În prealabil postat de anna21 (Post 177576)

Parerea mea este ca barbatii care au obligatii familiale se intorc cu greu catre credinta (daca nu mergeau la biserica inainte de casatorie). Sunt prea preocupati sa asigure bani familiei, cred eu. Nu-si pot desprinde gandul de la asta.
Sa crezi in Dumnezeu presupune sa renunti la propria voie, la "controlul" asupra propriei existente..etc. Cu greu renunta un barbat la asa ceva, cred eu. Mai ales daca a fost educat pentru performanta..
Influenta genetica si educatie? Ai mei parinti merg la biserica (au inceput acum cativa ani din "senin") si sustin ca nu inteligenta sau banii te ajuta in viata, ci Dumnezeu (inainte de a merge la biserica credeau in "noroc"/ nenoroc). Ai lui sunt convinsi ca omul isi este propriul stapan, ca diferenta dintre oameni este data de inteligenta si abilitati si felul in care sunt valorificate. Etc.
Timp liber? Eu folosesc timpul liber pt lecturi (la inceput filosofie, apoi am ajuns incet la scrieri patristice), el are prea putin timp si prefera sa vizioneze filme..
Inclinatia spre misticism (a mea) vs. increderea lui in stiinta.
Etc.

În prealabil postat de anna21 (Post 177622)

Ma indoiesc ca valorificarea talantilor se refera la succesul social.
Dihotomia slab-puternic tu o aduci in discutie, nu eu. Cu atat mai putin nu fac apologia omului slab (nici macar nu stiu la ce te referi prin om slab).
Dumnezeu nu va judeca cu masuri omenesti (desi cu ce masura judecam noi..), din cat am inteles pana acum, vom fi judecati dupa iubirea aratata.. nu dupa inteligenta, abilitati si ce am facut cu ele.

Ideea ca omul este propriul stapan este satanica (pot spune asa fara sa trezesc reactii vehemente?). Invatatura de baza anticristica/satanica/moderna este ca divinul se afla in om, iar scopul vietii este actualizarea divinului din noi. In acest sens trebuie sa ne iubim sinele si tot ce are omul de facut este sa devina PRIN FORTE PROPRII cat mai bun, cat mai destept, cat mai iubitor (dar nu iubirea crestina care cere sacrificiul sinelui!) etc. In acelasi sens, orice act prin care omul isi limiteaza libertatea lumeasca, se umileste, sufera pentru altii etc. este considerat gresit, de neacceptat (o "crima" impotriva dezvoltarii sinelui)

Sfintii Parinti au avut putere in fata ereticilor pentru ca nu au vorbit de la ei, ca Sf. Duh le-a dat ce au spus. De aceea orice comparatie intre forta personalitatii lor si cea a noastra este deplasata. In primul rand, pentru a te face lacas al Sf. Duh, pentru a capata asemanare cu Hristos trebuie sa-ti sacrifici sinele lumesc. Cu totul. Putem vorbi de asemanare cu Sf. Parinti cand voina noastra ar fi aliniata perfect cu cea divina (cum era vointa lor) etc. (vezi si topicul cu "fericiti cei saraci cu duhul".. se discuta si despre taierea vointei proprii, este interesant)

În prealabil postat de glykys (Post 177447)

Anna, nu il poti totusi evita pe omul ala? sa nu imi spui ca e sotul tau...

În prealabil postat de alexandra1990 (Post 177667)

ma numesc alexandra si am 20 de ani sunt plecata prin tari straine de 2 ani de zile ma rog la dumnezeu in fiecare zi strig spre el sa ma ajute sami dea si mie un pic de fericire si noroc . am fost inpreuna cu un baiat 1an si 8 luni de zile am fost ferici nea fost bine dla amandoi dar din cauza banilor sa destramat tot sa ajuns la lucruri foarte urate la care nu trebuiau sa se ajunja si nu mai stiam ce sa fac eram disperata palangeam zi de zi si strigam spre cer pote ma va asculta si ma va ajuta si va arat adevaru sami deschid ochi sa vad si io de ce mie mi se intampla toate aste eram terminata am cerut ajutor la toata lumea si nimeni nu ma auzea ramasesem din cauza fostului prieten fara loc de munca pe strazi fara bani nu stiam unde sa ma duc si strigam continu spre cer sperand si la ora actuala ca ma va ajuta dumnezeu vorbeam cu mama mea la telefon si nu stiam ce sai mai zici am sperat continu ca va fi bine pana intro-zi can am intalnit un strain pe strada si ma intrebat ca de ce plang ce sa intanplat am inceput si iam povestit domnului povestea mea ceea ce la saocat ii multumesc si in zi de azi lui dumnezeu ca mi-a scos in cale si mia oferit un loc de nunca si un pat unde sa pot dormi de o saptamana de zile sunt mai linistita ca dumnezeu ma ajutat si am sa ma rog continu ca stiu ca nu ma va lasa cu tote ca nu stim cum arata cu adevarat atunci cand noi ne rugam crestinii si il chemam sa ne asculte el ne primeste cu inima deschisa

În prealabil postat de monicapotop (Post 177894)

buna, ma numesc monica si sunt casatorita cu sotul meu de 4 ani jumatate. el este sufletul meu, ne cunoastem de cand eram copii si practic am crescut impreuna. necazul meu amar e ca nu putem avea copii. sotul a trecut printr-o operatie de un an si desi medicii ne dau putine sanse pentru a face copii, repectiv prin inseminare tot nu am reusit.
ne rugam seara de seara la bunul Dumnezeu sa se indure de noi. Nu stiu...as muri sa am o viata fara copii. Am cheltuit foarte mult pe medicamente si analize si tot felul si Dumnezeu ne-a scos in cale si oameni buni si mai putini buni. Stiu ca nu sunt raspunsuri de dat, dar durerea e foarte mare pentru amandoi si la 30 ani ni-e greu sa ne impacam cu ideea ca nu vom avea copii.

În prealabil postat de antoniap (Post 177902)

De mare folos este in asemenea cazuri, Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana. Sfintii Nicolae, Nectarie si Stelian de asemenea sunt de mare ajutor in astfel de cazuri. Eu stiu si un cuplu care se bucura de copii datorita ajutorului parintelui Gabriel Nicu. Am mai scris despre acest lucru. Inainte de a trece la cele vesnice, Parintele i-a dat unei doamne care era aproape convinsa ca nu mai poate avea copii niste daruri ce pareau ciudate: o rosie si apoi un castravete, spunandu-i cu umor ca, poate, pofteste. A nascut mai intai o fata (rosia) si apoi un baiat (castravetele). Dumnezeu sa va ajute.