Mihail C, nu stiam ca doar Sf Chiril poate fi reprezentat alaturi de Theotokos, desi acum ca ai explicat de ce, mi se pare logic. Eu de exemplu, personal, nu am nimic cu sf Francisc. Ba chiar pot spune ca e unul dintre sfintii apuseni care imi este destul de apropiat. Imi permit sa judec uneori cu mintea si inima mea, chiar daca biserica de care apartin (ortodoxa) imi interzice sa cred in sfintenia celor de alte confesiuni.
Eu nu imi pot imagina ca atatia oameni iubitori de Dumnezeu si de semeni s-au dus in iad doar fiindca credeau in primatul papal si infailibilitatea papei.
Ma rog, asta e alta discutie care s-a tot purtat pe alte topicuri, deci nu mai are rost sa deschidem alta aici. Vroiam sa spun ca, apropos de pictura de la Draganescu, ma sminteste mai mult stilul decat faptul ca l-a pictat pe sf Francisc.
Dar nu pot spune cu mana pe inima ca parintele Arsenie era un inselat. Cred ca biserica ar trebui sa demareze o cercetare serioasa asupra acestui capitol si sa ne lamurim cu totii. Fiindca eu de exemplu nu l-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca. Eram destul de mic cand a murit. Daca l-as fi cunoscut puteam sa emit o parere. Dar asa vorbim doar din auzite, si de cele mai multe ori sunt informatii la a cincea mana.

"Evanghelia aceasta (Luca 8, 1-3) ni-L reprezintă pe Iisus în misiune prin oraşe şi sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu. Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei cărora le făcuse bine şi de aceea se ţineau după El şi-i aveau grijă din averile lor. Este un tablou simplu şi impresionant.

Ingnaţiu de Loyola, un militar ambiţios şi creator, Assisi, are o metodă duhovnicească care se bazează pe imaginaţie. Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus, într-o împrejurare oarecare, şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E ceva de folos, dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (apar nălucile, vederile false, etc.).
De aceea Răsăritul meditează fără imagini, chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuză – nu din rea credinţă sau din împotrivire, ci din grija de a nu greşi primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu se mânie, nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.

Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh." (extras din Talanţii Împărăţiei - Părintele Arsenie Boca).

De fapt, este exact aceeasi situatie cu a Parintelui Arsenie Boca. Dacă începi să sapi prin ceea ce au scris diverşi şi diverse despre el, povestiri la mâna a unşpea, subminate de pietism, zelotism şi alte hachiţe, poţi oricând să găseşti nod în papură.

Dacă te limitezi la ce a scris persoana respectivă, se schimbă lucrurile.

De pildă, scrierile Sf. Francisc au supravieţuit, şi au fost şi publicate în traducere în limba română: http://www.elefant.ro/carti/religie-...si-169226.html

Dacă găseşte cineva acolo cum că Sf. Francisc s-a făcut pe sine egalul lui Dumnezeu sau al lui Hristos, promit să mânânc întreaga carte, cu coperţi cu tot.

"Toate cuvintele părintelui şi toată construcţia duhovnicească a tuturor cărţilor care au ajuns până la noi, a mesajelor care au ajuns la noi, poartă cu sine, desăvârşit, acest duh al semreniei pe care foarte puţini, foarte puţini din perioada lui şi de după aceea, l-au înţeles.

Nu socotiţi pe părintele un archebuzier, un tanchist al ortodoxiei. Părintele era ca un şoim deasupra tuturor înălţimilor şi modul lui de a fi şi de a trăi în Hristos era, cu desăvârşire, în aşezată semerenie.

Părintele a refuzat să facă din ortodoxie o ideologie. Ortodoxia pentru părintele a fost tot timpul o mărturie de credinţă mai presus de orice program omenesc.

Mesajul pe care l-a transmis părintele totdeauna a fost în Hristos, de dragul lui Hristos, de dragul ca toţi cei care veneau către mănăstire şi către el să crească în Hristos.

În ţinta părintelui n-a fost să facă din noi o turmă care să-l aplaude, o turmă de închinători care habar n-avem de conţinutului vieţii părintelui şi de misiunea lui în mijlocul nostru.

