Nu la banare ma refer, eu nu sunt fanatic ca altii de pe aici, ci la demonstratiile in care te-a invins.

Dacă am fost ”învins” prin neprezentare, îmi prezint scuzele, nu e vina mea. Deocamdată, ”ostilitățile” continuă... ce se va întâmpla cu noi nu contează, mult mai important e că Adevărul va triumfa!

Şi-acum haideţi la viaţă. La cele sănătoase şi serioase: Centesimus, Pelerinul, şi toţi apăruţi după 1517 !


Deşi pot fi considerate argumente individuale, le comasez.

Şi nu, nu era păcat dacă săruta tălpile picioarelui unui om. Şi Dumnezeu ştia asta. Pentru că Mardoheu ştia că nu sărută carnea trupului, ci fapta omului, sfinţenia omului. Dar sigur că asta include şi sărutarea trupului propriu-zis.
Cum şi creştinii nu sărută doar trupul Sfântului, ci şi sfinţenia lui, biruinţa şi răsplătirea cu care la răsplătit Domnul, dându-i Sfinte Moaşte, şi la Sfintele Icoane, sărută Sfântul care e viu ! Prin Hristos. Cum am dovedit deja, biblic.

Venea să se închine unui om? Nu doar omului, ci ceea ce el reprezintă. Dacă eu îi pun metanie, adică mă închin episcopului, preotului, diaconului, cu ce greşesc? E biblic. Şi dacă îi sărut dreaptă, e greşit? Categoric nu. Dovedit biblic. Şi dacă sărut Sfintele Moaşte cu atât mai mult, nu-i greşit. Dumnezeu l-a preaslăvit pe acel sfânt, eu cu ce îl preaslăvesc? Măcar cu o închinare a trupului Lui, plin de Duh Sfânt, măcar cu un sărut, pentru că e viu în Hristos. Dacă sărutăm şi ne închinăm unui om, de ce să nu facem acelaşi lucru şi unui sfânt? Mulţumim Domnului.

Întreg poporul, din Israel, se închina jertfelnicului. Din templu. Nu se închinau pe dealuri, în aer liber. Putem spune că se închinau materialului sau animalelor jertfite? Nu. Ci lui Dumnezeu. Creştinii închinându-se Sfintelor Icoane, se închină lui Dumnezeu. Asta-i jertfa cea nesângeroasă, adusă de creştini, Sfânta Icoană, şi plecăciunea, închinarea, Domnului Dumnezeu reprezentat acolo direct sau prin Sfinţii Lui.

În Biserică, stau picioarele lui Dumnezeu. În Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, stă tainic, Sfânt Sfânt Sfânt Dumnezeu. Chivotul sfinţirii Lui. Cum poate sfinţi chivotul pe Dumnezeu? Prin însăşi împlinirea poruncii Lui, de a exista chivotul. Preoţii lui, se îmbracă cu dreptatea. Cu FELONUL, vedem, nu? Pentru ai sluji. Nu în costum, ca protestanţii. Biserica nu-i codru verde şi asfalt. Mergi în costum? Nu! Preotul, reprezintă pe Cineva. Şi apoi cuvioşii, adică Sfinţii, care se vor bucura. Câtă frumuseţe întrun singur verset. Parcă în acest unic verset, e cuprinsă toată Biblia...

Se închină fraţii lui, unuia singur, unui frate de-al lor! Se închină înaintea lui. Îi dau cinste prin aceasta. Până când? Până la veni Hristos, Împăciuitorul.

Mulţumitori, aducem închinarea plăcută lui Dumnezeu. Cum e acea închinare? În duh şi adevăr, ştim deja, dar mai cum? Cu evlavie şi cu sfială. Când intru în Biserică, intru în cel mai sfânt loc de pe pământ. Mă închin lui Dumnezeu din Sfintelor Icoane şi din Sfintele de El cinstitele Moaşte ale Sfinţilor Lui, în duh şi adevăr, cu sfială şi evlavie, căci Domnul e foc mistuitor.

Să mai scriu ceva aici? Versetul e poate cea mai mare temelie a cinstirii Sfintelor Icoane şi Sfintelor Moaşte. Acest Pilon şi următorul Pilon.

Hristos aprobă şi întăreşte gestul femeii, de a-I săruta picioarele, de ai uda cu lacrimi picioarele, de a-i spăla cu untdelemn, cu mir (!) sfintele Lui picioare, prin credinţă, ÎN DUH ŞI ADEVĂR, CU SFIALĂ ŞI EVLAVIE, închinându-se şi stând în închinare jos, la pământ, plângând! Doamne! Doamne Iisuse! Auzi-mă! Primeşte şi de la noi, închinarea prin Sfintele Icoane, Ţie, Doamne. Noi nu avem vase de mir scump, nu te putem săruta fizic, nu putem sta la picioarele Tale, să plângem, să te auzim, lasă-ne la Sfântă Icoana Ta, Doamne Iisuse Hristoase! Tu eşti în Sfinţii Tăi, şi în Sfintele arătate nouă, Moaşte ale sfinţilor Tăi. Primeşte micimea şi nevrednica noastră închinare şi iartă-ne, Doamne!

Sărutări, îmbrăţişări, ale dragostei, pentru Sfinţii Domnului Savaot, care vor judeca lumea, care sunt vii în Sfintele Icoane, prin care ne cheamă pe toţi de pe pământ, să ne asemănăm lor, după porunca lui Dumnezeu: "fi-ţi sfinţi, pentru că Eu, Tatăl vostru, sfânt sunt".
Dar cum? zice: toate Bisericile lui Hristos. Păi cum am mai arătat, se mişcă şi îmbrăţişează zidurile? Nu. Dar cum? Icoanele se sărută în duh şi adevăr. Anume Sfinţii. Cum zidurile, respectiv toţi creştinii, în duh şi în adevăr se îmbrăţişează unii pe alţii.

Nesupunerea faţă de cine? De Biserica lui Hristos! De episcopi, de preoţi! Împotrivirea faţă de ei. E la fel cu închinarea la idoli. De ce? Conform Bibliei: "Cel de ascultă de voi, de Mine ascultă, şi cine se leapădă de voi se leapădă de Mine şi de Cel ce M-a trimis pe Mine".

Moise! S-a închinat înaintea lui Iaret! Moise! Marele Moise. Şi l-a şi sărutat apoi, Moise! Pe Iaret, socrul lui. Apoi s-au binecuvântat unii pe alţii. Acceptând şi confirmând unii pentru alţii gesturile. Oare Sfinţii nu ne-ar accepta dorinţa şi cererea noastră către ei, de a se ruga ei pentru noi? Cu siguranţă că ar accepta şi s-ar bucura, pentru că ar însemna să intrăm în comuniunea lor, în Dumnezeu.

De ce nu l-a sărutat înainte de a turna pe capul lui, vasul cu untdelemn? De ce doar când a turnat? Deci ce a sărutat? Însemnătatea persoanei. Saul devenea rege. Ce sărutăm noi. Însemnătatea persoanei, din Sfânta Icoană. Sfântul lui Dumnezeu. Ei, sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu.

S-a închinat de 3 ori, unde? La ce? La aer? La Ionatan, care era lângă el, apoi s-au sărutat unii pe alţii. Cum? Cu sărutarea dragostei, a sfinţeniei, cum am văzut mai sus. Şi mai ce? Şi au plâns, iar David a plâns mai tare. Deci dacă oamenii se închinau unii altora, de ce? Pentru că vedeau în ei vrednicie, oare noi, nu ne închinăm Sfinţilor lui Dumnezeu? Pentru că în ei e Izvorul Vredniciei, e Dumnezeu. Să nu plângem, când ne închinăm lor? Să plângem, că nu reuşim să fim asemenea lor. Să nu îi sărutăm? Dar oare ei nu se săruta? Cu siguranţă, când ei se roagă pentru noi, rugăciunile lor sunt sărutarea lor dată nouă.

S-a închinat regelui. Cu faţa până la pământ, nu oricum. Deci vredniciei lui. Unui om muritor. Iar regele, l-a sărutat pe Abesalom. Pentru că ştia regele că nu e vinovat Abesalom. A sărutat curăţia lui. Şi noi a fel cu Sfintele Icoane, şi mai ales Sfintele Moaşte.

