am dres nimic, ci ne-am surpat....

Deci ce avem de facut, sa luptam cu ierarhii, cu parintzii shi preotzii cum pare ca s-ar cere? Niciodata!

Noi avem marea datorie sa luptam pentru Hristos, intai cu noi, apoi cu noi shi cu dracul din patimile din vazduhuri, shi abea in al treilea rand cu noi shi cu arhiconul din vazduh shi cu antihrismul lumii asteia, shi abea in ultimul rand sa mustram cu blandetze, dar shi sa ne pazim de ascultarea mai degraba a lui antihrism shi a demonilor sau a satanei, deci sa luam aminte sa ne pazim in Hristos, in rabdarea lui Hristos cu noi shi cu oamenii, shi sa ne pazim de totzi "binevoitorii" care vor sa ne scape de ecumenism prin antiecumenism sau antiantiecumenism, ca nu se poate scapa decat prin pocaintza acelora, shi martiriul nostru prin mucenicie in respectarea ascultarii de Hristos, a poruncilor sale, pana la moarte, adica a pazi poruncile shi adevarul shi dreapta credintza a Mantuirii, a "DUHUL TAU CEL BUN ma v-a povatzui la pamantul dreptatzii" dar sa nu hulim folosind cuvantul dreptate, ca e vorba de "Credincioshia TA shi dreptatea TA" cum spune psalmul.... shi nicidecum de indreptatzirea nostra....

Deci acela este un Avertisment in sperantza ca sunt urechi care mai au puterea sa auda shi sa ia aminte... ca sa se Mantuie shi nicdecum un indemn la o conspiratzie sau revolta sau linshaje shi dezastru... in masa.

Doamne Ajuta, shi ai de grija Laurentziu sa nu te inhaiteze suicigashk din vazdu a arhiconilor rautatzii shi idolotatzii diavoleshti...

fratilor in loc sa va vedeti de mantuirea voastra, mai bine discutati treburi care in mare parte va depasesc, caci sunt sigur ca nu stiti foarte multe nici despre ecumenism nici despre PF Daniel, dar imediat cum apar persoane ca olivian, psolivian sau nicusor(care sunt una si aceeasi persoana) si care arunca o "stire" neverificata si chiar rau voitoare imediat jumate din "crestinii" de pe forum incep discutiile si isi dau cu parerea despre un lucru despre ori nu stiu nimic ori stiu foarte putin

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
"Pãzeste-te, fiule, de cei cu credintã strîmbã si de toate discutiile lor, cãci si pãmîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trãieste în Credinta Ortodoxã îsi va mîntui sufletul. Fiindcã nu existã o altã credintã mai bunã, decît curata si sfînta noastrã Credintã Ortodoxã ... De asemenea, fiule, nu se cade sã lauzi o credintã strãinã. Cine laudã o credintã strãinã face la fel ca si cel care-si huleste propria credintã. Cine laudã credinta sa si pe cea strãinã e un fãtarnic si apropiat de erezie ... Dacã cineva îti spune: "Credinta noastrã si a voastrã este de la Dumnezeu", atunci, fiule, rãspunde-i asa: "Fãtarnicule! Cum pot fi amîndouã de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singurã Credintã, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apãrã-ti credinta ta! Nu te înfrãti cu ei, ci fugi de ei si întãreste-te în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dacã va trebui sã mori pentru credinta ta sfîntã, du-te cu îndrãznealã la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credintã, iar acum vietuiesc întru Hristos."(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

Sfîntul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
"Credinta noastrã este dreapta mãrturisire a Pãrintilor nostri. Cu ea, noi nãdãjduim sã ne înfãtisãm înaintea Domnului si sã primim iertarea pãcatelor; iar fãrã de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbãvi de chinul cel vesnic. Toti Dascãlii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamnã sã fugim de cei ce cugetã în mod diferit si sã ne îndepãrtãm de împãrtãsirea cu ei."
" Învãtãturile dascãlilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind cã sunt înselãtoare. În materie de credintã ortodoxã nu existã concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodatã nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. Între luminã si întuneric poate cineva sã spunã cã existã ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevãr si minciunã nu poate nimeni sã gîndeascã, oricît s-ar strãdui. Mijloc de împãcare între adevãr si minciunã nu existã! În problemele de credintã nu încape pogorãmîntul si iconomia, deoarece pogorãmîntul provoacã împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."
" Noi pentru nimic altceva nu ne-am despãrtit de latini, decît pentru cã sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sã ne unim cu ei!"
"Acela care îl pomeneste pe papã ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetãtorul trebuie considerat ca un trãdãtor al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de împãrtãsirea cu ei, pentru cã unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucrãtori vicleni. Nu este altceva de mirare dacã si ispititorii lui Satana se preschimbã în îngeri ai dreptãtii, al cãror sfîrsit va fi dupã faptele lor."
"Îi rugam, si ce nu le spuneam care sã poatã sã atragã chiar si inimile de piatrã: sã revinã la acea bunã conglãsuire pe care o aveam mai înainte si între noi si cu Pãrintii nostri, cînd toti spuneam aceleasi si nu exista în mijlocul nostru schisma... cãci altfel pãrem "a cânta în gol" sau "a coace pietre" sau "a semãna pe pãmînt pietros" sau "a scrie deasupra apei" sau cîte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat."(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C)
"Nu voi face aceasta niciodatã, orice s-ar întîmpla! Nu voi semna niciodatã unirea, chiar dacã ar trebui sã-mi primejduiesc însãsi viata mea!" - a rãspuns Sfîntul Marcu împãratului Bizantului care cãuta sã-l înduplece a semna mincinoasa si trãdãtoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tîlhãresc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.

