adica cele 7 Trambitze sunt trombonishti? asta-i buna, poi trombonist e un mincinos, ala e trombonist, shi spune-mi mie care din cele 7 trambitze a mintzit?

iar interpretarea asta e fara nici o valoare, sunt speculatzii ieftine, caci scrie foarte clar acolo: O TREIME din... deci este vorba despre Duhovnicia acestora, despre durerea de la patima lor care o vor suferii aceia care se vor afla in ele... shi cum toate se inchina sfintei Treimi, shi cum toate se eclipseaza spre a-shi pleca luminile lor Adevaratei shi sfintei Lumini a Domnului Domnilor...

deci ca sunt ingeri, este scris, dar dumneata ai studiat viatza celor 7 Trambitze ale Domnului? au dus ei sau n-au dus viatza ingereasca inca din trup?

atunci cand vor venii ingerii din Ceruri, atunci deja e sfarshitul... shi nu mai este ce sa se trambitzeze, ci atunci v-a spune Domnul celor Dreptzi "Venitzi de moshtenitzi imparatzia Cerurilor, Binecuvantatzii tatalui Meu" shi v-a mai zice "savarshitu-sa" iar ingerii vor pune in granar granele, in corabie binecuvantatzii, iar pe cei rai ii vor arunca in intunericul cel veshnic, in iadul ce arde cu pucioasa... dar pana atunci iata ca au sunat shi suna Trambitzele Domnului pentru pregatirea poporului, pentru intampinarea Domnului... sau nu asha ceva trebuie priceput? ca doar nu ma pricep, nu-s teolog sa talmacesc ceva, ci doar un mirean pacatos... nu-s preot shi nici monah ori calugar... deci nu am pretentzia ca zic bine... dar nici aiurelile astea lipsite de orice duhovnicie, nishte interpretari gLumeshti aiuritoare... ca poluarea, ca marea, ca... asha de parca am fi de la partidul verzilor shi de la cercetashi ori de la ecologishti... fii draga serioasa...

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea I[/COLOR][/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?””[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9 septembrie 1973)


[COLOR=blue]1. [/COLOR]Fiul vine acum pe pământ “[COLOR=blue]a treia oară[/COLOR]”, ca să-Şi anunţe apropiata Sa “[COLOR=blue]a doua arătare[/COLOR]”, proorocită în Sfânta Scriptură pentru vremurile de la sfârşit, în care El, iată, vine acum pentru “[COLOR=blue]ultima dată[/COLOR]”, aşa cum este scris
[COLOR=blue]a)[/COLOR] Domnul vine a treia oară:
[COLOR=blue]“…O, copiii Mei, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua oară[/COLOR][COLOR=blue] în trup. M-am născut cu trup din Fecioară… …Iată, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. Acum sunt în Duh şi M-am pogorât în mai multe locuri să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul…” (22 iunie 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR] Domnul Îşi pregăteşte cea de-a doua venire:
[COLOR=blue]“Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua[/COLOR][COLOR=blue] arătări, aşa precum este scris în cartea Mea[/COLOR][COLOR=blue] “ (30 aprilie 1955)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR] Domnula venit pentru ultima oară, deci nu mai este altă venire. Înseamnă că suntem martorii celei de-a doua veniri, cea proorocită în Apocalipsa:
[COLOR=blue]“Fiilor, copiii Mei, pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]ultima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit iarăşi” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]d) [/COLOR]Domnul este venit pentru ultima dată, căci Se pregăteşte să părăsească pământul:
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus e gata [/COLOR][COLOR=fuchsia]să părăsească pământul[/COLOR][COLOR=blue] acesta...” ([/COLOR][COLOR=red]17/[/COLOR][COLOR=blue]30 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]e)[/COLOR]După 2000 de ani de absenţă, Dumnezeu S-a coborât la oameni ca să-i conducă:
[COLOR=blue]“…dar la voi, măi fiilor, s-a coborât [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu[/COLOR][COLOR=fuchsia]să[/COLOR][COLOR=blue] vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]conducă [/COLOR][COLOR=blue]cu toate lucrurile Sale…” (3 mai 1963)[/COLOR]
[COLOR=blue]f)[/COLOR]Domnul Iisus Hristos a coborât pe pământ în Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“O, Israele tată, s-a coborât Domnul Iisus din cerul sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ”. (14 iunie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]g)[/COLOR]Persoana care a coborât acum pe pământ este Duhul lui Hristos:
[COLOR=blue]“ A venit vremea Mea. Nu este Noe, nu este Lot, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul lui Hristos[/COLOR][COLOR=blue]. Pace vouă copiii Mei, amin.” (1 mai 1960)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Domnului Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue] astăzi e pe pământ, dar în curând nu va mai fi.” ( 21 ianuarie/3 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]h)[/COLOR]A Doua Venire a lui Hristos a avut loc deja, dar nu s-a văzut, însă se va vedea:
[COLOR=blue]“ Că astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu s-a văzut[/COLOR][COLOR=blue] nici un lucru, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va vedea[/COLOR][COLOR=blue], se va da pe faţă toată lucrarea făcută de Domnul Iisus Hristos, care [/COLOR][COLOR=fuchsia]a fost făcută de două ori pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Şi nu s-a abătut nici în stânga, nici în dreapta şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit ca să împlinească lucrarea făcută de prima dată[/COLOR][COLOR=blue]…”(12 august 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]i)[/COLOR] Hristos n-a coborât pe pământ a doua oară de bunăvoie, ci Verginica l-a coborât pe Hristos:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tu L-ai coborât încă odată pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] şi te-ai făcut Lui casă şi templu şi S-a sălăşluit întru tine în taină mare, ascuns de ochii lumii şi a adunat de pe la răspântii pe orbi şi pe ologi şi pe surzi şi pe leproşi şi pe toţi sărmanii, ca să-i aşeze la această masă.” (27 noiembrie 1990)[/COLOR]

[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]2. [/COLOR]În 1955, două Persoane Sfinte au coborât pe pământ: Fiul, împreună cu Duhul Sfânt
Consemnăm aşadar aici o a doua “Pogorâre a Duhului Sfânt”, după Cincizecimea din vremea Apostolilor:
[COLOR=blue] “ …În 1955 când [/COLOR][COLOR=fuchsia]M-am coborât cu Duhul[/COLOR][COLOR=fuchsia]pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] era un buchet de creştini, nu mare, ci mititel şi M-am bucurat de el, ca de Lot şi de Avraam, ca de Iacov şi Isaac. Prin ei am împlinit un lucru care l-am avut de împlinit. Dar astăzi cu cine să mai împlinesc veacul şi lucrul dumnazeiesc? ” (7 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR] Persoana sfântă care vorbeşte prin Verginica este fie Persoana Tatălui, fie Persoana Fiului venită în trup, fie Persoana Fiului venită în duh, fie Persoana Duhului Sfânt, fie Însuşi Dumnezeu Cel întreit în Persoane
.
[COLOR=blue]a)[/COLOR]PersoanaTatălui este Cea care vorbeşte, prin Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“…Fiule, nu acest trup vorbeşte, că e ţărână. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu Tatăl vorbeşte[/COLOR][COLOR=blue] prin Duhul Sfânt cu voi” (6/19 octombrie 1973)[/COLOR]
.
[COLOR=blue]b)[/COLOR] Persoana Fiului vine azi şi se arată în trup şi vorbeşte.
[COLOR=blue]“Am cerut de la Tatăl să Mă arăt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în trup[/COLOR][COLOR=blue] ca să nu mai cădeţi. Copii, glasul ce-l auziţi acum, acela va judeca! Vine foamete mare, mare, dar Eu tot vă vorbesc, tot Mă mai cobor [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă vorbesc[/COLOR][COLOR=blue] .”(6 februarie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu, Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de ce este scris în Carte să vin iarăşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trupul[/COLOR][COLOR=blue], da nu se mai zideşte ca la început, ce s-a zidit de la început.” (25 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]Persoana Fiului vine azi şi se arată cu duhul, şi este în Duh şi vorbeşte.
[COLOR=blue]“Am venit din cer pe pământ [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu duhul[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trupul nu pot[/COLOR][COLOR=blue]. Am fost odată cu trupul. M-am născut din Fecioară…” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu sunt în trup, ci sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue].” (30 aprilie 1955)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Iată, M-am pogorât la voi, copilaşii Mei, dar nu M-am pogorât în trup ca altădată, ci M-am pogorât [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue]… …Am venit în trup şi M-aţi răstignit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi vă arăt şi vă chem. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă spun[/COLOR][COLOR=blue] să credeţi în Mine… …Eu nu mă tem că sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi zbor sus, dar Mi-e milă de vasul Meu!” (14 mai 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Acum sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi M-am pogorât în mai multe locuri …” (22 iunie 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi vedea odată, căci cum M-am pogorât odată în trup să vindec trupurile, tot aşa M-am pogorât acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]în duh[/COLOR][COLOR=blue] să vindec sufletele.” (8 iunie 1958 )[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu am venit în trup, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue]…O, copilaşii Mei, venit-a [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Meu[/COLOR][COLOR=blue] ca să se împlinească ce am zis când eram în trup.” (1 mai 1960)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Eu sunt Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]în Duh[/COLOR][COLOR=blue].” (25 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus Hristos a coborât din cerul sfânt pe acest pământ, nu cu trupul ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. Domnul cutreieră pământul în lung şi în lat şi lucrează. Prin Cuvânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] către globul pământesc…”(20 martie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am pogorât din Cerul Sfânt pe pământ, nu cu Trupul, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. Acest Eu nu e trupul acesta, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]e Duh[/COLOR][COLOR=blue] şi plutesc prin văzduh şi grăiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu Duhul[/COLOR][COLOR=blue]. După Mine nu mai vine nimeni şi la venirea Domnului Iisus Hristos va fi greu de cele ce nu s-au împlinit când am fost cu voi. Înainte de Domnul Iisus Hristos vin profeţii Enoh, Ilie, şi Ioan şi vor pregăti masa Mea, nu masă de mâncare, ci masă de judecată…”[/COLOR][COLOR=blue]( 6 mai 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul[/COLOR][COLOR=blue] care s-a coborât [/COLOR][COLOR=fuchsia]este Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue]”(29 august 1979)[/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a II-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]d)[/COLOR]PersoanaDuhului Sfânt vine azi şi vorbeşte, după ce a vorbit Tatăl, şi după ce a vorbit Fiul. După El nimeni nu mai vorbeşte.
[COLOR=blue]“Când era Domnul Iisus Hristos în Iordan, a vorbit Tatăl. A vorbit Domnul Iisus Hristos trei ani şi jumătate. Azi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] şi după Duhul Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]nimeni nu mai vine să vorbească[/COLOR][COLOR=blue]” (15 mai 1963)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Iată, copii, vin copii din alte sate să asculte,să stea de vorbă cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]care [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte prin acest vas[/COLOR][COLOR=blue] al Meu pe care l-am găsit curat şi smerit” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Pogorâtu-M-am din cer, nevăzut, în [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (11 iunie 1961)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura[/COLOR][COLOR=blue] Lui prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]care grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] cuvintele pe care voi le auziţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]este[/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfântul Duh[/COLOR][COLOR=blue]. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăieşte[/COLOR][COLOR=blue] aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfîntul Duh[/COLOR][COLOR=blue] se numeşte: [/COLOR][COLOR=fuchsia]gura lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] …” (10 mai 1972)[/COLOR]
.
Adepţii Noului Ierusalim pretind însă că după moartea Virginiei Tudorache n-a vorbit numai Duhul Sfânt, ci au vorbit Tatăl, Fiul, Maica Domnului, sfânta Virginia şi un însemnat număr de alţi sfinţi din cer. De asemenea, au vorbit şi morţii (doar unii dintre ei, mai însemnaţi), deci avem de-a face la Pucioasa cu autentice şediţe de spiritism. Adepţii sunt convinşi că Grădina Întâlnirii de la Pucioasa este locul unde se adună sufletele celor adormiţi, care se plimbă printre copaci, admiră şi miros florile grădinii.
.
[COLOR=blue]e)[/COLOR]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt Persoane, ci Puteri, care vorbesc prin sfânta Virginia:
[COLOR=blue]“ Dar lucrarea ce se face prin tine o face [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl şi Fiul, prin Duhul Sfînt[/COLOR][COLOR=blue]. Aceste [/COLOR][COLOR=fuchsia]trei Puteri[/COLOR][COLOR=blue] Îşi ocupă misiunea de pregătire pentru ziua de apoi, şi tu, Verginico, să-ţi preţuieşti darul, căci nici pe sfert nu ţi s-a descoperit să ştii ce se lucrează şi ce se va mai lucra.” (16/29 mai 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]f)[/COLOR]Fiul este Omul, iar Omul este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; Cei Trei sunt Domnul, Care nu este trup, ci este glasul care este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“…Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Omul[/COLOR][COLOR=blue] pe care-L înjură lumea. Eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. Nu acest trup sunt Eu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]glasul[/COLOR][COLOR=blue] pe care îl auziţi voi este [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]g)[/COLOR] Însuşi Domnul grăieşte prin Duhul Sfânt:
.
[COLOR=blue]“Dar la voi, nu prooroci au venit, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul[/COLOR][COLOR=blue] a venit să vă [/COLOR][COLOR=fuchsia]grăiască prin Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (1/14 ianuarie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]h)[/COLOR]Fiul S-a îmbrăcat din nou în Duh ca să poată grăi cuvinte mari:
[COLOR=blue]“ Fiule, M-am [/COLOR][COLOR=fuchsia]îmbrăcat din nou în Duh[/COLOR][COLOR=blue] ca să spun celor rămaşi la ziua de apoi, aceste cuvinte mari.” (13 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]i)[/COLOR]Fiul nu a venit în Persoană, nici în trup, nici în duh, ci a venit doar cu suflul gurii Sale:
[COLOR=blue]“ Şi astăzi, Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR][COLOR=blue] din cer pe pământ, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu suflul gurii Sale[/COLOR][COLOR=blue], şi aceasta este o mare lucrare care se face cu poporul Său şi care v-a învăţat să postiţi şi să vă rugaţi, dar nu v-a obligat.” ( 21 ianuarie/3 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]4. [/COLOR]Sfinţii nu mai vin; dar Hristos vine cu sfinţii, şi ei vin cu El

[COLOR=blue]a) [/COLOR]Sfinţii nu mai vin.
Deşi există o proorocie care spune că Domnul va veni însoţit de zeci de mii de sfinţi (v. [COLOR=#993300]Iuda, 1:14[/COLOR]) aici se anunţă ceva diferit:
[COLOR=blue]“Sfinţiţi-vă voi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinţii nu mai vin[/COLOR][COLOR=blue], că e vremea lui antichrist” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR]Sfinţii vin, totuşi, însoţindu-L pe Hristos:
[COLOR=blue]“Iată, măi copii, în mijlocul vostru a venit Domnul Iisus Hristos şi se uită în stânga şi în dreapta, şi nu a venit singur, [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit cu cei doisprezece apostoli[/COLOR][COLOR=blue]” (14 mai 1957)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Domnul Iisus Hristos S-a pregătit [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vină[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu oastea Sa de sfinţi[/COLOR][COLOR=blue]. Vine, toate sunt pregătite, dar aveţi grijă, că mai e o vreme scurtă şi nimeni să nu vă ispitească pe voi, căci acum este răbdarea voastă şi credinţa la putere” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]5.[/COLOR] Sfântul Ilie va veni după Hristos, dar nu se ştie precis cum va veni: uneori se spune că va veni în duh, uneori se spune că va veni în trup

[COLOR=blue]a)[/COLOR] Sfântul Ilie va veni în duh, nu în trup:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=green]după Mine vine Ilie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu este trup[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]este duh[/COLOR][COLOR=blue]” ( 1 mai 1960)[/COLOR]
În primul rând că Biblia spune altceva: că Ilie a şi venit, [COLOR=green]înainte[/COLOR] de Hristos, şi nu [COLOR=green]după[/COLOR] El:
[COLOR=#993300]“Eu însă vă spun vouă că Ilie [/COLOR][COLOR=fuchsia]a şi venit[/COLOR][COLOR=#993300], dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.”(Matei, 17, 12)[/COLOR]
Dar nu numai Biblia spune asta, ci chiar “Cuvântul” (desigur, în altă parte, contrazicându-se ca de obicei):
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=green]Înainte de Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=green]vin [/COLOR][COLOR=blue]profeţii Enoh, [/COLOR][COLOR=green]Ilie[/COLOR][COLOR=blue], şi Ioan şi vor pregăti masa Mea, nu masă de mâncare, ci masă de judecată…”[/COLOR][COLOR=blue]( 6 mai 1977)[/COLOR]
În al doilea rând, este inacceptabil să afirmi că Ilie s-a despărţit de trupul cu care s-a suit la ceruri. Există câţiva sfinţi, cum ar fi Enoh şi Ilie, care nu s-au despărţit de trup atunci când au fost mutaţi la ceruri. Dacă Ilie ar veni în duh, atunci ar trebui ca el să treacă mai întâi prin moarte, singura care i-ar aduce despărţirea duhului de trup, ceea ce este inacceptabil, căci nu degeaba Ilie s-a suit cu trupul la cer (v. [COLOR=#993300]IV Regi, 2:11[/COLOR]).
Deşi Sfântul Ilie s-a ridicat cu trupul la cer, Verginica pretinde cu insistenţă că acum este în duh, fără trup, şi aşa va veni la Judecată:
[COLOR=blue]“ Aşteptaţi pe Ilie în trup? A fost în trup, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi e în duh[/COLOR][COLOR=blue] şi îl veţi vedea la judecată.” (3/16 aprilie 1975)[/COLOR]
Înseamnă că sfântul Ilie ori şi-a pierdut trupul pe drumul spre cer, ori a murit între timp, ca să se despartă de trup după obşteasca rânduială, şi să rămână numai în duh.