Ce sărbători au protestanţii? Nu au? De ce? E împotriva Bibliei. Uite, sărbătorile închinate Domnului. Care Domn? Hristos, Cel în Treime slăvit. Ce jertfă trebuie adusă în sărbătoarea Domnului? Cea nesângeroasă. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

Să-i slujească? Unui om? Cum? Da! Vredniciei lui. Sfinţeniei lui. Domnului Dumnezeu care era în acel om. Cum şi diaconii slujesc preoţii. Cum TOŢI creştinii, slujesc unul altuia. Ce frumos, ce minunaţie. Ce Rai, este slujirea. Şi ascultarea! Sunt uşoare. "Luaţi jugul Meu, că nu este greu, luaţi povara Mea, că nu este grea.", ne spune Hristos.

Sfântul Apostol Pavel, acceptă gestul lor şi sărutările lor, de despărţire, căci el pleca. Le confirmă că e bine să se sărute sfinţii unii cu alţii, în Domnul. Şi Sfintele Icoane, la fel, cum am văzut mai sus, Sfintele Moaşte, la fel. Adică Sfinţii mutaţi la Hristos. Ne arată Hristos că sunt cu El, şi au lăsat în urmă dovada: Sfintele lor oseminte. Cum să nu săruţi şi să nu te bucuri de ele? Cum să nu doreşti să nu te asemeni lor? Doamne, miluieşte-ne, întăreşte-ne şi ne ajută.

Păi dacă Sfinţii dau răspunsuri drepte, prin scrierile lor, de ce să nu-i sărut? Dacă Sfântul Apostol Pavel, dă răspunsuri drepte, în Biblie, de ce să nu-l sărut? Dacă sărutările celui ce urăşte sunt viclene, dar sărutările unuia care iubeşte, cum sunt? Nu pline de iubire? Pentru un sfânt al lui Dumnezeu? În care Dumnezeu sălăşluieşte? Cum să nu îl rog să se roage pentru mine? Când e atât de minunată viaţa lui. Când asta-i porunca, am văzut în cele 70 de versete, să ne rugăm unii pentru alţii. Deci şi cei din ceruri să se roage pentru noi.

Sfintele Icoane nu pot fi idoli. Pentru că aceştia de mai sus sunt idolii. Dumnezeu cu sfinţii Lui, fiind în Sfintele Icoane, sunt sfinte şi sfinţite, prin însăşi Persoana, reprezentată acolo. Nu sunt, n-au fost şi nu vor fi niciodată idoli, sau chipuri cioplite. Sfintele Icoane sunt vii, pentru că Viu este Dumnezeu.

Închinarea părinţilor noştrii, adică aşa cum au săvârşito părinţii noştrii. Care erau părinţii Apostolilor? Hristos şi Vechiul Testament. Ce zice Hristos? N-am venit să stric Legea, ci am venit să o împlinesc. Care Lege? A Vechiului Testament. Biserica lui Hristos, asemenea Lui, împlineşte cele din Vechiul Testament, dar cum? Transfigurat. Transformat. Schimbat. În înnoirea minţii, spune Pavel. Hristos spune: a-ţi văzut că s-a zis, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, dar Eu vă spun, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, iubiţi-vă vrăjmaşii, aruncaţi cu pâine, în cine aruncă în voi cu pietre. Poftim. Aceasta e închinarea părinţilor noştrii. Ai Bisericii Primare, care se închinau lui Dumnezeu în Sfintele Icoane, cum Vechiul Testament se închina Chivotului Legii.

Poftim. Toate sunt în comuniune, toate se leagă. Fără Sfinte Icoane, nu există creştinism. Aceea este Legea transfigurată a Vechiului Testament. Acestea Sfintele Moaşte, pline de Duh Sfânt. Ele, toate, sunt Împărăţia Cerurilor.

Iată definiţia Sfintelor Moaşte, ale Sfinţilor lui Dumnezeu. Jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, în închinarea cea duhovnicească, adică în duh şi adevăr, cu evlavie şi sfială, rugându-se ei, Sfinţii lui Dumnezeu pentru noi, şi drept mărturie a sfinţeniei lor, stau, lăsate de Dumnezeu, Sfintele lor Moşate, neatinse de stricăciune, frumos mirositoare, făcătoare de minuni, asemenea Sfintelor Icoane, asemenea toiagului lui Moise şi toiagului lui Aaron, făcătoarele de minuni umbre ale Sfinţilor Apostoli, făcătoarea de minuni haină a Mântuitorului.


Acesta este Creştinismul. Cel Adevărat şi Viu. Numit ortodox. Aceasta este Biserica lui Hristos. Ortodoxia. Este biblică. Nu poate exista înafara Bibliei, deşi s-a înfiinţat înaintea Bibliei. Dar nimic din ce se face şli se practică în Biserică, nu este înafara fundamentului biblic. Nu sunt 5 biserici, nu sunt Adevăruri. Hristos e Unul. Ceilalţi, ei bine, am fost anunţaţi ce sunt, ştim ce sunt. Sunt hristoşi mincinoşi. Repet, că nu mă deranjează. Să ne aducem aminte, să ne reamintim mereu. Să ne întărim şi să ne adeverim, pe ce Piloni stăm, pe Sfinţii lui Dumnezeu, pe Cuvântul Tatălui, piatra cea din capul unghiului, Hristos.

Iertaţi-mă că mi-am permis o mică completare pe marginea fiecărui pilon, am îndrznit, pentru ai arăta puţin din sensul şi limpezimea lor. Şi pentru ca să ne bucurăm împreună... :)

"Să stăm bine să luăm aminte. Sus să avem inimile." - Sfânta Liturghie.

Iertaţi şi pomeniţi.

Adevărul a triumfat deja, frate. Hristos a înviat din morţi!
*
Adevărul nu voieşte să triumfe fără noi, frate...
Lui Îi pasă cu desăvârşire de noi, de ceea ce se întâmplă acum şi de ceea ce se va întâmpla cu noi pururea şi în vecii vecilor.
Atât de mult Îi pasă de noi, încât Adevărul Întrupat S-a răstignit pe Cruce pentru noi, a pogorât la iad pentru noi, S-a înălţat la Ceruri pentru noi şi şade la dreapta Tatălui tot pentru noi, ca să judece vii şi morţii, adică pe noi.
Iar Cerul şi Pământul este pregătit şi gătit tot pentru noi.

Aşadar dacă Adevărului îi pasă atât de mult de noi, oamenii, precum cunoaştem bine noi creştinii,
cum poţi să spui "ce se va întâmpla cu noi nu contează"? Ba contează, e singurul lucru care contează cu adevărat, atât pentru noi cât şi pentru Dumnezeu Cel Viu, Creatorul şi Proniatorul nostru.

P.S. Tudor, venit lângă mine între timp, adaugă: "Dumnezeu nu ne-a făcut degeaba. Nu Îi este indiferent ce se întâmplă cu noi."

Foarte adevărat ce spui, perfect de acord cu tine. Eu mă refeream doar la ce se petrece cu noi pe acestă bucățică de spațiu virtual. În rest, Dumnezeu să ne ajute pe fiecare!

Doamne Iisuse...
Icoana adevăratului chivot e pierdută?
E exprimată pe pământ.
Prin Biblie!
Cum pierdută?
Iar nu eşti atent? Şi mai şi dezinformezi, ca să nu zic că minţi, că nu minţi, dar nu ştii.
Nu cunoşti Biblia...
Şi asta-i grav.
Că atunci te rătăceşti.
Matei 22, 29: Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Cum nu ni s-a descoperit ochilor şi privirii Sfânta Icoană a adevăratului chivot?
Păi porunca lui Dumnezeu ce e?
Ce-a spus El? Să faci Chivotul de atâta lungime, să fie de atâta înălţime, să fie cu aurul aşa, să fie heruvimii aşa, în el să se pună toiagul, năstrapa de aur, tablele legii.
Asta-i Sfânta Icoană a închinării pe care a dorito Dumnezeu.
Şi expresia Sfintelor Icoane de mai târziu. Închinării, tămâierii, sărutării, rugăciunile, slujbele, veşmintele, cărţile, tot, totului tot, tot e în Biblie. Nimic nu e înafara Bibliei.
Dar bine, spui, când Sfânta Icoană a lui Hristos, se va descoperi din Ceruri, la a doua sa venire, va fi vai şi-amar de întreg pământul căzut, ce nu a urmat lui Hristos, Cel Ortodox.

Igor iti spun la modul cel mai sincer ca am ajuns la concluzia ca iti bati joc de mine.Nici nu vreau sa ma gandesc la mai mult de atat.

