Concludent este finalul articolului:
"Agape insa ramane totdeauna tot dar. Comuniunea omului cu Dumne*zeu nu este niciodata rezultatul necesar al aspiratiei sau cautarii erosului. Harul nu poate sa fie victorie a omului, agape nu poate sa fie cucerire a eforturilor omenesti singure, ci daruire in absoluta libertate a lui Dumnezeu.

Erosul apare numai ca o conditie - nu suficienta - a revar*sarii iubirii dumnezeiesti, care lucreaza chiar si fara ca omul sa-si dea seama de aceasta. Acesta este mai ales stadiul precrestin al lucrarii dumnezeiestei iubiri-agape, cand, cu toata ratacirea lui, omul nu este parasit de grija lui Dumnezeu, nu este lasat nici numai in seama puterilor pro*prii, nici numai in seama puterilor raului, ci mereu solicitat in chip tainic spre zari mai senine, chiar prin eros, care este ca un raspuns obscur al omului natural la chemarile tainice de dincolo de zare; este stadiul in care sufletul omului antic cauta o hrana - iluzorie - in religiile si misteriile acelei vremi.

Crestinismul vine si aduce cunostinta religioasa deplina, lumina cea adevarata, orientarea cea dreapta a erosului, Hrana lui cea adevarata, agape, nu negand sau suprimand naturalul, ci desavarsind totul. Crestinismul nu este stricare, ci plinire (Mat. 5, 17; Rom. 3, 31)."

Exact, ceea ce spuneam si eu. Agape aduce desavarsirea, insa nu negarand si suprimand erosul, ci desavarsindu-l. Tot in articolul acela se spune ca fara de Eros, Agape nu ar avea cu cine sa se intalneasca. Cand nu vrei sa primesti, ce rol ar mai avea darul?

Daca prin pasiune erotica trebuie sa inteleg erosul din relatia dintre mine si sotul meu... ei bine, inseamna ca avem o relatie deja mathusalemica:4:. Si nu suntem singurii. Desi nu abordez subiectul cu prietenii, se vede adesea ceva aparte in gesturile si privirile pe care sotii si le adreseaza, e un fir intre ei, iti dai seama ca ard unul pentru celalat, desi au depasit cu muuuuuuuuuuuuuult cei 3 ani. A nu se intelege ca ma refer la gesturi sau vorbe "lumesti"... M-am referit in principal al familii crestine, sau cel putin morale (inclusiv la familii de preoti).


Daca pasiunea erotica inseamna pasiunea pentru placerea sexuala obtinuta prin folosirea ca obiect sexual a celuilat, chiar ca nu ar avea cum sa dureze mai mult. Sexualitatea se consuma si te consuma rapid.

Iubirea trupeasca dintr-o familie crestina este cu totul altceva. Privind la arhetipul iubirii sotilor, anume iubirea dintre Hristos si Biserica, ne dam seama ca acolo exista doua elemente care se opun consumului sexual si consumarii dragostei (sufletesti si trupesti), anume jertfa si creatia.

Intr-o familie crestina iubirea este o lucrare neintrerupta. In aceasta lucrare un rol important are si iubirea trupeasca, anume cel de obtinerea a unei comuniuni extraordiare a sotilor, cel de purtare mai departe a vietii prin prunci. Plictisul, dezinteresul, scarbirea de iubirea trupeasca nu sunt semne bune pentru familie. Cel mai adsea se datoreaza fie unor renuntari sufletesti pe care nici nu indraznim sa le recunoastem, fie subrezirii sanatatii, oboselii de care mamele (mai ales cele cu multi copii) au parte sau fricii, mai mult sau mai putin recunoscute de a mai avea si alti copii.

Daca ar fi ceva jalnic, sau sortit sa devina jalnic, ce mare jertfa ar mai fi atunci renuntarea la sexualitate de dragul vietii monahale??? Ar fi ca si cum te-ai considera binefacator pentru ca dai unui sarac o haina ponosita pe care oricum ai fi aruncat-o la gunoi.