[COLOR=blue]b)[/COLOR] Sfântul Ilie va veni în trup, nu în duh:
[COLOR=blue]“…Dumnezeu vă va da un somn greu când se va hotărî pieirea păcătoşilor, şi va alege un om care va veni şi va pedepsi şi pentru o ţigară. [/COLOR][COLOR=fuchsia]În trup va veni[/COLOR][COLOR=blue] un om ca şi tine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sfântul[/COLOR][COLOR=fuchsia]Ilie va veni[/COLOR][COLOR=blue]” (25 septembrie/8 octombrie 1972)[/COLOR]


[COLOR=blue]6.[/COLOR] Nu Iisus Hristos, ci Duhul Sfânt a fost în lume, unde Şi-a dat trupul Său pentru om
[COLOR=blue]“Tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] este înrolat asupra ta, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]a fost în lume[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dat[/COLOR][COLOR=fuchsia]trupul Său[/COLOR][COLOR=blue] pentru tine, dar lumea şi astăzi este în păcat” (6 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a III-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]7.[/COLOR] Fiul Se îmbracă (după împrejurări) fie în trup, fie în Duh, de mai multe ori
[COLOR=blue]a)[/COLOR] În Duh:
[COLOR=blue]“M-am îmbrăcat [/COLOR][COLOR=fuchsia]din nou[/COLOR][COLOR=fuchsia] în Duh[/COLOR][COLOR=blue] ca să spun celor rămaşi la ziua de apoi, aceste cuvinte mari” (13 octombrie 1965)[/COLOR](sublin. ns.)
[COLOR=blue]b)[/COLOR] În Duh, nu în trup:
[COLOR=blue]“ Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt în Duh[/COLOR][COLOR=blue], nu sunt în trup.[/COLOR][COLOR=blue]” (17 noiembrie 1978.) [/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]Într-un trup:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sunt într-un trup[/COLOR][COLOR=blue] în care tatăl Meu a binevoit să fiu…[/COLOR][COLOR=blue]”(17 noiembrie 1978.) [/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR] Hrănirea cu carne este azi o problemă greu de rezolvat pentru “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]De unde[/COLOR][COLOR=blue], fiul Meu Mihail, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să iau carne[/COLOR][COLOR=blue]? Căci ei plâng şi Îmi cer carne. I-am lăsat să plângă.” (12/25 decembrie 1964)[/COLOR]
Aici,“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” Se plânge Arhanghelului Mihail că a rămas fără rezerve de carne. Să fi uitat de minunile Lui din vechime, pe când era Atotputernic?
Când I S-a cerut [COLOR=#ff6600]carne[/COLOR] de către poporul lui Israel, Dumnezeu a adus un stol de [COLOR=#ff6600]prepeliţe[/COLOR]:
[COLOR=purple]“Atunci s-a stârnit vânt [/COLOR][COLOR=#ff6600]de la Domnul, a adus prepeliţe[/COLOR][COLOR=purple] dinspre mare şi le-a presărat împrejurul taberei cale de o zi într-o parte şi cale de o zi în cealaltă parte împrejurul taberei, [/COLOR][COLOR=#ff6600]strat gros[/COLOR][COLOR=#ff6600]aproape de doi coţi[/COLOR][COLOR=purple] de la pământ.”(Numeri 11:31)[/COLOR]
Când Ilie era în retras la pârâul Cherit, pe vreme de mare secetă, Dumnezeu a trimis la el corbi [COLOR=#ff6600]cu carne[/COLOR] ca să-l hrănească:
[COLOR=purple]“Şi a zis Domnul către Ilie:[/COLOR]
[COLOR=purple]Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare [/COLOR][COLOR=#ff6600]am poruncit corbilor[/COLOR][COLOR=purple] să-ţi aducă acolo!"[/COLOR]
[COLOR=purple]Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.[/COLOR]
[COLOR=#ff6600]Corbii îi aduceau[/COLOR][COLOR=purple] pâine şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]carne [/COLOR][COLOR=purple]dimineaţa, pâine şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]carne [/COLOR][COLOR=purple]seara; iar apă bea din pârâu.” (III Regi, 17:2-6)[/COLOR]
Erau alte vremuri…

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Porunci cu două înţelesuri (“în pilde multe”)
[COLOR=blue]“…căci dacă un credincios a primit poruncă să nu bea vin, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu acesta este cuvântul[/COLOR][COLOR=blue], că a spus Domnul să nu bea vin, ci cuvântul “să nu bei” [/COLOR][COLOR=fuchsia]este în pilde multe[/COLOR][COLOR=blue], şi pune-l în lucru, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vinul este lăsat să se bea[/COLOR][COLOR=blue], dar pune în practică ce este cuvântul acesta. Şi dacă un credincios a primit poruncă să nu sădească vie, credinciosul nu de la vie este oprit să nu sădească, căci mare este cuvântul “vie”. Iar dacă un credincios a primit să nu semene sămânţă, de ce a spus Domnul credinciosului să nu semene sămânţă? Oare, ce este să nu semene? Pune, credinciosule, în lucru aceste cuvinte, că a poruncit Domnul, credinciosului, casă să nu zidească. Oare ce are Dumnezeu cu tine, credinciosule? De ce nu te lasă să-ţi faci casă? Oare, ce ar însemna acest cuvânt?” (17/30 aprilie 1965)[/COLOR]
Aceste “porunci” cu două înţelesuri se vrea a fi lămurite aici prin nişte întrebări retorice, rămase fără răspuns.

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Preoţii şi-au pierdut darul, dar au rămas cu harul
[COLOR=blue]“Şi preoţii şi-[/COLOR][COLOR=fuchsia]au pierdut darul[/COLOR][COLOR=blue] de la Dumnezeu; au rămas singuri, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu harul[/COLOR][COLOR=blue]. Încolo, au pierdut portul, chipul, postul şi viaţa de preot; şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]darul l-au pierdut[/COLOR][COLOR=blue]. “ (16/29 mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR] Deşi proorocia de la Pucioasa are un caracter exclusivist, se anunţă şi alte izvoare colaterale
Nu vor mai fi alte proorocii bune; dar vor mai fi altele rele:
[COLOR=blue]“ Învaţă de la Mine că nu va mai fi om pe pământ ca să îţi arate cărările. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu vor mai fi nici prooroci, nici profeţi[/COLOR][COLOR=blue]. Că cei ce vor fi , în loc să te îndrepte spre bine, te vor îndrepta spre rău.”(22 decembrie 1975)[/COLOR]
Vor mai fi şi alte proorocii bune; dar nu în felul acesta:
[COLOR=blue] “…Fiţi atenţi la viaţa voastră, că mulţi vor îndrăzni ca să se facă prooroci şi ca să proorocească, dar voi fiţi cuminţi, că Domnul Iisus Hristos [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va mai arăta la altcineva[/COLOR][COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu în lucrarea aceasta[/COLOR][COLOR=blue], căci Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]în felul acesta nu va mai fi[/COLOR][COLOR=blue].” (12 noiembrie 1965)[/COLOR]
Şi totuşi, cei de la Noul Ierusalim pretind că, începând cu anul 1982, Dumnezeu “a mai fost în felul acesta şi S-a mai arătat la altcineva, tot în lucrarea aceasta”: Domnul Iisus Hristos S-a arătat Mariei, sora Virginiei Tudorache.
Cu toate că “[COLOR=blue]Domnul Iisus Hristos se va mai arăta la altcineva”[/COLOR] , este interzis a cerceta şi alţi profeţi:
[COLOR=blue]“O, copiii Mei[/COLOR][COLOR=fuchsia], nu mai mergeţi [/COLOR][COLOR=blue]din loc în loc [/COLOR][COLOR=fuchsia]după alţi profeţi[/COLOR][COLOR=blue], căci cine caută să aibă mai mult de-atât, la nici o masă nu va sta.”[/COLOR] [COLOR=blue](16 noiembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Postul se face numai “cu dedicaţie”, altminteri, el nu are nici o valoare. Parastasele nu mai au nici o putere, chiar dacă faci cu sutele
[COLOR=blue]“ Postul, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru anume lucruri[/COLOR][COLOR=blue] să-l pomeneşti. Dacă ai postit şi n-ai spus pentru ce e, e ca o hîrtie nescrisă. Dacă ai un tată, să posteşti ca să-l scoţi. Vă arăt o muceniţă care, după ce a murit, cineva a scos-o prin post. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Decât să faci o sută de parastase[/COLOR][COLOR=blue], cea mai bună faptă e să scrii zile de post şi îl vei scoate din a lui moarte. Nimic nu-i sfânt pe pământ ca postul. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cu post vei scoate pe cei mai îndrăciţi[/COLOR][COLOR=blue] oameni.” (6/19 decembrie 1965)[/COLOR]

Asistăm aici la o inovaţie în materie de post: “postul cu dedicaţie”( în principal, pentru scoaterea din iad a celor dragi). El pune în umbră posturile făcute doar din devoţiune pentru Dumnezeu, şi prin care nu se cere nimic în schimb. Acestea nu-şi mai au nici un rost, dar nici alte slujbe (parastasele, exorcizările) nu-şi mai au vreun rost, îndată ce există “postul cu dedicaţie”, care scoate până şi “pe cei mai îndrăciţi”.
Textul de mai sus ridică şi o altă problemă delicată. Dacă muceniţa respectivă a fost mucenicită, de ce a mai ajuns în iad? Înseamnă că degeaba s-a mai mucenicit, ca să ajungă apoi la mila altora, adică dacă vor vrea ei să postească, sau nu, pentru ea, ca s-o scoată din iad.
Iar parastasele, mai au ele vreun rost, dacă prin postul “cu dedicaţie” se rezolvă lucruri aşa de măreţe? De altfel, îndemnul este foarte clar: decât să facem parastase cu sutele, mai bine să postim.
Ciudat este că numai peste câţiva ani se face un îndemn cu totul diferit: slujbele pentru morţi sunt absolut necesare şi trebuie să se facă! Iar eficienţa lor este incontestabilă: ele vor scăpa pe răposaţi de chinurile iadului! Bineînţeles că despre post, ca alternativă redutabilă, nu se mai spune aici nimic:
[COLOR=blue] “ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Rugaţi-vă[/COLOR][COLOR=blue], tată, că aveţi răposaţi care se chinuie în iad. [/COLOR][COLOR=red]Daţi[/COLOR][COLOR=fuchsia] milostenie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărindare[/COLOR][COLOR=blue] ca să scăpaţi pe cei răposaţi…” (25[/COLOR][COLOR=red]-26[/COLOR][COLOR=blue] mai 1978.)[/COLOR]
Versiunea din 2006 este uşor modificată:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Rugaţi-vă[/COLOR][COLOR=blue], tată, că aveţi răposaţi care se chinuie în iad. [/COLOR][COLOR=red]Faceţi[/COLOR][COLOR=fuchsia] milostenie[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărindare[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] ca să[/COLOR][COLOR=red]-i[/COLOR][COLOR=blue] scăpaţi pe cei răposaţi…” ([/COLOR][COLOR=red]12/[/COLOR][COLOR=blue]25 mai 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a IV-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]13.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Poruncile aberante, care contrariază, este îngăduit a fi ignorate
[COLOR=blue]“Şi tot ce este poruncit de la Mine, să se împlinească cu voie bună, că dacă aş fi venit cu o poruncă să poruncesc unei femei să se facă bărbat, ori bărbatul să se facă femeie, cum se lucrează astăzi în lume de satana, această poruncă [/COLOR][COLOR=fuchsia]era îngăduit să nu o creadă[/COLOR][COLOR=blue]”. (7/20 octombrie 1970)[/COLOR]
Rezultă de aici că poruncile care sunt din sfera “firescului” trebuie crezute cu voioşie, iar cele considerate “absurde”, după mintea noastră, pot fi nesocotite fără menajamente. “Firescul” devine aşadar criteriul unic şi arbitrar care condiţionează ascultarea poruncilor. Ce să mai zicem atunci de săracul Iezechiel, căruia Dumnezeu i-a poruncit să-şi coacă pâinea la foc făcut cu baligă de bou, iar el, ca un lipsit de minte, L-a ascultat fără să crâcnească? Dar Osea, care a fost obligat de Domnul să-şi ia de nevastă o femeie desfrânată? Gesturile lor, absurde la prima vedere, nu erau însă mai presus de fire, şi pe deasupra mai aveau şi câte un mesaj ascuns, o parabolă vie care trebuia să ajungă la poporul cel îndărătnic. În schimb, porunci aberante, care aduc atingere însăşi creaţiei şi legilor firii nu pot fi asociate cu demnitatea lui Dumnezeu, deci nici nu pot fi puse în discuţie ca posibile. În consecinţă, o discuţie pe această temă nu mai are obiect.
Relativizarea poruncilor şi a demnităţii lui Dumnezeu, prin amestecarea lor în discuţii retorice şi silogisme sterile, pune deci la îndoială însăşi seriozitatea şi credibilitatea Persoanei divine, ameninţînd serios actul spontan şi firesc al credinţei omului în Dumnezeu.
Corect ar fi fost să se spună că toate poruncile dumnezeieşti trebuie respectate, dar fără a se mai sugera că acelea car par neobişnuite s-ar putea încadra în oarecare excepţii, deoarece creştinii trebuie să aibă convingerea fermă că niciodată Dumnezeu nu va da porunci aberante, lipsite de o motivaţie temeinică.

[COLOR=blue]14.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Pedeapsa care se spune că vine de la Dumnezeu, omul şi-o face singur cu mâna lui
[COLOR=blue]“Pe Gheorghiţă de la Bucureşti [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-am dat în mâna oamenilor[/COLOR][COLOR=blue] că el vorbea fără de rost din lucrurile Mele şi dădea din lucrarea Mea, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]el singur s-a dat în mâinile lor[/COLOR][COLOR=blue].” (11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
Derutant este acest subiect multiplu: “Dumnezeu” îl dă în mâinile oamenilor pe acela care, de fapt, se dă el singur în mâinile lor.

[COLOR=blue]15.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Creştinii sunt îndemnaţi fie să fugă de cei care învie morţii, fie să-i caute pe cei care învie din morţi[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“După aceasta se vor înmulţi proorocii. Vei auzi că acolo lucrează Dumnezeu; să nu te duci. Dincolo, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei auzi că înviază morţii; să nu te duci[/COLOR][COLOR=blue], că aceştia nu sunt proorocii Mei, şi aceia vă amăgesc pe voi..” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Verginico, ia cu tine bani şi du-te la femeia aceea şi o roagă să te ducă la acei preoţi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]au scos pe fiica ei din foc[/COLOR][COLOR=blue] (episcopul Evloghie Oţa) şi spune-le lor de moartea ajutorului tău căci ei au mare credinţă şi mari puteri în rugăciunile lor, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei învia mortul care a murit[/COLOR][COLOR=blue] şi vei da de o viaţă mai fierbinte, ca la început. Verginico, să plăteşti cu bani grei viaţa acestui mort, că de n-aş avea nevoie de el, l-aş lăsa să putrezească, aşa, ca şi pe ceilalţi morţi.” (10/23 august 1972)[/COLOR]
S-ar putea obiecta că este vorba de situaţii distincte, şi că în al doilea caz nu e vorba de un “mort” mort, ci de un “mort” viu. Mai precis, că este vorba de Nicolae, soţul legitim al Verginicăi, care a decis să fugă de ”sfinţenie” unde s-o nimeri, ca să-şi întemeieze o viaţă normală. Fuga lui “în lume” este interpretată ca o “moarte spirituală”, din care el trebuia să “învieze” prin rugăciunile episcopului Oţa, cunoscut că ar fi scos morţi “din foc”. În cazul acesta, se pune întrebarea ce rost au mai avut aceste rugăciuni, îndată ce Nicolae nu s-a mai întors niciodată? Oare Dumnezeu nu ştia dinainte acest lucru? Dacă “avea nevoie de el”, aşa cum zice aici, oare n-ar fi putut găsi o soluţie eficientă ca să-l întoarcă? Iată că Nicolae nici nu s-a sinchisit: el şi-a luat altă nevastă, cu care a făcut copii, şi trăieşte şi-n ziua de astăzi. Ce rost a mai avut cheltuirea unor “bani grei” pe slujbe, dacă “mortul” tot n-a mai înviat? Aceasta pare a fi mai degrabă o înşelăciune programată. Mai ales, ea vine în contradicţie cu învăţăturile care vor urma, şi care condamnă drastic rugăciunile plătite cu bani, rugăciuni despre care se afirmă că nu mai ajung în ceruri, ci rămân pe pământ, deoarece au fost plătite. Iată că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” s-a dovedit inconsecvent în propriile învăţături şi până la urmă, chiar neputincios: l-a lăsat pe Nicolae “să putrezească” în lume, deşi s-a lăudat că-l va scoate “din morţi”.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]16. [/COLOR]Statistica prăpădului
[COLOR=blue] “Şi atunci va veni prăpădul. Dintr-o casă, dacă va mai rămânea cineva, [/COLOR][COLOR=fuchsia]unul la sută[/COLOR][COLOR=blue] dacă va mai rămânea. Eu vorbesc acest lucru…” (12 august 1973)[/COLOR]
O matematică foarte, foarte aproximativă. Dacă “cineva” rămas într-o casă este o singură persoană, care reprezintă un procent, înseamnă că în acea casă locuiau circa 100 de vieţuitori, ceea ce este imposibil. Dacă în casă rămân două persoane, casa ar fi avut 200 de vieţuitori înainte de prăpăd, ceea ce este absurd. În orice caz, Biblia spune cu totul altceva: [COLOR=purple]“…unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat” (Luca 17:34)[/COLOR]. În acest caz, în casă vor rămâne 50% şi nu 1%, cum reclamă această nouă “proorocie”.
Peste nici măcar o lună, o nouă proorocie schimbă radical datele problemei, avansând o prezumtivă valoare de zece procente pentru fericiţii care vor scăpa:
[COLOR=blue]“ O, ce război va fi între voi! Unul se va lua şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]zece se vor lăsa[/COLOR][COLOR=blue]” (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]17. [/COLOR]([COLOR=red]Ne[/COLOR])concordanţa timpurilor
[COLOR=blue]“…O, Israele, când [/COLOR][COLOR=fuchsia]am plecat[/COLOR][COLOR=blue] cu trupul la Tatăl Meu şi Tatăl vostru ca să fac locuinţă pentru copiii Mei şi să vin înapoi, voi să staţi cuminţi şi să nu vă rătăciţi. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am venit de mult[/COLOR][COLOR=blue] şi strig în toate părţile să vină la Mine şi puţini vin din cei ce aud” (5/18 august 1973)[/COLOR]
O neobişnuită (ne)concordanţă a timpurilor. Prezentul (proiectat spre viitor:[COLOR=blue] Să staţi…să nu vă rătăciţi…[/COLOR]) este condiţionat de o acţiune trecută ([COLOR=blue]când am plecat[/COLOR]) care însă este deja perimată şi nu se mai regăseşte în actualitate ([COLOR=blue]am venit de mult[/COLOR]).[COLOR=blue][/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Numărătoarea oilor
“Păstorii” sunt mustraţi că nu sunt împlinitori, amânând sau uitând să facă numărătoarea creştinilor. Se simte chiar o undă de ameninţare, dacă vor continua să amâne de pe o zi pe alta ceea ce li s-a dat să facă:
[COLOR=blue]“ Fiule, câte oiţe sunteţi voi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]S-a făcut numărătoarea? S-a făcut? De[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]ce nu s-a făcut?[/COLOR][COLOR=blue] Fiule, nu a fost glumă, nu a fost minciună. Voi de ce nu împliniţi toate câte s-au spus? Fiţi îngrijitori, să nu rămână nimic de azi pe mâine, că vine să se împlinească de Mine, şi ce veţi face?... …[/COLOR][COLOR=fuchsia]Israele, fă-ţi numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue] şi pune-o la iconiţă şi vezi de oiţe şi de mieluşei…” (26 octombrie/8 noiembrie 1973)[/COLOR]
Două zile mai târziu, după terminarea numărătorii, păstorii sunt mustraţi pentru că… au făcut numărătoarea creştinilor! :
[COLOR=blue]“ Trezeşte-te, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu este bine, că s-a făcut numărătoare[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt semne bune că s-a făcut numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue] lui Israel” (28 octombrie/10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Cu aşa ordine, care se bat cap în cap, numai păstor al “oilor” de la Pucioasa să nu fii.
Apetitul pentru numărătoarea poporului nu va scădea nici cu trecerea anilor:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Scrieţi numărul[/COLOR][COLOR=blue] celor ce aud cuvântul Meu, că e o ură înverşunată în poporul Meu, şi cine vă mai scapă? ” (31 octombrie/13 noiembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Israele, tată, de la mic şi până la mare, dacă vă aduceţi aminte de numărătoare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a făcut numărătoarea creştinilor[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ… …Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a făcut numărătoarea[/COLOR][COLOR=blue], să nu se rupă această hârtiuţă. Dacă numai câte o persoană de fiecare nume era, tot creştea numărul şi astăzi nu mai eram aici. Dar nu Mă ajută nimeni.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a V-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Un limbaj colorat cu enormităţi
[COLOR=blue]“ Unde o fi Ioan de la Vladimireşti, care mărturisea [/COLOR][COLOR=fuchsia]mii şi mii într-o clipă[/COLOR][COLOR=blue]? Unde o mai fi acesta? (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]
Actul mărturisirii presupune multă responsabilitate, deci ea nu poate fi făcută pe bandă rulantă. O mărturisire atentă şi cumpănită nu poate depăşi “performanţa” de câteva zeci de enoriaşi mărturisiţi pe zi. A afirma că cineva poate mărturisi într-o clipă “mii şi mii” este un demers neserios şi iresponsabil. Un asemenea duhovnic nu există, dar aici iată, i se duce dorul.

