E clar despre ceea ce vrea sa spuna.

Deja se vede modul tau de gandire despre ceea ce fac eu.

Rugaciune neincetata

Omul vrea sa se roage neincetat,
dar el are deja aceasta rugaciune in el.

Tot ce trebuie sa faca
este sa intre in pustie si
sa o asculte in tacere, pana cand devine una cu flacara ei.

PUSTIE


Pustia este pretutindeni.

Cel ce se roaga neincetat nu are preferinte de genul,
ma rog "acolo", nu pot sa ma rog "aici",
ma voi ruga "atunci", nu pot sa ma rog "acum",
ma voi ruga "in liniste", nu pot sa ma rog "in zgomot".

Pustia nu este un desert pustiu,
Ci este o singuratate a mintii extraordinara,
O instrainare de lume minunata.

Caci mintea se salasuieste acolo unde lumea incepe sa existe,
Dar nu exista inca.

Acolo in lumina zorilor existentei,
Cand nimic nu este nascut inca,
Dar totul este pe cale sa prinda viata.

Acolo unde linistea nu se aude inca,
Dar se simte ca incepe sa se raspandeasca pretutindeni.

Intre nimic si tot,
Intre nemanifestat si manifestat.

Rugaciunea neincetata este cea mai usoara rugaciune,
Se spune singura, nu are timpi de curgere,
Caci este timpul insusi,
in fiecare Sfarsit regasind Inceputul.

Ce este rugaciunea neincetata?

Rugaciunea neincetata nu este curgere de vorbe,
Ci tasnirea fara oprire a izvorului de gand..."sunt",
Din adancul inimii.

Acest izvor nu poate fi astupat,
De nimic.

Nici de lumina, nici de intuneric,
Nici de zgomot, nici de liniste,
Nici de cuvinte, nici de tacere.

Curge neincetat,
Fara oprire,

De la sine, spontan, fara efort.

Rugaciunea neincetata este atintirea privirii gandului
la Sursa din care rasare.

Alinierea gandului cu Sursa sa,
atunci cand acesta intra in ascultare profunda.

Sursa abisala si picatura de gand sunt aceeasi plamada,
Duh este Sursa, duh este gandul.

Iara continui?Parca am dovedit ca orice zici se justifica in rautatea indolentei fata de adevarata ADEVARATA!

Rabdarea inainte de toate

Cel ce intra pe cale sa priveasca in zare si sa devina constient de multimea greutatilor, ispitelor si suferintelor care se vor abate asupra lui si vor incerca sa-l deturneze, descurajeze - sa-l faca sa renunte la inaintare.

Vazand multimea lor, cel ce intra pe cale, nu trebuie sa se inspaimante, ci sa se imbarbateze, si sa-si spuna in sinea lui "Pe toate le rabd pana la sfarsit".

Din acest gand se nasc adevaratii eroi si eroine.

Noi nu avem nevoie de orice forma de rabdare, ci de cea mai speciala dintre ele "rabdarea pana la capat".


"Gandul rabdarii pana la capat" - indiferent de napasta - este ca un scut in fata viforului greutatilor si ispitelor, pe care-l strabatem victoriosi spre libertate.

Cel ce are aceasta rabdare de neclintit se arata infricosator patimilor si ispitelor.

Protectie si securitate

Toate fiintele cauta protectie si securitate, fara exceptie.

Statele lumii cauta protectie si securitate in aliante si acorduri.
Oamenii lumii cauta protectie si securitate in alti oameni si bunurile lumii.
Oamenii Lui Dumnezeu cauta protectie si securitate in Dumnezeu si Cuvintele Lui.

Daca budismul ti se pare generos, ma intreb ce ai spune sa cunosti frumusetile ortodoxiei si sa le traiesti? Cu budismul ramai singur; cu ortodoxia Il ai tot timpul pe Dumnezeu cu tine.
Eu sper ca intr-o zi te vei trezi... ca eraul acestei carti:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...intele-paisie/
Cititnd aceasta carte, vei recunoaste efectul unor lucruri in care crezi acum.

Am precizat anterior ca si budismul tibetan se bazeaza pe o "Relatie Personala", aspect nerecunoscut de exegetii crestini.

Treptele profunde (Vajrayana --> Stadiul Creativ/ Stadiul Final) se bazeaza exclusiv pe "agapa" / iubirea in comuniune in adancul inimii cu "Buddha-fara-inceput" ("Dumnezeu" cu alta denumire identificat nu istoric sau in relatie cu o anumita etnie ci prin atributele sale esentiale).

Aceasta "Agapa" (iubire in adanca intimitate) este maturata in liturghisiri (sadhane) specifice stadiului "Unirii in inima cu Invatatorul" care preceda Vajrayana.

