Ma bucur ca ti-au placut pozele, Marina... Crasna este intr-adevar o manastire de vis si odata ajuns/a acolo iti dai seama ca a meritat efortul!

apropo, pozele pe care le-am postat aici cu Man. Crasna nu sunt ale mele personal, le-am luat de pe net. sa vad daca mai gasesc si eu cate ceva de la Crasna prin ce mi-am mai ramas dupa ce mi-a cazut calc. acum cateva luni, cand am pierdut absolut tot ce aveam in el.

Romania e pe cer!!
 

am primit si eu poza asta de la cineva si o daruiesc mai departe :103:

http://inlinethumb09.webshots.com/44...600x600Q85.jpg

[COLOR=green]Avem o ţară frumoasă. :57: Păcat că e locuită de aşa oameni...[/COLOR]

Tara suntem si noi dar, sa nu uitam vorba romaneasca care spune ca..."pestele de la cap se strica".
Viata de obste din manastiri ar putea sa fie un exemplu pentru romani, dar as vrea sa stiu cati sunt dispusi sa faca .......ascultare ? ? ? ? ? ? ?

Asa parere proasta ai despre tine insati???:13:

http://www.crestinortodox.ro/forumactive/showthread.php?t=4171
 

nicaieri nu e mai bine ca acasa,suntem oameni buni,cu frica de Dumnezeu si trebuie sa ne mandrim cu tara noastra.Uneori nu vedem si partea plina a paharului si ne lasam coplesiti de griji si greutati dar romania are multe lucruri bune.Va invit in Moldova sa vedeti manastirile din nord,unde crestinismul e acasa,mergeti la Sihastria(neamt) la mormantul parintelui Cleopa,a duhovnicului sau Paisie,urcati la Sihla unde se afla moastele sfiintei Teodora si daca nu va ve-ti simti mandri atunci nu sunteti romami adevarati.Eu am intalnit oameni buni peste tot in tara,oameni primitori,simpli,bogati sau saraci.

:53::41::6::41:

Marina, nu ne-ai scris impresiile tale despre Romania, de la ultima ta vizita in decembrie 2008. Cum ai gasit-o dupa o absenta mai indelungata? Caci cei care sunt in Romania nu vad schimbarile la fel ca unul care revine dupa un timp petrecut in strainatate.
Ce ti-a te-a impresiont in mod placut si ce nu ti-a placut?

................................................

"Trebuiau sã poarte un nume"-M. Sorescu
 

"Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cainii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vant ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.