Nu, am folosit X si Y pentru a desemna 2 persoane din luuunga multime naturala.

Si? Pe ce baze ai luat aceste doua persoane?

Hrr! x si y pot fi oricare din elementele multimii naturale. le-am luat aleatoriu. orice element din aceasta multime este inclus intr-un anumit numar de multimi de pacate si virtuti. care e diferenta dintre pacat si virtute? Pai asta o dau poruncile, nu judecata noastra! dupa cum iubirea aproapelui este o porunca, si oprirea de la anumite pacate este tot o porunca! ;)

Ce convenient! :)
Adica nu judecam, dam o porunca si apoi doar vedem daca se tine de ea sau nu :)
Dupa tine ce inseamna a judeca?

A judeca inseamna a spune ca Topcat este atat de indaratnic in ratacirea sa, ca nu prea are nicio sansa si, deci, nu merita sa imi bat capul cu el. Inseamna a arata cu degetul - ala e necredincios, ala e rau, ala, ala... Dumnezeu ii stie pe toti. Insa a judeca, dupa parerea mea, nu este echivalent cu a discerne. Eu discern (cred ca ma discernamant) ca Topcat este un suflet care vrea sa se lamureasca si atata tot.Eu nu te judec ca esti ateu, tu te judeci a fi ateu si eu iau ca bune spusele tale. Daca as fi ajuns eu la concluzia ca tu ai fi ateu, fara a-mi reaminti tu asta la fiecare postare, nu as fi gresit prea tare in discernamantul meu, dar as fi gresit pentru ca te-as fi judecat.

M-ai pierdut
Dupa mine, a judeca si a discerne sint sinonime, depinde de context.
Dupa mine, in porunca nu judeca lipseste contextul in care sa nu judeci. Astfel, dupa cum se vede, fiecare intelege ce doreste.

Nu exista sinonime absolute in limba. In anumite contexte, au aceleasi sensuri cele doua. A discerne inseamna a sti sa deosebesti, sa cerni, poftim; a judeca inseamna a face pe judecatorul, a osandi, a critica. la acest sens ne referim cand spunem sa nu judecam! Daca lipseste contextul, inseamna ca nu exista! Atunci nu tebuie sa judecam in nicio situatie... Asta e teoria, fiecare dupa (ne)putintele lui. Sper sa vina Dl Zaharia cu o explicatie pe masura exigentelor tale :).

Eu doresc doar o remarca simpla : cu totii stim ca Hristos(ca la una din poruncile sale se refera fratele)are doua trasaturi definitorii sau altfel spus, ca este :
- iubirtor,si tot ce decurge din iubire : iertarea,primirea,ajutarea,etc...aproapelui
- drept judecator ,ca el te iubeste si ca te iarta pt. pacatele tale dar ca nu ingaduie ca nici unul sa nu fie ispasit .De aceasta calitate se foloseste si aici pe pamint cind ingaduie ca fratele ,,top-cit" sa patimeasca pt. pacatele sale dar se va folosi si atunci cind il va privi fata catre fata .
Crede fratele mai sus pomenit ca felul de a fi drept judecator se face prin iubire sau prin judecare ? Hai ca nu este asa greu sa ne dam seama decit daca ne pitim dupa piersic !
Sau pina acum nu ai auzit dumneata frate ca Hristos este ,,Dreptul Judecator" ?

Adica el nu judeca aici ci dincolo, daca inteleg bine?

Daca ma gindesc mai bine, nu inteleg nimic si cred ca insiruirea de cuvinte din postul anterior necesita o erata

poi decat avocat : pro shi atunci ai impresia ca iubeshti sau contra shi atunci ai impresia ca eshti drept shi ca te razbuni pe rau, nu e mai bine sa nu judeci? pe nimeni...

dar intorcandu-ne la speculatzii cu organe de mallahiste shi mallahishti problema se pune cum scapam de pagubossul speculant ce vrea favoruri pentru slava de la oameni... in oqlhul ce e curios in mod intamplator uitandu-se ca un pui nevinovat ce anume ii sare in oq pe la coltzurile privirii...

cu pacatele astea cum ramane? dar cu noi cum ramane?

ca vad ca nu pricepetzi ca a nu judeca pe nimeni este defapt calea cunoashterii propriilor pacate care depashesc cu mult pacatele celui supus judecatzilor adica asta este calea cunoshterii desavarshirii... caci cum ai sa-l potzi pricepe pe aproapele tau daca il judeci cu rea credintza... fiind un interesat speculant... caci orice speculant face speculatzii visand la himere... la fata morgana pe care o va folosi ca marfa de contrabanda... zicand ca-i vinde cate un organ asha, din dragoste... ca vede el ca ei ii place... poi sigur ca shi ei ii place comertzul speculant... dar asta e tocmai pentru ca lui ii place... deci iata un cerc vicios de unde nu se mai iese... cercul de prietentzioq... oq... sclav interesului... caci daca nu iese ceva placeri din tranzactzie nici macar nu mai e curios... oqlhul curios... deci de acolo se trage toata discutzia... de la pofta cea rea care declansheaza vrerea nebuna... razbunarea... razbunarea... cica din dragoste... pentru placeri... placeri josnice... de comertz cu organe... de specula... ca sa capetzi aliura de mare speculant... modern shi jegxy... ca asta cere balta... pofta ascunsa din sufletul tau egoist shi narcisiac... cere mereu, drogul cel mai ieftin, privirea, flirtul speculant dupa organe... asha cu totul intamplator shi nevinovat, alunecarea privirilor... jegurul jegxy ce-ti sare in oq... cand te plimbi pe strada...

