În prealabil postat de Ioan_Cezar (Post 581252)

Maria, trezitul în sine nu e nici un necaz sau, mă rog, e doar o neplăcere de moment, trecătoare. Copiii îşi refac aproape spontan rezervele, chiar şi neuronii....:) Sunt (atenţie!) extrem de plastici sau mai bine zis de elastici. Noi ne facem prea multe griji, suntem prăpăstios de scientişti, zău aşa, luăm cam rigid unele repere care nu sunt bătute-n cuie, de fapt.
Cât priveşte momentul împărtăşirii, noi îi trezeam înainte cu câteva minute sau, dacă nu se putea, amânam. Cel mai simplu era să îi împărtăşim în timpul când erau încă treji, evident (...:)), adică adeseori la Utrenie. În mai multe biserici am văzut că aşa se procedează: părintele împărtăşeşte pe micuţi de-a lungul întregii slujbe, după cum poate fiecare copil şi când e un moment liber pentru preot; şi nu apar astfel nici un fel de incidente.
Deci conveniţi cu preotul asupra momentului şi mai trageţi cu ochiul şi la alţi părinţi. Învăţăm împreună, din mers! Facem să meargă, să funcţioneze, întrucât regula e pentru folosul omului iar nu omul pentru folosul regulii, de acord?

În prealabil postat de fallen (Post 581404)

Cica nu e voie sa fie impartasiti in somn bebelusii, scria intr.un articol distribuit chiar de unii dinte dvs pe aici...ca cica oricaar fi de mici trebuie sa fie " alerti", sa fie treji si sa " constientizeze" pe cat posibil ce se intampla...
La noi la biserica ii impartaseste pana la 2 ani chiar daca au mancat, dar intr-adevar daca au mancar prea de curand, si sunt satui, nu mai deschid gurita singuri cand vad lingurita...interesant e ca nu prea plange niciunul, doar atunci cand nu ii poate duce mama si incearca alta femeie sa ii duca in fata, dar in general nu le e frica nici de preot, nici de lingurita, nici nu le displac gustul. Era doar fetita cuiva care venea ocazional ( un parinte diacon care d obicei slujete in alta parte), candera micuta rau, pana la 1 an, plangea pt ca ii era frica de lingurita de la doctor, zicea maica-sa...dar intre timp a crescut mare..
Dupa 2 ani fie ii aduc parintii la prima ora, fie pe cei mai marisori ii tin nemancati pana la 11-12 cand e gata sfanta impartasamie, si culmea nu am vazut sa fie letargici sau sa lesine, Doamne fereste, de foame sau sete, nici chiar in zilele cele mai calduroase..cel mult devin nervosi si agitati si cer mancare si apa ( " dar eu vreau acum"), dar de obicei parintii nu le dau, le zic sa aiba rabdare, si nu a patit niciunul nimic din cauza asta...ba chiar dupa ce se impartasesc sunt si mai bucurosi si plini de energie...sunt si parinti care insista sa stea cuminti, dar majoritaea ii lasa sa se joace, si inainte si dupa..noroc ca parintele nu se supara, chia daca cateodata fac galagiede se aude dinauntru...nu stiu alti parinti cum or fi, cat de mult le place sa impartaseasca si sa aiba la slujba copii mici si neastamparati ( la noi e coada, si de parinti cu bebelusi in brate, si de copii mai marisori, pe picioarele lor)...

În prealabil postat de Parascheva16 (Post 581468)

Noi in disapora mergem si doua ore pana la o Biserica si voi va plangeti ptr. 30 de minute de mers pe jos? :D

În prealabil postat de maria32 (Post 581695)

Daca ar fi asa precum spui tu ar fi bine, dar la noi la biserica parintele impartaseste copilasii mici doar pana la ora 10 fix. Daca ajungi cumva la ora 10 si 5 minute te cearta in gura mare si te goneste. :(

În prealabil postat de maria32 (Post 581697)

Ferice de voi ca aveti parte de oameni asa de intelegatori. La biserica mea nu-ti ofera nimeni locul sa stai cu bebelusul jos ci stai cu el in brate, iar daca e mai marisor si face galagie se uita toata lumea urat la tine. In curtea bisericii nu poti sta intotdeauna, cum e acum ger afara nu poti sta cu copilul atata timp in frig.