Nu, pelerin drag, tu singur îţi baţi joc de tine, dracii îşi bat joc de tine. Nu eu. Şi tu le permiţi. Dacă nu crezi, nu e problema mea. Cât mă priveşte, eu sunt un om simplu. Nu am cu ce să mă laud.

Ţi-am spus deci, ce aştepţi de la mine? Să te fac să crezi? Dacă ai Biblia în faţă, dacă ai căutat de atâţia ani, ai citit atâţia sfinţi, ţi-a vorbit Hristos prin ei, cu limba lor, cu caracterul lor, şi tu tot nu ai crezut că Ortodoxia e Biserica, e calea strâmtă şi îngustă care duce la viaţă, vrei ca eu să te fac să crezi? Răspunzând la ce? La studiu introductiv "Excurs despre idoli si ideologia lor in lumea Orientului Apropiat". Ce legătură are asta cu Biblia? Nici una. Timp pierdut.
Ţi-am spus sola scriptura. Text, analiză. Text, analiză. Şi fă-l să fie uşor de citit. Aerisit, nu blocuri. Că pe net, eu personal, nu citesc mult. Am venit aici pe forum, ca să slujesc. Ortodocşilor. Să fiu de folos. Să îi ajut să-şi cunoască credinţa. Nu să convertesc pe nimeni, Doamne fereşte.

Deci răspunzând la ce? Şi mai ales de ce? Când nu spui nimic... Sau consideri că ai spus ceva? Ai respectat termenii? Deci n-am la ce răspunde. Alimentându-ţi ţie orgoliul? Da?
Ba nu, îl pocnesc. Orgoliul tău. Şi întreaga ta erezie. Aşa în felul meu. Cum pot. Şi n-ai decât să te oftici. Poftim. Pentru că pocnirea mea nu e de la mine. Pentru ortodocşi, trăirea e în Sfinţii Părinţi. Empiricul. Experienţa. Pentru eretici, ca să vină acasă, creştinii, ortodocşii, trebuie să folosească Lumina: Biblia. Nu florile luminii: Sfinţii Părinţi. Asta fac şi eu. Arăt lumina. Biblia.

Nu orgoliul tău. Orgoliilor nu se răspunde. Că-s patimi. Se tace, cu rugăciune.
Ai aruncat cu buzduganul, în tot topicul, deci forumul, ai pregătit terenul, ţi-ai etalat nimicul, şi-acum vi să mă cerţi? Să mă pălmuieşti? Că ce? Că nu răspund? Şi dacă nu răspund înseamnă că îmi bat joc de tine? Serios? Te-ai gândit mult la asta, poate. Pocnesc dracii de ciudă pe lângă tine, mai ales şi cu argumentul al 10-lea biblic, la care lucrez de ieri şi azi toată ziua. Simt şi eu valuri uriaşe de ispite, mai ales de când a început Sfântul şi Marele Post. Am căderi, una după alta.
Dar nu m-am lăsat. Nădăjduiesc.

Deci ţie, pelerin, tot nu îţi răspund, până când respecţi termenii. Spui aşa: nu sunt de acord cu versetul x, pentru că... şi dai eventual versetele y şi z, care contrazic versetul x. Deşi asta e imposibil. Deci odată dat versetul, scrii cu inima ta. O deschizi şi o arăţi. Inimile în care locuieşte Hristos, nu pot sta decât deschise. Pentru a chema pe cât mai mulţi la El. Că n-ai nimic de ascuns, nădăjduiesc. Nu vorbeşti despre heruvimi, cu trimiteri lg, mp, rf, şi alte prescurtări. Scrii versetul tot, clar, limpede, cum am făcut eu până acum. Şi apoi, eventual, vorbeşti teleogumena ta, pe marginea lui.
Apoi ai spus clar că scrii concis. Fraze scurte şi la obiect. Şi cu versete. Am aşteptat să văd. Dar nu, tot stil calvinist ai scris, încă şi cu prescurtări indescifrabile. Şi eu ce să spun? Că îţi baţi joc de mine? Pardon. Am bun simţ. Cunosc teorie despre smerenie. E alegerea ta. Nu te oblig. Nu mă plâng. Te evit. Nădăjduind. Să respecţi aria curiculară a cerinţelor impuse pentru posibilitatea unui dialog. Iar acum, ca să răspund, te rog tradu. Ca să citească şi alţii, nu doar eu. Fi scurt şi la obiect. Ca Sfinţii Părinţi. Limpezeşte, nu tulbura. Asta face creştinismul cu toată umanitatea. Limpezeşte totul. Totul, Pelerin. Şi-atunci, îţi voi răspunde.

Până atunci: Pace! Pacea Domnului! :)

Pai mai Igor, trec peste restul detaliilor nesemnificative,cum este posibil sa falsifici intr-un asemenea hal sensul unor versete biblice?Chiar asa era in Estera, in acel discurs-rugaciune al lui Mardoheu,saruta ,,sfintenia omului" dupa cum afirmi tu? Care sfintenie? Prietene poate nu avem noi pasajul cu pricina, poate nici evreii de Purim nu prea inteleg sensul cartii,desi este una dintre preferatele lor,da chiar asa, sa-l faci pe Aman model de om sfant si motiv de venerare a moastelor si icoanelor? :)) Prietene....pe Aman l-au spanzurat :))) Pe restul...evreii doar i-au masacrat cu familii cu tot :)))

Pai ce spune de fapt Mardoheu,daca are cineva curiozitatea sa citeasca tot pasajul cu pricina? Pentru salvarea evreilor el i-ar fi pupat pana si picioarele lui Aman-care era al doilea om in stat si care ii condamnase pe evrei la moarte (Estera 4.8)- pt a-i salva pe evrei,pana si asta ar fi facut pt evrei.Dar,continua el,nu a facut-o si explica ca a nu a facut asta, nu pt ca era mandru sau trufas si orgoliul lui ar fi fost mai important decat salvarea poporului ci pt ca ,,dar eu am facut aceasta (nm.nu a pupat picioarele) ca sa nu dau slava oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu si nu m-am inchinat nimanui decat Tie".Intelegi suficient de clar? Nu era corect sa postezi tot pasajul in loc sa-l manipulezi brutal? Pai stii ce mai zice Mardoheu,ruda Esterei ( sotia lui Xerxes I)ce ii mai cere lui Dumnezeu, in continuarea acelei rugaciuni din Estera 4.17?

,,daruieste gurii mele cuvant cu trecere inaintea leului acestuia si umple inima lui de ura catre cel ce ne prigoneste pe noi (nm Aman) spre pieirea lui si a celor de un gand cu el".Ai inteles prietene ce simtea Mardoheu pt Aman si ce isi dorea? Stii ce simtea Mardoheu pt cei care nu erau evrei? ,,eu urasc slava celor fara de lege si mi-e sila de patul celor netaiati imprejur si de tot cel de alt neam". Iti este mai clar de ce cartea asta se citeste la evrei de Purim? Prietene portretul lui Aman, in cartea Estera, nu este al unui om sfant, ci al unui ticalos, posteaza toate pasajele care vorbesc despre el.Cartea Estera face parte din cele Hames Meghillot,se citeste la sinagoga dimineata si seara de Purim,sunt chemat inclusiv femeile sa o asculte drept model. Pai tu iti bazezi venerarea icoanelor si a moastelor pe o carte de baza in Purim?!:)))))

Chiar asa mai prietene, sa schimbi atat de brutal sensul unui pasaj biblic si sa faci din cartea Estera model pt inchinarea ortodoxa? A mai comentat si Origen pasajul acela, in ,,Exortatiu la martiriu". Asta ca fapt divers.Chiar asa vrei sa schimbi direct sensul ca sa-ti iasa argumentul? Pai nu aveai nevoie de asta, aveai la indemana alte pasaje.

Al doilea pilon 2 Regi 15.4-6. Pe cine alegi tu drept model pentru un comportament de un anumit tip, sa spunem evlavios, in raport de personalitati bisericesti? Pe Absalom!

Absalom era fiul lui David, pe care acesta il iubea mult. Absalom urma la tron dar avea o problema: nu putea urca pe tron cat timp David traia. Si atunci Absalom, modelul tau, a luat decizia sa-si inlature propriul tata! Cum face:comploteaza cu prietenii lui, isi minte tatal,pe David, ca pleaca la Hebron sa aduca jertfa,dar acolo isi strange armata sa-si inlature propriul tata.David initial,ca un tata, nu vrea sa lupte contra lui Absalom,si pleaca din Ierusalim.Plangea David cand s-a dus la muntele Eleonului, din pricina ticalosiei ,,modelului" tau ! Totusi,finalmente,cele doua armate se intalnesc si Absalom,care avea un par bogat, ramane prins,incalcit,intr-un copac si este ucis.