[COLOR=blue]20. [/COLOR]Drumul de la cer la pământ e plin de sticle goale
[COLOR=blue]“…Venind [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cer către voi am întâlnit numai grămezi de sticle goale[/COLOR][COLOR=blue] şi e scris în carte, că în această zi nu se bea şi nu se mănâncă cu unsoare, dar am găsit carne multă. O, piere pământul cu carne cu tot…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]21. [/COLOR]Căsătoria e periculoasă: pe copiii zămisliţi din căsătorie îi fură şi îi creşte lupul
[COLOR=blue]“…dacă Domnul vă urseşte căsătoria, doresc din partea ta să fie ca şi când nu ai fi căsătorit. Că mai bine a ca femeia să se culce într-un pat şi bărbatul într-un pat, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]copiii care se zămislesc, vine lupul şi îţi ia copilul de la piept, şi îl duce să îl crească el[/COLOR][COLOR=blue]…” (10 aprilie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]22. [/COLOR]Creştinii de la Pucioasa vorbesc cu morţii la telefon
[COLOR=blue]“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc[/COLOR][COLOR=blue]. Nu-mi pare rău că am plecat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt… …Când voi împlini şapte ani,să mă scoţi şi să eliberezi zidurile şi să mă bagi în pământ. Auzi, mamă? Şi învaţă şi pe altcineva că piatra e grea, şi greu de văzut. Nu este de la Dumnezeu ca omul să-şi facă mormântul său cu piatră. Acum, mai e cum mai e sufletul, dar la judecată se alege…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Nenea Mişu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]apropie-te de telefon[/COLOR][COLOR=blue]. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt un fiu ucis de tâlhari[/COLOR][COLOR=blue]. Cu greu m-am despărţit de trup. ” (24 mai / 6 iunie 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Gura Virginiei se dovedeşte a fi multifuncţională: când trâmbiţă, când telefon…
Întrucât necromanţia (vorbirea cu morţii) este o formă de vrăjitorie, ea cade sub incidenţa unor interdicţii canonice (24 Ancira, 36 Laodiceea, 7,65,72,83 Vasile cel Mare, etc.)

[COLOR=blue]23. [/COLOR]Morţii îi văd pe cei vii prin “telefon”
[COLOR=blue]“… Rafaile arhanghele, du-te şi cheamă-l pe Mihail să se răcorească de dorul mamei lui.[/COLOR]
[COLOR=blue]– Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărută de trei ori picioarele Domnului şi telefonul[/COLOR][COLOR=blue], în numele tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh. Amin…[/COLOR]
[COLOR=blue]– …Mamă, să te rogi mereu la Dumnezeu să mă aducă îngerul Rafail [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să te mai văd odată[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (2/ 15 septembrie 1974) [/COLOR]
Ori “telefonul” era “videofon”, ori e vorba de un număr de iluzionism, ori de spiritism, ori a fost o şarlatanie curată!

[COLOR=blue]24. [/COLOR] Cu duh şi fără duh
[COLOR=blue]“De aceea Îmi pare rău că a ieşit [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din om[/COLOR][COLOR=blue] şi nu mai ia Duh din mâna Mea, şi ia duh din duhul rău. Crezi? Ce zici, Daniele, crezi? Se naşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]om din pământ[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=green]fără duh[/COLOR][COLOR=blue]; [/COLOR][COLOR=green]ia duh din duh rău[/COLOR][COLOR=blue].” (22 iunie/ 3 iulie 1974)[/COLOR]
Aici apar o serie de inconsecvenţe:
-omul se naşte din om, sau din pământ?
-omul este [COLOR=green]fără duh[/COLOR], sau este cu duh pe care [COLOR=green]îl ia de la duhul rău[/COLOR]?

[COLOR=blue]25. [/COLOR]Trâmbiţa care vorbeşte şi trâmbiţa prin care se vorbeşte
[COLOR=blue]“ …Fiule, această [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiţă[/COLOR][COLOR=blue] s-o porţi la tine şi când ţi-e dor de Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vorbeşti[/COLOR][COLOR=blue] cu Mine. Trâmbiţa este acest trup şi glasul este al Domnului Iisus…” [/COLOR][COLOR=blue](23 august 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Este greu de înţeles cum putea cineva vorbi “prin trâmbiţă” îndată ce glasul trâmbiţei se pretinde a fi “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”. Mai plastică era figura de stil prin care se petindea că Verginica este “telefon”. Şi oricum, aserţiunea “[COLOR=blue]glasul este al Domnului Iisus…[/COLOR]” este falsă. Verginica nu se comporta ca un ventrilog, ci se folosea de glasul ei obişnuit. Glasul era al Verginicăi, nu “[COLOR=blue] al Domnului Iisus[/COLOR]”.


[COLOR=blue]26. [/COLOR]O exagerare laudativă[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “Copilaşilor, fiţi atenţi ce vorbim Noi! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Noi nu greşim când vorbim![/COLOR][COLOR=blue]Voi să fiţi ca sfinţii la cuvinte şi la priviri…” [/COLOR][COLOR=blue] (11 martie 1975)[/COLOR]
Ar fi frumos să fie aşa. Acest lucru este contrazis însă de miile (!) de “corecţii” pe care tromboniştii pucioşi s-au sârguit să le aplice mesajelor originale. Zeci de cacofonii cosmetizate, sute de inversiuni, adăugiri, ştergeri sau modificări, au alterat profund nu numai litera, dar în multe cazuri chiar şi spiritul textului original. Concluzia? Ori “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a greşit mult şi grav pe când vorbea, ori corectorii pucioşi şi-au permis o impardonabilă imixtiune în scrierile pe care, altminteri, ei le consideră “sacre”, crezându-se astfel mai deştepţi decât Dumnezeu.

[COLOR=blue]27. [/COLOR]Harul se măsoară cu gramul
[COLOR=blue]“ Dintr-[/COLOR][COLOR=fuchsia]un gram de har[/COLOR][COLOR=blue] se va înmulţi pentru un ceas” (28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]28. [/COLOR]Vom urca, am urcat, dar n-aţi urcat, şi o să urci
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vom urca[/COLOR][COLOR=blue] nu pământeşte, ci duhovniceşte. Nu fugiţi de ce v-am spus. Mereu [/COLOR][COLOR=fuchsia]am urcat[/COLOR][COLOR=blue], şi nu vi s-a părut greu, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu aţi urcat[/COLOR][COLOR=blue]. Vine vremea [/COLOR][COLOR=fuchsia]să urci[/COLOR][COLOR=blue]…”(28 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]29. [/COLOR]Vreme trece, vreme vine…
[COLOR=blue] a) [/COLOR]Domnul Iisus a trecut deja prin două vremi, şi mai urmează doar o vreme, un timp extrem de scurt, o clipită:[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos M-am coborât din cerul sfânt pe acest pământ şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]am trecut[/COLOR][COLOR=blue] prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două timpuri[/COLOR][COLOR=blue], prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]două vremi[/COLOR][COLOR=blue]. Odată am petrecut în trup şi aceasta cu greu am petrecut şi a doua oară am petrecut cu Duhul……Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai este un timp[/COLOR][COLOR=blue], şi ştiţi cât e? Cât ai deschide ochii şi i-ai închide…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR] O altă afirmaţie arată că mai urmează două vremi: mai întâi o vreme, după care vine o a doua, a Domnului Iisus.[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine a doua vreme, a Domnului Iisus[/COLOR][COLOR=blue], că vremea Sa se repetă.” (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR] În aceeaşi expunere ni se propune însă şi o pradigmă complet diferită: mai urmează trei vremi. Mai întâi sunt două vremi una după alta, şi abia după aceste două vremi vine a treia, a Domnului Iisus :[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue] “ Mai este [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue] şi încă [/COLOR][COLOR=fuchsia]o vreme[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]după aceste două vremi vine Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue], cu toată suflarea Sa, cu toată slava Sa. (25 august/7 septembrie 1975)[/COLOR]
Partea curioasă este că ultimele două fraze, după ce că sunt anapoda, căci se contrazic grosolan în ce priveşte numărul vremilor de pe urmă, apar în text exact una după alta!
Vorba poetului nepereche:
[COLOR=green]Vreme trece[/COLOR][COLOR=green], vreme vine…[/COLOR]
[COLOR=green]Toate-s vechi şi nouă toate…[/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VI-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]30. [/COLOR] Vremea lui Antihrist coexistă cu vremea lui Hristos
[COLOR=blue]“Sfinţiţi-vă voi, că sfinţii nu mai vin, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]e vremea lui antichrist[/COLOR][COLOR=blue]” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue] “ A venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. Nu este Noe, nu este Lot, ci Duhul lui Hristos. Pace vouă copiii Mei, amin.” (1 mai 1960)[/COLOR]

[COLOR=blue]31. [/COLOR]Hristos este[COLOR=blue] [/COLOR]trimis, a venit, o să vină, nu mai vine!
E trimis:
[COLOR=blue]“Poporul Meu, poporul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de Tatăl, ca să săvârşesc ultima profeţie care a mai rămas din vecie…” [/COLOR][COLOR=blue](4 ianuarie 1976)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
A venit:
[COLOR=blue]“ O, poporul Meu, încă odată Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit[/COLOR][COLOR=blue] din cerul sfânt să vă sprijinească. ” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]
O să vină:
[COLOR=blue]“ Este [/COLOR][COLOR=fuchsia]aproape să vină[/COLOR][COLOR=blue] Mirele, şi să nu vă găsească culcaţi[/COLOR][COLOR=blue]”(4 ianuarie 1976)[/COLOR]
Nu mai vine:
[COLOR=blue]“ Ascultă, poporul Meu, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu voi mai veni[/COLOR][COLOR=blue], că nu mai e vreme.” (4 ianuarie 1976)[/COLOR]
O adevărată performanţă, să poţi să aduni atâtea mesaje contradictorii în aceeaşi profeţie!

[COLOR=blue]32. [/COLOR]Un subiect incert şi tulburător
[COLOR=blue]“…Fiţi desăvârşiţi, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus[/COLOR][COLOR=blue] nu vă căsătoreşte pământeşte, că avem de luptat luptă crâncenă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a înşelat milioane de femei care să poarte rochiţă de mireasă[/COLOR][COLOR=blue]. Multe din ele au lăsat bărbaţii şi s-au unit cu alţii. Vai lor! (20 mai/2 iunie 1976)[/COLOR]
Cine a înşelat milioane de femei? Care este subiectul acestei propoziţii?

[COLOR=blue]33. [/COLOR]Dumnezeu când poate, când nu poate să facă înger din om
[COLOR=blue]“ Şi de aceea, dintr-un om [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai poate Dumnezeu să facă înger[/COLOR][COLOR=blue] al Său… … Sunteţi socotiţi să fiţi curaţi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sunteţi socotiţi să fiţi îngeri[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ. Sunteţi socotiţi să fiţi sfinţi pe pământ…”[/COLOR][COLOR=blue](26 noiembrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]34. [/COLOR]Hristos îl mustră pe Iuda că L-a vândut pe Duhul Sfânt, atunci şi acum
[COLOR=blue]“ Vai de tine, Iudo, nu cel care [/COLOR][COLOR=fuchsia]L-ai vândut atunci[/COLOR][COLOR=blue], ci cel care ai vândut astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]!” ([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]35. [/COLOR]Solomon a rămas singur în iad, ca bată ţăruşi
[COLOR=blue]“ …Că iată Solomon care [/COLOR][COLOR=fuchsia]rămăsese singur în iad[/COLOR][COLOR=blue], şi ce făcea? Că măsura şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]punea ţăruşi şi bătea[/COLOR][COLOR=blue], că se îngrozeau diavolii de ce face el şi ziceau că “prin înţelepciunea sa vrea să ne nimicească pe toţi”. ” (27 martie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]Femeile care nasc opt prunci odată fac o faptă de ruşine
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ruşinos lucru este azi pe pământ, ca o femeie să nască opt prunci.[/COLOR][COLOR=blue] A ajuns partea femeiască să se asemene cu partea dobitocească. La Dumnezeu nu se încape aceste fapte. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aceasta este de la duhul rău[/COLOR][COLOR=blue], ca să mărească turma pământească. Opriţi pofta că e [/COLOR][COLOR=fuchsia]diavolească[/COLOR][COLOR=blue]…”(23 iunie 1977)[/COLOR]
Nu se specifică aici esenţialul: dacă este vorba de opt prunci născuţi odată, sau pe rând. Se pare însă că este vorba de opt prunci născuţi odată, îndată ce se face comparaţie cu “partea dobitocească”, unde acest fenomen este firesc la anumite specii (dar nu la toate). În orice caz, nu intensitatea poftei trupeşti, sau numărul de raporturi intime dintre soţi, determină numărul de prunci care se vor naşte. Iar oamenii normali la cap întotdeauna s-au bucurat cînd au venit prunci pe lume. Iisus spunea:
[COLOR=#993300]“Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.”(Ioan, 16,21)[/COLOR]
Dimpotrivă, cei care nu aveau prunci erau consideraţi în vechime chiar blestemaţi de Dumnezeu. Iisus iubea copiii şi spunea: [COLOR=#993300]“Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.”[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=#993300](Matei 19, 14)[/COLOR].[COLOR=#993300] [/COLOR]Nu spunea că pruncii de la al şaptelea încolo sunt de la diavol. Cât priveşte pretenţia că “mărirea turmei pământeşti” este de la cel rău, ea este contrazisă de cuvintele Scripturii, venite dinspre Dumnezeu ca binecuvântare peste oameni:
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Creşteţi şi[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]vă înmulţiţi şi umpleţi pământul [/COLOR][COLOR=#993300]şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" “ (Fac. 1,28.)[/COLOR]
După potop, această binecuvântare asupra naşterii de fii a fost reeditată într-o formă şi mai concretă:
[COLOR=#993300]“Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Naşteţi[/COLOR][COLOR=#993300] [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul[/COLOR][COLOR=#993300] şi-l stăpâniţi!... " ” (Fac. 9,1)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]37. [/COLOR]Femeile care nasc şase prunci odată, i-au zămislit “mai rău decît câinii”
[COLOR=blue]“ Se laudă împăraţii că multe mame au născut câte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue]. Dar Eu zic: s-au născut [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase într-o zi[/COLOR][COLOR=blue] şi au murit o sută. Câştig nu va avea tată. Dar el nu vede paguba. Cine naşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]şase fii[/COLOR][COLOR=blue], nu sunt zămisliţi curat, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt zămisliţi mai rău decât câinii[/COLOR][COLOR=blue]. De aceea se bucură iadul…”(23 februarie 1978.) [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]38. [/COLOR]Femeile care nasc mai mult de cinci copii (dar mai puţin de unsprezece) nu sunt cu Dumnezeu
[COLOR=blue]“ …Femeia [/COLOR][COLOR=fuchsia]însărcinată care are cinci[/COLOR][COLOR=blue], şase [/COLOR][COLOR=fuchsia]până la zece copii[/COLOR][COLOR=blue], nu este cu Dumnezeu…”(17 ianuarie 1979) [/COLOR]