asta e distractzia... deci de asta cum scapi? fara ca sa te rezbuni

Citeşte Călin , citeşte Sfânta Scriptură ! Vei vedea că există "o plată cuvenită pentru rătăcirea lor" ( a noastră a tuturor ) . Citeşte în Romani 1 , 26-27 ! Un exemplu de" plată cuvenită" ? Toate bolile şi afecţiunile care au lovit lumea modernă. Într un ultim studiu realizat în S.U.A arată că 19 milioane de americani se infectează anual cu o boală de transmitere sexuală. SIDA seceră omenirea. În prezent 43 de milioane de oameni au SIDA . . . exemplele pot continua . Există Călin , "plata cuvenită . . ." !

Chiar daca exista o plata, nu e justa si nu are nici o legatura cu asa-zisele pacate.
Contra SIDA, deci a platii de la Dzeu, lupta oamenii de stiinta care sint pe cale sa cistige razboiul.

"...eu IL iubesc pe CEL ce tine faptele lor drept neprihanire..."-si aici apostolul se refera la niste jegosi de pacatosi,plini de cunostinta si de mangaieri,fatarnici si nerecunascatori fata de darurile Mantuitorului,care uita ca a lovi in cei mici,se cheama pacat impotriva Duhului Sfant."...si ce pacate au savarsit parintii acestora de sunt asa?"nu de la pacatele acelora ei sunt asa,ci ca sa se vada puterea maretiei lui Dumnezeu".nu-mi imaginez prin ce chinuri treci,vad insa ca ai curajul sa te exprimi deschis despre tine insuti ca si cand ai spune despre altcineva.te spovedesti public,cu demnitate,preocupandu-te in acelasi timp, la cum apari tu la fata lui Dumnezeu.o faci pe un site crestin unde primesti de toate afara de mila.mila crestina vreau sa zic.da-mi voie daca-mi permiti sa-ti dau un sfatde nespecialist.daca exista(si sigur sunt),stari sau un anume tip de ganduri sau imagini premegatoare crizei,constientizeaza-le.acelea sunt sagetile celui rau.ele deschid suferinta ca pe o rana.dar suferinta nu se declanseaza fara participarea ta.sunt multe si perfide sagetile acelea,insa Satan (ca de altfel si criminalii)nu dispune de prea multa imaginatie si le repeta.alege pe cele mai puternice dintre acestea si,pe rand,una cate una,incearca sa nu le raspunzi.surpriza va fi mare si agresorul se va infuria si va incerca ceva mai dur.dar tu vei constientiza deja,aceasta dandu-ti putere si marindu-ti curajul.fi sigura ca la fel ca si somnul,caruia cu greu ne putem opune,n-o sa-i poti rezista din prima.dar ai declansat o lupta,ai devenit o provocare.ura lui iti va da putere.de fiecare data sa fi tu de acord si numai dupa lupta,simtindu-ti limitele,sa-l lasi sa-si faca el de cap cu tine.ai cel mai bun aliat cu tine,in tine salasuind prin Duhul,pe DOMNUL IISUS HRISTOS.te asigur ca, atunci cand o sa declansezi prima ta reduta,El va fi cu tine.EL este sfios si nu da buzna,ca celalat,dar daca facandu-ti-L prieten,te vei gandi la suferintele Lui de pe cruce,atunci cand iti este tie rau,vei vedea crizele micsorandu-se ca si durata.nu te supara.pentru cele scrise.mintile noastre ale tuturor stau mai mult in iad.si putini dintre noi suntem in stare sa refuzam dialogul cu gandurile rele.putini reusim sa ducem aceasta lupta constient si cosegvent.pacatul,este un gand in fasa.nu este boala fara remediu,atunci cand poti gandi lucid.tu ai o boala,dar gandesti lucid.si nu numai, te poti purta si bland cu cei ce-ti sunt potrivnici.curaj!(si sa nu mai ai repulsie fata de nimeni,afara de Satan,fie vb chiar si de barbati,ca nu se stie...)

Mare inselare ! Razboi cu cine ? Va veni " RASPLATA" dupa " RASPLATA" , mult mai de folos e lupta cu PACATUL !