Deci budismul nu este "INSINGURARE". Da, este insingurare de patimi dar comuniune in dragoste cu Adevarul.

Analiza budismului de catre crestini se face, evident de pe o pozitie partizana, trunchiata, cu expresii care nu reflecta adevarul despre aceasta religie.

Religia este una din conditionarile cele mai puternice al fiintei umane.
Practic este imposibil pentru cineva care este puternic conditionat de invataturile primite inca din frageda pruncie sa faca apel la resursele analitice ale gandirii critice, echidistanta, impartiala.

O mica strafulgerare harica ne poate face habotnci si chiar violenti cu alte moduri de expresie, atunci cand ne lipseste resursa gandirii critice (dreapta cugetare care se uita la adancul principiilor nu la modul cum sunt exprimate).

Totusi, nu ai vrea sa citesti aceasta carte si apoi sa ne spui ce gandesti despre ea?
http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...intele-paisie/
Hai, incearca! Se citeste f repede.

Am citit-o la rugamintea ta.

Analiza scoate in evidenta tarele unei societati si grupuri de indivizi care pervertesc principiile profunde ale Vedelor, dar si tehnici de meditatie trunchiate - care intradevar sunt dubioase - cu posibile efecte de alienare a individului.

"Pervertirea" inseamna o rastalmacire a intelesurilor spirituale pentru a avea un castig propriu - fie ca vorbim de preoti (guru), fie ca vorbim de mireni. (oranduirea pe caste)

Legea karmei este intr-un mod samavolnic pervertita.

Urmarirea unui castig propriu si invatatura adevarata sunt incompatibile - indiferent de religie.


"Fara arginti ati primit/ fara arginti sa dati mai departe"!!

"Nu va faceti comori pe pamant"

Dar sub motivatia ca "trebuie sa ne hranim/sa ne imbracam" - se pretind bani, se cer avutii in cladiri, pamanturi, pentru servicii religioase - oriunde am privi in jur.


Aceste tare nu sunt specifice doar INDIEI ci evident si propriei noastre religii.


Aceasta nu inseamna ca esenta invataturii ortodoxe este falsa.

Aceasta nu inseamna ca esenta Vedelor este falsa.


„Mereu multumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-si tine hotărârile, năzuind spre mine cu inima si cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag“ (XII, 14).

Autorul recunoaste ca "Yoga, filosofia pe care ea se articulează si din care decurg toate practicile sale, este întemeiată pe un set de conceptii fundamental religioase:

• existenta si nemurirea sufletului;

• metempsihoză sau reîncarnarea;

• legea karmei, care postulează răsplătirea faptelor bune sau rele ale omului de-a lungul unor vieti succesive;

• existenta unui Dumnezeu care îi călăuzeste pe oameni către El."


Respingerea esentei Vedelor prin faptul ca exista saracie si o organizare sociala pe caste in India dovedeste ca avem un punct de vedere partizan.

Orice analiza corecta trebuie sa se axeze pe identificarea si evidentierea principiilor, atat a celor care par diferite cat si a celor ce par similare.

Ruperea din intreg, prezentari de franturi, etichetari negativiste si punerea in antiteza cu principii pozitive exprimate prin terminologia propriei religii - cum se numeste?


Putem discuta punctual un anumit aspect daca doresti.

Este evident ca te afli sub influenta duhurilor cazute.Sarpele in Eden a indicat o tinta VIABILA -cunoasterea binelui si raului -dar printr-un mijloc GRESIT si....inainte de vreme .Exact asta e budismul.

Este evident din punctul tau de vedere,

din felul in care interpretezi tu realitatea inconjuratoare pe baza conditionarilor culturale si nivelului de pregatire intelectuala.

Toti cei care proclama ca ceilalti de alte confesiuni nu se mantuiesc nu-si judeca ei oare semenii inainte de Judecata si iau pe cont propriu Judecata Lui Dumnezeu?

Cine sunt ei sa dea verdicte si sa se substituie in Judecatori de oameni?

De unde stiu ei cine se mantuie si cine nu? Doar mintile infierbantate nalucesc in felul acesta.

Nu se iau oare ei dupa propriile lor pareri, imprumutate de la altii asemeni lor?


Cum poti sa indraznesti sa dai sentinte de moarte inainte ca Dumnezeu sa-si exprime vointa Sa?

Nici fiintele in ceruri nu indraznesc asta, caci inima si cele dinlauntru ale omului doar Dumnezeu le stie si El este cel ce judeca.

Noi sa fim cu rugaciunea si sa ne temem sa spunem cine moare si cine viaza, caci este nebunie sa impartim noi dreptatea dupa judecata noastra.

Fiecare raspunde pentru ceea ce gandeste si face.