În prealabil postat de Parascheva16 (Post 581469)

Si ce spun studiile despre ora la care copilul trebuie sa adoarma (seara)? Ai spus intr-un post mai devreme ca se culca la ora 22(10 pm). Nu e cam tarziu? Intreb, nu critic.
*
Apoi, cum e cu mersul la gradinita sau scoala?! Din cate am inteles, nu e bine sa se trezeasca copiii la ora 6-7 dimineata, chiar daca sunt mai mari. Ma refer la cei de scoala primara si generala. Insa, in Ro orele incep si la ora 7.
*
Legat de preot. Nu prea ai ce face. Ori faci ce spune acel preot, ori mergi in alta parte. L-ai intrebat care sunt motivele, pe ce se bazeaza cand spune ca nu poti impartasi beblusul daca a mancat? Copiii nou-nasculti sau de 2-3 luni, ce fac? Ei alapteaza si mai des decat un copil mai mare.
Vorbeste cu duhovnicul tau despre treaba asta si vezi ce sfat iti da. El este cel mai in masura sa iti spuna ce sa faci. Si nu-l judeca pe preotul de la parohia unde mergi; nu o sa iti ajute cu nimic.

În prealabil postat de Yasmina (Post 581480)

Problema nu consta in a da Viata copilului ,ci timpul cand se alege asta!
Este lipsa de respect sa te joci asa cu Sfintele Taine,sa le administrezi unui sugar care le regurgiteaza.
De parca nu se poate astepta cativa ani pana vine cu niste reflexe mai bune!

Sau credeti ca musai impartasania aia din stadiul de leguma ii face mai sfinti decat sfintii???
Nu stiu,va intreb pe voi astia drept-traitorii care scrieti mereu reguli noi si canoane!

În prealabil postat de anita (Post 581482)

Nu inteleg ,de ce trebuie sa regurgiteze ?
Sfanta impartasanie se da pe stomacul gol si nu are cum sa fie regurgitata de copil de vreme ce cantitatea inghitita este infima.
Un copil impartasit e mai linistit ,creste armonios ,este ferit de rele.
Am auzit de la cineva de un copilas cu o afectiune la ochi care s-a vindecat prin impartasanie saptamanala.

În prealabil postat de Monnis (Post 581488)

Câteva selecţii din articolul ''Cât de des pot fi împărtășiți pruncii?'' de arhim. Mihail Daniliuc
http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...tasiti-pruncii

''Împărtășirea pruncilor cred că s-ar cuveni făcută cât mai des.
Sfânta Euharistie, numită şi Sfânta Împărtăşanie sau Cuminecare, constituie cea mai mare şi mai însemnată Taină a Bisericii noastre dreptmăritoare. Dacă în cadrul celorlalte Sfinte Taine Biserica transmite credincioşilor harul sfinţitor, prin Taina Euharistiei ni se dăruieşte Însuşi izvorul harului; în celelalte sfinte sacramente, Hristos Se află de faţă în chip nevăzut, prin lucrarea Sa, dar în Euharistie este nelipsit prin Însuși Trupul și Sângele Său, sub chipul pâinii și al vinului.

De ce este necesară împărtășirea deasă a copiilor?

Mântuitoarea obișnuiță a desei împărtășanii trebuie să o deprindem din copilărie. Cu adevărat că pruncii nu înțeleg rostul și taina dumnezeieștii Cuminecături. De aceea responsabilitatea împărtășirii lor revine părinților, familiei. În ultimii ani am observat o reînviere a dorinței părinților de a-și împărtăși copiii cât mai des, săptămânal chiar. Cunosc familii ce respectă frumoasa rânduială la fiecare Sfântă Liturghie la care participă. Se vor întreba unii: cum vedem rezultatul acestui act liturgic? Hristos, prezent în cei mici, îi zidește sufletește, încât ei sunt sociabili, cu o frumusețe și o liniște aparte. Deși nu înțeleg foarte bine rostul lor acolo, comportamentul micuţilor denotă faptul că învață și chiar știu ce înseamnă să petreci în compania lui Dumnezeu și a sfinților Săi în Biserică.

