Cred ca Fani poate raspunde mult mai bine la asta, dar nu cred ca ecumenismul are ca scop stergere diferentelor dintre BC si BO, ci mai mult reconcilierea lor, ajungerea la intelegere (comuna), la un numitor comun. Este utopic si nesanatos sa crezi vreodata ca ortodocsii ar putea deveni catolici fara diferenta fata de catolicii originali, sau ca catolicii ar putea sa devina ortodocsi in toate. Nu e vorba de a lasa de la tine, ci de a te face inteles, de a comunica...

Nu prea inteleg legatura intre ce am scris eu si laxism.
Este vorba aici despre constiinta ecleziala pe care ar trebui ca fiecare crestin ortodox ar trebui sa o aiba. Sinoadele sunt o expresie formulata n anumite momente a acestei constiite ecleziale care este traditia vie a Bisericii; daca ea nu ar exista, nu ar putea exitsa nici sinoadele, si repet, in Ortodoxie nu exista o institutie de tip 'magisteriu', care sa defineasca riguros in fiecare moment adevarul credintei. Deci noi toti ar trebui sa fim vigilenti la pastrarea credintei ortodoxe, ceea ce atat eu, cat si tu incercam sa facem, desi in moduri diferite. Intentia este buna in ambele cazuri. Tu crezi ca pastram credinta crezand fiecare cuvintel din ce a zis fiecare parinte. Eu cred ca o pastram folosindu-ne si discernamantul eclezial, care se formeaza cu timpul, si bineinteles nu este fara greseala. Insa el este indispensabil.
Acest discernamant ma face pe mine sa nu cred fiecare cuvintel din ce apune de ex. parintele Cleopa. S-au dat exemple chiar aici ca poate sa mai si exagereze sau sa informeze gresit. Pe alte topicuri au fost alte exemple, unde el prezenta ca o 'conditie canonica' o regula care chiar contrazice un canon (exista un canon care spune ca la liturghia de dumninica se sta in picioare tot tipul in cinstea invierii, iar regula parintelui Cleopa este ca trebuie neaparat sa ingenunchem in anumite momente) (eu nu pledez aici pt una sau pt alta, vreau doar sa dau inca n exemplu ca p Cleopa se poate si insela cand spune despre un lucru ca este 'canonic' sau 'credinta Bisericii')

D, asa cred si eu.
Oricum, nici ortodocsii nici catolicii nu vor sa lase de la ei din adevarurile de credinta si nici din traditia liturgica, mai ales ortodocsii.
Nu sunt specialista in acest domeniu... Pentru mine acceptarea partii pozitive a dilogului ecumenic este o chestiune de principiu, pentru ca sunt convinsa ca ruperea dialogului nu poate decat sa dauneze ambelor parti. Lipsa comunicarii adevarate poate duce numai la polarizare ainutila a diferentelor (cum s-a intamplat in istorie), la agresivitate necrestina, si la o imagine si mai proasta a crestinilor in fata lumii.

Fani, iarta-ma ca zic. Stii ca sunt antiecumenist, dar nu extrem. Dar este foarte greu ca ortodocsii, care au fost sute de ani sub asaltul religioso-politic al catolicilor sa treaca acum nitam-nisam la dragostea absoluta. Nu uita ca vorbim de rani neinchise, pana la urma suntem urmasii celor care au preferat sa moara sub iataganul turcesc decat sa supravietuiasca sub papa.

Si imaginea mai proasta a crestinilor in fata lumii are 2 motive:
1. lumea (cu stapanitorul ei)
2. misionarismul politic al catolicilor ( cu alt stapanitor :) ).

De-asta zic, nu trebuie blamati credinciosii pentru asta, ci cei ce au generat astfel de atitudini. E drept ca ar trebui sa ne iubim ighemonul, dar putini dintre noi mai respira aerul martirilor.