Pacatul in sine nu omoara, Sida, din pacate, da. Si o face oricui, indiferent de sex, religie, nationalitate, rasa.
Gasesc aceasta polemica in jurul subiectului pacatelor in mare o pierdere de timp. Sunt de parere ca valoarea unui om este data de faptele sale obiective care ajung, chiar si involuntar, sa aiba un impact pozitiv asupra celorlalti. In loc sa impartiti oamenii in cei care se duc in rai si cei care se duc in iad, mai bine faceti un gest intru ajutorarea altora. Daca e s-o luam pe aia dreapta peste 90% din populatie va ajunge in iad - dupa cum ipoteza crestina o dicteaza - din cauza unei palete largi de pacate. Pentru ca 90% din populatie indeplineste unul sau mai multe din criteriile incriminate. Asta e realitatea. De ce ? Pentru ca fac din sex o placere sau li se mai intampla sa se masturbeze ? Insa intre acei 90% sunt oameni care au salvat o viata, zece vieti, mii sau poate chiar milioane de vieti. Cum ? Intamplator s-au aflat la momentul potrivit la locul potrivit si au salvat pe cineva de la inec, sau sunt pompieri si au stins un foc periculos sau sunt cel care a descoperit banala aspirina.
Acestea sunt lucrurile care conteaza pe lumea asta. Gesturile astea. Acestia sunt "sfintii" vostri. Oamenii care efectiv fac un lucru extraordinar-salveaza alti oameni.
Inainte de a va mai avanta din nou in discutiile de genu asta, rupeti-va o jumatate de ora din timpul vostru pentru a face un gest simplu, dar uimitor de eficient: mergeti si donati sange. E unul din cele mai banale lucruri pe care le puteti face, dar care are un efect puternic pozitiv. Am facut un topic undeva pe forumul acesta cu informatii cuprinzatoare despre donare. Cautati-l pentru ca m-as bucura sa vad ca ati raspuns la apelul meu.
Lasati chestiunile de budoar in seama fiecaruia.
In loc sa scormoniti pe cei din jur in cautare de demoni mai bine deschideti larg ochii, altele sunt dramele vietii.

Una din dramele noastre , deloc de neglijat conform cu Învăţăturile Sf. Parinţi, este şi decăderea noastră, imoralitatea noastră, căutând mai tot timpul a ne face avocaţi ai răului , avocaţii Diavolului, cu ştinţă sau făr de ştinţă . În rest văd că încet , încet, ne lepădăm de Ortodoxie, cu voie sau fără voie, dar ne lepădăm şi asta mi se pare cel mai grav înainte de orice , lepădarea de Hristos . . .

Nu inteleg ce legatura are ce am spus eu cu ce sustii tu. Daca poti, fii mai explicit.

deci cum scapam de flagelul care ia amploare in inimile noastre:

-profesorul distrat mallahist caruia-i fug ochishorii pe la coltzuri dupa copilashe mallahiste shi copilashi ca sa nascoceasca joculetze tot mai interesante, curioase shi pline de suspanas... sa se joace ei mici mallahishti cu micutze mallahiste... sa se distreze, sa rada, sa zambeasca, sa se atinga shi sa se mire unii de altzii atingandu-shi rushinile interioare, ascunse... sa shi le arate unii altora...

-nu de sida sau de moarte sa salvezi trupul e problema ci cum sa te curetzi shi sa te pastrezi curat shi smerit, curatzit de scursurile oqlhului... de oql dracului care pismuieshte orice iubire de Dumnezeu, orice lucru sfant shi il atrage in mocirla minciunilor, ispitindu-te ca sa ispiteshti pe Dumnezeu shi sa amageshti pe aproape...

-defapt e vorba despre interesul ascuns shi neclar pentru amagirea aproapelui... un fel de interes al unei stari de pofta de placeri mallahistericalice... o laudaroshenie, o flatoatzie amagitoare... ceva pentru care alergi ca vrajit ca sa obtzii... satisfactzii, incantari, entuziasme, veselie shi joaca... intr-o clipa itzi vine ideea cea rea shi vrei... fiindca eshti batran vrei doar sa privehti... sa-tzi sara in oq dragalashenia... sa pofteshti... zicandu-tzi defapt ca e frumos shi iubeshti... dar vai e defapt aceiashi pofta profesoral mallahisterica, hulpava, lacoma, nesatzioasa... e pofta cea rea... e pofta nebuna de a mintzi pentru slava de la oameni shi satisfactzii dulci in ascuns... patimashia cea fanatica, fatzarnicia dragostei...

e tragic fiindca pune incet stapanire pe inima, sufletul se invoieshte tot mai des shi practica intamplator aceasta binedispunere, aceasta nadejde in fericirile shi bucuriile flirtului ascuns, in curiozitatea asta bolnava, asha ca pe o responsabilitate, ca pe un viitor luminos, jucaush, ca pe ceva important, parintesc, profesoral... dar e vorba defapt de calcarea intimitatzii, e vorba de trufia care are impresia ca ceilaltzi au nevoie de scursurile sale ispistetzite in mod accelerant... de situatzia lui sociala, de demonstrarea capacitatzilor asha in mod smerit prin viclenie, defapt este smerenia trufashe care face ravagii, sacrificiul suprem pentru pacatuiri, jertfa pacatelor, ma jertfesc sa beau sau sa-mi aprind o tzigara, ma jertfesc sa fiu la fel ca shi gLumea, ma jertfesc sa fiu pacatos, lacom, afacerist, excroc, rau, sadic, rautacios, barfitor, onanist, mallahiena nocturna, razvratit, nemultzumit, razboinic razbunator pentru ca sunt un trufash smerit, trufash prin interior shi smerit perin exterior, adica defapt nu mai iubesc ci traiesc in starea de mare nascocitor shi teologhisitor ce se imbuiba intamplator cu mallahishti shi mallahiste... cu copii shi fetitze... cu ranjete care imi starnesc inchipuirile shi imi satisfac poftele... shi vreau mereu.... vreau... vreu... fructul oprit, pacatul.