Eh Anna... necuratia isi face totusi loc pentru ca mintea noastra este necuarata si pentru ca isi baga dracul coada... ganduri necurate, dorinta de a cauta placerea, tendinata care poate aprea de a-l folosi pe celalat pentru a-ti obine propria placere, imbatarea de placere... De ce oare se cere putina abstinenta inainte de a lua sf. impartasanie? Noi trebuie insa sa luptam pentru echilibrul vietii noastre... De la caderea din rai incoace, nimic nu ne mai vine de-a gata.

...
 

sunteti culmea...
dezbateti teoria chibritului...
dragostea... e o taina. insa nu o taina din povesti nemuritoare sau legende cu harrison ford in rolul principal...
spunea ory la un moment dat ca dragostea incepe atunci cand iubirea patimasa inceteaza... si tind sa-i dau dreptate...

sa vedem... dimineata, cand te trezesti, si dai cu ochii de ea, si o vezi ciufulita, cu ochii intredeschisi, cu buza mofluza si cu clontzucu la vedere... si te apropii si-ti vine sa-i musti buza cu pricina dar o saruti usor ca sa n-o sperii, ignorand respiratia cu care deja esti obisnuit...

la pranz o suni sa vezi daca a mancat sau daca nu te suna ea eventual ca s-o iei de la serviciu si trebuie sa spui nush ce bazaconii sefului sa te lase sa pleci...

ajungi acasa si, cand o vezi, o astepti sa vina si ii furi o imbratisare in care te pierzi... ii indrepti spatele, troznindu-i cateva vertebre iar ea cade in bratele tale, moale si neajutorata...

cum sa n-o iubesti? cum sa nu-i cauti privirea aia in care te poti pierde fara sa fii acuzat de ceva? cum sa nu vezi urma palmei tale pe sanul ei in fiecare dimineata, ca o ancora la tarmul linistii. cum sa nu simti ca inima ta se odihneste cand ea e in preajma? cat de dobitoc sa fii ca sa te uiti in alta ograda cand ai totul chiar langa tine...? TOTUL...

dragostea... n-am o definitie... dar stiu ca am avut parte de ea...
ceea ce va si doresc!
amin

din cartea parintelui Vasile Gavrila
 

(capitolasul: Instituirea casatoriei in rai, p. 29-30)

"Scoaterea Evei din Adam inseamna ca ea a fost cuprinsa virtual in Adam, inainte de aducerea ei distincta la existenta, semn al unitatii lor, iar alteritatea si deosebirea lor complementara trupeasca si sufleteasca ii face mai deplin 'om', pentru ca umanitatea este traita de fiecare in alt mid si intr-o completare reciproca. Fiecare e la fel de om, dar integritatea umana si-o traiesc numai impreuna, in complectarea reciproca. Cu alte cuvinte, aceasta unitate umana diferentiata si complementara etse o unitate conjugala' (p. Staniloae, teologia dogmatica). De accea, Clement Alexandrinul vorbeste despre un har al casatoriei in rai, dat de Dumnezeu prin binecuvantare: 'Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: 'Fiti rodnici si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti' (Fac 1,28) si 'De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.' (Fac 2,24) Cuvintele acestea rostite de Adam, profetic, se vor implini in viata oamenilor si vor ajunge sa fie desavarsite in taina unirii lor in Hristos si in Biserica. 'Taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica' (Efes 5,32)."

Sigur, nu zice ca aveau relatii sexuale in rai, dar fraza lui Adam cu un singru trup, care cuprinde SI unirea trupului material, este spusa inainte de Cadere.

Cristina si axios, ce frumos scrieti!!

:20::20::20::20:

mai ai o batista?

@ Axios..
....
(fara cuvinte)

Asa e si prietenul meu, dar e departe:20::20::20::20: