ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.

O fi ilogic si relativ pentru oameni, care sunt supusi limitelor si restrictiilor, circumstantelor, etc. Ba chiar unii sunt supusi si evolutionismului maimutarit... :51:

:)
Multumesc pentru definitie, nu stiu ce m-as face fara tine :)

Da-mi un exemplu de lege morala absoluta.

Cu placere! ;). vad ca iar vrei sa te complaci in discutii sofistice (sau chiar socratice) asa ca nu ti-l dau pe tava pe Kant. Si nici interdictia crimei ca exemplu de interdictie. O sa rastalmacesti tot si apoi te vei trezi golit de orice sens, tot maimutica in vreun copac. Si eu nu vreau sa ti se mai intample asta.

E simplu sa iti demonstrez ca crima nu e un rau absolut, nu e nevoie de nici un sofism sau socratism

Nu e nevoie, sper doar sa nu-ti pui si in practica ideile tale! :17: :)))

Numai sa nu ma superi :)