"cine voieshte sa se lepede de sine sa-shi ia crucea shi sa vina dupa Mine" " caci Fiul Omului nu are, n-are unde sa-shi plece Capul" adica unde sa se inchine... Tatalui, asha ca se inchina Tatalui in Duh shi Adevar... in Biserica din sfintzi dinlauntru a inimii, in Casa Tacerii... ascultand pana la moarte, pana la sfarshit, intotdeauna... "voia Ta shi nu a Mea", "nu dupa cum voiesc Eu"...

Deci cum facem ca sa tzinem curata shi camashutza shi nu numai hainutza? shi cum facem ca in camashutza sa pastram shi porumbelul sau pescarushul iubirii sfinte? ce mici jertfe ne sunt cerute de catre Tatal prin Fiul shi Duhul Sfant? ce inseamna Mantuirea?

"...prin rabdare vetzi cashtiga sufletele voastre..." deci pare ca ar zice ca trebuie sa rabdam de sus toata nerabdarea ce vine pentru cunoashterea poftelor mallahienistice ale profesorului betzshtiutor shi perfid cu oq aleator shi probabilistic.

Sau cum scapam de interesul barbartului babilonanian? pe care il purtam undeva in inimile noastre abea ashteptand sa-shi arate mushchii... exact ca musca cu coltz de argint pitita prin camara... musca tzetze... musca aia care tzese matase aleasa pentru omida shi palamida... sclavul ala fidel ce shi-a inchinat shi sufletul pacatelor, shefului pacatelor, adica conshtiintza aia devenita dracon.

Ortodoxia cred ca trebuie sa renunte la a mai face proportionalitati intre pacate si boli, nu au nici o legatura una cu alta, statisticile sint clare.
Imoralitatea noastra o fi o drama (desi am mai aratat de citeva ori ca moralitatea in ansamblu este intr-un continuu trend ascendent statisticile o arata si pe aceasta), insa aceasta numai pentru ca referinta din care privim lucrurile urmeaza si ea acelasi curent ascendent.

Nu putem afirma ca nu exista o legatura tainica intre pacat si boala. Prin pacatul protoparintilor, firea omeneasca a cunoscut starea de neputinta si boala. Sunt insa, oameni cu viata sfanta cuprinsi de nenumarate boli trupesti, dar, si oameni cu nenumarate pacate, ce au o "sanatate trupeasca de fier". Acest fapt ne face sa credem, intr-adevar, ca nu exista o lege invariabila in acest sens, sau o proportionalitate clar definita pacat/boala, dar, nu trebuie sa uitam, ca in toate situatiile se manifesta iconomia lui Dumnezeu.

Deci? O concluzie?

Are şi chiar mult ! Drama vieţii noastre , aceasta este adevărata noastră dramă !

Pacatul si boala sunt realitati existentiale cu care toti ne confruntam. Intr-un final, pentru un crestin nu este important sa-si explice tainele raportului pacat/boala, care oricum, dupa cum observam, se manifesta antinomic, ci modul in care acesta lupta cu pacatul si isi asuma boala, in perspectiva mantuirii.

Nu se manifesta deloc antinomic, nu exista nici o corelare intre ele. Ca sa fiu mai exact, corelarea intre ele dispare odata cu civilizatia.

daca furi ai sa ai conshtiintza murdara, itzi va fi frica sa te intalneshti cu cel de la care ai furat shi cand se va vorbi de furt intamplator itzi vei aminti cu frica tulburtnadu-te mereu shtiind cum ai actzionat dar tzinand la secret... ca sa nu se observe, ca sa nu fi prins shi desconspirat caci tzii la imaginea de vrednic inaintea oamenilor... iar uneori furi un mar, o para, o pruna sau o tzigara de la cineva binevoitor care nu-tzi ia pacatul in seama... caci e injositor ca sa ceri, mai bine te "serveshti" singur...

deci exista o corelare inspre suflet sau trup a pacatelor chiar daca nu shtim intotdeauna pe ce cale se intampla caci de exemplu... bei cafea, fumezi, bei alcool tare, mananci in posturi de dulce shi curveshti cu gustoqlul shi nu shtii de ce noaptea ai coshmaruri iar ziua eshti tot mai deprimat shi obosit... de ce te doare capul, poi capul te doare de la pacate... cand te doare capul eshti in stadiul final ca nu mai potzi sa rabzi ceea ce tzi-ai facut cu mana ta in baie rasfoind reviste cu femei sau cartzi de "dregoste"... shi te doare... te doare cand shti ce mutra o sa faca iubita ta cand o sa-i marturiseshti cu cine are deaface... caci rushinile dor... dar mai tare o sa doara rushinea aia cand se va rushina Hristos in fatza Tatalui shi a sfintzilor ingeri de cei ce s-au rushinat de Mine... unde Mine am impresia ca reprezinta biserica celor oropsitzi shi napastuitzi din sfintzi... din loc in loc... aia pe care nimeni nu o ia in seama, in serios... pana cand odata shi oadata se va arata slava lui Dumnezeu shi atunci cei intzeleptzi, cei sfintzi vor straluci de la Dumnezeu ca stelele shi ca soarele in Imparatzia Cerurilor... pentru ca s-au pocait de faradelegile shi nelegiuirile shi f-uraciunile lor... deci pentru ca shi-au curatzit shi haina shi camashutza shi au fost sfintzitzi prin viatza shi marturisirea lor curata fara interese josnice... ascunse prin viclenii ispistetzit accelerante...