De aceea împărtășirea pruncilor cred că s-ar cuveni făcută cât mai des, fără nici o pregătire specială. Părinții, însă, se pot pregăti. Chiar dacă nu se împărtășesc ei, o rugăciune stăruitoare, de mulțumire, făcută în numele odorului lor, nu ar strica. În perioada alăptării, nici nu se pune problema ca sugarul să fie înfometat dimineața, înainte de împărtășanie. Cu timpul, însă, după ce ajunge la doi, trei ani, copilul trebuie conștientizat și pregătit pentru momentul împărtășirii. Dacă nu se poate cu ajunare, deci să nu guste nimic, atunci să ia un mic dejun frugal, precedat numaidecât de o rugăciune scurtă și frumoasă, care l-ar ajuta să înțeleagă că acea zi este una specială, căci se întâlnește cu bunul său Prieten, Hristos. Chiar și pe cei mărișori, de patru, cinci ani, este greu să-i oprești de la a nu gusta nimic zece, douăsprezece ore înainte de Împărtășanie. Când vor crește, realizând importanța acestui act, o vor face responsabil. De aceea, părinții, bunicii, preoții, profesorii de religie trebuie să le vorbească permanent de rolul Euharistiei în existența noastră pământeană, fără a uita nici o clipă de însemnătatea pregătirii pentru emoționantul moment al ospățului mântuirii. Calea către această înțelegere se cade zidită cu răbdare, treptat, deoarece nu toți copiii ascultă, receptează și acceptă în aceeași măsură. Unii pot fi pregătiți să postească dimineața de la trei ani, alții de la patru ori chiar de la cinci ani, vârstă de la care capacitatea lor de înțelegere sporeşte. Iar atunci să încercăm să le formăm deprinderea ca, în ajunul duminicii sau sărbătorii când vrem să-i împărtășim, să se pregătească; să le construim o zi specială, fără îmbuibare, cu rugăciune, învățându-i să facă o faptă bună. Esențial este să nu-i obligăm pe micuţi, ci să le oferim o alternativă; ajutorul din partea adulţilor să nu rezide doar în a-i sprijini să biruiască ispita, ci să vizeze educarea voinței lor de a-L căuta pe Dumnezeu de bunăvoie. Astfel, apropierea de Potir nu va reprezenta un moment înfricoșător, ci unul de aleasă bucurie.''

În prealabil postat de Corinusha (Post 581508)

Adevarul chiar e ca exagerezi deja. Care realitati medicale, ca doar nu trezesti copilul in fiecare zi; nu pateste nimic daca il trezesti si o data pe saptamana sa il duci la impartasit. Tu crezi ca percepe cumva experienta la care va referiti ca "ii baga pe gat lingurita ...". Ma mir ca nu a obiectat nimic in legatira cu "barbaria" botezului, o experienta pe care posibil sa chiar nu o perceapa copilul prea bine, desi nu pateste absolut nici un rau. Pai daca nu iti convine, nu-l mai duci la impartasanie si pace. Nu or sa se conformeze preotii ca tu esti paranoica; n-o s-o faca nimeni. Copilul oricum va trebui sa se obisnuiasca cu trezitul dimineata; pentru ca presupun ca va merge la gradinita si scoala, sau nu-l vei trimite la gradi, ca nu cumva sa iti trezesti copilul?
Nu stiu unde ai citit studiile, dar citeste-le CU ATENTIE si a doua si a n-a oara; ceva clar nu ai inteles cum trebuie...
Deci vrei sa iti impartasesti copilul faci niste sacrificii, iar daca nu esti dispusa sa faci sacrifiiile (sa trezesti copilul sau sa mergi in alta parte) o lasi balta sau cel putin nu te plangi. Si gata... N-o sa stea nimeni in cap din cauza ca noi vrem aia si aia pentru copiii nostri. Lumea nu incepe si nu se termina cu copiii nostri, chiar daca lumea NOASTRA incepe si se termina la copiii nostri. Trebuie sa tinem cont si de restul, ca nu traim doar noi si familia noastra pe Pamant, oricat de leoaice protectiva am fii cu puiii nostri. Si inca un sfat: nu lua TOATE studiile de bune sau cauta si altele; oricum vei vedea contradictii legate de orice, inclusiv dezvoltarea copilului si stil de parenting.

În prealabil postat de maria32 (Post 581705)

Am sa ignor comentariul tau pentru ca plin de rautati gratuite.