SA vedem ce spun sfintii NU CE SPUNE PATRIARHUL DANIEL

Sfîntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
"Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adîncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevãrat, dumnezeiesc, ceresc, desãvârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e bunã si sfîntã, ca sã credem si sã ne botezãm în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfîrsit, ca sã vã bucurati si sã vã veseliti de mii de ori, cã v-ati învrednicit sã fiti crestini ortodocsi, si sã plîngeti si sã vã tînguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umblã în întuneric, în mâinile diavolului."
"Evreul îmi spune cã Hristosul meu e un copil din flori si Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînatã, iar Sfînta Evanghelie îmi spune cã acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sã mã uit la evreu? Dacã un om mã ocãrãste, îmi omoarã mama, fratii, copiii, dupã care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sã-l iert. Dar sã-L ocãrascã ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sã-i mai vãd, dar domniile voastre cum vã rabdã inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sã-i omorîti pe evrei si sã-i prigoniti, nu, ci ca sã-i plîngeti cã L-au lãsat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sã ne cãim acum pînã mai avem vreme, ca sã nu se întîmple sã se mînie Dumnezeu pe voi si sã ne lase din mîna Lui si sã pãtim si noi ca evreii si chiar mai rãu."
"Pe papa Romei sã-l blestemati, fiindcã el e cauza."
"Antihristul e unul papa, iar nu altul (adicã turcul n.n.) cel care e în capul nostru. Întelegeti cine, fãrã sã-i spun numele."
"Noi avem o poruncã ce spune sã anatematizãm pe oricine adaugã sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Pãrintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Paisie de la Neamt (+1794)
"Au ereticii sunt rîmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu cã vei zice cã sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevãrat sunt, atunci Sfînta noastrã Bisericã îi afuriseste pe dînsii. Si pe care Sfînta Bisericã îi afuriseste si eu, împreunã cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc."
"Iarã preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stãpînirea papii, sãvîrsea aceastã mare tainã a Botezului, fãrã de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie la mîntuirea omului", iar despre uniati: "Ca pentru alte rãtãciri si erezii rîmlenesti, ce nu se cuvine de acum sã-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rîmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nãdejde de mîntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fãrã de care nu poate avea nimeni nãdejde de mîntuire."
"Unia este o aschie desprinsã de la Sfînta Bisericã a Rãsãritului si unire cu necredincioasa, ca sã nu-i zic bisericã rîmleneascã. Unia este înselãciunea diavolului, ce-i vâneazã pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rãpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducãtor de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlãdita înainte-mergãtoare a antihristului, ce ademeneste cu mãgulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prãpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sãrut a vîndut Credinta Pravoslavnicã ... Unia este ca si rîmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rîmleni, cînd toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au cãlcat în picioare si pe cele rîmlenesti le-au adoptat, zicînd cu nerusinare, precum cã Duhul Sfînt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevãratului eretic ... aceluia i se închinã si, în loc de Hristos, pe el de cãpetenia bisericii îl au."
"Un asemenea jurãmînt, adicã anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusã de patriarhii Rãsãritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pînã la sfîrsitul lumii va rãmîne tare si neclãtitã si nedezlegatã cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinãu, 1999, p.49)

Sfîntul Ioan de Krnostadt (+1908)
"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sã fie una cu ei în Hristos, o singurã Bisericã, o singurã obste a celor credinciosi! Care însã, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întîi-stãtãtorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sã se lepede de rãtãcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sã ne învoim la învãtãtura lor ereticã fãrã sã aducem vãtãmare mîntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevãrul?
Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmînd cã pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adicã si ca sã omoare si ca sã vicleneascã în tot felul si sã prigoneascã credinta ortodoxã, sã o numeascã schismaticã si o credintã de cîini, si sã-i ardã pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neîndoielnice sunt cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrãjmãsie împotriva noastrã, cautã din rãsputeri sã ne omoare, ne strîmtoreazã în tot chipul pentru credinta noastrã, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplãceri mai ales în asezãrile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vãdit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viatã fãcãtoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respectã posturile, strîmbã dogmele credintei celei mîntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastrã si împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adevãrata Ta Bisericã si mîntuieste-i!
"De gresita întelegere de cãtre catolici a cuvintelor Mîntuitorului: Tu esti Petru si pe aceastã piatrã (pe Hristos, pe Care Petru L-a mãrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rãtãcirile catolicilor si papilor si mai ales pãrelnicul primat papal în Bisericã si pãrelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-vã cîte rãtãciri sunt îngãduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rãtãciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groazã! O trufie omeneascã! O trufie sataniceascã! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!"
"Catolicii recunoscîndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevãratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au rãmas lipsiti de Cap. Întreaga istorie a papismului dã mãrturie cã la catolici nu este Cap fiindcã ei fac lucruri necuvioase, luptã împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învãtãtura lor dogmaticã - vai, cîte erezii, inovatii, abateri de la adevãr! O, pierzãtor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pãmîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)
"Despãrtirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupã ce Biserica Constantinopolului depãsise pericolul de a fi exclusã din Unica Bisericã Soborniceascã si Apostoleascã, iar Biserica Romanã, sau mai bine zis papalã, nu mai propovãduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renãscut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfîntã, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã, în nici o alta bisericã, nici vãzutã, nici nevãzutã, nu o vor face... Atît timp cît cauzele principale ale despãrtirii rãmîn aceleasi...unirea este imposibilã..." (Stupul Ortodox, 1999)