Ţinta vieţii părintelui a fost să ne convertească pe toţi, şi veacurile acelea comuniste chiar, să le convertească toate la Hristos. Nu pentru ifose de sfânt sau de sfinţişor, cum are zice el însuşi, s-a născut Arsenie Boca în mijlocul poporului, ci ca să ne vindece de ifosele de sfinţişori, să ne aducă cu picioarele pe pământ şi să ne aducă aminte că, în mod cert, Hristos este singura realitate pentru care merită, nu doar să murim, ci şi să trăim, nu doar să trăim, ci şi să murim.

Părintele nu s-a născut ca să fie vedetă, el n-a creat în mijlocul poporului un curent de vedetism ortdox şi nici de vendetism, adică de răzbunare. Nu-i nici vedetă, nici vendetă în părintele.

Toată cultura duhovnicească pe care părintele Arsenie o pune la inima noastră este o cultură a respectului faţă de Hristos, faţă de Biserică, faţă de familie, faţă de taină, şi dacă vreţi, faţă de realitatea întrupării lui Hristos în mijlocul nostru." - Pr. Constantin Necula

As putea spune chiar ca dimpotriva. Exista un fragment in biografia sf Francisc scrisa de sf Bonaventura in care Francisc recunoaste cat de mare trebuie sa fie iubirea Domnului daca a avut mila si de el, cel plin de atatea pacate. Asa se considera. Francisc se vedea pe sine ca pe ultimul om, si asta am retinut eu din biografia sa.

Si ca o completare as spune ca sf Francisc a fost privit mereu cu simpatie de multi mari teologi ortodocsi, care au recunoscut in invatatura sa o spiritualitate apropiata de cea a rasaritului crestin. Sunt atatea lucruri frumoase in biografia acestui om incat trebuie sa te gandesti intotdeauna de doua ori inainte de a deschide gura sa rostesti vorbe urate despre el.

Intr-adevar, cum zice si Mihail C., cei ce contesta in chip neargumentat serios pe marele duhovnic ardelean baga doar chestia cu icoanele chipurile necanonice.
Sfantul Serafim de Sarov...o multime de fanatici sareau de fund ca de ce avea evlavie la Icoana Umilenia, care seamana cu cea de la Ausros Vartai/Ostra Brama, unde se duc in pelerinaj deopotriva polonezi si lituanieni catolici si bielorusi si rusi ortodocsi, nota bene. Si, din fericire, acei contestatari ai sfantului au pierdut cauza.
Eu nu stiu ce sa zic de Arsenie Boca, nu am o parere. Initial eram impotriva, apoi am citit cele doua carti, si parerea mea este ca scria cu putere. Eu sunt in afara Bisericii, deci parerea mea nu conteaza. Insa, da, Mihail are dreptate: de ce naiba atata vrajba?!?
DACA va fi sanctificat, atunci va fi si el un membru in sinaxar, unde sunt sfintii, iar sfintii nu sunt fara de greseala. Deci, asta e.

-adica desi sfantul Ignatie il numeste pe Francisc inselat de demoni,deci eretic...tu in continuare crezi tu cu mintea ta ca e sfant?
-nu te inteleg
-chiar daca are fapte bune totusi datorita ereziei in care era si datorita mandriei a ajuns in inselare

citeste acest articol: Comparatie între mistica lui Francisc de Assisi si cea a Sfântului Serafim de Sarov

"În cazul lui Francisc din Assisi, trebuie arătat că Biserica romano-catolică a arătat o mare cinstire fată de stigmatele lui. Fenomenul a fost primit ca o mare minune. La doi ani de la moartea sa, Papa l-a sanctificat pe Francisc. Principalul motiv al beatificării au fost stigmatele miraculoase de pe trupul lui, care au fost acceptate ca dovadă a sfinteniei. Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru crestinii ortodocsi, dat fiind că nu există nimic de felul acesta în vietile sfintilor Bisericii Ortodoxe - unul dintre acestia fiind si Serafim din Sarov, un sfânt din Rusia.