[COLOR=blue]39. [/COLOR]Unii sfinţi au trăit toată viaţa numai cu ceai gol, fără pâine
[COLOR=blue]“ S-a auzit din cer cum creştinii plâng de foame că nu le place mâncarea. Să ştiţi că medicamentul cel mai bun pentru această boală este postul, şi să vezi cum vei mânca. “Mă doare stomacul. Nu mănânc mâncare de aceasta”. Fă un ceai de floare şi vezi cum îţi trece stomacul. Daniele, sunt sfinţi în cer care au trăit [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai cu ceai de flori, şi nu cu pâine, ci gol[/COLOR][COLOR=blue]. Crezi?[/COLOR]
Nu ni se mai spune dacă Daniel (Dănciucă Gheorghe, supranumit şi “păstorul Mişu”) a crezut sau nu această aberaţie scoasă din imaginaţia bolnavă a Verginicăi. Probabil că da, la cât era el şi de exaltat pe atunci.
Ce este ciudat este faptul că “[COLOR=blue]s-a auzit din cer[/COLOR]”, şi nu de pe pământ, un fapt care se petrecea pe pământ. Doar dacă nu era ecoul, cel ce s-a auzit din cer. În fine, dacă exprimarea este totuşi corectă, nu putem decât să acceptăm că Verginica este cea care “[COLOR=blue]a auzit din cer[/COLOR]”, deci ea este şi cea care vorbeşte cu păstorul Daniel. Încă o dovadă că Verginica vorbeşte de la sine, şi nu “Domnul” prin ea, aşa cum pretinde.
Faptul că Verginica “aude din cer” nici măcar nu e singular. Ea mereu are impresia că aude din cer:
[COLOR=blue]“ Se aude [/COLOR][COLOR=fuchsia]din cer[/COLOR][COLOR=blue] că o parte din creştini stau la masă cu păgânii care mănâncă foc.”( 7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
Dar şi cerul aude ce se petrece pe pământ:
[COLOR=blue]“ Se aude [/COLOR][COLOR=fuchsia]la cer[/COLOR][COLOR=blue] când zice omul: prietene, dă-mi un foc şi prietenul îi dă bucuros foc.” ( 7 ianuarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]“Oastea Domnului” a dispărut, dar încă mai are duşmani de moarte
[COLOR=blue]“…A fost un popor credincios care se chema [/COLOR][COLOR=fuchsia]“Oastea Domnului”[/COLOR][COLOR=blue] şi cânta cântece duhovniceşti, până când a venit vremea şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a dispărut această turmă[/COLOR][COLOR=blue]. Şi astăzi, această lucrare a Mea duhovnicească, [/COLOR][COLOR=fuchsia]are duşmani de moarte[/COLOR][COLOR=blue], că mulţi au pierit împuşcaţi, mulţi au pierit nimiciţi. Şi dacă astăzi află că mai sunt undeva de aceştia, e pericol de moarte. Dar nu vă speriaţi…” (4 aprilie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue][COLOR=Blue]

[/COLOR][/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VII-a

[/COLOR][/COLOR] [COLOR=blue]41.[/COLOR] Creştinii pucioşi sunt îndoctrinaţi că mâncarea semenilor lor din lume este spurcată şi otrăvită
[COLOR=blue]“ Nu te duce la cel din lume, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]are masa spurcată[/COLOR][COLOR=blue] şi cum vei mânca la masa sa, vei băga [/COLOR][COLOR=fuchsia]otravă[/COLOR][COLOR=blue] în corpul tău, adică în corpul Meu…”[/COLOR][COLOR=blue](11/ 24 decembrie 1978.)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]“ Feriţi-vă dacă cineva, afară de turma aceasta, vă va chema la ospăţ,că [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-au pregătit să vă pună otravă în vin[/COLOR][COLOR=blue].”(17/30 ianuarie 1979)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu mânca mâncare [/COLOR][COLOR=fuchsia]care te spurcă[/COLOR][COLOR=blue], mâncare [/COLOR][COLOR=fuchsia]din mâna lumii[/COLOR][COLOR=blue]” (27 decembrie 1986)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]42. [/COLOR]“Lucrarea” de la Pucioasa n-a început în 1955, ci în 1932!
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]De la vârsta de nouă ani[/COLOR][COLOR=blue], acest trup [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl am de folosinţă[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru poporul[/COLOR][COLOR=blue] Domnului Iisus Hristos. Crezi? Purta o singură rochiţă şi în loc de cămăşuţă. Şi mânca mere pădureţe, dar era miere, nu mere…” (1 mai 1979)[/COLOR]
Deşi cu altă ocazie se pretinde că între 1932 şi 1955 a fost doar o perioadă de “pregătire”, cuvintele “[COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl am de folosinţă[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru popor…[/COLOR]” spun cu totul altceva. Înseşi “vedeniile” repetate din perioada copilăriei nu pot fi considerate exterioare “lucrării”, dacă aceasta există aşa cum se pretinde. Chiar Verginica “se scapă”, atunci când afirmă că relaţiile ei cu “poporul” sunt anterioare anului 1955:
[COLOR=blue]“… Nu mai e [/COLOR][COLOR=fuchsia]anul 1954[/COLOR][COLOR=blue]. O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai sunteţi de atunci[/COLOR][COLOR=blue], şi sunteţi de astăzi, când se uită moartea pe fereastră să numere pe cine să ia cu grămada. Duhovniceşte vorbesc.” (16 aprilie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]43. [/COLOR]Pregătirea Verginicăi pentru “lucrare” începe din 1932 sau din 1940?
Ambele variante sunt prezentate ca valabile, ceea ce este absurd. În primul caz, se pretinde că Verginica a început “pregătirea” de la vârsta de 9 ani. Deoarece în biografia ei se dă ca dată de naştere 27 mai 1923, însemnă că “pregătirea” ei a început în anul 1932:
[COLOR=blue] “ Vasul Meu când Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-a pregătit[/COLOR][COLOR=blue] pentru acest cuvânt, nu avea decât pe mămica sa lângă ea, şi era în situaţie grea şi Eu am venit în cuibul lor la o văduvă şi la o fiică curată. Şi cât avea fiica aceasta? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avea nouă ani[/COLOR][COLOR=blue]. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a mers aşa în această pregătire[/COLOR][COLOR=blue], până în anul 1955. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Până în anul 1955, numai am pregătit-o[/COLOR][COLOR=blue]. Dacă era o căldare să se vadă această pregătire, nu ar fi fost pe pământ frumoasă ca aceasta. Dar nu e căldare, ci e trup şi în trupul acesta sălăşluieşte Dumnezeu…” (21 iunie 1973)[/COLOR]
În al doilea caz se indică direct anul 1940:
[COLOR=blue]“ De când lucrez Eu cu cuvântul prin ea? Din anul 1955. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]de când o pregătesc Eu[/COLOR][COLOR=blue]? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Din anul 1940[/COLOR][COLOR=blue].” (23 iunie/6 iulie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]44.[/COLOR] Deşi este o mişcare sectară distinctă şi de sine stătătoare, NIP îşi caută ascendenţa în Oastea Domnului, cu scopul de a-şi legitima “ortodoxia”
La pag. 275, după subtitlul “[COLOR=blue]Trezindu-şi surioara, Sfânta Virginia o îndeamnă spre răspândirea scrisorii cereşti[/COLOR]” apare… o strofă din imnul Oastei Domnului:
[COLOR=blue]“…Slăvit să fie Domnul în cer şi pe pământ[/COLOR]
[COLOR=blue]De îngeri şi de oameni, căci El e Domnul sfânt.[/COLOR]
[COLOR=blue]Slăvit să fie Domnul, acum şi pân’la moarte[/COLOR]
[COLOR=blue]Aceasta e cântare, nu vorbele deşarte.[/COLOR]
[COLOR=blue]Lelica mea, trezeşte-te şi mă vezi, că am venit şi vin mereu, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai am mult de venit[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mai am un pic, mai am un pas[/COLOR][COLOR=blue]. Serveşte-mă, lelica mea, că mă serveşti în binele tău şi al poporului şi al tuturor celor care mă ascultă şi mă primesc.” (12/25 iunie 1982)[/COLOR]
În realitate, între Noul Ierusalim de la Pucioasa şi Oastea Domnului nu a existat şi nu este nici cea mai mică afinitate, ci un dispreţ făţiş, marcat de suficienţă şi de aroganţă. Doar atât că, o parte dintre aderenţii Noului Ierusalim care au fost încântaţi de învăţăturile pucioşilor şi apoi amăgiţi de ei, provin din Oastea Domnului, de unde au fost racolaţi.
Cuvintele “[COLOR=fuchsia]nu mai am mult de venit[/COLOR]” corespund probabil intenţiilor anului 1982. Atunci se dorea ca duhul Verginicăi doar să o legitimeze pe Maria ca succesoare validă, iar apoi să o lase “să păstorească” singură poporul. Între timp, intenţiile iniţiale s-au mai schimbat. Duhul Verginicăi a uitat promisiunea făcută de a se retrage şi a continuat să vină cu mesaje din cer, ba a mai chemat şi alte duhuri, care veneau acum în numele sfinţilor arhicunoscuţi: Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Sf. Ecaterina, Sf. Ilie, etc.etc. Aşadar, “Cuvântul lui Dumnezeu” nu mai e demult al lui Dumnezeu, ci al unei pleiade de spirite care vorbesc în numele Tatălui, al Fiului, al Maicii Domnului, al Verginicăi, al sfinţilor, al arhanghelilor, al îngerilor, până şi al decedaţilor ( cazul spiritului lui Simion Zidaru, care “a fost trimis” de mai multe ori cu cuvânt din cer, ca să-şi “mustre” părinţii pentru că nu mai vor să asculte de liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşiţă, este cel mai semnificativ)

[COLOR=blue]45.[/COLOR] Şi sugarii bolnavi ar trebui să ţină post negru, pentru a se vindeca!
[COLOR=blue]“ Păstraţi-vă, tată, sănătatea, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]bolnavi[/COLOR][COLOR=blue] sunt destui, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru aceştia[/COLOR][COLOR=blue], iată ce să faceţi: [/COLOR][COLOR=fuchsia]post negru[/COLOR][COLOR=blue], cea mai bună doctorie. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Sugarul de la piept, patru ore[/COLOR][COLOR=blue]. Copilul până la şapte ani, până la ora doisprezece, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cei sănătoşi[/COLOR][COLOR=blue] să ţină de seara până seara, de la ora şase până la ora optsprezece, lunea, miercurea şi vinerea. (7/20 septembrie 1973)[/COLOR]
Mesajul e simplu: postul negru este singurul remediu care îi curăţă pe toţi, de la sugar până la muribund (de toate bolile).
Singurul lucru neclar este cum ar trebui să postească cei bolnavi care au mai mult de şapte ani? Că în programul de mai sus au fost amestecaţi bolnavii (până la 7 ani) cu sănătoşii (peste 7 ani).
Ar mai fi o întrebare, legată de o posibilă greşeală de transcriere: îndată ce pentru cei sănătoşi se recomandă să postească de la ora şase la ora optsprezece, aceasta nu ar însemna “de dimineaţa până seara”? Cu toate acestea, în text apare exprimarea “de seara până seara”, ceea ce nu coincide cu intervalul orar propus.

[COLOR=blue]46.[/COLOR] Comuniştii au pus hingheri ca să prindă peştişorii
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Au pus comuniştii hingheri[/COLOR][COLOR=blue] să vă prindă pe cale, dar să nu vă temeţi, tată, şi când Domnul Iisus grăieşte: “[/COLOR][COLOR=fuchsia]Peştişori[/COLOR][COLOR=blue], pitiţi-vă!”[/COLOR][COLOR=blue], să vă pitiţi. Mai avem câteva zile şi se vor uita după noi când vom pleca dintre ei.” (12/25 iunie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]47.[/COLOR] Pământul geme şi suspină şi îl ia la întrebări pe Dumnezeu Ziditorul, care însă îl duce cu zăhărelul
Concepţiile despre pământ sunt foarte diferite la creştinii de la Noul Ierusalim. Unii cred că pământul este plat ca o tipsie, iar teoriile savante care pretind că pământul e rotund, sau lăudăroşeniile că omul a ajuns cu racheta de pe pământ pe lună, sunt nişte minciuni gogonate. Alţii cred că pământul este o uriaşă fiinţă, care respiră, gândeşte, vorbeşte, suferă şi se revoltă la dispreţul cu care este tratat de om: mai ales atunci când omul bate pământul cu opincile lui murdare la hora din sat. Şi când se revoltă, îl ia la întrebări chiar şi pe Cel care l-a zidit:
[COLOR=blue] “…Pământul este zidirea lui Dumnezeu; geme şi nu mai are pace şi astâmpăr: “ O, Doamne, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ascultă[/COLOR][COLOR=blue]-mi o întrebare îndurerată: [/COLOR][COLOR=fuchsia]mă vezi[/COLOR][COLOR=blue] cum sunt şi ce e pe mine? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mult mai zăboveşti?[/COLOR][COLOR=blue] Cum mă mai poţi răbda în starea în care sunt? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Grăbeşte[/COLOR][COLOR=blue], Doamne, mai curând şi ascultă-mi rugămintea. Vezi în ce freamăt mare sunt. Curăţeşte-mă pe placul Tău. Fă-mă curat, să mai simt piciorul Tău pe mine. Doamne, sunt zidirea Ta; [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mă lăsa[/COLOR][COLOR=blue], nu mai pot răbda!”(24 februarie/9 martie 1990)[/COLOR]

Mesaje contradictorii şi exagerări
 

[COLOR=purple]27. Misterele Pucioasei (XXIII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XII :[/COLOR] Mesaje contradictorii şi exagerări [COLOR=blue]) [COLOR=Blue]Partea a VIII-a

[/COLOR][/COLOR] Se vede treaba însă că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” ori este nepăsător, ori nu aude, ori este nemilos cu bietul pământ, care pur şi simplu s-a rugat degeaba, pentru că cel la care s-a rugat nu a luat nici cea mai neînsemnată măsură de îndreptare a stării de fapt: poluarea este în continuă creştere, încălzirea globală este anunţată ca o ameninţare din ce în ce mai probabilă, iar omul e din ce în ce mai nepăsător cu sine şi cu pământul pe care stă. Totuşi, îi promite pământului că va ţine cont de ruga sa:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pământule, în curând se va împlini şi voia ta şi a Mea[/COLOR][COLOR=blue], dar am şi Eu, Dumnezeu, ceva de împlinit. Trebuie să-Mi pregătesc o mânuşiţă dintre cei ce Mă vor, să-i am moştenitori ai tăi după ce te voi curăţa.” (24 februarie/9 martie 1990)[/COLOR]
Adică, un fel de a duce pământul cu zăhărelul. Bietul pământ, toţi îşi bat joc de el! Deşi i s-a promis că va fi rezolvat “[COLOR=fuchsia]în curând[/COLOR]”, au trecut de atunci aproape douăzeci de ani, şi nimic!

[COLOR=blue]48.[/COLOR] “[COLOR=blue]Întreieşte întreita[/COLOR]”[COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR], sau “[COLOR=blue]întregeşte întregita[/COLOR]”[COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR]?

În foamea lor după clişee senzaţionale, pline de “profunzime filozofică”, liderii pucioşi au ajuns să se încurce în propriile lor inovaţii şi invenţii. Bunăoară, în anii ’90 ei lansează formula contorsionată “[COLOR=blue]Duhul Sfânt întreieşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]”. Iată câteva exemple:
[COLOR=blue]“ Duhul Sfânt este Dumnezeul Cel Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi, […]”. (28-10-1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] de mântuire a Duhului Sfânt, Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi”. (26-12-1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Dumnezeul Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreieşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Sfintei Treimi,[…]”. (05-08-1991)[/COLOR]
La un moment dat, liderii pucioşi s-au gândit să încerce o versiune care ieşea complet din tiparele gândirii procustiene experimentată până atunci pe această temă la Noul Ierusalim :
[COLOR=blue]“[…] Treimea Cea Dumnezeiască Îşi [/COLOR][COLOR=fuchsia]desăvârşeşte întreita [/COLOR][COLOR=blue]Sa[/COLOR][COLOR=fuchsia] lucrare[/COLOR][COLOR=blue], […]”. (05-10-1991)[/COLOR]
În acest caz, s-ar părea că Sfânta [COLOR=blue]Treime Cea Dumnezeiască[/COLOR] a găsit cu cale că e mai simplu şi mai comod să renunţe definitiv lacontribuţia de până acum a Duhului Sfânt, şi să Se gospodărească singură întru ale [COLOR=fuchsia]Desăvârşirii Întreitei[/COLOR] [COLOR=blue]Sale[/COLOR] [COLOR=fuchsia]Lucrări[/COLOR] [COLOR=blue]Dumnezeieşti[/COLOR]. Numai că experimentul n-a ţinut mult; dovadă că pe [COLOR=blue]29-10-1991[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]se revenea fără emoţii la formula anterioară, cosmetizată însă la nivel semantic. Probabil că liderii pucioşi au realizat cât de nefericită este juxtapunerea “[COLOR=fuchsia]întreieşte întreita” [/COLOR]şi s-au gândit[COLOR=fuchsia] să experimenteze două noi [/COLOR]variante: “[COLOR=blue]Duhul Sfânt întregeşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Duhul Sfânt desăvârşeşte întreita lucrare a Preasfintei Treimi[/COLOR]”. Iată şi pentru aceste variante câteva exemple:
[COLOR=blue] “ Dumnezeul Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte[/COLOR][COLOR=blue] în vremea aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti, […]”. (29 -10-1991)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] Duhului Sfânt, Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]desăvârşeşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti, […]”. (04-12-1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Duhul Sfânt [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte[/COLOR][COLOR=blue] în vremea aceasta lucrarea [/COLOR][COLOR=fuchsia]cea întreită[/COLOR][COLOR=blue] a Preasfintei Treimi, […]” (14/27 februarie 1992) [/COLOR]
[COLOR=blue]“[…] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea[/COLOR][COLOR=blue] Duhului Sfânt al Sfintei Treimi, Care [/COLOR][COLOR=red]a venit[/COLOR][COLOR=blue] să [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregească întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti”. (28-08-1993)[/COLOR]
Ultima[COLOR=blue] [/COLOR]“găselniţă”, fiind cea mai complexă, pare (!?) a fi şi cea mai gândită pe toate feţele: Duhul Sfânt, nu numai că dă o mână de ajutor cu lucrarea Lui la lucrarea Treimii, ci face un efort special ca[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=red]să vină[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]la Sfânta Treime şi să i-o întregească! După ce[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=red]vine[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Duhul şi adaugă[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Lui la întreita[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii, putem vorbi deci de o împătrită[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR]. Şi, întrucât întreita[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii este ideală, deci[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]întreagă, [/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]ne vedem puşi în faţa unei noi paradigme: prin ultima variantă se[COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte întregita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]a Treimii Dumnezeieşti!
Dar pentru că pentru pucioşi întregirea nu aduce desăvârşire, şi nici desăvârşirea, întregire, atunci s-a găsit şi soluţia, după principiul “o mână spală pe alta”:
[COLOR=blue]“ […] Duhul Sfânt este Dumnezeul care [/COLOR][COLOR=fuchsia]întregeşte şi desăvârşeşte întreita lucrare[/COLOR][COLOR=blue] a Treimii Dumnezeieşti”(18 /31 octombrie 1991)[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
Şi pentru că pucioşii par să îndrăgească teribil maxima “Uite popa!… nu e popa!” la ei, [COLOR=blue]Duhul Sfânt este Dumnezeul care face [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea [/COLOR]dar şi[COLOR=fuchsia] [/COLOR][COLOR=blue]Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=blue] întru Duhul Sfânt [/COLOR]:
[COLOR=blue]“[…] căci nu este crezut Dumnezeu, Cel Care [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=blue] întru Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeieşti.” (21 noiembrie / 4 decembrie 1991)[/COLOR]
Pe deasupra, mai vine şi Biblia cu completările ei: Cei care [COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR] din Treimea cea Dumnezeiască sunt nu numai Duhul, ci şi Tatăl, şi Fiul:
[COLOR=#993300]“ Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrează[/COLOR][COLOR=#993300]; şi Eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrez[/COLOR][COLOR=#993300].” (Ioan 5,17)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )


[COLOR=blue]1.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se prooroceşte o moarte violentă
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă de o boală cronică, pe care a dus-o până la vârsta a treia (57 de ani).