Versetele invocate de tine fac parte din strategia acestui fiu nelegiut de a castiga sprijinul maselor in mod perfid,de a uzurpa calitatea de rege a tatalui care il iubea, facand ce doar David facea (asculta pasurile oamenilor) si avand un comportament mieros si fals pt a arata ce mult ii pasa lui in comparatie cu tatal sau.Pana la acel moment doar isi marturisise ambitia ocuparii tronului, acum era direct in ,,campanie electorala", cutreierand tara cu un mare anturaj.Absalom se duce la portile cetatii (locul unde se solutionau cererile juridice) si se poarta ca si cum ar fi singurul in Israel caruia i-ar pasa de soarta evreilor, ca si cand David nu facea asta, ca si cum tatal sau isi uitase poporul.Cat de perfid si de actual,nu economisea nici un gest de afectiune pt a-i castiga pe oameni de partea lui si pt a-si inlatura tatal care il iubea.

Deci tu iti intemeiezi modelul de cucernicie pe un fiu tradator, care dorea sa-si omoare tatal, care perfid dorea sa castige puterea si era dispus la orice, inclusiv la acele gesturi pe care tu,culmea, le apreciezi drept sincere :))) Exceptinonal ! Dupa episodul cu Aman, urmeaza un gest ,,model" al lui Absalom, model biblic pt ticalosie :)) O sa-ti comentez toti pilonii in zilele urmatoare, pe rand, este foarte interesant cum vezi lucrurile. Si original as spune..for all the wrong reasons :) In alta ordine de idei: in loc sa-ti faci modele din pasaje cu Aman si Absalom, sa bantui Biblia intr-o aventura cu surprize,puteai sa faci totul mult mai interesant si mai la obiect, din punct de vedere ortodox: aveai nevoie de un singur verset din NT (unul singur), postai langa el un compendiu patristic si amintea de o singura (una singura) descoperire arheologica atribuita sec I, in completare, pentru sustinere si corelatie. Dar daca ai chef de dispute protestante :)) mergem asa pana la capat.

Care e diferenta intre imaginat si reprezentat pentru tine?

Din nou SPECULATIE! Burtologie!
Tu afirmi ca Mantuitorul in cer aduce o lucrare de mantuire, de mijlocire. Sa inteleg ca Mantuitorul Hristos oficiaza un ritual in cer FARA DE CARE MANTUIREA OMULUI NU ESTE POSIBILA? Deci, revin la intrebare, Sangele Mantuitorului varsat pe Sf.Cruce - sau, mai bine zis, Jertfa Mantuitorului pe Sf.Cruce - nu este suficient(a) pentru mantuirea obiectiva a omului?

Pelerin, uită-te printre rânduri, rândurile lui Centesimus, îi poţi vedea inima. Uită-te ce inimă minunată are. Cu ce dor caută pe Hristos. Ce minunată e lupta lui. Dar nu poţi vedea. Trebuie să fi şi să simţi ortodox, ca să poţi vedea.
Pe când tu... cu limbariţă, să nu spun mai mult. Şi răstălmăceşti. Tu schimbi sensurile, nu eu. Şi amăgeşti turma lui Hristos, cu... "purimi" drăceşti. Şi îţi voi şi dovedi, în ce urmează. Dar ai şi tu căutarea ta minunată, altfel n-ai fi aici. Mă bucur că eşti aici, sincer. Are Dumnezeu un plan cu tine, te-a binecuvântat şi te-a lăsat cu dor în inimă, altfel nu te-ar fi dorit să fi aici.

Bine, să trecem la subiect.

În primul rând în pilonul I, nu m-am referit la contextul istoric. Tu ai luat-o pe arătură. Iar. În ţopăiala calvinistă, firesc. În cerc, desigur. În al doilea rând, nu m-am referit în niciun caz la întreaga carte a Esterei. Doar tu. Dar e bine că măcar eşti bucuros, că pui nişte râsete în hohote: ":)))))". Când alţii plâng de foame, noi ne permitem să luăm la întrebări creştinismul. Atâta lux de timp avem. Dar uite cum te doboară Cuvântul:
"Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el." - Isus Sirah 19, 27

Revin. În al treilea rând, în nici un caz nu m-am referit la cine pe cine omoară, în ce context, pretext, se petrece, ce fac evreii, ce fac ceilalţi. Cum, unde, când, de ce, etc. Categoric, nu e vorba despre asta. Deşi Sfinţii Părinţi explică genial. Şi în al patrulea rând, nu m-am referit la ce simţea Mardoheu în inima lui. Sigur că nu puteai iubi, pe cel care vrea să te omoare. Încă nu era venit Hristos. Asta doar creştinii pot. Şi nici noi, nu toţi. M-am referit strict la rugăciunea lui Mardoheu. Atât. Deci rugăciunea lui asta (nici măcar toată, doar prima parte, că de atât am şi avut nevoie):

"Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sânt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie."

Ce vedem aici, că Mardoheu s-a închinat deja lui "Aman cel mândru", spune Cuvântul acolo, nu? Ştim deja din start că Aman e un om rău, fiind mândru, nu? Şi Mardoheu, se ruga lui Dumnezeu, sub impulsul Esterei, să-l ierte Domnul şi să-l înţeleagă, că Mardoheu "nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc" s-a închinat lui Aman, ci pentru Israel. Şi mai zice: "căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui". A cui? A lui Aman cel mândru. Tălpile, deci plural, amândouă, deci săruturi multe. Prosternare. Pentru izbăvirea lui Israel. Dar nu le-a sărutat, deşi dacă ar fi sărutat tălpile picioarelor lui Aman cel mândru, nu era absolut nimic rău în asta, spune chiar el, în rugăciunea lui. Era pentru Israel. Ci doar s-a închinat lui Aman. Şi pentru asta se ruga şi deci, Dumnezeu ştia inima lui, şi asculta rugăciunea lui. Şi îl înţelegea şi îi dădea dreptate. Da? Desigur. Mint eu cu ceva? Dovedeşte că mint. Şi apoi:

Ce spun eu? Teologumena mea, că dacă pentru izbăvirea de moarte a unor oameni, a lui Israel, un om se închină altui om, care are putere asupra celor pe care i-ar putea ucide, închinarea se face numai din frică, din dorinţa de-a scăpa de moarte, cel ce se închină şi apoi de a scăpa tot poporul aflat în primejdie. Deci dacă un om se închină altui om din frică, şi care din frică, pentru puterea acelui om rău, ar fi fost în stare să-i sărute şi tâlpile picioarelor, acelui om rău, pentru a scăpa el şi poporul, cu atât noi, creştinii, cum să nu sărutăm Sfintele Icoane şi Sfintele Moaşte, care nu din frică (deşi El are puterea să ne ia viaţa), ci din iubire sărutăm, ştiind pe Cine reprezintă, Cine Este acolo, ce putere are, ce binecuvântări revarsă în fiecare secundă, în întreg universul?

Deci neîndoielnic şi neîntârziat trebuie sărutat Dumnezeu, prin Sfintele Icoane, şi Dumnezeu prin Sfintele Moaşte. Duhul Sfânt, care a sfinţit acel trup sfânt al Sfântului lui Dumnezeu, nedându-l viermilor şi stricăciunii, ci miresmei, slavei, îndumnezeirii, răsplătirii, lăudându-l în tăcere. Ai văzut cât de frumos miros Sfintele Moaşte? Niciun parfum de pe pământ nu te odihneşte ca mirosul Sfintelor Moaşte. Şi fiecare Sfânt Trup, templu al Duhului Sfânt, miroase diferit. Aşa cum i-a fost caracterul. Ce taine minunate. Revin.

Se oferă închinare trupului unui om rău (Aman), din partea trupului unui om bun (Mardoheu), din pricina sfinţeniei acelui om rău, spuneam, da? Anume: fapta lui Aman, că l-a scăpa pe Mardoheu de la moarte, deşi putea să-l ucidă, nu? Dar scăpat, altfel, nu era acolo Mardoheu, rugându-se şi vorbind despre eveniment, nu? Deci fapta lui Aman, pentru Mardoheu şi Israel, este faptă de sfinţenie, venită de la un om rău, nu? S-a închinat faptei lui bune. Faptei bune a lui Aman. Fapta de sfinţenie. De iertare. Da? Mint? Nu mint. Şi nu numai închinare, dar şi sărutarea tălpilor omului rău, tălpilor lui Aman, dacă era săvârşită, nu era nimic greşit şi nefiresc în asta. Căci şi asta merita Aman cel mândru, cel rău, pentru fapta lui de sfinţenie, nu? Conform Bibliei. Merita şi sărutarea picioarelor, a tălpilor, prosternarea. Deci dacă fapta bună, de sfinţenie a unui om rău, merită atâta mulţumire şi răsplătire, dar atunci Dumnezeu ce merită? Sfinţii Lui ce merită?