Experienta lui Francisc din Assisi este deosebită si de un mare interes pentru crestinii ortodocsi, deoarece, asa cum am arătat mai sus, nu întâlnim nimic de felul acesta în traditia Bisericii Ortodoxe, cu lungul ei sir de nevoitori, si nici în istoria trăirilor mistice. De fapt, toate lucrurile de care a avut parte Francisc prin stigmatele sale reprezintă chiar acele manifestări împotriva cărora ne-au prevenit, în repetate rânduri, Părintii Bisericii!

Amintind felul în care nevoitorii Bisericii Ortodoxe întelegeau cea mai înaltă rugăciune duhovnicească, după cum este înfătisată în Filocalie, trebuie subliniat că ei priveau această rugăciune în contextul nevointelor lor personale, ca o lucrare sinergetică (omul împreună-lucrând cu Dumnezeu) pentru dobândirea desprinderii nu doar de cele trupesti sau „simtitoare”, ci si de gândurile „întelegătoare”. Această desprindere este o înăltare duhovnicească nemijlocită a omului către Dumnezeu, atunci când însusi Sfântul Duh se roagă pentru nevoitor cu "suspinuri negrăite". [10] De pildă, Sf. Isaac Sirul, în Îndrumările sale, spune că "sufletul care iubeste pe Dumnezeu, întru Dumnezeu si numai întru Dânsul îsi află pacea. Slobozeste-te mai întâi de toate legăturile cele dinafară, apoi inima ta se va putea lipi de Dumnezeu; căci lipirea de Dumnezeu vine după depărtarea de lume." [11] Cel mai vădit îndemn este cel al Sfântului Nil Sinaitul, care atrage atentia asupra presupusei experieri a Dumnezeirii de care a avut parte Francisc. În Cuvânt despre rugăciune, el previne: "Să nu doresti, nici să cauti vreun chip sau înfătisare la vremea rugăciunii. Să nu tânjesti după vedenii ale simturilor sau după îngeri sau puteri sau după Hristos, căci îti vei pierde mintea, luând lupul drept păstor si închinându-te vrăjmasilor draci. Începutul rătăcirii mintii este slava desartă, care face mintea să încerce si să-si închipuie Dumnezeirea în oarescare chip sau înfătisare" [12]

Rugăciunea extatică a lui Francisc a primit răspuns – însă, potrivit cuvintelor Sfintilor Isaac si Nil, în chip vădit nu de la Hristos. Cronica spune că "Francisc s-a simtit cu totul transformat în Hristos", preschimbat nu doar în duh, dar si în trup, adică nu numai la nivelul trăirilor duhovnicesti si mintale, ci si la nivelul celor trupesti. În vreme ce Francisc era pe deplin încredintat că fusese înăltat către Logosul dumnezeiesc, aparitia trăirilor trupesti nu poate, după Sfântul Isaac, să vină de la o putere duhovniceste bună.

Trăirile trupesti ale lui Francisc pot fi explicate ca fiind lucrarea închipuirii mintii sale, care lucra odată cu extazul spiritual. Este greu de spus, în acest caz, ce anume predomina în rătăcirea lui Francisc: mândria lui religioasă sau psihismul (închipuirea mintală); în orice caz, psihismul era destul de puternic. Acest lucru este adeverit de aspectele neobisnuitei vedenii pe care a avut-o Francisc după ce s-a simtit preschimbat cu totul în Iisus, fiind un caz foarte grav de plani (înselare sau rătăcire), ce-si are rădăcinile, după Sfântul Nil, în slava desartă."

" dacă e să facem o comparatie între cele două vedenii si între ce au trăit Francisc si Sf. Serafim prin acestea, găsim o mare deosebire între mistica celor doi. Mistica Sfântului Serafim apare ca o înăltare cu totul duhovnicească, ceva dăruit nevoitorului, asemenea unui dar al unei vedenii duhovnicesti, ca o luminare de sus a mintii sale, [19] în timp ce trăirea spirituală a lui Francisc este o mistică născută din voia sa si întunecată evident de propria închipuire si propriile simtiri.