[COLOR=blue]2.[/COLOR] “Sfintei” Virginia i se prooroceşte o moarte imediată
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea şi iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai este mult[/COLOR][COLOR=blue] şi o voi ridica de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
A murit însă 21 de ani mai târziu (în 1980).

[COLOR=blue]3. [/COLOR]“Sfintei” Virginia i se prooroceşte ridicarea suferinţei din trup
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Această suferinţă[/COLOR][COLOR=blue] care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va înceta[/COLOR][COLOR=blue] când va sta furtuna………” (23 aprilie 1966)[/COLOR]
În cei paisprezece ani ce au urmat până la moartea Virginiei, această proorocie mincinoasă nu s-a mai împlinit: nici “furtuna” n-a încetat, nici suferinţa nu s-ameliorat; ba dimpotrivă, suferinţa ei s-a agravat şi i-a grăbit moartea. De altfel, într-o aserţiune anterioară, “Domnul” de la Pucioasa mărturisea adevărul, şi anume că nu are de gând s-o vindece, dintr-un calcul sadic, foarte precis:
[COLOR=blue]“…Când se va lua de pe pământ acest trup, în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aş putea[/COLOR][COLOR=fuchsia]să-l vindec[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar îl ţin[/COLOR][COLOR=blue] mărturie pentru călăi…”(21 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]“Sfânta” Virginia nu este “prooroc”
[COLOR=blue]“Dar la voi, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu prooroci au venit[/COLOR][COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul a venit[/COLOR][COLOR=blue] să vă grăiască prin Duhul Sfânt” (1/14 ianuarie 1966)[/COLOR]
Prin consecinţă, “sfânta” Virginia nu este “prooroc”, deoarece se spune că la Pucioasa n-au venit prooroci, ci “[COLOR=fuchsia]Însuşi Domnul a venit[/COLOR]”.

[COLOR=blue]5. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “prooroc”, dar nu e preţuită ca un prooroc
[COLOR=blue]“Trupul acesta, ştiţi cine este şi de unde l-am luat; ştiţi că l-am sculat dintr-o boală grea… ...Nu este preţuită nici de fini, nici de naşi, căci este scris în lege: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Proorocul[/COLOR][COLOR=blue], în patria sa, nu este preţuit. [/COLOR][COLOR=blue]Nici creştinii nu-l preţuiesc, pentru că nu-l cunosc, că este ascuns, este ascunsă taina. Amin.” (27 octombrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Sfânta” Virginia este “trâmbiţa a şasea” din Apocalipsa
[COLOR=blue]“…Fiilor, înainte Israel a trecut prin apă, dar acum ce vom face când vom trece prin foc? Căci aceasta prin care vă vestesc este [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trâmbiţa a şasea[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue]” (28 octombrie 1962)[/COLOR]

[COLOR=blue]7. [/COLOR]“Sfânta” Virginia “va trâmbiţa” întreaga Apocalipsă
[COLOR=blue]“Pe Verginica am pregătit-o pentru ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]să trâmbiţeze întreaga Apocalipsă[/COLOR][COLOR=blue] pentru pregătirea judecăţii de apoi şi pentru pregătirea creştinilor din vremurile din urmă şi de acum…”[/COLOR][COLOR=blue] (septembrie 1968 )[/COLOR]
Virginia Tudorache a murit în anul 1980, fără a reuşi să “trâmbiţeze” întreaga Apocalipsă, aşa cum îi fusese proorocit. Următorii doi ani, între 1980 şi 1982, “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” a tăcut, parcă descumpănit de trecerea în nefiinţă a “Trâmbiţei” sale. Dar, în 1982 a început să “trâmbiţeze” Maria (zisă şi “lelica”, soră a Virginiei), mesajele Apocalipsei pe care le primea ea de la Verginica, din împărăţia morţilor. Din anul 1990 a început să “trâmbiţeze” Apocalipsa încă o creştină, Mihaela, mai întâi în paralel şi la concurenţă cu Maria, apoi (reuşind s-o aducă la tăcere pe “lelica” prin câteva mesaje persuasive), a “trâmbiţat” singură, din 1994 încoace. Convinsă de noua realitate, adică de superioritatea de stil şi de personalitate a Mihaelei, lelica Maria a renunţat să mai “trâmbiţeze” Apocalipsa şi n-a mai “trâmbiţat”-o din 1994 până în 1998, când şi-a dat şi ea obştescul sfârşit, fiind îngropată alături de sora sa,Verginica.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi: fie omorâtă de oameni, fie mutată la cer. Ea nu va muri, chiar dacă va dispărea fizic
[COLOR=blue]a) [/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi omorâtă de oameni:
[COLOR=blue]“Pe vasul Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mi-l va omorî[/COLOR][COLOR=blue], dar am să vorbesc prin copaci, prin pietre…”[/COLOR] [COLOR=blue](2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]b)[/COLOR]“Sfânta” Virginia va fi ridicată de Domnul de pe pământ la cer (încă în viaţă fiind, ca Enoh şi ca Ilie?):
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea şi iată, nu mai este mult şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o voi ridica[/COLOR][COLOR=blue] de pe pământ” (2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]c)[/COLOR]“Sfânta” Virginia (zisă şi “mama Gigi”) va “dispărea”; ea nu va muri, chiar dacă oamenii vor avea această impresie:
[COLOR=blue]“ O, ce veţi zice când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] vasul Meu dintre voi? Veţi zice că a murit cum zicea poprul Israel de Moise. Nu a murit Moise, ci plânge de stricăciunea poporului de acum.” (16 noiembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Nu că e verişoara, nu că e nepoata sau Gigica, sau mamaia. A fost şi este între voi şi va veni vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]va dispărea[/COLOR][COLOR=blue] din faţa voastră” (7 august 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]d) [/COLOR]“Sfânta” Virginia, chiar dacă va “adormi” cu trupul, va fi pururi vie, căci în veci nu va muri:
[COLOR=blue]“Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei adormi[/COLOR][COLOR=blue], tu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pururi vie vei fi[/COLOR][COLOR=blue]. Va muri cine va fi să moară, dar tu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în veci nu vei muri[/COLOR][COLOR=blue].” (6/19 ianuarie 1968.)[/COLOR]
Această zicere seamănă pe de o parte cu promisiunea făcută Evei de către şarpe: [COLOR=green]“Nu, nu veţi muri!”[/COLOR] ( v. [COLOR=#993300]Facerea, 3,4[/COLOR]), iar pe de alta, cu proorociile antagonice ale Pythiei, pe care ea le făcea împăraţilor care mergeau la război:[COLOR=green]“Te vei duce;[/COLOR][COLOR=green]te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red];[/COLOR][COLOR=green] nu vei muri!”; [/COLOR](valabilă dacă învingeau) şi[COLOR=green] “Te vei duce; te vei întoarce[/COLOR][COLOR=red]?[/COLOR][COLOR=green] nu[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=green] vei muri!”[/COLOR](valabilă în cazul în care erau învinşi). Doisprezece ani mai târziu, Virginia Tudorache a fost înmormântată în cimitirul satului, cu toate asigurările primite că [COLOR=fuchsia]în veci nu va muri[/COLOR]. Biblia consemnează însă şi cazuri despre oameni care cu adevărat au fost plăcuţi la Dumnezeu, şi de aceea ei n-au mai gustat amărăciunea morţii, ci au fost mutaţi cu trupul la cer (Enoh, Ilie).
[COLOR=blue]e) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia (viu, sau mort? proorocia nu precizează) va fi ridicat de pe pământ la cer:
[COLOR=blue]“…Când [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lua de pe pământ[/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. Aş putea să-l vindec, dar îl ţin mărturie pentru călăi” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
Deocamdată, această minune nu s-a întâmplat nici cât era vie, nici după ce a murit. La pomenirea de şapte ani, cei care au desfăcut mormântul şi au intrat în groapă au mărturisit că trupul Virginiei încă era în pământ. După aceea, ei au betonat bine mormântul, ca să fie siguri că nu va dispărea de acolo.
[COLOR=blue]f) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia nu va intra în mormânt:
[COLOR=blue]“…Eu, Dumnezeu, nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], Eu sunt care vorbesc cu tine şi tu nu vezi că Eu sunt mereu lângă tine. Plânge [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue] şi acum când se va despărţi de Mine se va mâhni şi nu sunt cuvinte care să-i aline durerile… [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup[/COLOR][COLOR=blue] care Mă folosesc de el pentru voi, e o scară, ca scara lui Iacov, ruptă din scara lui Iacov. Nu o fi ruptă din aceea? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Trupul acesta nu va intra în mormânt[/COLOR][COLOR=blue] şi cu el vei întâmpina pe Domnul şi vei întâmpina miile de morţi ieşind din groapă şi vei vedea pe mama şi pe tatăl tău…” (20 ianuarie 1973)[/COLOR]

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a II-a.

[/COLOR] Întrucât Virginia Tudorache s-a mutat la cele veşnice în anul 1980, trebuia corectată şi această inadvertenţă a proorociei din anul 1973. Pentru aceasta, în ediţia din anul 2006 au fost intercalate câteva fraze în plus, dintre care ultima este esenţială, deoarece schimbă proprietarul “trupului acesta care nu va intra în mormânt”, din “[COLOR=blue]Verginica”[/COLOR], în “[COLOR=blue]multe făpturi”[/COLOR]; în acelaşi timp se schimbă inclusiv partenerul de dialog: din Verginica ( căreia i se adresa cu cuvintele[COLOR=blue] “Eu sunt care vorbesc cu tine”)[/COLOR], în “copilaşii Domnului”( cărora li se adresează cu cuvintele [COLOR=blue]“Copilaşii Mei”[/COLOR]):
[COLOR=blue]“…. Nu o fi ruptă din aceea? [/COLOR][COLOR=red]Fiilor, fiţi atenţi… …Copilaşii Mei, vor fi multe făpturi care vor întâmpina pe Domnul.[/COLOR][COLOR=fuchsia] Trupul acesta nu va intra în mormânt[/COLOR][COLOR=blue] şi cu el vei întâmpina pe Domnul şi vei întâmpina miile de morţi ieşind din groapă şi vei vedea pe mama şi pe tatăl tău…” (20 ianuarie 1073)[/COLOR]
[COLOR=blue]g) [/COLOR]Trupul “Sfintei” Virginia se va dezintegra instantaneu într-un abur uşor, care se va înălţa la cer:
[COLOR=blue]“ Nu acest trup care îl aveţi în pat şi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]într-o clipă[/COLOR][COLOR=blue] se va schimba şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca un abur se va preface[/COLOR][COLOR=blue] şi se va urca până la Dumnezeu unde este chemat.” (7 august 1978.)[/COLOR]
Măcar această proorocie ar putea fi confirmată ca o proorocie mincinoasă de către toţi cei care au petrect-o pe Verginica pe ultimul ei drum, spre cimitirul satului ( dacă ar mai fi măcar un singur om cinstit şi sincer printre ei). Verginica nu s-a transformat în abur, nici nu s-a ridicat la cer, ci a fost îngropată creştineşte alături de strămoşii ei. După 7 ani creştinii pucioşi au dezgropat-o de curiozitate, şi era tot acolo. Abureala aceasta cu ridicarea ei la cer sub formă gazoasă n-a neliniştit pe nimeni, se pare, îndată ce creştinii pucioşi continuă să considere cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” ca fiind Adevărul întrupat ( adică, Hristos întrupat într-o Carte, acum, la sfârşitul veacurilor) şi nu o însăilare de gogomănii, patetisme ieftine şi minciuni.

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Suferinţa “Sfintei” Virginia, deşi este nedreaptă, intenţionat nu îi este ridicată
[COLOR=blue]a) [/COLOR]La început se afirmă că“Sfânta” Virginia suferă pentru nedreptăţile altora:
[COLOR=blue]“Spune, Verginico, [/COLOR][COLOR=fuchsia]suferinţa ta[/COLOR][COLOR=blue] pe care o porţi, că este foarte mare şi foarte grea, dar să ştie toată turma Mea de oi că suferinţa ta ţi-ai dobândit-o [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin neascultarea lor[/COLOR][COLOR=blue], prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]neîmplinirea lor[/COLOR][COLOR=blue] şi prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]neiubirea lor faţă de Domnul [/COLOR][COLOR=blue]şi prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]plecarea[/COLOR][COLOR=blue] feţei lor faţă de [/COLOR][COLOR=fuchsia]alţi profeţi[/COLOR][COLOR=blue]” (19/23 martie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]b)[/COLOR]“Sfânta” Virginia ar putea fi vindecată de către Dumnezeu, dar El nu doreşte să facă aceasta:
[COLOR=blue]“…Când se va lua de pe pământ acest trup, în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Aş putea[/COLOR][COLOR=blue] să-l vindec, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar [/COLOR][COLOR=blue]îl ţin mărturie pentru călăi…” (21 aprilie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]” Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]putere am s-o vindec Eu[/COLOR][COLOR=blue], dar s-o vindece poporul care o chinuieşte...” (22 octombrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]c) [/COLOR]Totuşi, Domnul promite că suferinţa ei va înceta:
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Această suferinţă[/COLOR][COLOR=blue] care este pusă pe această piatră în care Domnul a scris poveţe, [/COLOR][COLOR=fuchsia]va înceta[/COLOR][COLOR=blue] când va sta furtuna………” (23 aprilie 1966)[/COLOR]
Fie că furtuna n-a stat, fie că promisiunea s-a uitat, cert este că această profeţie nu s-a mai împlinit până la moartea Virginiei (paisprezece ani mai târziu).

[COLOR=blue]d) [/COLOR]Dumnezeul de la Pucioasa recunoaşte, într-un exces de sinceritate, că el este cel care i-a dat suferinţă Virginiei, doar pentru plăcerea Sa:
[COLOR=blue]“Unde să mai transport vasul Meu, că nu mai poate ţine durerea? Că [/COLOR][COLOR=fuchsia]i-am dat suferinţă, căci aşa Mi-a plăcut[/COLOR][COLOR=blue] să fie ca Mine………[/COLOR][COLOR=blue]” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
Dumnezeu nu Se poate bucura de suferinţa omului. Aceasta este un accident nedorit, şi nici n-ar trebui să mai existe, îndată ce suferinţa pe cruce a Fiului este deplin mântuitoare, exprimând o suficienţă incontestabilă. Este o diferenţă esenţială între sfinţii autentici ai calendarului ortodox şi “sfânta Virginia”. Sfinţii au acceptat conştient suferinţa, iar uneori chiar şi-au dorit-o. Dar aceasta venea de la oamenii care erau împotrivitori credinţei creştine, nu de la Dumnezeu. Nici un sfânt nu s-a pomenit peste noapte “bătut de Dumnezeu”, iar sfinţenia este condiţionată tocmai de caracterul conştient şi deliberat al acceptării unei suferinţe nedrepte, venită de la ceilalţi oameni. Dumnezeu Îşi manifesta adesea mila faţă de martirii Lui, îndulcindu-le suferinţele provocate de oameni. Virginia a primit în cursul vieţii o suferinţă nemeritată, dar în nici un caz de la Dumnezeu, ci din altă parte. Toată suferinţa şi nedreptăţile de pe pământ nu vin de la Dumnezeu, ci de la diavol. Să ne amintim cum a fost cu suferinţa lui Iov: ea venea prin uneltirile diavolului, nu venea de la Dumnezeu. Dumnezeu doar a îngăduit-o, pentru că ea dezvăluia un învăţământ moralizator pentru omenire. În final, Domnul a compensat cu măsură cerească suferinţele lui Iov. Virginia a murit în adâncă suferinţă şi relativă sărăcie, iar rezultatele concrete ale “jertfei” sale au fost nesemnificative. Într-o majoritate covârşitoare, cei care o urmau în cursul vieţii s-au risipit iar unii au căzut în necredinţă deplină. După ei s-au ridicat alţii, care au reconstruit pe aceeaşi temelie şubredă, zidurile prăbuşite ale învăţăturii ce se dovedise falimentară.
[COLOR=blue]e) [/COLOR] Cu prima ocazie însă, Dumnezeul de la Pucioasa se acoperă prin minciună, pretinzând iarăşi că nu el este autorul suferinţei Verginicăi, ci “poporul prin greşelile lui” şi “farmecele” făcute de “vrăjitoarea care s-a ataşat de templu”:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Toată suferinţa[/COLOR][COLOR=blue] vasului Meu e [/COLOR][COLOR=fuchsia]din [/COLOR][COLOR=fuchsia]greşeala poporului[/COLOR][COLOR=blue] şi mai e şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]din farmece[/COLOR][COLOR=blue]. Vrăjitoarea care s-a alăturat lângă templu, e plătită să distrugă trâmbiţa Mea, ca prin farmecele ei să nimicească pe Verginica…” (4 decembrie 1975)[/COLOR]
Această minciună se repetă după mai puţin de trei ani, în formă calificată. Acum “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” nu numai că nu mai recunoaşte că el este cel care i-a dat suferinţa, ci pretinde că el era cel care o vindeca. Vinovat rămâne poporul cel neascultător:
[COLOR=blue]“…Când Domnul Iisus a ales acest caval, a vorbit mult, dar acum s-a rărit pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]neascultarea poporului[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin lucrarea Mea, se vindeca[/COLOR][COLOR=blue] trâmbiţa Mea, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit[/COLOR][COLOR=blue].” (25-26 mai 1978.)[/COLOR]
Cinci luni mai târziu,“Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” acuză iarăşi “neascultarea poporului”, şi din nou nu mai vrea s-o vindece pe Verginica. Deşi ştie bine că “poporul” este un incapabil, o trimite cu cinism pe Verginica la “popor”, ca să o vindece “poporul”:
[COLOR=blue]” E greu, e greu, tată. Asta e suferinţa vasului Meu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]neascultarea poporului[/COLOR][COLOR=blue]. Asta e, tată: [/COLOR][COLOR=fuchsia]neascultarea poporului întru toate[/COLOR][COLOR=blue]. Fiule, putere am s-o vindec Eu, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-o vindece poporul care o chinuieşte[/COLOR][COLOR=blue]...” (9/22 octombrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]“Sfânta” Virginia nu se comportă neînfricat, ca o sfântă, ci ca un om terorizat de tirania necruţătoare a demonilor
[COLOR=blue]“… Fiule, ia pune mâna pe vasul Meu să vezi cum tremură de frica scorpiei…Anunţă Gheboienii că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunţă Bucureştiul că un capăt de scorpie e în drumul lor. Anunţă Măneştii că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunţă Pietrarii că un capăt de la scorpie e în drumul lor. Anunţă Proviţa, la fel, anunţă Călăraşii şi toate împrejurimile… (20 februarie 1974)[/COLOR]
Demonul, numit aici “scorpie”, o terorizează şi o pândeşte la fiecare drum de seară, supunând-o unor angoase terifiante, care o fac să se scuture din tot corpul. Fenomenul s-a repetat şi cu sora sa Maria, care tresărea adesea, fiind mişcată adânc de anumite senzaţii extracorporale, şi se repetă şi în zilele noastre cu Mihaela Tărcuţă. Cei care o cunosc îndeaproape spun că Mihaela doarme foarte puţin, şi niciodată singură în cameră, deoarece este terorizată sistematic de coşmaruri înspăimântătoare.