Mai ales că Dumnezeu ne arată fizic, material, simbolul sfinţeniei, anume Sfintele Moaşte! Nu merită Dumnezeu, să fie reprezentat întro Sfântă Icoană? Categoric că merită. "Vă uitaţi la Mine, şi vedeţi pe Tatăl", spune Hristos. Dar dacă ne uităm la Sfinţi? Pe cine vedem? Pe Hristos, Celui căruia ei au urmat. Deci vedem tot pe Tatăl. Toată Sfânta Treime o vedem în fiecare Sfântă Icoană, în chipul fiecărui Sfânt. Întreaga Sfântă Treime e în fiecare bucăţică de Sfinte Moaşte. Nu merită sărutate? Din belşug. Nu merită să le cerem rugăciunile sfinţilor? Conform Bibliei, nu numai că merită, dar avem chemarea. Chiar obligaţia. Nu suntem creştini, dacă nu facem asta.

Înţelegi suficient de clar? Am postat acel pasaj al rugăciunii lui Mardoheu, şi nu doar câteva cuvinte, tocmai ca tu şi alţii ca tine, să fi-ţi vădiţi şi descoperiţi că staţi în înşelăciune. Şi dacă nu aş fi lămurit prin acest răspuns, Doamne fereşte, mai credea cineva că tu chiar ai dreptate şi eu mint, că am răstălmăcit. Doamne, mila Ta!

Ai amintit unul din cei mai mari eretici ai tuturor timpurilor: Origen. Condamnat la Sfânt Sinodul al 5-lea, cu ereziile apocatastazei şi predestinaţiei. Au fost demolate demult, de Sfinţii Părinţi. De Duhul Sfânt prin ei. Şi prin Biblie. Dar vrăjmaşul, nu ia permis să-şi amintească versetul care demolează predestinaţia: "Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." - I Timotei 2, 3-4. Fără să mai amintesc de erorile, direct vulgare ale predestinaţiei. Dar calvinii cred balivernele predestinaţiei, sigur că ai citit Origen. Singurul "ajutor" lăsat de ereticul Origen: Hexapla. De care ne putem lipsi cu toată bucuria, chiar nu avem nevoie de ea. Cele 6 coloane de comparaţii ale traducerii Vechiului Testament. Ca până la urmă să spună şi el că septuaginta i se pare lui, cea mai fidelă traducere.

Iar ca încheiere, Ortodoxia, este definiţia purimii. Este prin excelenţă purimicitatea. Fiecare slujbă şi fiecare rugăciune este "purim", în Ortodoxie. Fiecare "Doamne miluieşte". Fiecare "amin". Fiecare atom al unei Sfinte Icoane, e "purim". Orice material ar fi acea Sfântă Icoană. La fel şi la Sfânta Cruce. Orice două linii, trasate ca forma unei Sfinte Cruci, pe o foaie, e întreg creştinismul cuprins în acele două linii, întreg Universul cuprins în acele două linii de pe foaie, întreagă umanitatea. Pare absurd ce îţi spun. Dar aşa simt. Orice două crenguţe din orice copac, rupte şi puse în formă de Sfântă Cruce, legate cu orice, pot face minuni. Pot învia morţii. Trupeşti şi sufleteşti. Doar să avem credinţă. Dacă nu avem Sfânta Cruce la gât, acele două crenguţe, legate cu orice, cu un şiret sau cu orice, ne este de ajuns. Pentru ca nimic să nu ne fie a ne lăuda decât întru Crucea Domnului, spune Pavel.

Iertare.

Multumesc de primire! Glad to see you too! Da’ stai lejer ca nu am deloc intentia unei alte polemici nesfarsite. Daca ar fi fost un subiect neabordat pana acum, poate ca, dar asa sa tot repetam ad nauseam la urechi surde, n-are sens. Plus ca, nu-i prevad un trai prea lung nici acestui al nu-stiu-cate-lea avatar.

Asta a fost buna. N-am contribuit cu nimic la banarea ta. Banarile adica. Nici nu era nevoie, te descurci singur de minune de fiecare data.

Exagerare e ceea ce ai presupus cu Coranul, eu n-am insinuat ceva de genul asta. Ideea era alta, dar nu intentionez sa deturnez topicul.

Daca e permis sa te inchini in prezenta Bibliei, care e Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat lingvistic prin semne grafice conventionale, cum de nu intelegeti ca Acelasi Cuvant al lui Dumnezeu care poate fi reprezentat in scris adica descris lingvistic, odata cu Intruparea Lui, poate fi infatisat si prin pictura?

Pentru ortodocsi, eikon-ul (care inseamna tocmai chip ) e un adevar dogmatic prin care marturisim In-truparea Cuvantului.
Incepand cu NT, Cuvantul nu mai are doar semnificatie lingvistica (Scriptura), ci are/este si un eikon (chip, icoana).
Din momentul in care Dumnezeu si-a luat un Chip (eikon), se incheie perioada non-reprezentarilor Lui.
Daca insa facem abstractie de Chipul lui vazut (apropo, pe care El Insusi ni l-a lasat ca model imprimat pe un material textil €“mandylion-ul trimis regelui Abgar al Edessei), consideram prin asta ca nu merita sa fie reprezentat si cinstit.

Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu poate fi scris, tot la fel, El poate fi si pictat (nu oricum si nu de oricine, vezi postarile lui Ioan Cezar de mai sus), pentru ca incepand cu NT are un chip (eikon) de om.

Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat in scris (Biblia) e vrednic de respect, tot asa si Cuvantul lui Dumnezeu reprezentat prin pictura (icoana) e vrednic de respect.

Dupa cum a te inchina in prezenta Cuvantului lui Dumnezeu reprezentat in scris (Biblia) e firesc, e permis, e ok si pt. adventisti, tot la fel ar trebui sa fie si a te inchina in prezenta Cuvantului lui Dumnezeu infatisat iconic, de vreme ce Cuvantul a devenit chip (eikon). La inceput a fost Cuvantul. Si Cuvantul S-a facut Trup.
Au fost doar cateva ganduri. La care nu astept reply. Scuzati de interventie.

Igore,stiam eu ca rusii au imaginatie bogata dar tu esti un spectacol in miscare prietene:))))Deja rescrii Biblia, reincadrezi Ortodoxia in ,,Purim" (asta este unica pana acum),puricimitate si ce se mai amesteca in imaginatia ta.Devii preferatul meu pe forumul acesta.Dar lovitura biblica a fost teribila,Aman l-a salvat pe Mardoheu de la moarte,facuse o fapta buna :)))))))))))))) Mai prietene ce Biblie ortodoxa folosesti tu? Pai hai sa-ti dau refresh la memorie,daca tot nu ai citit cu atentie cartea.In nici o secunda a vietii lui Aman nu l-a salvat pe Mardoheu ci dimpotriva.

In capitolul III apare Aman,prietenul tau si modelul tau de sfintenie si fapte bune.Este pus in functie inalta si toti se inchinau cu fata la pamant inaintea lui.Termenul care il gasesti acolo in greaca este folosit in VT doar pt a indica adorarea lui Dumnezeu.Mardoheu evident ca refuza. Si acum incepe lista de fapte bune a lui Aman :))) Mai intai se umple de manie.Dupa aceea, in Biblia ortodoxa, se spune (Estera 3.5) ca ,,i s-a parut putin lucru sa puna mana numai pe Mardoheu" :))) E, ce zici,baiatu nu se multumea sa-l casapeasca doar pe Mardoheu,ci in versetul 6 ,acelasi capitol, decide sa-i curete pe toti evreii pt ca erau conationali cu Mardoheu. Aman prietene era amalecit:)))) era plin de fapte bune pt evrei. Dar sa continuam cu faptele lui bune. Face sfat cu restul si trage la sorti ( in Biblia ortodoxa versetul 7 capitolul 3 se explica ce inseamna asta cu sintagma ,,au aruncat Pur").

Scurta precizare: mai draga in contextul acela ,,Pur" nu inseamna curat,neintinat, ca sa-ti faci model pt Ortodoxie, inseamna sa tragi la sorti sau,cum se spune modern, ,,sa dai cu banul".Acesta este modelul tau pt Ortodoxie?! Fabulos daca nu ar fi tragic.

Revenim la Aman.Ulterior tragerii la sorti se duce la rege si trage sfori pt un edict regal (Estera 3.8) in vedera unui masacru general.Senzationala fapta buna:))) Ba mai mult, se ofera sa dea si bani in visteria regala numai sa ii vada pe evrei stersi de pe harta :)))) (Estera 3.9).Regele este de acord si parea ca planul eroului tau reuseste.Ce facea Aman in timp ce planul sau intunecat se derula? Statea si bea cu regele ( Estera 3.15).Fapta buna bineinteles, hotarasti moartea unor nevinovati si te pui pe baut :)) Clar pt tine pana aici?

In capitolul 5 apare iar baiatul bun Aman.Tocmai plecase de la palat vesel ca urma sa fie invitat la ospatul Esterei cand ce sa vezi? Da iar peste Mardoheu si iar se umple de nervi (Estera 5.9) dar nu il omoara atunci.Stii de ce? Pt ca nu se implinise inca termenul din edictul lui Xerxes, luna lui Adar (Estera 3.13) si nu putea ucide inainte termenului fixat de Xerxes pt ca el insusi ar fi incalcat decretul pt care platise la greu :))) Edictele, in aceea vreme, erau considerate mandat divin.Daca ar fi fost dupa el il curata demult in lipsa termenului. In versetul 5.13 chiar ii spune sotiei ca nimic nu-l multumea cat timp Mardoheu era in viata pe la poarta regelui. Sa nu-mi zici ca acesta este temeiul tau pt fapta lui ,,buna" :))) Ar fi de poveste.Dar nevasta lui, alt suflet bun, trece direct la fapte, ignora data decretului si ii spune sa faca o spanzuratoare, sa-i ceara regelui sa-l spanzure pe Mardoheu si apoi fuga la ospat :))) Aman, baiatul tau cu fapte
sfinte ce crezi ca face? O fi ramas macar fidel ,,faptei lui bune", sa nu-l ucida mai repede pe Mardoheu? Ei as! :))) Nici macar asta nu a mai putut, patima si ura lui, dorinta de a ucide,l-au biruit, nici macar un edict imperial nu mai era important in fata dorintei lui de a ucide.Ce face dupa ce ticaloasa sa nevasta ii da ideea?

,,Acest cuvant a placut lui Aman si a pus sa se construiasca spanzuratoarea" (Estera 5.14).Ba mai mult,si-a intrecut nevasta in ,,fapte bune" si s-a dus chiar in noaptea accea sa-i ceara regelui sa-l spanzure pe Mardoheu (Estera 6.4).Vezi ce baiat bun era, de ce ,,fapte bune" era capabil? Si aici prietene ar trebui finalemente sa-l vezi pe adevaratul autor al faptelor bune, care a schimbat ,,duhul regelui in blandete" (Estera 5.1)care l-a trezit in noaptea aceea pe rege pt a-i aduce aminte faptele bune ale lui Mardoheu (Estera 6.2)....DUMNEZEU. EL este cel care schimba situatia, nu nenorocitu de Aman, un ticalos pe care vrei sa-l faci tu om cu fapte bune. Te-ai chinuit pana acum sa-i gasesti o scuza lui Aman dar ai ratat esenta. Rusinos, sa cauti cu atata obstinatie un argument pt Aman si sa nu spui nimic despre CEL care a schimbat situatia cu adevarat.DUMNEZEU.

Apoi Aman este umilit public si pleaca acasa trist (Estera 6.12).La ospat Estera cere viata lui Aman pt ce a facut (evreica adevarata fata, ochi pt ochi si dinte pt dinte),pe rege, cand isi da seama de complotul acestuia ii apuca furia, Aman, ca un las mizerabil,se roaga de Estera sa-l crute,ba se arunca, in disperare pe patul pe care se afla Estera ( proasta idee dpdv al protocolului curtii), regele cand vede crede ca ,,vrei sa siluiesti pe regina aici in casa mea?" (Estera 7.8) si il spanzura pe Aman in spanzuratoarea pregatita de acesta pt Mardoheu. Singura lui fapta buna a fost ca si-a pregatit propria spanzuratoare :))))))

Origen...sa-ti mai spun, sa nu-ti mai spun...Hai sa vedem cat de bine stii despre ce vorbesti, vad ca l-ai analizat rapid pe Origen, haotic dar rapid. Intrebare: Episcopul daco-roman, ascet si taumaturg, prieten al Sfantului Ioan Gura de Aur, in Sinodul de la Stejar din 403, ce i-a spus lui Epifanie despre Origen si scrierile lui? Ma refer la Sfantul Episcop Teotim al Tomisului. Scrie cu manuta ta :) Stii de ce ti-am zis de Origen ? Daca ai fi verificat ai fi stiut dar ai preferat calea mai larga. In acel comentariu Origen spunea asa, in comentariu la Estera 4.17 :

,,Si noi, ca sa ne impartasim din roua cerului care potoleste tot focul din noi, si ne racoreste inima,sa facem ceea ce au facut acei sfinti,ca nu cumva sa doreasca si acum un alt Aman sa va inchinati lui, voi Mardoheii de azi, ci sa-i spuneti: ,,Nu voi pune slava oamenilor deasupra slavei Dumnezeului lui Israel".

Frumos nu? Cat de scurt, sugestiv si la obiect, nu pagini intregi de balarii.Da cand il termini rapid pe Origen este mai greu sa mai apuci sa mai si verifici. Igore, cel dinaintea ta, Daniel, avea o mare calitate: cand gresea mai si recunostea :) Eu iti tot spun...,, vanity is my favorite sin" :) Poti sa cauti in toata patristica si nu cred ca vei gasi o opinie in care Aman sa fie personaj cu fapte bune sau episodul cu pricina sa fie model teologic pt cinstirea icoanelor.Este uluitor la ce scheme (i)logice esti dispus doar pt orogliul tau de ,,apologet", fara patristica, doar Biblia. Tu nu ai ma nevoie de sectari adversari, le faci treaba cu mult mai bine.

Continuam cu ce ai postat, ai reusit sa ma convingi sa comentez.
Dar nu-i problema, doar Biblia, Sola Scriptura,conform dorintei tale exprese :)

,,

Pelerin, am spus clar, Aman nu este personaj de fapte bune. Aman, l-a "iertat" pe Mardoheu o dată, apoi drept urmare, Mardoheu merge şi face rugăciunea către Dumnezeu, de care eu m-am legat, pe bună dreptate. Apoi ce urmează să facă Aman, e altă poveste, e istorie. Nu mă iau de principiul istoric! Înţelegi? Ştiu că înţelegi, dar faci pe... pro-fesionistul, ca să-ţi meargă bine.
Dar nu cu mine. Ţi-am mai spus: deci nu vorbim istoric.
Şi nu vorbesc despre toată cartea Esterei.
Şi nu vorbesc despre ce era în minţile lor. Deci nu vorbim despre ce a fost înainte şi după acea rugăciune. Înţelegi, frăţior? Ştiu că înţelegi.
Ce-i atât de greu de înţeles? N-am ce să recunosc, n-am greşit cu nimic. Arată-mi tu greşeala, când îţi spun clar: VORBIM STRICT DE RUGĂCIUNEA LUI MARDOHEU. NU de istorie. Nu înainte şi nu după rugăciune. Când vorbim despre un verset, nu ne raportăm la toată cartea, e limpede ce vorbesc? E just şi onest? E!

Psalmistul David, când i-a luat nevasta lui Urie, un an de zile a stat în întunericul minţii, până a venit Natan la el, să-l mustre. Şi David s-a căit de păcatul lui. Ar înseamna să-l facem pe David rău, cum ar însemna să-l facem pe Aman bun. Nu. Fiecare a avut rolul lui. NU VORBIM PER ANSAMBLUL CĂRŢII. Ci strict la rugăciune. Iar Pilonul I, rămâne neclintit.

Analiza pe text în Sola Scriptura, se face în câmpul semantic al cuvintelor, eventual al sensurilor. Niciodată al cărţii, şi niciodată analizat din exterior, pe ansamblu istoric, sociologic, cronologic, etc. Te informez că am studiat individual, în particular şi "teologie" protestantă. Metode de comparaţie, metode prin excludere, etc. Toate trec prin semantică. Sunt autodidact şi vă bat cu propriile voastre arme. Pentru că Ortodoxia, deci Biserica nu are arme de atac.

Iar Biserica, nici porţile iadului nu o vor birui pe ea, spune Biblia. Lupţi împotriva lui Hristos? N-ai decât. Nu mie îmi vei da răspuns şi socoteală, frăţior. Ci lor: sfinţilor, care te vor judeca, conform Bibliei.

Deci, vino cu lucruri seriose. Că nu îţi permit să-mi întorci înţelesul. Şi nici n-ai cum. Asta fără să intru mai adânc, în prostioarele ce le-ai scris. Ca să nu dau apă la moară. Dacă vrei să ne referim strict la rugăciunea aceea ca şi context general şi focalizat particular strict pe sărutarea tălpilor picioarelor lui Aman, fără a ieşi din contextul general expus. Precum am spus şi mă repet.

Ştii ce faci tu, pelerin?
Eşti ca un copil mic, râzgâiat şi alintat peste măsură (aici, de propria ta cunoaştere, unde alintat devine mândru), care bate cu joarda un ditamai pilonul expus şi strigă: de ce eşti de marmură?
Eu vreau să fi de lemn, să-ţi dau foc şi să arzi şi să cazi.
Nu de marmură, că dacă îţi dau foc, doar se acoperă marmura cu funingine, şi apoi e ştearsă şi nu rezolv nimic.
Oh, vai de tine, că pedeapsa ta, va fi mai mare. Că ai şi primit mult, ai şi ştiut mult, şi nu ai făcut nimic să urmezi ce ţi s-a dat.

Iar despre Origen, văd că nu eşti cu nimic diferit faţă de el, sunteţi fraţi de erezie. Erezie a predestinaţiei, una din cele mai uşor de luminat şi combătut erezii, pentru că-i una din cele mai absurde şi tâmpe erezii ce-au existat vreodată... :) Nu degeaba s-a castrat Origen. De prea înţelept ce era. Da, despre Origen ştiu mai multe decât crezi. Predestinaţia a apărut prima dată în istorie la "fericitul" eretic Augustin. Iar Origen o adoptă de la Augustin, total nefondat. Nevorbitor de greacă, Augustin a inventat 8 mari erezii. dar vorbim despre asta, altă dată. A stat mai mult în hexapla vechiului Testament, decât în Lumina Noului Testament. Citatul ereticului Origen nu face cât două cepe degerate, în Pilonul I, care se referă la rugăciune şi nimic altceva.

Ţin de sola scriptura, ca să dau o şansă la cuvânt protestanţilor, altfel, scoşi din "sola scriptura", Sfinţi Părinţi limpezesc imediat întreg protestantismul.

,,Cand vorbim de un verset nu ne raportam la toata cartea" ?!?! :)))))))) Pai ce face mai versetul cu pricina, pe care oricum il schilodesti vazand in el nu o rugaciune pt Dumnezeu si refuz in fata idolatriei ci argumente pt ,,fapte bune" la Aman? Versetul acela pluteste in aer,care este metoda ortodoxa de talcuire, patristic vorbind? Nu in context mai Igore?Pai ai auzit mai prietene de ,,scos din context" ? Este metoda sectara :))) Daca spui asa ceva la Facultatea de Teologie Ortodoxa ramai repetent pe viata. Este unul dintre cele mai des invocate argumente ortodoxe anti-sectare: faptul ca sectarii scot versete din intreg contextul scrierii, izoland versete,modificand sensul. Ramane totul in picioare..ce scrie omul cu mana lui.. :))) Igore,Igore..esti singurul personaj pe care l-am intalnit care vede fapte bune la Aman dar fiecare cu preferintele.Pai citatul acela, pe care nu dai tu doua cepe degerate, este amintit chiar de un preot ortodox, intr-un lung comentariu la Vechiul Testament. Hai sa-ti spun si inceputul titlului ,, Vechiul Testament in talcuirea....".Ia verifica.Mai nene..usor cu pianu pe scari :) Te-ai gandit tu sa depasesti metoda patristica si sa mergi doar pe Sola Scriptura? :)) Bravo prietene.

Da,ca sa vezi ca nu sunt baiat rau, si imi esti chiar simpatic :), maine, la pilonul 3, o sa-ti pun o singura intrebare inainte sa comentez, strict din Biblie, ultra Sola Scriptura :))) Dupa aceea, dupa ce scrii,cu manuta ta, raspunsul iti comentez si argumentul si raspunsul. Noapte buna apologet simpatic :)

Cam greu de crezut, Igor, întrucât Augustin s-a născut la vreo 200 de ani după Origen...
Dar dacă zici tu, aşa o fi.

Nu este evident? Un pictor poate să facă portretul după modelul ce stă în fața lui pe scaun, ori din imaginația, închipuirea lui. Care portret crezi că e mai fidel? Cel pictat de un martor ocular, ori cel pictat din imaginație? Așa se face că Hristos e pictat când cu ochi albaștri, când cu ochi căprui - ca să dau un singur exemplu. Nu mai vorbesc de pleiada de sfinți din icoane pe care nimeni nu mai știe cum arătau în realitate...

Asta am înțeles prea bine. Ce n-am înțeles: de ce este nevoie ca credinciosul să facă plecăciune, să sărute și să se adreseze spre mijlocire unui portret de sfânt (când uite Illuminatul pune sub semnul întrebării până și lucrarea de mijlocire al lui Hristos că ar face parte din Planul de Mântuire) și ca și când nu e de ajuns, mai vine și preotul cu autoritatea eclesiastică să sfințească, să cădelnițească și să tămâiască tabloul în cadrul slujbei speciale dedicate sfântului cu pricina!

Mărturisirea Întrupării se face prin duhul nostru, nu prin tablourile noastre... parcă așa spune 1 Ioan 4,2. Dar iată, ca și când nu e de ajuns, până și închinarea în duh [și adevăr] a devenit închinare prin/înaintea/la tablouri. Păi e bine, e frumos? Și mărturisirea și închinarea...:68:

Pot să fiu de acord. Dar acest respect să nu depășească granițele normalului, transformând cartea ori tabloul în fetiș cu valoare soteriologică.

amice, scrie undeva in Biblie ca lui Betaleel sau lui Oholiab iar fi stat vreun heruvim ca model atunci cand au cioplit heruvimii de pe capacul chivotului legii? Sau lui Solomon cand a zidit templu (ma refer la cei doi heruvimi din Sfanta Sfintelor)? Nu tot din imaginatie inspirat de Duhul Sfant asa cum se intampla si in cazul pictorilor de biserici?

asa cum a avut nevoie Iosua Navi de chivotul legii atunci cand s-a rugat lui Dumnezeu

Da. Ieșirea 25,40; 26,30 și 27,8.

Iosua s-a rugat și în alte situații și conjuncturi, nu doar în vecinătatea chivotului.
Totuși, voi uitați că chivotul a fost construit la indicația specială a lui Dumnezeu, cu porunci specifice legate de materiale, dimensiuni și meșterul desemnat anume să-l realizeze. Nimic din toate acestea în cazul icoanelor.

iar nu esti atent amice? Scrie undeva ca Moise a contruit ceva cu mana lui? Ia citeste la Iesirea 31:1-11 si ai sa vezi cine facut tot ce a poruncit Dumnezeu

Nu de Moise era vorba, ci de Betaleel, cel pe care Dumnezeu l-a desemnat să realizeze chivotul. S˜i nu doar că l-a numit, dar l-a si înzestrat cu tot ce trebuie ca să ducă la capăt opera poruncită. Iesirea 31,2-5 s™i Iesirea 37,1-9.

si eu ma rog in diferite situatii fara sa am icoane, nu doar in fata icoanei. Totusi, icoana reprezinta chipul Mantuitorului. Chiar El personal a stat ca model cat a fost pe pamant

si unde scrie ca Betaleel a avut vreun inger (heruvim) ca model?

A ”stat ca model” pentru cine? Pentru Luca? Dar ei nici măcar nu s-au întâlnit!

Ți-am dat sumedenie de texte (mai am și altele), dar te rog citește-le, altfel vorbesc cu pereții (fără icoane).

Scuzele de rigoare. M-am gândit la amândoi şi i-am schimabat. Ereticul Augustin adoptă şi aprofundează, erezia predestinaţiei de la ereticul Origen, care o inventează. Augustin practic o reinventează, adăugând indirect alte 7 erezii, total 8.