O altă deosebire între cei doi este relatia diferită pe care si-o exprimă fată de Hristos. Spre deosebire de Sf. Serafim, care trăieste puterea duhovnicească a lui Hristos în inima sa si îl primeste pe Hristos în inimă, Francisc primeste în închipuirea sa simtiri îndeosebi din viata pământească a lui Hristos. Francisc intră în aspectul exterior al patimilor lui Hristos. Această trăire a venit la el la Monte La Verna ca din afară.

În acelasi timp cu dorinta lui foarte puternică de a trăi patimile lui Hristos, există si hotărârea sa de a imita si alte aspecte pământesti ale vietii lui Iisus. Nu numai ca si-a trimis proprii "apostoli" în diferite părti ale pământului ca să propovăduiască, dându-le aceleasi porunci pe care le-a dat Mântuitorul apostolilor Săi, [20] dar chiar a închipuit înaintea ucenicilor săi, nu cu mult înainte de moartea sa, însăsi Cina cea de Taină. "A refăcut", scrie biograful său, "acea masă sfântă pe care Domnul a servit-o cu ucenicii Săi pentru ultima oară." [21] Această faptă nu poate fi îndreptătită de viata sa spirituală, oricât de cât de aspră a fost nevointa lui sau oricâte virtuti ar fi lucrat. Este cel mai limpede semn, din punct de vedere ortodox, al severitătii căderii sale în înselare duhovnicească."

Pricina de căpătâi care a nimicit viata ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut si a fost învătat acesta. Date fiind acele vremuri si starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. "Vicarul lui Hristos pe pământ", cu ale sale pretentii de autoritate duhovnicească si temporală, era un reprezentant al mândriei duhovnicesti. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilitătii (negreselniciei) personale [38]. Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc si, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, si Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărtire către franciscani, atunci când a rostit: "Acum mă cheamă Dumnezeu, si vă iert pe toti, fratilor, atât pe cei de aproape, cât si pe cei de departe, de toate greselile si răutătile, si vă sterg păcatele atât cât îmi stă în putere". [39]

Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însusi se simtea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se stie că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei si a Împărtăsaniei, era un atribut exclusiv papal [40]. Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credintei în sfintenia proprie.

Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu si-au îngăduit niciodată să-si atribuie dreptul de a ierta păcate. Toti au murit cu gândul proprii păcătosenii si cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de fratii strânsi lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; fratii l-au întrebat: "Părinte, spune-ne cu cine vorbesti?" Sf. Sisoe a răspuns: "Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăintă." Atunci când fratii, stiind că Sisoe era desăvârsit în virtuti, au răspuns "Tu nu ai nevoie de pocăintă, părinte", Sfântul le-a zis: "Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăintei." [41]

În sfârsit, asa cum am arătat mai sus, mistica lui Francisc din Assisi arată că acest mult-cinstit întemeietor al Ordinului Franciscanilor si-a trăit viata într-o înselare crescândă, începând din clipa în care a auzit porunca de a înnoi biserica romano-catolică, în vedenia lui Hristos cel răstignit avută pe Monte La Verna, si până în ceasul mortii sale. Oricât de uimitor le-ar putea părea unora, el a avut multe trăsături specifice lui Antihrist, care se va arăta si el feciorelnic, virtuos, foarte moral, plin de dragoste si milă, si care va fi privit ca sfânt (ba chiar ca Dumnezeu) de către cei care au înlocuit Sfânta Predanie a Bisericii cu un romantism carnal.

Lucrul trist este faptul că dobândirea unei adevărate legături duhovnicesti cu Hristos nu a fost niciodată posibilă pentru Francisc, căci, aflându-se în afara Bisericii lui Hristos, îi era cu neputintă să primească Harul dumnezeiesc sau vreunul dintre darurile Sfântului Duh. Darurile sale, însă, au venit de la un alt duh.

Batman, Batman.

Ideea de a zice, fie si chipurile subtil, ca Sf. Francisc e un antecesor al lui anti, e...cretina, pur si simplu. Al de a scris asta a vrut sa implice ca, vezi Doamne, parintele Arsenie Boca a gresit fiindca cica Sf. Francisc e un mini-anti. Bre, voi astia antiecu de internautica, nu va doare capul de la prostie? Daca prostia ar fi o forma de boala, ati urla de durere.
Ce Batman, Mihai, e stupiditate in forma cea mai pura.