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a III-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11. [/COLOR]Contestatarii “Sfintei” Virginia sunt chemaţi la ordine
[COLOR=blue]“Să chemi pe cei care nu vor să ia aminte la lucrarea Mea. Să-l chemi pe Ionică de la Viişoara, care a spus că s-a înecat un şarpe în izvor. Să-l chemi pe Nicolae Albulescu, care a postit trei zile pentru mine ca să i se descopere unde este adevărul. Va veni, şi când va vedea atâta profeţie, se va mira.” (27 februarie/12 martie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]12. [/COLOR]“Proorocie” despre Nicolae Stoica, soţul Virginiei, care se va întoarce la domiciliul conjugal pe care-l părăsise şi va îmbrăţişa din nou credinţa de la Pucioasa
[COLOR=blue]“…diavolul a cucerit pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue] şi în toate formele vrea să vă dea pierzării. Să fie tot timpul cineva din poporul meu cu voi. Să nu fiţi singuri, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în curând îi va sosi veacul acestei [/COLOR][COLOR=fuchsia]boli grele[/COLOR][COLOR=blue], pe care o are [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue], dobândită de la tot soiul de diavoli”. (10/23 august 1972)[/COLOR]
Acest “în curând” s-a dovedit a fi o iluzie deşartă. Nicolae nu s-a mai vindecat niciodată de această “boală grea”: necredinţa în “minunile” de la Pucioasa. Înainte de a pleca, este posibil ca el să se fi putut convinge mai uşor şi mai temeinic de adevăr, aşa cum el l-a perceput, căci o fi văzut şi mai multe decât vedeau alţii. Şi e posibil, deoarece el era cel mai aproape de “vasul lui Dumnezeu”.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]“Proorocie” despre Verginica şi despre “vindecarea” (întoarcerea la credinţa de la Pucioasa) lui Nicolae Stoica
[COLOR=blue]“…Israele tată, am sădit în mijlocul tău un pom, ca să mănânci poame [/COLOR](*1)[COLOR=blue] din el. Îngrijeşte-l,[/COLOR] (*2)[COLOR=blue] că nu ţi-l îngrijeşte nimeni! Israele tată, acest pom pe care ţi l-am sădit ţie în faţă, a fost, este şi va fi până în ceasul în care voi veni[/COLOR] (*3)[COLOR=blue] . Rămurica pomului acesta [/COLOR](*4)[COLOR=blue] va mărturisi în faţa Mea tot ce ai făcut tu pentru îngrijirea acestui cuvânt. Israele tată şi lângă acest pom am mai adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]un om[/COLOR](*5)[COLOR=blue] şi pe acest om l-au biruit vânturile[/COLOR] (*6)[COLOR=blue] . Şi omul de lângă pom, astăzi e rănit din tălpi şi până în creştet şi nu e doctor [/COLOR](*7)[COLOR=blue] să îl panseze… Şi când va veni un altul, de-al Domnului, acela se va milostivi şi îl va lua pe seama sa şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl va trata spre vindecarea sa[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR](*8)[COLOR=blue]” (14 februarie 1974)[/COLOR]
Note explicative:
(*1) Pomul este Verginica (Virginia Tudorache) iar poamele sunt “cuvintele din cer” (adică, vorbirea ei în stare de catalepsie)

(*2) Poporul creştin de la Pucioasa este îndemnat să o susţină spiritual, material şi financiar pe Verginica, mai ales că ea nu avea nici un alt venit.

(*3) N-a fost să fie aşa. Venirea Domnului este încă aşteptată cu dor la Pucioasa de unii creştini mai habotnici, care nu se mulţumesc cu sloganurile călăuzelor lor, care spun că “Domnul a venit deja în Cuvânt”. Dar “pomul” din această proorocie s-a uscat de mult, căci Verginica se odihneşte cu trupul încă din anul 1980 în cimitirul satului Glodeni-Vale de lângă Pucioasa.

(*4) Există o altă “glăsuire din cer” care formulează expresia: “voi vorbi prin rămurele”:
[COLOR=blue]“Aşa a spus Domnul prin ea cu trei luni înainte să treacă spre cer: Israele, popor iubit de Dumnezeu, iată, rostesc ridicarea vasului Meu din mijlocul tău, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]voi vorbi prin rămurele[/COLOR][COLOR=blue], voi vorbi până la sfârşit” (Ediţia 1995, pag.15, col.1-2)[/COLOR]
“Vasul” este Verginica, iar expresia “voi vorbi prin rămurele” o certifică pe Maria, sora Verginicăi, ca fiind “rămurica” prin care “va vorbi Domnul” după “ridicarea” (moartea) Verginicăi. Pare plauzibil ca Maria să fie desemnată ca martor şi învăţăcel pentru “lucrările” sorei sale Verginica, deşi adepţii pretind că Maria nu participa de fel la ele, ceea ce e greu de crezut. Maria este din aceea şi tulpină (Andreiana, mama lor) şi însăşi alegerea ei ca urmaşă şi continuatoare a Verginicăi o arată pe Maria ca fiind strâns legată de acest “fenomen”, purtătoare a aceluiaşi “spirit profetic”.

(*5) [COLOR=fuchsia]Nicolae Stoica[/COLOR], deşi cu 15 ani mai tânăr decât Virginia Tudorache, a fost amăgit ca să se căsătorească cu Virginia, ca să creeze o “sfântă familie”, prin similitudine cu gestul sfântului Iosif, ocrotitorul Fecioarei Maria. După ce şi-a dat seama cum stau lucrurile, Nicolae a dezertat de la obligaţiile familiale.

(*6) Nicolae Stoica a părăsit-o pe Verginica şi a plecat în lumea largă, renunţând la minciună şi căutându-şi o soţie adevărată, nu de formă. Curând s-a recăsătorit cu altă femeie, a făcut copii cu ea, şi trăieşte şi astăzi fără prea mare grijă sau complexe faţă de trecutul abandonat.

(*7) Adică Nicolae a abandonat credinţa sectară de la Pucioasa, fără şanse de a fi readus de cineva înapoi la jugul de care el tocmai a fugit.

(*8) Proorocie neîmplinită. Nimeni nu l-a mai putut întoarce pe Nicolae Stoica de pe calea pe care a ales-o şi pe care merge şi astăzi.

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Cine n-o iubeşte pe Verginica, de-ar fi el şi prooroc, este expulzat din cer
[COLOR=blue]“Ioan de la Vladimireşti va fi cu Noi, dar Veronica nu, pentru că urăşte vasul Meu...” (21 aprilie 1974)[/COLOR]
Este vorba aici de Veronica Barbu, considerată a fi “ a patra trâmbiţă apocaliptică ” ( [COLOR=blue]părintele Nicodim: [/COLOR][COLOR=blue]Quo vadis, Ecclesia?, pag.430, Editura Ro-Emaus, 2006[/COLOR]) dar care se vede a fi un merit insuficient pentru a ajunge în împărăţia cerurilor.
De aici se subînţelege că numai Veronica o urăşte pe Verginica, iar preotul Ioan Iovan nu, îndată ce despre el se spune că “[COLOR=blue]va fi cu Noi[/COLOR]”. Este aceasta o proorocie adevărată? NU, este o proorocie falsă. Ioan nu “va putea fi cu Ei” îndată ce şi el o urăşte pe Verginica, şi pentru aceasta li s-a luat darul profeţiei la amândoi:
[COLOR=blue]“ Dacă eram cu trupul, cel mai credincios al Meu M-ar fi răstignit. Mă refer la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ioan [/COLOR][COLOR=blue]şi la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR][COLOR=blue] de la Vladimireşti, [/COLOR][COLOR=fuchsia]care urăsc pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue]. Averea lor e în mâna lui Dumnezeu. Aceasta este pentru încăpăţânarea poporului de la Vladimireşti. Copiii Mei, [/COLOR][COLOR=fuchsia]li s-a luat acest dar[/COLOR][COLOR=blue], pentru că nu au fost vrednici.” (4 decembrie 1975)[/COLOR]
După doar două luni se revine la acuzaţia cea dintâi: numai Veronica o urăşte pe Verginica, iar Ioan nu, şi de aceea lui i se păstrează harul:
[COLOR=blue]“ La mănăstirea Vladimireşti Ioan a vorbit şi cei ce l-au ascultat, l-au arestat şi l-au schingiuit şi astăzi este fără de adăpost… ...Gradul şi harul [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]i s-au luat[/COLOR][COLOR=blue]. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR][COLOR=blue], care [/COLOR][COLOR=fuchsia]este duşmană pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue] şi poartă această duşmănie pentru profeţie, s-a scris în cer. Să ştiţi că profeţia de astăzi nu este profeţia lui Veronica, că pe a ei a mâncat-o pisica……Şi atunci mult se va jeli Veronica, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a duşmănit pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue]…”(11 februarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Mănăstirea Vladimireşti, Domnul Iisus se luptă ca să o dezrobească de fiinţele stricate care sunt în ea, şi să se descuie. Dar pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica urăşte de moarte pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue], Domnul Iisus a prelungit, că Veronica, lucrarea Mea o urăşte. Lucrarea Mea a lucrat şi prin ea şi nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte. Şi nu surorile, ci monahiile…”(23 februarie 1976)[/COLOR]
Aici se spune că între trâmbiţele apocaliptice (a patra şi a şasea) a apărut o ură de moarte, pentru că Veronica ar fi pizmuit proorocia Veginicăi, în timp ce proorocia ei ar fi fost furată sau (textual) “luată” de monahiile de la Vladimireşti (aceasta ar fi explicaţia tainei că “[COLOR=blue]profeţia lui Veronica[/COLOR] …[COLOR=blue]a mâncat-o pisica[/COLOR]”). Proorocia este însă un dar de la Dumnezeu, aşa încât ea nu poate fi furată de către oameni.

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a IV-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]15.[/COLOR] Verginica nu este numai trâmbiţă, ci şi telefonul Domnului Iisus Hristos
În principiu, Verginica este considerată sistematic a fi “trâmbiţa lui Dumnezeu”, prin care sunt sculaţi “din morţi” păcătoşii lumii acesteia. La nevoie însă, Verginica poate lua şi alte însărcinări, mai pragmatice. De pildă, poate fi… telefon!
Iată un exemplu. Într-o “lucrare” care se aseamănă mai degrabă cu o şedinţă de spiritism, spiritul lui Mihail (un tânăr asasinat recent într-o cârciumă) este chemat să vorbească la “telefon” cu mama sa. “Telefonul” nu este altceva decât trupul Verginicăi, aflat în stare de somn cataleptic, dar şi în plină “lucrare de cuvânt” :
[COLOR=blue]“Mihaile, adu-l pe Mihail la [/COLOR][COLOR=fuchsia]telefonul [/COLOR][COLOR=blue]Domnului Iisus Hristos să vorbească cu familia, cu mama. Adu-l, Mihaile.” (29 iunie/12 iulie 1974)[/COLOR]
Motiv în plus ca Verginica să fie iubită de către credincioşi:
[COLOR=blue]“Mamă, să fii credincioasă, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]iubeşte telefonul[/COLOR][COLOR=blue] şi pe Domnul Iisus Hristos şi iubeşte tot lucrul Său…” (29 iunie/12 iulie 1974)[/COLOR]
Alteori, trupul Veginicăi este asemuit cu un bucium, nu cu o trâmbiţă:
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un lut de pământ; cum ai avea tu un [/COLOR][COLOR=fuchsia]bucium[/COLOR][COLOR=blue], aşa şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]trupul acesta[/COLOR][COLOR=blue].” (14/27 martie 2006)[/COLOR]
Alteori este numită coardă, alteori unealtă:
[COLOR=blue]“ Dar Dumnezeu numai o singură [/COLOR][COLOR=fuchsia]coardă[/COLOR][COLOR=blue] şi o singură [/COLOR][COLOR=fuchsia]unealtă[/COLOR][COLOR=blue] are.” (14/27 martie 2006)[/COLOR]
Alteori, trupul ei e denumit “oglindă sfântă”:
[COLOR=blue] “ E o fiinţă omenească şi nepreţuită şi îndurerată prin care Dumnezeu îşi face lucrul Său. E trup. E fiica lui Adriana care era urâtă şi prostuţă şi nebăgată în seamă de lume, ca să dea de ruşine pe cei de neam mare. Vino creştine la prostuţa Mea! Vino la Mine creştine, că e bine, e foarte bine! Căci prin prostuţa aceasta[/COLOR][COLOR=blue]e[/COLOR][COLOR=fuchsia] oglinda sfântă[/COLOR][COLOR=blue] şi tot prin ea te uiţi în împărăţia Mea[/COLOR][COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=blue]” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Alteori, “trâmbiţa” se metamorfozează în “caval”, apoi iarăşi în “trâmbiţă”:
[COLOR=blue]“…Când Domnul Iisus a ales acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]caval[/COLOR][COLOR=blue], a vorbit mult, dar acum s-a rărit pentru neascultarea poporului. Prin lucrarea Mea, se vindeca [/COLOR][COLOR=fuchsia]trâmbiţa[/COLOR][COLOR=blue] Mea, dar prin lucrarea ta s-a îmbolnăvit.”(25-26 mai 1978.)[/COLOR]
Alteori, se spune că înainte de a deveni “caval”, “trâmbiţa” a fost…”magnetofon!!” Liderilor pucioşi se pare însă că nu prea le-a plăcut această postură, prea emancipată pentru o săteancă simplă, aşa că au şters-o şi au înlocuit-o tot cu cea de “caval”:
[COLOR=blue] “Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]magnetofon[/COLOR][COLOR=blue] şi cânt cu el pe pământ[/COLOR][COLOR=red]…[/COLOR][COLOR=blue]”([/COLOR] Ediţia 1995: [COLOR=blue]25 ianuarie 1966[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
[COLOR=blue]“Nu este om pe pământ ca să nu ştie aceste cuvinte, dar am găsit acest [/COLOR][COLOR=fuchsia]caval [/COLOR][COLOR=blue]şi cânt cu el pe pământ[/COLOR][COLOR=red].[/COLOR][COLOR=blue]”([/COLOR] Ediţia 2006: [COLOR=red]12/[/COLOR][COLOR=blue]25 ianuarie 1966[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Poate cea mai insolită şi incredibilă postură a Verginicăi este cea de …”scrumieră”!!! Pe aceasta, liderii pucioşi n-au mai şters-o:
[COLOR=blue]“…Rugaţi-vă ziua şi noaptea ca să mai fie această [/COLOR][COLOR=fuchsia]scrumieră[/COLOR][COLOR=blue], ca să mai fie. Nu o mai tulburaţi, şi ce vă spune, ascultaţi. Dacă cineva ar avea suferinţa sa, nu ar putea purta. Din tălpi şi până în creştet e o Dunăre de apă, din cauza poporului care nu vrea să facă voia Mea.” (16/29 aprilie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Verginica se revanşează
[COLOR=blue]“E o fiinţă omenească şi nepreţuită şi îndurerată[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] prin care Dumnezeu [/COLOR][COLOR=red]Î[/COLOR][COLOR=blue]şi face lucrul Său. E trup[/COLOR][COLOR=red], e[/COLOR][COLOR=blue] fiica lui A[/COLOR][COLOR=red]n[/COLOR][COLOR=blue]dr[/COLOR][COLOR=red]e[/COLOR][COLOR=blue]iana[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] care era urâtă şi prostuţă şi nebăgată în seamă de lume, [/COLOR][COLOR=red]şi e[/COLOR][COLOR=blue] ca să[/COLOR][COLOR=red]-i[/COLOR][COLOR=blue] dea de ruşine pe cei de neam mare. Vino[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] creştine[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] la prostuţa Mea! Vino la Mine[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] creştine, că e bine, e foarte bine[/COLOR][COLOR=red], c[/COLOR][COLOR=blue]ăci prin [/COLOR][COLOR=fuchsia]prostuţa aceasta e oglinda sfântă[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] şi tot prin ea te uiţi în împărăţia Mea[/COLOR][COLOR=red].[/COLOR][COLOR=blue]” ([/COLOR]Ediţia 2006: [COLOR=blue]25 decembrie 1974/7 ianuarie 1975[/COLOR][COLOR=blue])[/COLOR]
Construindu-şi în 1955 statutul de “[COLOR=blue]proorociţă[/COLOR]” şi totodată “misiunea” de a sluji ca “[COLOR=blue]trâmbiţă a lui Dumnezeu[/COLOR]”, Virginia Tudorache găsea soluţia stingerii unui vechi complex de inferioritate, care data din copilărie, perioada celor mai mari frustrări, lipsuri şi umilinţe din partea celor avuţi şi aroganţi, denumiţi aici “de neam mare”. Este totodată soluţia unei răzbunări elegante pe cei care pe vremea aceea se credeau plini de sine, şi de aceea au batjocorit-o, făcând-o urâtă şi prostuţă, sau pur şi simplu au desconsiderat-o, nebăgând-o în seamă.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]“Sfânta” Virginia va face călătorii misionare peste mări şi ţări
Ieşirea la propovăduire în toată lumea a fost de la început un vis frumos:
[COLOR=blue]“…Fiilor, vine vreme frumoasă şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom merge din ţară în ţară[/COLOR][COLOR=blue] şi vom trece peste plaiuri cu steaguri în mână şi vom cânta aşa: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui” (15 noiembrie 1965)[/COLOR]
Dar nici Verginica, nici adepţii Noului Ierusalim nu au reuşit să iasă cu steaguri la propovăduire în oraşele şi satele din propria lor ţară, darămite în ţări străine. Exceptând câteva ieşiri ocazionale pe uliţele satului, sau nişte reprezentaţii locale (la Pucioasa şi la Târgovişte) cu caracter artistic, numite de ei “Festivaluri” (la care în cele din urmă au renunţat, din lipsă de audienţă pe măsura aşteptărilor lor), ei nu au reuşit să-şi facă o propagandă în aer liber pe măsura intenţiilor.
Dar Verginica a continuat să-şi făurească vise de misionarism planetar:
[COLOR=blue] “Vine vremea că trupul acesta [/COLOR][COLOR=fuchsia]va fi mânuit de toţi[/COLOR][COLOR=blue], ca să vorbească cu Mine. Va fi purtat în văzduh [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu avioane[/COLOR][COLOR=blue], va fi purtat [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trenul[/COLOR][COLOR=blue] şi veţi zice: “Unde e trâmbiţa Domnului?” Şi va dori poporul acesta să o vadă, şi va zice că a murit. Şi nu a murit, e în viaţă. De ce? Că e scris că va părăsi locurile unde a stat, şi nu va mai fi”. (22 iulie/4 august 1973)[/COLOR]
Toate aceste vise s-au năruit după şapte ani, neîmplinite, atunci când Virginia a murit şi a fost îngropată în cimitirul satului. Verginica n-a mai apucat să se plimbe cu avionul, aşa cum visa, dar, după spusele unor adepţi, a fost “ridicată cu trupul la ceruri”, după cum se şi proorocise:
[COLOR=blue]“…dar mâna Tatălui a fost cu ea şi iată, nu mai este mult şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]o voi ridica[/COLOR][COLOR=blue] de pe pământ”(2 iulie 1959)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Când [/COLOR][COLOR=fuchsia]se va lua de pe pământ [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest trup[/COLOR][COLOR=blue], în faţa judecăţii se vor desfăşura toate. ”(21 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]“Sfânta” Virginia confundă pe duhul rău cu “Dumnezeu”
[COLOR=blue]“… Crezi că vasul Meu a luat două palme de la duhul rău, la rugăciune? Dar ea nu a văzut din spate şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a zis că e de la Domnul[/COLOR][COLOR=blue] şi că a mustrat-o.” ( 19 februarie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]19. [/COLOR]Cine se supără pe “Sfânta” Virginia, pe “Dumnezeu” se supără
[COLOR=blue]“… Cine se supără pe vasul Meu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Mine se supără[/COLOR][COLOR=blue]” (6 iulie 1975)[/COLOR]
Dimpotrivă, cine cinsteşte trupul Verginicăi, pe “Domnul” îl cinsteşte:
[COLOR=blue]“ Cine socoteşte aceste cuvinte, cuvintele lui Dumnezeu şi cine cinsteşte acest trup, pe Domnul îl cinsteşte” (7 august 1978.)[/COLOR]