deci potzi sa fi fara grija in privintza asta... pacatele shi patimile vor durea mai devreme sau mai tarziu pana in trup... oricat le va "vindeca" dracul ca prin minune... shi durerea chinuitoare nu trece ushor in schimb foarte ushor recazi in recidiva... ca pana nu-i scotzi radacinile din ochi shi din gust shi din burta, adica din toata inima, nu se stinge aprinderea vrajitoreasca a poftei de savarshirea pacatelor, pofta de a sta asha intr-o stare mallahienica impreuna cu mallahiste shi in nimfomania asta a simtzurilor despre barfe ca tu ca prostul, ca puiul neshtiutor, puiul de naparca ai sta asha veshnic crezand ca e un rod al harului doar pentru ca teologhiseshti shi-tzi nascoceshti inchipuiri ca ai impresia ca ai fi in cinul monahal sau preotzesc sau printre ingeri doar pentru ca ai vazut lumini sau ai simtzit mirosuri sau ai fost atins sau ce shtiu eu ce "mangaieri" ai mai avut placerea ca sa te osebeasca in ascuns... ca asha patzesc cei ce-shi infierbanta mintea shi sangele cu rugaciunile visatorului ce viseaza la fata morgana... cum spune sf Simeon Noul Teolog...

deci dor rau, mai rau ca maselele stricate shi mai rau ca focul care te arde ca in focul acela ai sa te chinuieshti caci vei fi despartzit de focul Dragostei Sfinte... singur o sa te despartzi prin neluarea in serios a mustrarilor cu Duhul Blandetzii, neluarea in serios a durerilor, a ispitelor ce apar din cautarea de slava de la oameni shi din patima dulcetzii shi bunastarii odihnei... letargiei... lenei... asha cum spun sfintzii... caci pentru orb necunoscute sunt motivele pentru care cadem atat de des in patima poftei laudaroase de minciuna shi marire de sine plina de dorintza gLumeasca de intietate absurda... asha ca un paguboss, dar ne-au luminat sfintzii cum shi de unde apare... pofta shi voirea cea rea a neascultarii...

deci dor pacatele mai devreme sau mai tarziu pana adanc in trup... dar uneori trupul le asimileaza ca bucurie shi placere, neshtiind ca se face rob pacatului adancindu-se in patima, caci omului nu-i pasa de suflet... ca nici macar nu mai crede ca are suflet shi in el exista Duh asha ca intr-o nuca miez... deci vai de noi daca lumina care este in tine, Duhul, devine intuneric, adica unul din cele 7 duhuri patimashe sau unul din cele 8 ganduri ale rautatzii... caci atunci cu atat mai mult intunericului...adica ispititorului shi proorocul mincinos plin de pornoshaga vrajitoreasca, de scamator de tipul hotzcus-potzcus-preparatus... ca sa inghitzi minciuna invoindu-te shi consimtzind... lepadarea de credintza, nu a altora ci a ta...

Suntem la un topic dedicat homosexualităţii şi nu numai ! Cu siguranţă între cei ce poartă acest păcat strigător la cer , sunt intelectuali, medici şi oameni de bine cum subliniai tu , dar păcatul rămâne păcat şi nu unul oarecare . Procentul celor ce pot ajunge în iad , nu-l ştiu şi nu este treaba mea asta . Cel ce toate le va judeca le ştie cel mai bine. Un păcat făcut conştient şi continuu fără a avea dorinţa clară de îndreptare , rămâne o grea povară până la sfârşitul vieţii de aici. Fac milostenie, donez sânge , ajut pe cel de lângă mine, dar dacă îmi tăvălesc trupul alături de tine în plăceri drăceşti , sunt oare iertat de fapta mea ? Nu, nu cred ! Asta ca un exemplu şi pot continua. Sunt un hoţ notoriu, un criminal chiar şi donez sânge, oare sunt iertat de păcatele mele, sau sunt mai puţin vinovat faţă de un hoţ sau un criminal de rând ? Nu, nu cred ! Calea pocăinţei , nu are mai multe căi , precum legislaţia creată de noi oamenii , prevăzută cu portiţe de scăpare . Sunt multe de spus, dar un păcat nu poate fi spălat de o faptă bună făcută ocazional, ci el trebuie mărturisit cu multă căinţă îndreptat în cele din urmă, pentru a ne putea Împărtăşi cu Trupul şi Sângele Dumnezeului nostru , ca o condiţie esenţială în posibilitatea mântuirii noastre , o posibilitate doar, dar nu o certitudine . Tot ce este în afarara celor menţionate mai sus pot constitui procentul la care făceai referire. Mântuirea nu este obligatorie şi nu are legătură cu un număr sau un procent ! Libertatea ne aparţine în alegerea drumului dorit sau zonei de călătorie întru veşnicie.

