Iubirea fata de Dumnezeu înseamna slujirea Lui. Este o iubire manifestata prin fapte, dupa cum zice Domnul: (Ioan 14, 21) Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte.

Între aceste porunci este si iubirea aproapelui, dar aceasta iubire nu este porunca cea mai importanta, asa cum se exagereaza inclusiv pe acest topic. Porunca cea mai importanta este renuntarea la lume, la viata de acum.

Vedem cum au trait Sfintii, renuntând la posesiunile lor materiale, unii simulând nebunia pentru a fi lipsiti de orice mângâiere venita din partea oamenilor. Niciunul nu a dus o viata confortabila asa cum vrem noi sa ducem. Aceasta este slujirea lui Dumnezeu, ei sunt singurul model.

Si fariseii credeau ca-L iubesc pe Domnul si ca respecta toate
poruncile Sale. Erau chiar cei mai tipicari in aceasta privinta.
E drept ca n-aveau iubire fata de aproapele. Ce sa-i faci, nu
era trecuta printre porunci. Si L-au confundat pe Domnul cu
unul ce vine in numele altuia.
Si atunci Domnul le-a spus ucenicilor cum sa se recunoasca
pe ei ca urmasii Sai si cum sa se verifice ca sunt cu adevarat
crestini: sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit Eu. Imi
cer scuze, n-am pus ghilimelele pentru ca am citat din memorie.
Iertare.

Mari, nu zice nimeni sa nu ne purtam bine cu aproapele, este de altfel si usor.

Dar scopul vietii noastre, preocuparea noastra trebuie sa fie dobândirea Duhului Sfânt, unirea cu Dumnezeu. Cu aproapele interactionam doar în anumite momente dar cu Dumnezeu suntem permanent si puterile noastre sufletesti si trupesti trebuie îndreptate spre ramânerea în Dumnezeu în rugaciune si slujire permanenta.

Preocuparea si vorbitul excesiv despre dragostea fata de aproapele tradeaza ramânerea la nivel teoretic, intelectual a credintei. Noi suntem chemati sa cunoastem mistic pe Dumnezeu, nu sa pierdem timpul cu rationamente si fapte de milostenie a la maica tereza.

Si totodata noi nu stim cu sa actionam spre binele aproapelui, ceea ce noua ni se pare bun poate fi vatamator, numai Dumnezeu stie ce e folos si de la El trebuie sa asteptam inspiratia pentru faptele noastre.

MariS, dar cine a vorbit de autoverificare? Oare am spus undeva ca nu e necesar duhovnicul? Nu. Am spus doar sa nu ne preocupe mai mult fatarnicia altora, cum vad din cand in cand cate o tendinta, ci doar a noastra proprie.
In rest nu cred nici eu ca iubirea de Dumnezeu poate exista fara iubirea fata de aproapele, caci doar asa ne-a spus si Mantuitorul. Dar si in privinta iubirii fata de aproapele sa-l intrebam pe duhovnic, caci si aici ispita ne poate face sa gresim in mod regretabil.
Deci, dupa tine, calugarii in prima lor perioada de ascultare, cand se dedica "doar" rugaciunii si nu li se permite milostenia, nu au si nu cultiva iubirea de Dumnezeu?!? Sa privim totusi problema in ansamblul ei.

Cum suntem noi chemati sa-L cunoastem mistic in antiteza cu felul practic de leganat in brate al copiilor culesi de prin ghenele de gunoi inainte cu citeva ore de a muri facut cu dragoste de surorile maicii Teresa?

Care este "cunoasterea" ta mistica?..simpla si SEACA participarea la Liturghie?, tamiierea? impartasirea? fara schimbari ale fiintei asa cum des vedem in noi si in altii?..dupa care fuguta in patut si la chefuri?

Andrei, in locul tau as mai reflecta o leaca inainte de a judeca ce facea M Teresa cu "leprosii" strazilor...numai pentru faptul ca nu era Ortodoxa... Astept in sensul asta mai mult de la tine

Eu inteleg ca pe aproapele nu trebuie sa-l adori ca pe Dumnezeu.
Inteleg asta, foarte bine. Voi puneti accentul pe acest lucru. Ca
Dumnezeu trebuie adorat din tot sufletul pe cand aproapele numai
iubit. Asta inteleg. Numai ca eu spun ca fara suportul aproapelui
cam greu ajungi la o adorare autentica a Lui Dumnezeu. N-ai
verificare. Duhovnicul te indruma, dar nu-ti cantareste iubirea
ca nu e Dumnezeu sa patrunda pana la despartitura duhului.
Rugaciunile calugarilor pusi sub ascultare sunt foarte bune si
ajuta mult la curatirea lor interioara. Dar si ei fac iubire de
aproapele, macar ca numai prin amintirea lor in rugaciune, ca
daca se roaga numai pentru ei tare ma tem sa nu se trufeasca.
Iertare.

MariS draga, dar ai gasit scris de cineva pana aici, ca se poate lipsi a da iubire, mila aproapelui?!? Nu a afirmat nimeni acest lucru. Chiar daca mai gresim in aceasta privinta, caci e omenesc a gresi, totusi stim de acum cu totii, ca trebuie sa aratam mila fata de aproapele, altfel iubirea noastra pentru Dumnezeu nu e decat declarativa.
Si apoi, nu doresc sa inteleaga cineva, ca se poate si fara rugaciune, caci nu se poate. In fapt ne este mai usor sa avem mila de cineva, caci o facem din cand in cand, cand vrem noi si putem, decat sa facem rugaciunea neintrerupta. Nu esti si tu de acord cu acest lucru?

Rugaciunea continua e una , milostenia si dragostea permanenta fata de cel de langa noi este complet altceva ! Din comoditate si nu numai , unii prefera doar prima varianta ! ! ! . . .

Asa este. Si la care esti mai deficitar? Eu la amandoua: la prima ca nu folosesc timpul cum trebuie; iar la a doua din lipsa de bani. Dar tu?

La prima stau bine ( inclusiv la serviciu ) , la a doua este loc de mai bine şi de continuitate , consecvenţă. De bani ? Din moment ce-ţi permiţi să vi de patru ori în România în fiecare an, nu, nu cred aşa ceva ! Eu nu-mi permit să merg la Focşani cu maşina de patru ori pe an , dar să merg de atâtea ori în Suedia, Norvegia, Danemarca sau mai ştiu eu pe unde. Adevărul e , că atunci când vrei , poţi ! Nu există nu pot ! Ai şi tu dreptatea ta, dar. . .