Ca se mantuie sau nu cineva, nu este de competenta noastra sa trambitam. Altfel s-ar putea sa luam noi osanda indreptatindu-ne pe noi insine si ocarand aproapele.

Mantuirea e un dar de la Dumnezeu. Tot Dumnezeu ne-a vorbit prin Sfintii Lui si ne-a spus ca nu se mantuiesc toti oamenii. Asta nu e judecata, caci nu noi judecam. Noi spunem doar ce ne-au spus Sfintii Parinti. Iar pe ei nu te poti supara, caci esti botezat ortodox, nu? Parca asa spuneai.
Daca imi dai voie o umila parere: ceea ce iti obtii acuma, prin budism, nu e decat cultivarea mandriei; nimic altceva. Ori una dintre conditii, ca sa te mantuiesti, este sa dobandesti smerenia, caci si Dumnezeu este smerit, infinit mai smerit decat putem noi sa fim. Sfintii, care in clipa mortii au fost intampinati de Domnul si ingerii Lui, au afirmat inainte de a-si da ultima suflare, ca nu s-au smerit; ca nici nu au inceput sa se smereasca.

Intradevar, nu este judecata, pentru ca nu indica pe cineva anume. Este o afirmatie generala.

Insa devine judecata cand aratam cu "degetul" spre o persoana sau un grup de persoane.

Devine judecata, atunci cand identificam persoane, indiferent sub ce aspect.

A te indreptati dupa crez este acelasi lucru cu a te indreptati dupa fapte. Caci si crezul este o fapta a mintii.

"Să nu spuneţi: noi suntem urmaşii lui Avraam. Căci Dumnezeu poate să ridice fii ai lui Avraam şi din aceste pietre."

Ce ne spune Dumnezeu?

"Cu masura cu care veti judeca cu aceea veti fi judecati!"

Nu este treaba noastra sa spunem cutare nu se mantuie. Este prerogativul Lui Dumnezeu.


Eu cred ca Sfinti Parinti au fost aceia care nu au judecat pe altii.
Iar pe acestia, doar Dumnezeu stie cine sunt cu adevarat.

Daca afirm ca budismul cultiva virtutile smereniei si cea a ascultarii - vei spune ca este o minciuna ?

Poate ca parerea ta este o prejudecata.


Este un adevar evidentiat nu doar in ortodoxie, ci si in alte religii.

Aici nu am exprimat pareri personale si nu am aratat cu degetul.

Dar mandria se simte din raspunsurile tale. Am specificat ca aceasta e o parere personala, pe care mi-am format-o citindu-ti raspunsurile nu tocmai smerite. Daca citeai cartea pe care ti-am recomandat-o, ai fi inteles ce am scris. Asa, pentru tine e doar un afront gratuit.

Recunosc ca stilul este mai transant, poate agresiv.

Nu trebuie sa-l accepti, si da...fiecare are dreptul la opinie, sa spuna ce simte si gandeste. Aceasta este functia esentiala a forumului.

Personal, sunt ok cu aprecieri venite din ambele extreme.

Sfintenie fara hotar, adancire perpetua sau miscare in nemiscare

Mintea curata, fara intipariri,
inainteaza fara contenire din sfintenie in sfintenie,
din puritate in puritate,
caci pentru ea nu exista "un nivel" sau "un hotar",
fiind fara margini si fara atingeri.

Cautare

Vazand ca toate se vejtejesc,
Sa cautam asiduu ceea ce nu se vejtejeste.

Vazand ca toate pier,
Sa cautam asiduu ceea ce nu piere.

Vazand ca toate sunt atinse de boala,
Sa cautam asiduu ceea ce este pururi proaspat.

Netarmurita generozitate a metodei apofatice


Purtarea de grija si generozitatea metodei apofatice,
Este aceea ca ne ia toate certitudinile despre ceea ce concepem cu mintea noastra
Ca este Dumnezeu si lumea,
Alunga toti "lupii" si "proorocii mincinosi" ascunsi in ganduri,
Deschide drumul in mod corect spre transcendenta si intangibilitate.

Sacrosant

Unii cauta sacrosantul in vagaunile muntilor,
Altii in relicve si artefacte,
Altii in pelerinaje...

Cand sacrosantul este de fapt tot timpul langa noi...

In fiecare gest de bunatate,
In fiecare privire intelegatoare,
In fiecare zambet pe care ceilalti ni-l aduc in dar.

Suntem in fiecare zi inconjurati de sfintenie.

Dezlegare

Rugaciunea adanca este o stare de plutire,
Rostirea cuvintelor, doar falfaire de aripi.

Limpezime

Rugaciunea intelegatoare,
Face sufletul mai curat decat lacrima,
Mai alb decat zapada,
Mai limpede decat seninul cerului.

