Nu are mai multe sanse deoarece la originea abstinentei lui alimentare nu sta convingerea religioasa;nu se abtine de la mancare din iubire pt Iisus sau pentru infranarea placerilor din contextul nostru uman,lumesc(incercand sa traiasca ca un inger).
Anorexicii,in marea lor majoritate sunt obsedati de trup,de imaginea lor.Altii sunt depresivi.

Discutia isi are rostul in masura in care renuntam la placerile trupesti(care uneori ne domina judecata si menirea)din dragoste pt Domnul si nu daca ajungem in conditii similare dar lipsite de semnificatie religioasa.
De exemplu daca o persoana tine cura de slabire:mananca mai putin cantitativ sau mananca cruditati nu inseamna nimic,este doar o persoana care tine regim,avand cu totul alte motivatii.

Este foarte adevarat ceea ce spui. Nu conteaza numai ce facem si si de ce facem acel lucru. Totul incepe in inima noastra.

Insa nici atunci nu inseamna ca retinerea de la mancare 'din dragoste pentru Dumnezeu' ne aduce in proportie directa o mai mare induhovnicire. Nu cred ca este adevarat pentru toata lumea. Poate ajuta, este un mijloc, dar nu neaparat valabil pentru toti.
Asta spune si sfantul Pavel: unul poate si 'manca pentru Domnul'. (vezi Rom 14).
Un exemplu: cineva care traieste in conditii precare, ca sa ajute sa zicem emigrantii sau refugiatii. Nu poate tine seama de regulile postului, mananca ce i se da, imparte cu ceilalti ce este. Despre el sau ea s-ar putea spune ca 'daca mananca, pentru Domnul mananca'.

Da,motivatia este foarte importanta in ceea ce facem.
In alta ordine de idei,si eu mi-am pus problema bucatelor de post pe care le mananc cu pofta,nemaifacand diferenta intre perioadele de post(si in afara postului eu sunt vegana).
Din perspectiva mea,postul ar trebui sa fie mai auster,sa ajunga sa ne limiteze serios partea trupeasca,viscerala.
Dar cum ai spus si tu ,aceasta poate fi problema unuia care recunoaste ca are o problema legata de apetit sau o obsesie pt mancare.
Iar eu nu-s chiar departe de aceste aspecte ...(deci in mare parte vorbesc in numele meu).

Este un subiect dificil.
Uneori daca ne gandim prea mult la acest aspect mai rau facem, poate.
Si mie mi se parea ca austeritatea cat mai mare este buna. De ex. sa mananci doar spre seara, etc. Dar eu de exemplu de cand am o viata mai obositoare, cu copii, si de cand am mai imbatranit (ca totusi, una este la 20, 3à de ani, alta la 40), de exemplu nu mai pot sa renunt la ulei. Pur si simplu ma slabeste prea tare si nu ma mai simt bine, or asta nu cred ca ajuta la rugaciune si la practicarea altor lucruri importante, cum ar fi rabdarea,..
Cred ca masura fiecaruia este diferita. De aceea nu am fost foarte de acord cu ce pare sa reiasa din acel articol.

Tocmai. Hai să ne uităm la noi şi să înţelegem postul tocmai ceea ce este: o jertfă adusă Domnului. Şi cu ajutorul duhovnicului să găsim calea cea mai potrivită nouă de a o face.
Nu să ne pierdem în filozofări sterile care pot sminti la o adică pe cineva.

Noi trebuie sa multumim lui Dumnezeu in fiecare zi, nu numai in Post.

Ai dreptate. Amin!

Anca: sigur ca trebuie sa multumim mereu. Dar ideea e ca postul ne ajuta sa ne amintim de asta. Sau asa ar trebui...

Postul este un exercitiu de înfrânare a poftelor trupului si totodată de întărire a vointei.
Postul are 2 fete: postul sufletesc(spiritual) si postul trupesc(de mâncare).

-Postul sufletesc este abtinerea de la gânduri, vorbe si fapte rele. Pe cât posibil, în această perioadă trebuie să inlocuim obisnuintele noastre cele rele cu unele bune si plăcute lui Dumnezeu cum ar fi rugăciunea, mersul la biserică si faptele de într-ajutorare a semenilor nostri aflati în nevoi.

-Postul trupesc înseamnă abtinerea de la mâncarea asa-zisă “de dulce”

Vorbim tot timpul de IUBIREA aproapelui, vorbim de acceptarea cu bucurie a SUFERINTELOR, vorbim de atatea jertfe in numele lui Hristos greu de infaptuit... Si ma gandesc ca daca nu putem (sau nu vrem) sa ne abtinem pe o perioada scurta de timp la A MANCA ceva bun, ceea ce este cel mai usor lucru de facut, atunci cum mai pretindem ca IUBIM (chiar si pe dusmani), cum sa mai pretindem sa ducem SUFERINTA cu bucurie si fara carteala ?
Postul trupesc, adica la mancare este CEA MAI USOARA JERTFA pe care ne-o cere Hristos si, iata n-o putem face.

De ce as avea pretentii pt. cateva secunde de "gust"? Tot in burta ajunge... Eu mananc ca sa nu mor, sa pot sa traiesc, sa intretin functiile vitale. Dealtfe pt. asta ne trebuie, nu sa stau cu orele in bucatarie, sa fac o mancare aratoasa, sa aiba nu stiu cate prostii prin ea etc.

Pentru sistemul digestiv beau Kamboucha.

Exagerezi. Sunt atatea plante otravitoare...

Asa, teoretic, toate sunt bune. Dar in realitate... e alta poveste. Oricum morcovul e ok, mi-am cumparat si eu azi cativa :)

Totusi, de tipul ala suspect de cancer la plamani, care s-a vindecat cu ardei iuti... Pai nu si-a distrus stomacul? Ce treaba mai avea mancarea din intestine cu plamanii?

Tot carnea ramane baza. Si alptele, ouale...

Pai exista o logica intre aportul de oxigen in celule,care este asigurat de circulatia sangvina si vindecarea tesuturilor.Si invers,o proasta circulatie va incetini oxigenarea si va imbolnavi niste tesuturi.
Ceea ce realizeaza ardeiul iute este accelerarea circulatiei,obtinandu-se cu asta oxigenarea si hranirea celulelor.
Pt persoane care nu fac miscare sau cu predispozitie genetica a proastei circulatii,alimentele vasodilatatoare sunt o solutie.
Apoi nu stiu daca respectivul a avut cancer sau o alta afectiune.


Alimentele iuti nu sunt contraindicate decat persoanelor care au un ulcer sau o gastrita activa.
Eu mananc foarte mult ardei iute si nu am dureri sau reflux de acid gastric.
Aveam reflux cand consumam carne sau prajeli.
Practic mananc ardei iuti cu paine si nu am nimic,ba parca ma simt mai bine cu stomacul decat inainte cand aveam tot felul de probleme.
Deci...