Prețiosu-le!

Mă iertaţi că intru şi eu, indispunând poate, dar îmi spun doar părerea (corectă pentru unii, incorectă pentru alţii).

Nu spun că părintele Arsenie Boca e sfânt sau nu. Asta va hotărâ Biserica.

Dar vrea să spun sincer şi deschis, transparent şi limpede, cum mi-e felul, ce nu mi-a plăcut deloc la părintele Arsenie Boca:

1. Iconografia complet necanonică, cel puţin neortodoxă, dacă nu chiar necreştină.

2. Pe lângă stilul de pictură necanonic, a pictat şi un eretic: Francisc de Assisi, care desigur credea în primatul papal, filioqve, infailibilitatea papală, purgatoriu, indulgenţe, şi celelalte 20 de erezii. Chiar dacă a avut o viaţă curată morală, Francisc de Assisi e eretic, prin supunerea faţă de eretici.

3. Faptul că a fost caterisit (oprit de la slujire şi Împărtăşanie cu Sfintele Trup şi Sânge a lui Hristos, scos din comuniune) de Biserica Ortodoxă Română, peste 30 de ani, timp în care, a stat prin lume, foarte mult timp.

4. Faptul că nu numai că picta în haine călugăreşti albe şi culion alb, complet străin de predania Bisericii lui Hristos, dar şi umbla prin mănăstire, în alb, încă din tinereţe. Se considera vreun superior ales de Dumnezeu? Ce Sfinţi Părinţi mai făceau aşa ceva? Doamne iartă-mă, dar e unic în istoria monahismului din toate timpurile. Nu se face aşa ceva. Ţi totuşi de o comuniune cu cei de dinainte, nu? "Ascultaţi de mai marii voştrii şi urmaţi-le credinţa", spune la Evrei, nu? Nu se face ce-a făcut părtintele Arsenie Boca. Doamne iartă-mă.

5. A stat în lume, ca mirean, foarte mulţi ani, deşi el era călugăr, a umblând în tricou şi pantaloni de culori deschise mereu. Dacă tot şi-a săpat o chilie în munte, de ce nu a stat decât câteva luni în ea? Întrebare retorică. Părintele Cleopa, de exemplu, a stat peste 7 ani în păduri, singur, când a fost alungat din mănăstire de comunişti şi fugea de zonele de legionari. Părintele Arsenie, nu doar că nu a rezistat în păduri, dar a plecat direct în lume, la rude, prieteni şi cunoştiinţe. Nu se face aşa ceva...

6. Se aranja mereu, foarte atent, frizura, barba, erau mereu foarte îngrijite, pieptănate şi aşezate, lucru impropriu pentru un călugăr şi total străin de cei ce şi-au dedicat viaţa lui Hristos.

7. E foarte probabil, deşi din ce am mai citit, am înţeles că nu, dar se părea că era legionar. Deşi declara mereu că nu e, mergea foarte des în munte, unde erau ascunşi legionarii şi le ducea mâncare multă, pe câteva săptămâni. Legionarii au omorât foarte mulţi oameni nevinovaţi, deşi se numeau creştini, nu erau mai buni decât comuniştii, împotriva cărora, chipurile, luptau. Biserica nu a încurajat nicio revoltă şi rebeliune, împotriva stăpânirii, niciodată, în istorie, chiar dacă era prigonită.

8. În cartea "cărarea împărăţiei", vorbeşte mult despre genetica umană şi influenţa ei asupra vieţii creştineşti a fiecărui om. Reiese de acolo un soi ascuns de erezie a predestinaţie. Ce facem cu cei care nu au o genetică bună şi nu se pot îmbunătăţii şi sfinţii aşa de uşor ca alţii, cum spune el despre privilegiaţii care au genetică bună ? Retoric... Are mai multe "erori" faţă de Biblie, în cartea sa, ascunse, care doar prin exegeză deschisă pe text, se pot descoperi.
O fată de 30 de ani, din Timişoara, a înnebunit după ce a citit "cărarea împărăţiei", a început să umble numai în alb, nu vorbea cu nimeni, dormea prin parcuri şi scările blocului. Părinţii ei, erau distruşi. Trebuia să se căsătorească, dar s-a întâmplat tragedia. Am înţeles că au luat-o şi au internato la un spital psihiatru. Dumnezeu să aibe milă de ea.

