Sa fii optimist inseamna sa ai credinta in Dumnezeu, sa cunosti sensul vietii si sa te bucuri ca faci parte din planul lui Dumnezeu...parerea mea
Nu a spus nimeni ca numai suferinta este amara ( ca tot ar fi fost ceva), a spus ca de fapt intreaga viata este amara si intinata...absolut totul.
Fericirea in viata nu este irelevanta pentru mine, si nu inseamna ca o caut si nu pot trai fara fericire = drog...inseamna doar ca ma bucur de momentele frumoase din viata pentru ca asa sunt.
Mie imi place si admir orice fiinta care emana bucurie ( in sensul cel mai pozitiv si moral...si simt ca trebuie sa adaug neaparat acest lucru, pentru ca altfel se face strict referire la bucuria animalutelor), si mi se pare ca sufletele care se complac intr-o stare de pesimism si negativism au o latura obscura, ceva greoi...imi dau sentimentul ca ascund lucruri negative, ca ceva ii impiedica sa fie senini...ceva dark. Este clar ca acest sentiment mi-l dau oamenii care au aceste tendinte si imi par indepartati de Dumnezeu...uratiti.
Chiar nu mi-am pus problema niciodata ca as cadea intr-o adanca nesimtire in lipsa suferintei si ca numai ea ma face sa ma simt vie...dimpotriva, ma simt vie in fiecare moment al vietii mele si incerc sa multumesc pentru tot lui Dumnezeu.

Sunt iarasi de acord cu tine, Andrusca, iar citatul lui Cristi 'Jugul meu este usor' cred ca s epotriveste foarte bine cu ceea ce inteleg eu ca vrei sa spui.
In viata asta putem fi fericiti chiar daca ni se intampla lucruri dureroase, daca credem in Hristos si in inviere.
Adevaratul crestin este mai ales luminos, vesel si descruntat.

Ma recunosc in cuvintele astea si cam ai dreptate.

Tu ai visat vreodata ca te trezesti in pielea copilasului african care isi stie sfirsitul aproape pentru ca vulturii stau prin apropiere? Ai simti dragostea care te inconjoara?
Nu vedeti ca ne-am nascut intr-o parte privilegiata din lume si care ne permite sa visam frumos, sa visam la dragoste?

Va multumesc la toti pentru cuvintele voastre, sper si prin asta sa vedeti ca bunatatea nu are legatura cu credinta.
Te inseli, sa stii, cu privire la putinele voastre cunostinte. Din cite am vazut (si am vazut destul de multe) ele sint cam tot ce poate da credinta plus bunul simt omenesc.

Dar daca viata nu e creata, trebuie sa aibe o finalitate?
Tocmai, ca evolutionist, stiu ca nimic nu exista cu un scop predeterminat.
Sensul omului nu sta in reproducere si perpetuarea speciei si deci nu exista un sens ultim al acestei reproduceri, deci nu exista un Sens Suprem.
Repet insa, asemenea cu Principiul al II-lea al termodinamiicii, care spune ca entropia nu poate scadea intr-un sistem inchis, dar permite acest lucru pentru subsisteme deschise ale sale, omul, mica parte din univers si in permanent contact cu mediul, poate sa isi creeze un scop in viata si un sens pentru ceea ce face.

Optimismul este o slabiciune, poti fi optimist atunci cand duci lipsa de ceva. Omul puternic nu are nevoie sa fie optimist. Astfel ca cel care il cauta pe Dumnezeu inseamna ca este foarte departe de el.

Daca nu poti trai fara fericire asta e un drog atunci. Daca ai fi fericit atunci nu ai cautat fericirea.
Pesimistii au o latura "obscura" din cauza faptului ca nu accepti lucrurile "negative" in propria constiinta.

Ceea ce stiu eu din experienta mea de pana acum, este ca toti oamenii ascunsi, pesimisti, obscuri nu prea il primesc pe Dumnezeu in viata lor, nu isi gasesc rostul in lume si chiar ascund lucruri urate...lucruri pe care le afli cand te astepti mai putin si care te fac sa contientizezi ce inseamna partea urata a omului.

Oamenii senini, luminosi, buni, sociabili au o predispozitie nativa spre bine, fac bine, creaza un sentiment de bine in mediul in care traiesc, fac fapte bune si au un cuvant frumos pentru toti.