Aceasta este starea in care trebuie sa petrecem
Zi de zi,
Noapte de noapte,
Vecie de vecie.

Inceput perpetuu

Cuvantul este inainte de Lume,
Ideea este inainte de materie.

Nimic nu s-a schimbat de la ... "Sa fie Lumina!"

Este aceeasi ordine fireasca,
Acelasi lant cauzal.

Toate formele sunt doar idei vizibile.

Miezuri

Unii din cei ce-L cauta pe Dumnezeu
Sunt ca niste fructe uscate pe dinlauntru,
Altii ca niste fructe zemoase,
Pline de dulceata si aroma.

Pietre si paini

Din piatra omul trebuie sa se prefaca in paine.
Aceasta este lucrarea.

Sa se rupa si sa se imparta la toata faptura,
Sa sature fiecare gura flamanda,
Sa fie in inima tuturora.

Leganare sau 'prima putere'

Inceputul puterii este atunci cand omul in mijlocul grijilor,
Ramane fara de grija.

Cand in mijlocul greutatilor,
Este fara de greutate.

Cand in viforul indoielilor,
Este fara de indoiala.

Unul ca acesta a invatat prima lectie,
Leganarea in Voia Domnului.

Fata mosului si fata babei

Lada cea mica si modesta este Dumnezeu.
Lada cea mare si frumoasa este lumea.

Din Dumnezeu ies toate bunatatile.
Din lume ies toti balaurii.

Fata mosului este mintea iubitoare de simplitate.
Fata babei este mintea care cauta placerile si stralucirea lumii.

Mintea-trup si mintea-duh

Mintea trupeasca este greoaie, cleioasa si se misca cu efort.
Se impiedica de multe si este plina de pareri.

Mintea duhovniceasca este usoara, clara si se misca fara efort.
Este tot timpul adunata in ea insasi si se misca ca fulgerul.
Pentru ca nu mai are pareri.

Ce este mintea imprastiata?

Pana nu adunam mintea in ea insasi,
Aceasta este ca o casa praduita de hoti mereu,
Ca o gradina calcata de animale salbatice,
Ca o biserica in care se face negot.

Caci mintea imprastiata este "lumea".

Posedare

Ce este mantuirea?

Mantuirea este o "stare de posedare".

Mantuirea inseamna sa lasam mintea cea veche
si sa luam in inima noastra mintea Lui Hristos.

Asa cum oracolul invoca spiritele sa-l posede,
asa credinciosul se roaga sa fie posedat de Dumnezeu.

Se roaga ca Duhul Lui Dumnezeu sa intre in inima lui si sa infaptuiasca toate lucrarile cele bune.

Un "credincios in duh si adevar" este unul "posedat" sau altfel spus "purtator",

(posedat de Dumnezeu / purtator de Dumnezeu).

Cand credinciosul se inchina lasa mintea lui, si primeste intreaga minte a Lui Hristos.
Aceasta este semnificatia profunda a inchinarii.

Fara extreme

Pentru cel ce este unit cu Hristos, inlauntru lui,
Nu exista nici plecare, nici venire,
Nici moarte, nici inviere.
Acestea sunt intelegeri in ochii lumii.

‘Inviere’

Cel ce vrea sa-L afle pe Hristos
Trebuie sa le lase pe toate,
Si sa intre in sine insusi.

Omul intra in el insusi,
Numai dupa ce lasa parerea-de-sine in urma.

Duhurile-hidra din inima

Omul nu are un singur eu, ci o hidra cu euri-capete
care dospesc din parerea-de-sine:

Euri care poftesc,
Euri care se inalta,
Euri plangarete,
Euri zeflemitoare,
Euri care se rasfata,
Euri ambitioase,
Euri deznadajduite,
Euri laudaroase,
Euri visatoare,
Euri competitive,
Euri furioase…

Cand sabia cugetarii taie parerea-de-sine,
cad toate capetele.

Ingustimea caii

Ori ne aflam in parere-de-sine, in cele bune,
Ori ne aflam in parere-de sine, in cele rele,
Dar niciodata fara parere-de-sine.

Verificare, din cand in cand

Cel ce vrea sa stie daca este pe drumul mantuirii,
Sa ia aminte daca este coplesit de prezenta lucrurilor,
Sau de prezenta Lui Dumnezeu.

Ce nu conteaza

Daca esti pe cale,
nu conteaza ca esti la inceputul sau la sfarsitul ei,
ca te afli in lucrare mica sau lucrare profunda.

Copacul infinit al iubirii

Dragostea nu este dragoste, daca nu cade din minte in inima si o aprinde,
Dragostea nu este dragoste, daca din inima nu se revarsa si inmiresmeaza fiecare fibra a trupului,
Dragostea nu este dragoste, daca prin fiecare por al trupului nu imbratiseaza toate si totul.