Acestea sunt care nu mi-au plăcut la părintele Arsenie Boca.

Dacă Biserica îl va canoniza, mă bucur. Înseamnă că s-a pocăit de greşelile sale, şi s-a sfinţit.
Dacă nu îl va canoniza, tot mă bucur. Înseamnă că s-a ţinut Predania Sfintei Biserici Ortodoxe.
Sunt 50/50, pentru canonizare şi împotriva canonizării.

Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc, mi-am exprimat doar părerea. O să răspund în faţa lui Hristos pentru părerea mea. Îl rog şi pe părintele Arsenie, să mă ierte, dacă am greşit faţă de el, dar a smintit mult prin practicile lui, total străine de Ortodoxie.

Iertaţi-mă şi voi, că sunt neputincios.

Bati campii, nimeni nu inebuneste dupa ce citeste o carte.
Categoric avea antecedente.

Nu avea antecedente. A scris despre cazul ei, un ziar local, ne-a spus un profesor la facultate. Ea era care spunea că a citit "cărarea împărăţiei" şi apoi s-a "purificat"... Dumnezeu s-o vindece. Şi pe noi, pe toţi de orice lucru rău.

Ia te uita unde erau sursele cele mai credibile ale lui Daniel-Igor-Botos-Emilian, ziaristii..

Si inca informatie la mana a 3a.

Dar nu, el e sigur ca nu avea anticedente.

Aline, calmează-te, fi bun, n-am stat de vorbă cu părinţii ei, dar am văzuto la conferinţe, de două ori, sărăcuţa, toată lumea se uita la ea. În fine, în ziar, părinţii ei spuneau că în fişa ei medicală nu are antecedente psihiatrice deloc, niciuna.
Nu are de ce să mintă ziarul, e local, e mic, deci nu are interese, îl citeam înainte, chiar era în spiritul jurnalismului, ziarul, adică imparţial.
Dacă ei au minţit, iacă' mint şi eu. Dumnezeu să mă ierte.
Un profesor de la facultate, îi ştia părinţii ei şi a vorbit cu ei şi au confirmat de tragedia petrecută din senin.
Dumnezeu să aibe milă de noi toţi.

-de asta recomanda p Arsenie Papacioc sa nu citim din cartile p Boca,pe care il considera aflat in ratacire,inselare.

-ok deci sa inteleg ca p Boca era impotriva folosirii imaginatiei/inchipuirii de catre Assisi pt ca pot sa apara nălucile, vederile false

-si atunci de ce l-a pictat cu aureola de sfant pe un inselat de demoni?

Aşa a spus? N-am ştiut, sincer...

Şi eu citeam ca prostu din scrierile părintelui Arsenie Boca...

Nu ştiam de ce mă simţeam agitat când citeam din el, îmi împrăştia mintea ceva de necrezut, scrierile lui, cum nu mi s-a mai întâmplat la nici un alt autor bisericesc contemporan, niciodată... Trebuia să fiu foarte odihnit când citeam de la el... Doamne iartă-mă.

Dumnezeu să ne ierte.