Imi pare rau ca nu am rabdare sa iti descifrez scrisul si astfel sa pot extrage ceva din cele pe care le insiri.
As vrea sa dau un exemplu, pentru a intelege ceea ce am vrut sa spun mai sus:
Sa spunem ca a minca dulce e un pacat.
Pe vremuri am fi facut o corelatie intre durerea de dinti si pacatul mincatului de dulciuri.
Azi, pentru ca sintem civilizati, ne spalam cu periute si paste performante, mergem si la dentist, si corelatia intre mincatul dulciurilor si durerile de dinti incep, sa dispara.
Pentru cine asociaza boala cu pacatul exemplul de mai sus ar trebui sa-i dea de gindit: oare nu mai pedepseste Dzeu la fel de drastic pacatul in speta?

Nu, nu suntem pe un topic dedicat homosexualitatii....
S-apoi, cine asociaza boala cu pacatul mancatului de dulciuri, caci, nu inteleg topcat ce vrei sa zici ? Cine spune ca este pacat sa mananci dulciuri ?
Apropos de mancatul in general, de mancatul asociat cu pacatul de a manca...Cu adevarat aceasta deprindere, fireasca, de altfel, tine de societatea in care te afli, fiindca, daca faci parte dintr-un trib care-si castiga existenta la limita dupa roadele naturii, atunci nu stiu cum se mai poate vorbi despre pacatul mancarii de frupt sau de post . Deci, pana la urma si aceasta credinta tine de libertate, de mediul in care te afli, dar si de educatia pe care o primesti. Si atunci...de unde incepe aceasta presupusa credinta, sau unde se limiteaza, unde se sfarseste ? Complicat !
Si totusi, nici de mancare nu este vorba in acest topic, ci de neputinta omului si nu numai ( caci si animalele detin aceasta...ei nu le-ar numi neputinta si nicicum ) de masturbare, mai ales in situatiile delicate pe care le-a exprimat aici Euftalia.
In mod paradoxal, sau mai degraba ironic si atat de ipocrit, toti, absolut toti oamenii sunt cuprinsi de neputinta in acelasi timp in care proclama desavarsirea si schimonosesc , ponegresc natura mama. Suntem oameni si nu ar trebui sa ne fie rusine de acest lucru atata timp cat rationamentul si lupta permanenta a vietii nu ne paraseste.
Cred ca inteligenta si evolutia ne-a modificat insasi conceptul de credinta...s-apoi, cine mai stie ce este aceia credinta cu adevarat ?

"pentru ce te-ai indoit putzin credincioaso?" asha ar spune poate Hristos din mila citind mesajul tau... iar eu pacatosul shi mancaciosul nu mai am ce sa zic cand shtiu cat sunt de neputincios in fatza propriei trufii mallahistice a oqqqlulhului caruia din betzshtie nu-i mai pasa shi sare mereu n-apoi in ballta... in starea aia "frumoasa"...

deci ai de grija sa nu te mai scufunzi caci credintza este Hristos cu Adevarat.

Cred ca este cea mai mare certitudine care mi-a ramas, ca aceasta credinta este cu adevarat Hristos Insusi, cred cu adevarat...dar, mai sus m-am referit la credinta oamenilor, la presupusa credinta ce, din pacate pierde din baza pe Hristos, credinta inventata si culeasa de prin superstitii nefondate si absurde.

eu am avut impresia ca te-ai dedulcit cu acceptarea firii decazute a omului ca o maimutza cu coarne, cu natura lui intrand la incertitudini... ca sa te multzumeshti cu hazardul, cu evolutzionismul... cu neputintza... cu compromisul... fiindu-tzi astfel mila de pacate in loc sa-tzi fie mila de Hristos shi de pacatoshii Lui...

deci ma iarta daca am priceput printre randuri... altceva decat durerile noastre, de putzin credincioshi, adica de zabavnici cu inima ca sa ne tzinem mereu nishte elevatzi indoielnici... evitand multa credintza... nadejdea cea noua shi Dragostea... deci zbatandu-ne mereu in ape tulburi... in scepticism ori entuziasm mallahienicist... "fericirea" ca ne comportam exact asha ca shi lumea... smerita trufie... de frica... inchinandu-ne pana shi sufletul shefului pacatelor care dicteaza... slujindu-l ca sa-i facem pe plac... pentruca tare vrea, mereu, ceea ce vrem shi noi... in prostia poftei noastre... adica huzurul porcesc al pacatelor osebite... crezandu-ne vrednici prin aia ca le facem shi noi... deci e clar ce ne-am invoit cu ele... parand spashitzi... aratandu-ne o mila absurda shi o multzumire fatza de noi inshine... cerand iertare mereu fara ca sa schimbam nimic in noi... cazutzi in starea aia "frumoasa" de aparenta ascultare.