Da, este adevaat ce zici, dar nu este singurul aspect al problemei...
Sa nu uitam, cand vorbim de catolici, ca si ei au avut sfinti si martiri in toata aceasta perioada cand faceau misionarism cu forta. Si la ei au fost oameni care au murit in slujba aproapelui. Sa nu-i judecam pe toti dupa politica papala.

Cred ca nu trebuie sa ii oferim lumii un motiv in plus sa dispretuiasca crestinii.
Oricum, chiar Hristos ne indeamna sa ne iertam dusmanii. Daca catolicii s-au comportat o vreme ca dusmani ai ortodoxiei, acum lucrurile in buna parte s-au schimbat. De ce sa actionam numai pe baza resentimentelor trecutului? Mi se pare ca noi ortodocsii prea suntem prizonierii mentalitatii postbizantine, a celor haintuiti. A trecut aceasta perioada. A mai trecut si comunismul peste noi, care i-a persecutat, in est, atat pe catolici cat si pe ortodocsi (cred ca stii ca pe grecocatolici cel mai mult, de exemplu).

Cred ca cei, de formatie ecumenista, vad totul doar cu un ochi; ori trebuie privita problema cu ambii ochi si cu trezvie.

Dar poate si cei de formatie antiecumenista vad totul numai cu un ochi, hm? ce crezi? ;-)
Haideti sa privim mai bine impreuna.

Fani, ai putea sa ne spui cam cati calugari mai are BC in tarile Europei de Vest? Eu am vizitat foste manastiri, acum goale si transformate in muzee. IAr la ortodocsi inca se mai nasc sfinti; nu ne "mandrim" cu cei din vremuri apuse de mult.
Si te rog sa ne spui ce s-a schimbat in bine in BC, pentru ca BO sa poata trece peste resentimentele, pe care le pomenesti tu mai sus. BO are radacini adanci, si nu poate fi haituita de nimeni. Chiar si cuvantul "haituit" mi se pare nepotrivit. Dealtfel toata pledoaria ta are tenta pro-catolica... iar si iar.

Of, Anca, acum ne numaram in calugari? :D

Ideea cu mentalitate haituita are legatura cu constanta impresie ca ortodocsii sunt victimizati, in paericol, etc. Cand de fapt, astazi, nu catolicii sunt dusmanii cei mai mari ai ortodocsilor, nici pe departe, ci cu totul alte lucruri: indiferentismul, secularizarea, extremismul, banalizarea, formalismul....astea daca le-am avea in vedere ar fi foarte bine. Catolicii isi au ei problemele lor, pe care vad ca le observi, transformarea ortodocsilor in catolici sau cucerirea ortodocsilor, este cumva mult in afara listei lor de prioritati si probleme. :)

Si ideea cred ca este nu ca Biserica e haituita, ci ca unii se simt haituiti, cand de fapt nu sunt.

Cred ca adevarata problema nu este chiar asa vizibila.. ce enumeri tu sunt consecinte.
Problema, in opinia mea, consta in "diluarea" adevarului de credinta. Nu stiu daca este cea mai potrivita exprimare.
Observ si eu ca imi pun intrebari relativ simple si gasesc zeci de raspunsuri, toate aparent "bune". Este evident chiar si pe acest forum.
Are toata lumea dreptate (adica adevarul este relativ? Sau exemplul acela cu multele "fete" ale adevarului.. care nu stiu de ce imi displace)?
Sau exista de fiecare data un raspuns "corect", unul singur.. pe care nu-l putem recunoaste cand il auzim?

Ced ca adevarata problema este disiparea adevarului de credinta.. chiar daca avem resurse morman pe internet si in biblioteci. Chiar daca bisericile sunt pline. In mod ciudat, cu cat suntem mai asaltati de informatii, cu atat ne este mai greu sa recunoastem adevarul.
Pentru ca fiecare lucru pe care-l citim sau auzim il trecem prin filtrul ratiunii noastre formate in spiritul vremurilor moderne.. si selectam ceea ce dupa mintea noastra credem ca ar fi "de folos"!