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a V-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]20. [/COLOR]“Proorocie” despre Verginica: ea va fi ultimul prooroc
[COLOR=blue]“ Poporul Meu, de acum înainte [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va mai fi trimis nici un profet şi nici un prooroc[/COLOR][COLOR=blue] ca să mai profeţească sau să mai proorocească.” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
Deşi cuvintele “prooroc” şi “profet” sunt sinonime, de aici rezultă că la Pucioasa se face o oarecare distincţie între semnificaţia lor. În orice caz, această “profeţie” sau “proorocie” s-a dovedit a fi falsă, îndată ce după Verginica au urmat la “proorocie” pe rând Maria, Mihaela şi Nicuşor.
Proorocia nu este singulară; o regăsim repetată şi sub altă formă:
[COLOR=blue]“ Când acest trup se va lua la cer, asemănătoare cu această lucrare [/COLOR][COLOR=fuchsia]alta nu va mai fi.[/COLOR][COLOR=blue] ” (23 aprilie /6 mai 1977)[/COLOR]
Dimpotrivă, perfect asemănătoare a fost lucrarea Mariei, sora lui Verginica. După Maria a urmat lucrarea Mihaelei, care se aseamănă şi ea cu cea a Verginicăi, în special la mesaj, dar mai puţin (aproape deloc), la formă, care este substanţial evoluată.

[COLOR=blue]21. [/COLOR]“Proorocie” despre Verginica: la moartea ei vor veni la priveghere pelerini din ţări îndepărtate
[COLOR=blue]“ În curând nu veţi mai vedea trupul acesta şi-l veţi plânge cu amar şi-l veţi striga cu numele care l-a avut. Căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor veni din ţările îndepărtate[/COLOR][COLOR=blue], şi îngerii vor privi şi o vor mângâia şi o vor lua din casa sa.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]

Visul Verginicăi a fost să călătorească şi să propovăduiască prin ţări îndepărtate. Dacă n-a reuşit, ea se mângâie cu gândul că la moartea sa vor veni să o petreacă pe ultimul drum oaspeţi din ţări îndepărtate. Dar nici acest vis nu i s-a împlinit.

[COLOR=blue]22. [/COLOR]“Proorocie” despre Verginica: după moartea ei va veni Domnul Iisus şi va urma Nunta
[COLOR=blue]“ Că Domnul Iisus va veni curând şi va îmbrăca pe mireasa Sa şi va pleca în depărtare, unde este scris. Dacă trâmbiţa va înceta din suflarea sa, să ştii că şi Domnul e la uşa ta, şi după ea va urma Nunta. Să nu zici: Aoleu ce să fac eu, că a luat Dumnezeu trâmbiţa Sa? Ci să zici că Dumnezeu a venit şi şi-a luat trâmbiţa Sa. Şi să ştiţi că toate sunt pregătite pentru sfârşit.” ( 7 septembrie 1976) [/COLOR]
Toate profeţiile de mai sus, legate strâns de moartea Verginicăi, s-au dovedit a fi minciuni. [COLOR=blue]Dumnezeu a venit şi şi-a luat trâmbiţa Sa[/COLOR], căci în anul 1980, luna decembrie, ziua 14, [COLOR=blue]trâmbiţa a încetat din suflarea sa[/COLOR]. Dar [COLOR=blue]Nunta[/COLOR] [COLOR=red]n-[/COLOR]a mai [COLOR=blue]urmat[/COLOR]. [COLOR=blue]Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=red]nu [/COLOR][COLOR=blue]a [/COLOR]mai[COLOR=blue] venit, [/COLOR][COLOR=red]nu[/COLOR][COLOR=blue] Şi-a [/COLOR]mai [COLOR=blue]îmbrăcat mireasa Sa şi [/COLOR][COLOR=red]n-[/COLOR][COLOR=blue]a mai plecat [/COLOR]cu ea [COLOR=blue] în depărtare, unde este scris. [/COLOR]Sunt de atunci aproape 28 de ani şi cei de la Pucioasa încă mai aşteaptă să se împlinească aceste “iminente proorocii”. Nimic nu prevestea această amânare sine die a promisiunilor făcute, îndată ce se pretindea că “[COLOR=blue]toate sunt pregătite pentru sfârşit[/COLOR]”. Doar dacă nu cumva şi aceste asigurări erau mincinoase. Dar mulţi dintre cei amăgiţi n-au mai putut să reziste poverii anilor şi murit între timp, sătui de aşteptare.

[COLOR=blue]23. [/COLOR]Cine n-o ascultă pe “Sfânta” Virginia, pe “Dumnezeu” nu-l ascultă
[COLOR=blue]“ Şi respectaţi-o cu ascultare sfântă, că nu ei nu-i faceţi ascultare, ci Mie nu-mi faceţi ascultare.” (7 august 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]24. [/COLOR]Verginica este atinsă şi de “spionită”
O obsesie curentă la Verginica, una care nu-i mai dă pace, este teama că este spionată de propriii săi simpatizanţi, sau de persoane infiltrate, care ar putea folosi magnetofoane ascunse pe sub haine, care să fie ulterior folosite ca dovezi incriminatoare. Nici măcar copiii nu sunt scoşi de sub bănuială:
[COLOR=blue]“… Şi fiţi atenţi că şi elevii din şcoli au [/COLOR][COLOR=fuchsia]aparate[/COLOR][COLOR=blue] şi se duc unde sunt oameni strânşi, mai cu seamă unde aud de credinţă…” (25 iunie 1979)[/COLOR]
Uneori, obsesia capătă dimensiuni paranoice, fiind mai degrabă potrivită pentru o intrigă de roman poliţist:
[COLOR=blue]“ …Aveţi grijă, tată, că au ioeşit [/COLOR][COLOR=fuchsia]magnetofoane electrice[/COLOR][COLOR=blue] care se pun şi la telefoane şi la televizoare, ca să aude şi să cumpere ce vorbiţi voi în casă…” (6 decembrie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]25.[/COLOR] Popoarele vor veni la sfânta Virginia pentru învăţătură şi pentru încreştinare
[COLOR=blue]“Să scrii despre toate câte am profeţit de la început şi până în clipa de[/COLOR][COLOR=blue]azi, căci ei au uitat ce le-a spus Domnul acum zece ani. Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor veni popoare[/COLOR][COLOR=blue] nemâncate şi nebăute [/COLOR][COLOR=fuchsia]la uşa ta şi vor bate în uşă [/COLOR][COLOR=blue]ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.” (17/30 aprilie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Şi veţi vedea intrând pe porţile casei acestea regi din toate părţile pământului călări pe cai şi cu slugile lor şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mulţime de popoare[/COLOR][COLOR=blue] vor intra fără frică, nu pe furiş cum intraţi voi astăzi. Şi aceşti regi şi această mulţime va cina la masa Mea şi nimeni nu va îndrăzni să mai facă rău şi toţi cei de au îndrăznit să facă rău casei acesteia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor îngenunchia la poalele acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue] şi vor cere milă de la Dumnezeu” (7 ianuarie 1966)[/COLOR]
Mâncarea şi băutura trebuie înţelese aici în chip duhovnicesc, ca fiind noua învăţătură, “cea prin sfânta Virginia”. Ziua postului trebuie înţeleasă ca fiind o vreme de mare prigoană asupra creştinilor, când ei nu vor mai putea fi păstoriţi şi învăţaţi de către episcopi şi preoţi. “Sfânta” Virginia urma să devină un predicator providenţial pentru întreaga lume, creştină şi necreştină. Din păcate, moartea ei a lăsat acest vis neîmplinit. Preoţii şi episcopii au continuat să predice în biserici, nestingheriţi de nimeni, iar la uşa casei ei, la “Templul” de la Pucioasa, n-a mai bătut nimeni: nici poporul român, nici alte popoare de aiurea.
Trebuie precizat că învăţătura “cea prin sfânta Virginia” este totuşi citită azi ca atare, drept “o nouă Evanghelie”, dar numai în cercuri restrânse ale “credincioşilor Noului Ierusalim”, selectate mereu dintre aceleaşi persoane, şi care nu depăşesc niciodată câteva zeci.
[COLOR=blue]“…Copii, mult nu mai stăm aici, şi ne vom muta în altă casă şi vor veni din ţări îndepărtate, şi când vor vedea hrana voastră (cu carne, n.r.) se vor sminti” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Virginia s-a mutat, într-adevăr, dintr-o casă într-alta, până a ajuns la un domiciliu stabil, în care stă şi astăzi, dar “cei din ţări îndepărtate” n-au mai venit, aşa că n-a mai avut cine să se smintească.

[COLOR=blue][/COLOR][COLOR=purple]
[/COLOR]

“Sfânta” Virginia
 

[COLOR=purple]36.Misterele Pucioasei (XXXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap. XXI :[/COLOR] “Sfânta” Virginia[COLOR=blue]) - Partea a VI-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]26.[/COLOR] “Sfânta” Virginia va învia în curând cu trupul
[COLOR=blue]“…Copilaşii Mei, să vă spun ceva: acest duh, peste puţină vreme se va întrupa iar. Trupul e acum în mormânt aşa cum l-aţi pus. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Va veni în curând vremea ca duhul să se întrupeze iar în trupul care l-a purtat[/COLOR][COLOR=blue] şi va face Domnul minuni mari în ochii tuturor…” [/COLOR][COLOR=blue](2 octombrie 1986)[/COLOR]
Data învierii este din ce în ce mai bine conturată. Ea va avea loc probabil odată cu dezvelirea mormântului şi a trupului, la 7 ani de la deces (adică, la 14 decembrie 1987):
[COLOR=blue]“…Vrea duhul cel călit prin moarte să aibă tot poporul le dezvelirea trupului. Plânge şi priveşte cu dragoste la tot poporul. Trupuşorul e aşa cum e el, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]când o intra duhul în el[/COLOR][COLOR=blue], va străluci şi trupul ca şi sufletul.” (29 noiembrie/12 decembrie 1987)[/COLOR]
Se ştie că această ocazie a fost ratată: la dezgroparea care a avut loc la 7 ani de la deces, n-a mai avut loc nici o înviere.
Au trecut deja 22 de ani, dar trupul Verginicăi zace pe mai departe sub lespedea de ciment din cimitirul din Glodeni Vale.

[COLOR=blue]27.[/COLOR] “Sfânta” Virginia o concurează serios în supravenerare pe Maica Domnului
Despre Maica Domnului se ştie că L-a purtat pe Domnul prunc în pântece nouă luni, apoi L-a născut şi s-a îngrijit ca o mamă bună de creşterea Lui. Ei bine, pucioşii pretind că Verginica L-a purtat pe Domnul în trupul ei 25 de ani!! Ba mai mult, ea I-a fost “[COLOR=fuchsia]biserică sfinţită de Dumnezeu[/COLOR]”, în care Domnul “[COLOR=fuchsia]a locuit şi s-a jertfit cu cuvântul Său[/COLOR]” deci I-a fost şi “[COLOR=fuchsia]altar de jertfă[/COLOR]” (expresie pe care creştinii o aveau consacrată doar pentru Sfânta Cruce pe care Domnul a fost răstignit). Din această perspectivă cel puţin, Verginica a fost mai importantă decât Maica Domnului şi egală în slujire cu Sfânta Cruce:
[COLOR=blue]“ Trebuia să se împlinească aceasta, căci era făgăduit de Domnul prin semnul vindecării înăuntrului meu, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]eu am fost biserică sfinţită de Dumnezeu, în care a locuit Mielul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi-a vorbit cu acest popor, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]a făcut Domnul din mine un altar de jertfă în care a locuit şi s-a jertfit cu cuvântul Său[/COLOR][COLOR=blue] şi-a împărţit cuvântul Său vouă. Aşa este scris de Domnul Iisus Hristos în Carte: omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ieşit din gura lui Dumnezeu. N-a mai avut fiilor nimeni, în toate veacurile n-a mai avut ce-aţi avut voi. ” (2 iunie 1991)[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]27 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Citat din postarea #532:
[COLOR=blue]12. [/COLOR][COLOR=#00CCFF]“Proorocie” despre Nicolae Stoica, soţul Virginiei, care se va întoarce la domiciliul conjugal pe care-l părăsise şi va îmbrăţişa din nou credinţa de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=#00CCFF]
[/COLOR][COLOR=blue]“…diavolul a cucerit pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue] şi în toate formele vrea să vă dea pierzării. Să fie tot timpul cineva din poporul meu cu voi. Să nu fiţi singuri, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în curând îi va sosi veacul acestei boli grele[/COLOR][COLOR=blue], pe care o are [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nicolae[/COLOR][COLOR=blue], dobândită de la tot soiul de diavoli”. (10/23 august 1972)[/COLOR]
[COLOR=#00CCFF]Acest “în curând” s-a dovedit a fi o iluzie deşartă. Nicolae nu s-a mai vindecat niciodată de această “boală grea”: necredinţa în “minunile” de la Pucioasa. Înainte de a pleca, este posibil ca el să se fi putut convinge mai uşor şi mai temeinic de adevăr, aşa cum el l-a perceput, căci o fi văzut şi mai multe decât vedeau alţii. Şi e posibil, deoarece el era cel mai aproape de “vasul lui Dumnezeu”.[/COLOR]
Ultimele ştiri sosite de la Pucioasa anunţă că soţul legitim al Verginicăi, pe nume Nicolae Stoica, şi-a dat şi el, recent, obştescul sfârşit. Paradoxal este că liderii pucioşi nu se aşteptau la asta, îndată ce, nu cu mult timp în urmă, au reuşit să-l aducă şi pe el la o adunare obştească, prilej cu care l-au curtat îndelung, sperând ca “rătăcitorul” să se întoarcă definitiv şi să se reintegreze în sectă. Bineînţeles că Nicolae Stoica, venit la adunare poate numai din curiozitate, le-a dat cu flit şi s-a întors la cea de-a doua lui soţie, “[COLOR=fuchsia]cea care l-a robit pe el sub satana[/COLOR]”. Şi mai paradoxal este că acum, după moartea lui, nu se mai ţine cont de loc de faptul că a trădat “lucrarea”, că a fost un beţivan şi un curvar (păcate de care era acuzat încă de pe vremea când o însoţea pe Verginica) şi că a întors spatele liderilor pucioşi, atunci când ei i-au oferit cu generozitate ultima şansă de reintegrare în obştea pucioasă. Dimpotrivă, liderii pucioşi şi-au propus ca, după moartea lui Nicolae, să lucreze prin “cei trei preoţi unşi”, timp de 40 de zile, rugăciuni reparatorii “[COLOR=fuchsia] pentru calea cea bună spre cer a acestui sufleţel[/COLOR] “, către [COLOR=fuchsia]locul cel din cer[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]care îi este pregătit de prima lui soţie, Verginica.
Transcriem din penultimul “Cuvânt al lui Dumnezeu” pasajele care dezvăluie această stare de lucruri:
[COLOR=blue]“ Şi acum, trâmbiţa Mea Verginica se pregăteşte pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]locul cel din cer[/COLOR][COLOR=blue] al însoţitorului ei dat ei de Mine la începutul acestei lucrări şi apoi răpit de lângă ea de lucrarea satanei. Ea a venit acum şi l-a luat ca să-l dezrobească de sub satana, care-l ţinea legat, căci altfel acesta nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana. Voi, cei trei slujitori ai jertfelnicului cel de foc din grădiniţa cuvântului Meu de azi, numiţi de acum numele acestui fiu cu rugăciune pe masă timp de patruzeci de zile în patruzeci de sfinte liturghii pentru el, aşa cum Eu i-am învăţat pe ai Mei să lucreze pentru cei ce pleacă nepregătiţi din trup. Eu, Domnul, vă voi povăţui pe voi îndeaproape şi vom birui [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru calea cea bună spre cer a acestui sufleţel[/COLOR][COLOR=blue], căci satana e tare supărat acum, când i s-a stricat biruinţa lui prin care Mi-a ţinut acest fiu în lanţurile lui prin cea care l-a smuls pe el demult, demult din braţul Meu de Păstor. Pace vouă, fiilor! [/COLOR][COLOR=red]V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui[/COLOR][COLOR=blue], voi, şi nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]cea care l-a robit pe el sub satana[/COLOR][COLOR=blue], căci altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin. [/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Veghează, tată, pentru biruinţa Mea şi a ta! Fii credincios şi învaţă tot mai mult să ştii să Mă primeşti când vin cu veşti la tine, căci cel ce nu Mă primeşte, acela nu Mă cunoaşte, fiindcă aşa vrea el. [/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Eu sunt Păstorul Cel bun, Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Păstorul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin. [/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]