Esti in mare ratacire de asta data ! Faci mari confuzii , judecand pe toti la gramada , intr un joc periculos de " idei " si cuvinte .

cristiboss56 eu discutam cazul majoritatii. Majoritatea nu ucide, nu fura, nu este reprezentata de cei in afara legii. Principiul pe care se bazeaza aceste legi este simplu : sunt considerate si incriminate gesturile care afecteaza in orice fel existenta celorlalte persoane din jurul nostru. Spre exemplu, viata sexuala a cuiva, atata timp cat respecta legile, nu are cum sa te afecteze pe dumneata. Insa faptul ca persoana respectiva iti salveaza viata prin descoperirea sa revolutionara in domeniul medicinei, te afecteaza. Dumneata folosesti obiecte inventate, concepute, create, construite de oameni care au pacatuit mai mult sau mai putin. Dumneata esti un om care pacatuiesti. Nu ai de unde stii, insa, daca o faci mai mult sau mai putin decat cei din jurul tau. Asa ca orice discutie pe seama acestui subiect este redundanta. Chiar si prin ultimul comentariu denoti o deloc subtila aroganta :
" Esti in mare ratacire de asta data ! Faci mari confuzii , judecand pe toti la gramada , intr un joc periculos de " idei " si cuvinte ."
Cat despre explicatia lui topcat :Din cate am vazut, in viziunea crestina, omul e un summum de pacate, cele pe care le "mosteneste" plus cele pe care le acumuleaza singur in viata sa trupeasca. S-a ajuns sa se gaseasca o explicatie care implica pacatul pentru absolut orice. Tin minte ca cinema mi-a spus in momentul in care discutam despre copilul unei persoane apropiate, diagnosticat cu sindromul Down, ca el este cel ce ispaseste pacatele parintilor, pentru ca se mostenesc. Astfel, parintii sunt si ei pedepsiti pentru ca au pacatuit. Mi se pare o aberatie. Nu pot sa accept o asemnea explicatie fantezista ce jigneste inteligenta oricui. Cum sa pui pe fruntea unui copil un asemenea stigmat ? In loc sa te gandesti ce poti sa faci pentru a-l ajuta, sa inventezi corelatii de genul acesta. Ma scuzati, dar rar mi-a fost dat sa vad genul acesta de idei malitioase ( malitios e chiar un eufemism in situatia data ).

Dezvatati-va de obiceiul de a da tuturor fenomenelor o explicatie care va convine. Sau macar incercati sa va asumati subiectivismul.

Nu am ştiut că eşti în patima masturbării ! Nu este o ruşine, ruşinea vine din însăşi faptul că propovăduieşti aşa ceva, te faci apărător mascat, dar apărător şi propovăduitor al masturbării . Sincer nu mă aşteptam din partea ta ! Ţi-am citit şi alte postări de - ale tale, dar sincer , nu bănuiam că eşti într o astfel de patimă. Vindecare grabnică !

Dar e normal sa faci asa, atita timp cit persista mitul caderii, central si esential in crestinism. Trebuie sa fim pacatosi, altfel se destrama tot esafodul.

draga mea ory, sper ca nu te-ai suparat pe mine ca iata vad ca din mesajul meu se putea intzelege ca pe tine te-am comparat cu o masimutza cu coarne, nu era vorba despre tine ci despre omul care zicand ca se trage din maimutza are impresia ca pacatele nu au nici o legatura cu trupul... poi e simplu, pe trup la inceput il face "sanatos" shi gras, dezvoltat shi mandru ca o buruburuiana frumoasa in timp ce sufletul se ofileshte shi se usuca la umbra ei fiindca o ineaca exact asha precum vorbura inabushe samantza cazuta in pamantul bun, nu in orice pamant ci in pamantul cel bun...

deci ma iarta ca nu sunt mallahistele de vina, femeile, fetele, ranjitoarele ca la comanda, organele daruite prin hainele stramte, mulate, cu larghetze printre seductivitatzi flatative, nu, caci nu e vorba de macelarirea sangelui sau a carnii, a organelor ci lupta este cu duhul trufiei care in betzshtia lui lacoma de a agonisi pacate din pofta rea de om paguboss, placandu-i sa minta, repede alearga spre a fi cea mai mare maimutza cu coarne, cea mai tare din parcare, bataushul parash cel mai responsabil asha dintr-o conshtiintza de bagabond plin de dragoste fatzarnica, are o curiozitate morbida a bogatziei, un interes ascuns pentru placeri, e foarte ergonomic, practic, comerciant shi ishi shtie foarte bine doar propriul interes shi nalucind pripit ajunge rapid in starea aia "frumoasa", avand impresia ca e osebit shi ca face ascultare... deci cu asta e lupta, cu duhul desfranarii, caci un om bogat... ... ... mai degraba va intra o camila foarte groasa prin gaura unui ac decat un om bigat in Imparatzia Cerurilor...


dar pacatul nu este doar cand il faci ci mai ales atunci pacatuieshti, cand il vezi, auzi, adulmeci, gushti, atunci cand simtzurile tale participa caci pentru pacatelea astea cine crezi ca va da socoteala? deci ne murdarim shi atunci cand avem impresia ca doar cel ce barfeshte e de vina... nu, ci shi urechea noastra a pacatuit shi gustoqlulhul... oq curios de pui nevinovat... deci shi astea sunt pacate grele de tip nimfoman, de cocota masculina, de "responzabil" patimash... ce se dedulceshte cu laudarosheniile maimutzei cu coarne... cu mushchiul lui... cu pupila lui cea dulce inconjurata de gene lungi...