Nu stiu cata dreptate am eu, dar eu una nu pot vedea chipul lui Dumnezeu in omul ascuns, ursuz si pesimist si insasi faptul ca nimeni nu ii agreaza prezenta este mai mult decat graitor. Pe mine oamenii astia ma trimit cu gandul la Cain si atat.

Acesta de care vorbesti este omul sclav, activistul de partid sau discipolul fara libertate care nu poate gandi inafara propriei inchisori.

Exista pesimism din slabiciune dar si pesimism din putere.
atunci cand alegi ai puterea de a alege partea rea din viata si nu viata confortabila traita in senilitate batranesca care duce la descompunere intelectuala si fizica.

"Tu ai visat vreodata ca te trezesti in pielea copilasului african care isi stie sfirsitul aproape pentru ca vulturii stau prin apropiere? Ai simti dragostea care te inconjoara?
Nu vedeti ca ne-am nascut intr-o parte privilegiata din lume si care ne permite sa visam frumos, sa visam la dragoste?"
Tocmai asta e ortodoxia: omul vulnerabil care crede intr-un Dumnezeu unic si atotputernic ce pare a-l fi lasat singur in mijlocul vulturilor dar cu toate amenintarile care planeaza asupra lui, el crede (daca L-ar vedea pe Dumnezeu si i-ar simti incontinuu ajutorul nu s-a mai numi credinta) si chiar daca moare si nu simte ajutorul are parte de roadele credintei lui. La fel ca Iov, parasit, sarac singur, descurajat de singura fiinta draga care i-a ramas dupa ce i-au murit toti copiii, fara prieteni, fara demnitate, parand a fi blestemat de Dumnezeu, marginalizat de societate, cazandu-i carnea de pe el...nu avea decat credinta si nadejdea.Copilul african in mijlocul vulturilor, mort de foame si mancat apoi de animale, nu filosofeaza la soarta lui, si-o accepta, asta e CREDINTA, mai multa decat la multi ortodocsi si crestini in general care il blestema pe Dumnezeu pentru orice sau isi pierd nadejdea in fata unei ispite. Copilul va avea parte de imparatia lui Dumnezeu.
E o imagine dureroasa, dar mai tare ii plang pe pruncii avortati care sunt lipsiti de de bucuria de a se lupta pentru a se mantui.
Daca nu il simtim pe Dumnezeu este din vina intunecarii noastre nu a lipsei dragostei Lui. El tocmai de aceea se ascunde, ca sa Il cauti.
La urma urmei, El face sa rasara soarele peste cei drepti si peste cei nedrepti, nu te lipseste de soare pentru ca nu crezi in El. Sta si asteapta, si asteapta... asa cum a asteptat dupa bunicul meu aproximativ 80 de ani. Si de unde ii era groaza de moarte inainte de a crede, a murit senin si multumit, rugandu-ne cu ceva zile inainte sa aducem preot sa fie botezat. Toata viata lui a blestemat cele sfinte dar odata inainte de moarte fiind bolnav, ne-a marturisit asa ca pe un lucru lipsit de importanta, ca el in fiecare noapte zicea Nascatoarea. Nu avusese in casa carti de rugaciuni, nu mersese la biserica niciodata si intrebarea noastra a fost "de unde a stiut aceasta rugaciune?", la care el ne-a raspuns ca o stia de cand a fost la scoala (studiase 4 clase). Dar toata viata a fost un om bun.Exista oameni cu principii frumoase, oameni buni, care se mantuiesc poate inaintea multora care s-au nascut ortodocsi, dar implinirea adevarata si linistea sufleteasca o desavarseste numai Bunul Dumnezeu. Si la urma urmei de ce te-ai lipsi de El si te-ai increde mai mult in niste conexiuni neuronale? Si ce pierzi daca te rogi, si ce pierzi daca Il cauti? Timp? - Timpul nu exista, bani?- credinta nu costa nimic.Nu te pierzi decat pe tine, ca sa te castigi de milioane de ori mai bun.
De multe ori as fi vrut sa fiu nevinovata ca si copilul african si sa mor asa. Ar fi fost un vis frumos. Mai tare ma tem sa nu mi se intunece mintea si sa ma lipsesc de Dumnezeu.
Domnul sa fie cu tine frate sau sora intru Hristos!