Şi eu pot greşi, unde văd şi ştiu că am greşit, îmi asum greşeala.

tocmai tu, adeptul Sola Scriptura, faci speculatii? Textele pe cate le-ai dat fac referire ca Moise a vazut ceva in munte si nu Betaleel. Asa ca...

marama Veronicai

Prieten drag, e imposibil, teologic vorbind, să ne referim la toată cartea când ne referim la un singur verset.
De ce nu simţi lucrul ăsta? Lasă-mă să-ţi dovedesc.
Am ajunge mai rău decât Calvin, Doamne fereşte. Am desfiinţa practic tot creştinismul. Calvin a vrut să-l reorganizeze şi a eşuat lamentabil, dar ce spui tu, ar fi... iadul pe pământ. "biblia" iadului. Nu vreau să mă duc mai mult.

Ar fi 80 de versete "generale", sau nici nu ştiu cum să le numesc, "amirale", "mareşale", Doamne fereşte.
Pe care fiecare le construieşte cum vrea, acele 80 de versete generale, câte cârţi are Biblia, apoi de acolo îţi poate "organiza", anarhic şi haotic întreaga viaţă. Omenirea s-ar desfiinţa prin ea însăşi. Orice moralitate ar dispărea, în fine.

Atunci cu adevărat, creştinismul ar putea fi dus înspre ce direcţie doreşte fiecare şi ar dispărea. Fiecare ar avea propriile "cele 80 de porunci". Laturi mai exhausiviste, individualiste, decât atunci n-ar exista vreodată.
Ştii cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi? Când tâlcuiesc un verset, ţin cont de toate, deci toate celelalte versete din Biblie, ontologic. Şi-atunci nu mai pot greşi. Atunci vine harul şi se vorbeşte pe limba Bisericii lui Hristos, mântuitoare, limba creştină. Se naşte pe pământ, din veşnicie, Ortodoxia.
Deci te rog, nu mai menţine argumente de non-sens, fără să vezi câte de ilogic şi neteologic, să nu spun eretic e argumentul.
Hai, devino mai serios.
Ca să am cu cine construi. Paşnic. Dar nu te simt paşnic deloc. Eşti foarte speriat şi tulburat.
Din cât de speriat eşti, argumentul devine o elucubraţie verbale imensă, nu ţi se pare, eretic "simpatic"? Că sincer, eu nu reuşesc să înţeleg argumentul tău. Iartă-mă, să nu te simţi jignit, departe gândul de a jigni, de la mine.

Iar la comentariul tău la pilonul 2, faci exact acelaşi lucru. Cum e posibil? Faci "80 de porunci"? Mă iau fiorii...

Şi să ştii că nu am nimic împotrivă să îţi mai răspund şi ţie, nu numai lui Centesimus, şi inimii lui de aur, faţă de a ta. Dar simt că eşti batjocoritor, flegmatic, insensibil...
Dumnezeu să mă ierte, dar simt că depăşeşti demult pragul când cineva te mai poate ajuta cu ceva. Eşti tare mândru, atât de mândru, încât crezi că le ştii pe toate, ştii varianta corectă a întregii teologii, şi nimeni nu o mai poate contrazice, că desigur, se înşeală.

Şi iată că te-am judecat, dar altfel zis, te-am înţeles mai bine, am văzut ce personalitate ai. Îmi doresc din suflet, să mă înşel.

Şi uite, să îţi dovedesc că argumentul tău "un verset se raportează la toată cartea", este infantil, te va doborâ tot Cuvântul, nu eu:
Matei 5, 18: Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
Deci nici un cuvânt şi cuvinţel, nicio virgulă şi punctuleţ nu a fost pus în Biblie la întâmplare, fiecare virgulă transmite un sens, un înţeles, descoperă noi culmi, "Biblia şi creştinismul sunt inepuizabile, sunt infinte, sensurile şi tâlcuirea teologică e fără sfârşit, dar nu se despart niciodată de Adevăr" spune Pr. Dumitru Stăniloaie.

Deci nicio iotă sau o cirtă nu va trece, până când TOATĂ BIBLIA se va adeveri, se va împlini, aidoma, sau exact cum scrie acolo.
Dacă se pune accept pe orice virgulă şi punct, pe orice silabă a Bibliei, fi sigur că se pune accent şi pe fiecare cuvânt, despre care se vorbeşte infinit, mai ales tradus din Limba Greacă, cea mai bogată limbă de pe pământ, din câtea existat vreodată, spunea un academician.
Cu atât mai mult deja când pui două cuvinte unul lângă altul, vorbeşti chiar şi ore în şir, şi mai ales când iei o propoziţie din Biblie. De acolo începe infinitul. "La început a fost Cuvântul". Sau alte exemple.
Şi ştiind acestea, spui că un verset "trebuie" înţeles prin întreaga carte? E... pueril ce zici, aşa simt. Să nu te simţi jignit...
Dar ce bine că avem ce ne trebuie să discernem duhurile care vin asupra noastră, că nu toate sunt de la Dumnezeu, spune Biblia.

Acestea fiind zise, categoric, nu schilodesc nimic, şi categoric i-am dat sensul pe care eu în inima mea l-am văzut şi inimă cu care am simţit sensul rugăciunii din verset. Pur şi simplu e simţirea şi mişcarea inimii mele. Care atunci când numai cuvântul Hristos pronunţă, se umple de o bucurie de copil mic când îşi vede părinţii.
Nu am pretenţia mea, acele 2-3 rânduri scrise la fiecare pilon să fie tâlcuirea scripturistică a Sfinţilor Părinţi. E doar bucuria cu care văd eu lucrurile, în contextul în care scriu, al Sfintelor Icoane şi Sfintelor Moaşte.

Te-am rugat scrie cu inima ta. Sau oare chiar asta e inima ta? Nu vreau să cred.
Da, înţeleg, bine, ataci Biserica! Bine, ataco, eşti liber, dar fi sincer. Sincer şi curat, deschis şi transparent. Dacă eşti sau dacă aşa, nu ai nimic de pierdut, niciodată, ai numai de câstigat.
Îţi promit solemn. Ai încredere în mine, te rog. "De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor." - Matei 18, 3.

Iartă-mi.
Doamne ajută.

Igor, cu mine am inteles ca te razboiesti,nu-i problema, bucurosi le-om duce toate.. :)) Dar prietene despre Fericitul Augustin ar trebui sa vorbesti cu mai mult respect. Cu mult mai mult respect. Un exemplu in acest sens, care iti poate servi drept model, este acest articol din ziarul ,,Lumina", ziar al BOR.Ia citesti ce scrie acolo, de dragul istoriei crestinismului:
http://ziarullumina.ro/patristica/ci...te-pe-augustin

Daca totusi nu te convinge articolul iti mai dau un exemplu practic.Vezi aceasta capela ortodoxa din Bucuresti?
http://www.crestinortodox.ro/reporta...ota-72385.html

Stii cine este zugravit pe un perete, fata in fata cu altarul? Augustin prietene. Verifica daca nu ma crezi.Pai sa vorbesti asa dispretuitor...este frumos? Nu lasa patima contra confesiunii mele ( nu ma deranjeaza) sa-ti intunece ratiunea si sa arunci la cos, cu o asemenea usurinta, un asemenea om. Pacat Igore, tare pacat, sa nu-l scoti din ,,eretic" pe un om aflat in Sinaxarul Ortodox (15 iunie)
http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/#luna6

Patima Igore..

Fericitul Augustin este sărbătorit de Biserica Ortodoxă la 15 iunie.

În actele Sinodului al V-lea ecumenic, de la Constantinopol, este enumerat printre Părinţii Bisericii:

"We further declare that we hold fast to the decrees of the four Councils, and in every way follow the holy Fathers, Athanasius, Hilary, Basil, Gregory the Theologian, Gregory of Nyssa, Ambrose, Theophilus, John (Chrysostom) of Constantinople, Cyril, Augustine, Proclus, Leo and their writings on the true faith".

Acuma, dacă asta-i părerea Bisericii Ortodoxe, exprimată în Sinod Ecumenic, oare cum ar putea un ortodox să-l numească pe Fericitul Augustin eretic ?

Lucrez chiar acum la ceva pentru voi, într-un topic nou, despre Augustin.

Voi publica topicul, cât de repede pot. E cu diacritice pe limba română standard, nu pe tradiţional, şi lucrez la asta.

Biserica Ortodoxă Rusă, nu îl are în calendare, pe ereticul Augustin.

Iertare.