deci asha este cu progresul omenirii... omul progresist... omul care zice mereu ca defapt raul nu vine din pricina pacatelor ci placerile, poftele crede ca il fac chiar sanatos, indragind sanatoriul mafiot al filmelor cu banditzi jegxy... shi astfel se obijnuieshte omul, maimutza cu coarne ca sa minta, sa inshele, sa ispiteasca, sa amageasca, sa injure, sa curveasca, sa se intinda de placerile leneii nadajduind in visarile lui entuziasmante, amante, sa ragaie, sa dea drumul la gaze, sa faca toate necuviintzele in mod cu totul shi cu totul natural shi firesc... cica pentru sanatate... caci cu totzii shi-au acceptat moartea sufletului, nepasarea fatza de desavarshire shi au "intzeles" ca nu mai conteaza dragostea sfanta... deci se duc linishtitzi cu totzii in iad fiindca asha e "traditzia"... asha le spune lor shtiintza... asha au aflat ei... ca daca nu te descurci, nu mituieshti atunci nu ai sa supravietzuieshti... shi astfel ishi lucreaza doar conditzia lor de mare buruiana infloritoare...

deci e trist dar nu eshti tu de vina asha cum insinueaza cristi ci dumneata desigur ca ai vrut sa demashti absurdul credinciosului fatzarnic... pe fariseu... pe care m-ai tzintit la fix, ca altfel nu-tzi dadeam eu iarashi lectzii de morala... ca un profesor de mucava plin de mallahism interior...

sau nu se deduce din cele ce le-am scris? caci inca nu m-am vindecat deshi fac cura cu mancare putzina shi uscata, cu rugaciuni shi Biserica... dar trebuie sa constat ca inca n-am reushit sa-mi dau demisia din functzia de profesor eminent care cu indreptari ii clateshte pe altzii de la starea lor, cu false shi ipocrite indreptari... exact asha cum dracul te face sluga lui vicleana... atat de ascunsa incat nici tu nu shtii ca eshti scula lui...

deci incaodata ma iarta... ca te-am amagit... cu indreptari viclene...

shi te roaga shi pentru mine pacatosul... :44::76::61:

"Sa spunem" inseamna sa dai o ipoteza, nu neaparat reala.
Si cu homosexualitatea e cam la fel. Acum exista metode din ce in ce mai folosite, banuiesc, de homosexuali pentru a nu contacta boli cu transmitere sexuala. In curind vom avea si un vaccin pentru SIDA, deci tot mai putini homosexuali se vor imbolnavi strict din cauza pacatului lor.

Fa un exercitiu de sinceritate si spune-mi: cind a fost omul mai pacatos, in timpul ciumei din secolul 14, cind a decedat jumatate din populatia Europei, sau acum, cind speranta de viata este de aproape 80 de ani?

acuma cu sigurantza ca atunci de frica ciumei shi a mortzii striga omul dupa Dumnezeu... acuma insa, insanatoshitzi cu totzii prin grija shtiintzei, vaccinatzi obligator, ishi ashteapta cu totzii linishtitzi pensia shi varsta fireasca de 80 de ani pentru a muri, pentruca e firesc sa mori la batranetze... shi astfel e firesc sa ajungi in iad... ca asha face toata gLumea... deci acum pacatele nu mai conteaza... ca nu mai moare nimeni de la pacate... dar cineva e deja demult mort... sufletul shi Duhul dragostei sfinte din ei... nadejdea cea noua... caci ei cu totzii shi-au acceptat soarta... iadul cel veshnic shi nu mai fac nimic ca sa shi-o schimbe... caci e natural, e firesc, e sigur... asha patzim cu totzii... deci e destinul tragic al omului... al maimutzei cu coarne... asta este n-ai ce sa-i mai faci decat sa te descurci... sa supravietzuieshti cat mai mult... iar daca eshti prea batran atunci sa te eutanasiezi ca shi asha nu mai are rost sa te chinui...

deci omul progreseaza numai shi numai spre pacatuire avansata... acceleranta... Adam shi Eva a mushcat odata dintr-un mar trufindu-se shi apoi savarshind pacatul neascultarii iar acum noi, urmashii lor, pacatuim tot ce se poate pacatui cat mai des... zilnic, clipa cu clipa... shi ceea ce e ciudat este ca credem ca pacatul ne desavarsheshte... cand defapt doar paza shi necaderea in ispita te desavarsheshte shi nu curiozitatea morbida a poftlor cele rele... ce vin din necredintza shi lepadare de dragostea sfanta de Dumnezeu shi orishicare om... orishicare fiintza vie... caci OMUL este chipul cel sfant al Creatorului... al sfintei Treimi... dar asha cum zice parintele prooroc Arsenie Boca, omul chiar daca nu se trage din maimutza se indreapta cu pashi repezi spre ea... iar eu am completat sperand ca nu o sa se supere zicand, da, spre ea, spre maimutza aia cu coarne... care uneori in copac se masturbeaza ca un adevarat mallahist... caci shi maimutzele se masturbeaza... cu totul shi cu totul natural shi firesc... sau fac dragoste asha la comun, care cu care shi cine cu cine... le-am vazut... la o gradina zoologica... sarmanele erau inchise intre zabrele... dar pofta nu le trecuse... nu le pasa... asha cum alte animale ishi pierd toate poftele daca le inchizi... dar omul credincios trebuie sa-shi caute singur pushcaria, celula Adevarului... shi sa nu se mai uite la altzii printre zabrele... ca sa jinduiasca dupa vremelnicii shi deshertaciuni gLumeshti...

Pai zii asa, ca tu folosesti cuvintele boala si sanatate nu pentru trupul fizic ci pentru suflet. Ca sa stim si noi.