Tot citind, cautand, scriind aici, impartasind tot felul de pareri, opinii, simtind ca sunt un "Toma necredinciosul", dorind sa imi gasesc "linistea" vizavi de acest subiect si sa nu mai imi pun mii de intrebari, astazi am luat o decizie: m-am imbracat, am urcat in masina si am pornit spre Prislop! Singur, de nebun, rugandu-ma la Dumnezeu sa imi arate calea, daca la mormantul parintelui Arsenie Boca este sfintenie sau nu, daca sunt minuni sau inselari, sa vad si eu ce simt acei oameni care merg in numar covarsitor de mare etc.
Am ajuns acolo si am simtit... nimic! Singurele locuri sfinte sunt biserica (in care am intrat prima oara) si pestera Sfantului Ioan de la Prislop. In rest, doar oameni pseudo-ortodocsi, o intreaga isterie cu statul la rand la mormant, turism cat vezi cu ochii etc. Ciudat, la intrarea in biserica nu era coada deloc. Ce, acolo, in casa Domnului, nu este sfintenie? Se gaseste mai mult har la un mormant al unui preot necanonizat? Este trist ca miile alea de oameni merg acolo orbiti de un singur lucru: mormantul! Sau cel putin majoritatea lor!
In acel parau care curge pe acolo (ma rog, acum era secat), sunt mii de monede aruncate, la fel si pe munte, pe drumul spre pestera, bancnote de 1 leu azvarlite prin padure... E clar ce cultura ortodoxa au bietii vizitatori, ce asteptari etc.
Sincer m-am intors cu o neliniste parca si mai mare, cu o durere groaznica de cap si cu nervi ca pe drum suferisem un accident de circulatie, un batran lovindu-mi masina! Pana la o eventuala canonizare eu la acel mormant nu ma voi mai intoarce, sa imi fie cu iertare.

-sper sa nu se intample canonizarea in cazul p Boca,niciodata

Saracutul de tine ca nici tu nu esti departe de ea, faptul ca tu ai vazut-o nu infirma ipoteza mea mai mult ca certa ca femeia avea antecedente.

Haha, de parca era musai sa aiba in fisa mai intai.
Daca avea fisa poate nu ajungea pana acolo.

Poate sa dezinformeze si ddin necunostinta de cauza.
Ca tine de exempu.
Dar poate fi si o doza de rea vointa, chiar daca nu evidenta/constientizata.
Ca la tine de exemplu.

Ca doar n-au sa recunoasca parintii vreodata ca si-au tratat copilul aiurea si a ajuns in pragul nebunie, cat doar o piedica oarecare sa o zvarle peste prag.

Bun. O intrebare simpla, strict practica:
 

...DACA va fi canonizat, ce vor face oponentii canonizarii?

E plauzibil, si Becali spunea ca atunci cand citeste il ia durerea de cap. :71:

Dar Igor, daca tu ai citit cartea si nu ai patit nimic ( ca ne spui aici despre ce scrie Parintele acolo ), inseamna ca nu e neaparat vina cartii.

De unde stii ca n-a patit?
Dimpotriva...poate de acolo i se trrage ::65:

Pai are de ales. Ori ne ofera dovada ca sigur e ceva in neregula cu cartea, ori recunoaste ca nu-i vina cartii.

Ori poate se ofera ca exemplu viu de ce pateste cine citeste cartea :29:

Pai aia ar fi dovada ca e ceva in neregula cu cartea. :)

-nu te intereseaza pe tine,tu fiind de alta confesiune,deci eretic
-pe tine ar trebui sa te intereseze sa te lepezi de erezii

Si totusi omul a pus o intrebare de bun simt.

Venită de la un rătăcit (eretic), nu te-ai prins. :)))

Daca va fi canonizat atunci il voi cinsti ca sfant. Simplu! Eu fac ascultare de biserica, de canoane etc.

Dar DACA NU va fi sfant, ce vor face adeptii?? Ca e o adevarata isterie, nu gluma.


La Prislop biserica parca nici nu exista, este lasata in umbra, totul datorita mormantului. Si cand te inchini, trebuie sa existe o ordine, o ierarhie, ca sa spun asa. Iar ordinea in care trebuie sa acordam evlavie ar fi aceasta:

- Biserica
- Pestera Sf. Ioan de la Prislop
- Mormantul parintelui Arsenie.

Este ceva strigator la cer ce se intampla acolo!

Un bun creştin are tot dreptul să fie rezervat în ceea ce priveşte sfinţenia Părintelui şi îi respect alegerea. Dar, când cauţi greşeala celuilalt, te mai poţi numi creştin?

Eu, ca adept, nu am nici o problemă că nu este canonizat. Ajutorul primit este dovada sfinţeniei Părinetelui. Oare poţi tu sau altcineva să schimbi convingerile acelora care au primit ajutor de la Domnul prin mijlocirea Părintelui?

Fii serios, vorbeşti prostii! Tu te-ai dus la Prislop doar pentru a-ţi întări convigerile. Cee ce nu vrei să vezi este faptul că la Prislop merg foarte mulţi "pelerini" (în pantaloni scurţi, cu haine decoltate) care, de fapt, nu au nici o treabă cu Biserica. Ei vin din auzite că acolo e un sfânt care face minuni. Oameni cu necazuri şi căutători de minuni sunt destui, dar nu ştii cum lucrează Dumnezeu cu aceşti oameni prin acest Părinte. Nu ştii cum o minune poate schimba radical viaţa acelui om. Şi fii sigur că Dumnezeu nu îngăduie ceva ce nu este de folos omului.

Părintele este atât de popular românului încât şi ateii, ezoteriştii sau cei de alte confesiuni ştiu de Părintele. De aici şi explicaţia "rătăcirilor" din mărturii, din media sau în comportamentul "adepţilor" Părintelui. Sunt foarte mulţi care se consideră "adepţi" ai Părintelui, dar care nu fac mai nimic din sfaturile lui şi foarte puţini adepţi care îi pun în practică sfaturile. La fel şi cu faptul că suntem un popor ortodox cu numele, căci practicanţi efectivi sunt foarte puţini. În schimb, sunt mulţi care îşi dau cu părerea fără măcar să fi citit ceva din viaţa şi scrierile Părintelui. Una e să vezi un peisaj frumos direct cu ochiul liber şi alta este să-l priveşti printr-un geam fumuriu.

ps: un bun creştin este îngăduitor cu neputinţele oamenilor şi singura lui povară este păcatul propiu şi nicidecum păcatul aproapelui.

Scrie foarte clar. :)

Repet, e greu de pătruns viziunea Părintelui. O explicaţie pe care am găsit-o ar fi că Francisc de Assisi şi Sf. Serafim de Sarov au contribuit la convertirea unei catolice la Ortodoxie, iar pictura ar fi o mărturie a acestei convertiri...probabil (zic şi eu) Părintele Arsenie îl vedea Francisc de Assisi ca o cale de revenire la Ortodoxie a catolicilor.

De poza asta ce spui? Părintele Arsenie împreună cu duhovnicul său, Părintele Stăniloaie:

http://static.md/d8f7f1789ad7ed10832bd02bbfb5af40.jpeg

În altă ordine de idei, crezi că părintele Arsenie nu a avut un îndrumător, nu facea ascultare?

ps: hainele sunt de culoare gri deschis.
ps: nu haina sau barba îl fac pe om mai sfânt, acestea sunt din "lucrarea cea dinafara". Dialog cu Părintele Cleopa: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...3&postcount=51

Iată şi o explicaţie: https://www.youtube.com/watch?v=vozFqlk7sOA&t=18m46s

"Părintele [Arsenie] a fost o personalitate puternică, a fost un om cu o putere de sinteză, a fost un om cu o putere de pătrundere." (Arhim. Teofil Pârăian)

"Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc" (Părintele Stăniloae).

-care a fost indrumatorul,duhovnicul lui? eu stiam ca nu a avut unul

Unul dintre ei, cel din poză, Părintele Stăniloaie. De unde ştiai? :))) Of, of...cum poţi să ajungi să crezi că un duhovnic de talia părintelui, stareţ la Sâmbăta, apoi la Prislop, să nu aibă duhovnic?

Ce zici, cine poate zdruncina credinţa acestui om, fost ateu, actual preot, care mărturiseşte că schimbarea lui a avut loc printr-o minune făcută de Dumnezeu la mormântul Părintelui Arsenie şi care îl vede pe Părintele ca pe "un om a lui Dumnezeu".

Părintele Ciprian Negreanu - Mărturii despre Părintele Arsenie Boca: https://www.youtube.com/watch?v=Wb6UWEhwJ3g&t=0m47s