De unde se vede că locul lui Nicolae Stoica fusese predestinat, indiferent de păcatele lui, pentru simplul motiv de rudenie prin alianţă cu Verginica:
[COLOR=red]“V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui…”[/COLOR]
[COLOR=red] [/COLOR]
[COLOR=red] [/COLOR]Se mai vede de asemenea că numai rugăciunile (parastasele) pucioşilor sunt bune, iar cele făcute de cea de-a doua soţie a lui Nicolae nu sunt primite:

[COLOR=red]“…V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui[/COLOR][COLOR=blue], voi, şi nu [/COLOR][COLOR=fuchsia]cea care l-a robit pe el sub satana[/COLOR][COLOR=blue],…”[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Asta doar de formă, pentru că lucrurile erau, oricum, aranjate dinainte de Verginica:

[COLOR=blue]“Şi acum, trâmbiţa Mea Verginica se pregăteşte pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]locul cel din cer[/COLOR][COLOR=blue] al însoţitorului ei dat ei de Mine la începutul acestei lucrări şi apoi răpit de lângă ea de lucrarea satanei.”[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Concluzia? Dacă mori pe neaşteptate, nu strică să ai nişte rubedenii sus-puse, adică unele care au deja trecere mare la Cer, pentru că sub protecţia fustelor lor, ai şanse să te mântuieşti şi tu fără prea mare bătaie de cap.

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor .

[/COLOR] [COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“Ai să zici: “Amăgitorule, de ce m-ai amăgit?””[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 9 septembrie 1973)


La redactarea ediţiei din anul 2006, zeci de vedenii fabuloase, consemnate cu meticulozitate în caietele “păstorilor”, n-au mai văzut lumina tiparului, pentru că actualii lideri au cântărit exact efectele catastrofale pe care le-ar fi avut ele asupra credibilităţii întregii cărţi. Totuşi, le-a mai scăpat cîte ceva.

[COLOR=blue]1. [/COLOR]Vedenie cu îngeraşi şi cu Ierusalimul care e robit
[COLOR=blue]“…Se desfăşoară o aţă de la cer până la pământ, dar nu e aţă, şi e un fulger de la răsărit până la cer. Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]un îngeraş[/COLOR][COLOR=blue] şade cu un picior pe mare şi cu celălalt pe uscat şi e gata să dea drumul. Iată se ridică şi spune să nu pună pecetea…[/COLOR]
[COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Patru îngeraşi[/COLOR][COLOR=blue] sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată se ridică copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa, iată îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela ca în cer va birui…[/COLOR]
[COLOR=blue]…O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ierusalimul care e robit[/COLOR][COLOR=blue]. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te că ai căzut sub sabie… Fraţilor, nu vă pregătesc pentru un jug străin, că nu are împărtăşire lumina cu întunericul… (15 mai 1957)[/COLOR]

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Vedenie cu michiduţi şi peştişori
[COLOR=blue]“Omul vrea să fie lăudat, aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici copii, nu doriţi să fiţi înălţaţi acum pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe şi în bărcuţe sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]michiduţi[/COLOR][COLOR=blue] şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată mai sus este o bărcuţă şi în bărcuţă o proorociţă şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz şi în timpul călătoriei, barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede şi în marginea apei, doi pomi mari asemănători la frunze şi acele frunze luminează apa aceasta limpede şi în apă sunt mii şi mii de [/COLOR][COLOR=fuchsia]peştişori[/COLOR][COLOR=blue] care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: mai este mult? Şi iată şi un drum şi pe drum trece un car cu doi cai albi cu capetele de foc şi în car sunt doi oameni, credeţi? Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit, peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi-i întreabă: Mai este mult? Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă mai este mult Doamne până se va împlini? Iată la stînga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe că cetatea e păzită de ostaşi şi de 12 îngeri care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi că vă dau acestea ca să le înţelegeţi. Iată patru îngeraşi care au în mână patru Evanghelii şi toate fac numai una. Şi iese pe poartă Împăratul şi e plin de sânge Împăratul şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: a Domnului este împărăţia. Nu vă pot spune toate deschis. Fiilor, acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu el armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, numai împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa, ce sunt peştişorii, ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie, peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi. Iată ce zice Tatăl. Lasă Fiule cartea pământească şi ia cartea cerească. Vai de voi pământ şi mare că Domnul vrea să vă nimicească. Fiilor, dacă aţi avea dragoste cum voiesc Eu, aţi zbura prin văzduh………..(9 iunie 1958)[/COLOR]

[COLOR=blue]3. [/COLOR]Vedenie cu Fiul şi cu Tatăl ceresc
[COLOR=blue]“…Am auzit glasul lui Dumnezeu strigând şi grăind către mine: Verginico, scoală-te din aşternutul tău, căci Eu îţi voi da ţie de lucru. Eu am zis: Doamne, ce îmi trebuieşte, cu ce mă pot folosi de lucrul pe care mi-l dăruieşti? Dar glasul îmi răspunde: Verginico, pregăteşte un caiet şi pană, fiind în aşteptare să vină Domnul. Eu pe când aşteptam, am văzut deasupra capului meu o roată mare, mai mărită de două ori ca roata unei căruţe. Era de o frumuseţe cu mii de culori. Erau culorile late ca forma unei panglici şi urmată una după alta. Şi în mijlocul rotoului a apărut faţa Domnului [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue] până la umeri, cu perişorul ca pârâul unei ape, ce se revărsa pe umărul cel drept şi pe cel stâng şi un păr ca lumina lămpii şi faţa blondă, ochi albaştri, aşa de blând era, că numai privirea lui te mângâia. M-a privit aşa de blând, dar nu mi-a spus nimic şi ca fulgerul a dispărut chipul cel blând al Domnului şi s-a schimbat într-un alt chip: chipul cel bătrân al [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatălui ceresc[/COLOR][COLOR=blue], numai faţa se vedea, încolo era acoperit. Umerii, barba, erau totul o lână albă, mai albă ca zăpada. Ochii îi avea tot albaştri şi doar părul era alb, dar faţa era roşie şi tânără, ochii vioi. M-a privit uşor şi m-a strigat: Verginico!” ( 20 ianuarie 1963)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Vedenie cu o piatră albă şi cu un cerc, care era jumătate de cerc
[COLOR=blue]“…– Verginico, hai la muncă, Verginico, căci cine nu munceşte, nu mănâncă. Cine nu-şi strânge în hambare, nu va avea. Ia te uită la mâna Mea. Ce vezi, Verginico?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Văd o piatră albă.[/COLOR]
[COLOR=blue]– Iată, deschid piatra în două, ca o carte. Acum, ce vezi, Verginico?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Văd o coală albă la mijlocul pietrei, şi pe coală, o jumătate de cerc.[/COLOR]
[COLOR=blue]– [/COLOR][COLOR=blue]Verginico, ai văzut cercul acesta?[/COLOR]
[COLOR=blue]– Da, l-am văzut.[/COLOR]
[COLOR=blue]– [/COLOR][COLOR=blue]Să fii atentă, Verginico, şi să te uiţi la cerc şi să-Mi spui ce ai văzut. De aici încolo, nu veţi mai suferi.[/COLOR]
[COLOR=blue]Verginico, ridică piatra sus şi dă-Mi-o Mie. Are mărimea de un kilogram. Nu poţi s-o ridici. Verginico, dar ai s-o ridici. În veci ai s-o cunoşti. Fii cuminte, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei adormi[/COLOR][COLOR=blue], tu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pururi vie vei fi[/COLOR][COLOR=blue]. Va muri cine va fi să moară, dar tu, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în veci nu vei muri[/COLOR][COLOR=blue]. Să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi. Acel popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului, şi acel sobor îl vei hrăni aici multă vreme. Verginica, acelor trepte să ştii că le este pecetluit numărul şi când va fi vremea tu vei cunoaşte totul. Vei primi putere de la Domnul şi le vei ridica de jos, ca pe nişte table; în două le vei deschide şi din ele vei cunoaşte toate tainele lucrării lui Dumnezeu. Şi cum l-ai aşteptat pe Nicuşor şi pe Daniel să vină acasă, aşa Îl vei aştepta pe Domnul. Şi mai înainte de venirea Lui vei primi două veşti, şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare.[/COLOR]
[COLOR=blue]Verginica, să ai grijă de Nicuşor, ca să nu mai sară, că din nou va muri şi nimeni nu-l va învia, pentru că Nicuşor nu a stat nici o zi cu tine, şi se duce şi îşi face de vorbă cu toată lumea rea, care numai hulă şi numai pagubă Mi-a adus şi Mie, şi Tatălui, şi cetăţii Mele. Spune-i, Verginico, lui Nicuşor să nu se mai îndepărteze de la tine, că va pieri pentru totdeauna dacă nu te ascultă.[/COLOR]
[COLOR=blue]Scrie, Verginico, apoi mai departe, că nu s-a sfârşit, şi mai avem de lucru.[/COLOR]
[COLOR=blue]Acum, sfârşit.” (6/19 ianuarie 1968.)[/COLOR]

Vedenii
 

[COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea a II-a.

[/COLOR] Aceste elucubraţii demască doar câteva dintre deviaţiile mentale îmbibate de misticism ale Verginicăi, care au turmentat minţile creştinilor pucioşi, timp de zeci de ani de zile: [COLOR=blue]Jumătatea de cerc[/COLOR], care era de fapt un [COLOR=blue]cerc[/COLOR][COLOR=blue] întreg[/COLOR]; [COLOR=blue]piatra albă[/COLOR] care avea o [COLOR=blue]coală albă[/COLOR] în ea şi, deşi avea [COLOR=blue]numai[/COLOR][COLOR=blue] un kilogram[/COLOR], Verginica [COLOR=blue]nu putea s-o ridice[/COLOR], dar [COLOR=blue]are s-o ridice[/COLOR] totuşi, şi în veci [COLOR=blue]are s-o cunoască[/COLOR]; Verginica însăşi care, chiar dacă va muri, tot [COLOR=blue]pururi vie va fi[/COLOR], căci [COLOR=blue]în veci nu va muri[/COLOR];[COLOR=blue] treptele [/COLOR]cărora le este[COLOR=blue] pecetluit numărul [/COLOR]şi când va fi vremea Verginica le va ridica de jos, [COLOR=blue]ca pe nişte table[/COLOR], [COLOR=blue]le va deschide[/COLOR]în două şi din ele[COLOR=blue] va cunoaşte toate tainele [/COLOR]lucrării lui Dumnezeu.
Verginica este pusă să aibă grijă de soţul ei, Nicuşor (Nicolae Stoica), cel care îi fusese impus ca soţ “din voinţa cerului”, ca să aibă el grijă de ea, dar care [COLOR=blue]a adus numai hulă şi pagubă[/COLOR] (oare nu se găsea şi pentru ea un creştin mai bun?). Deşi lui Nicolae i se prooroceşte că [COLOR=blue]va pieri pentru totdeauna dacă nu o ascultă[/COLOR] pe Verginica, proorocia nu s-a împlinit: nici n-a ascultat-o, nici n-a respectat-o, ci a plecat în lume haihui şi şi-a găsit altă femeie cu care a făcut copii, dar [COLOR=blue]n-a pierit[/COLOR], ci trăieşte şi azi şi e bine, mersi.

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Vedenie cu un soare strălucitor
[COLOR=blue]“ …Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]un soare strălucitor[/COLOR][COLOR=blue] şade deasupra capului Meu şi a zis către Mine: uită-te la Mine Verginico şi vezi, ca să înţelegi toate tainele proorociei. M-am uitat şi am văzut chipul Domnului în soare şi vorbeşte către mine glas puternic. Căci gura care grăia din soare, mă pătrundea la os. Zicea către mine: Verginico, trebuie să înţelegeţi cu toţii că Eu vă vorbesc vouă. Deci prin acest cuvânt să înţelegeţi pe Fiul lui Dumnezeu şi pe Tatăl, adevăratul Dumnezeu. Iar gura Lui prin care grăieşte cuvintele pe care voi le auziţi este Sfântul Duh. Şi să ştiţi cu toţii căci gura Domnului grăieşte aceste cuvinte pe care voi le auziţi. Adică Duhul Domnului, pentru că Sfîntul Duh se numeşte: gura lui Dumnezeu şi Fiul este Cuvîntul. Am venit asupra rămăşiţei lui Israel, să îl călăuzesc la tot adevărul… (mai 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]Vedenie cu Verginica pe o insulă
[COLOR=blue]“ … [/COLOR][COLOR=fuchsia]Verginica era pe o insulă[/COLOR][COLOR=blue] şi ieşeau numai fiare şi dărâmau mereu insula ca s-o ia apa, şi atunci ea a rămas în speranţa Mea. Aceasta simbolizează ce este astăzi, ce se întâmplă acum. Şi târziu au apărut pe marginea acestui pământ trei oameni şi au pus masa şi mâncau, şi ea a râvnit la ei, că îi era foame şi ar fi mâncat, dar nu a mâncat, că s-a dus cineva din văzduh şi a luat-o, că masa aceea era de la altcineva. Şi de acolo a văzut venind un om cunoscut, care venea şi trecea pe acolo pe lângă ea. Şi a zis: ”Nene Mitică, unde te duci?”. Era Mitică de la Gheboieni. Să-i spui că multe căzături a avut şi i-am iertat şi dacă a patra oară mai cădea, nu-l voi mai ierta. I-am dat istoria în mână, i-am dat dar şi har, i-am dat să-ţi fie însoţitor şi să se spele. (25 septembrie/8 octombrie 1972)[/COLOR]


[COLOR=blue]7.[/COLOR]Vedenie cu armata din Batalionul 22
Este o “vedenie” a Verginicăi grefată probabil pe experienţe personale din viaţa reală, dar interconectate haotic, într-o încrengătură onirică lipsită de orice logică:
[COLOR=blue]“Fiule, uite în noaptea aceasta, ce i-a arătat Dumnezeu, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici mintea nu îi mai este întreagă[/COLOR][COLOR=blue] să înţeleagă lucrurile sfinte, că nu e ajutată de acest popor. A văzut în casa aceasta nouă, că venea la ea armată, militari şi se rugau de ea, că ei parcă vedeau ce e la ea şi se rugau; unul ţinea una: mă, duceţi-vă voi acasă, că vă spun eu ce aud, că poate se teme de voi. Nu ştia cum să o mai mângâie ca să înţeleagă. Dar cum şedea ea cu faţa plecată şi-a rupt hainele; le-a făcut zdrenţe că nu ştia ce să facă, să spună sau să nu spună. Şi cerea la Mine insistent şi Mă întreba ce voieşte ostaşul acela: binele sau răul meu? Şi un înger a venit şi i-a spus că ceea ce e la tine şi ce trebuie, Dumnezeu va împlini. Şi îngerul a luat-o şi a ţinut-o pe braţul său şi a adormit-o şi era vânătă de frică. Şi venea [/COLOR][COLOR=fuchsia]armata [/COLOR][COLOR=fuchsia]din batalionul 22[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=red]Nu ştiu ce e asta[/COLOR][COLOR=blue]. Şi a făcut Dumnezeu lucrare şi veneau şi civili îmbrăcaţi şi ei tot militari, dar Dumnezeu îi cunoştea şi punea soldaţi şi îi întorcea înapoi şi nu intra decât armata. Şi erau cu grade mari, ofiţeri şi comandanţi şi plângeau şi suspinau şi aduceau mulţumire acelui soldat care a descoperit această lucrare a Mea. Şi o mângâiau toţi şi nu ştiau cum să stea şi să mulţumească vasului Meu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Şi atât de bine îi părea vasului Meu, dar era mâhnită că nu ştia ce să răspundă. Şi a venit îngerul din cer şi a luat-o pe braţele sale. Şi nu mult va dura şi se va împlini şi mulţi civili vor veni, dar Dumnezeu nu-i va primi. Fiule, spune cu lacrimi în ochi, cum spunea Ioan Botezătorul: o, viperelor, şi balaurilor, întoarceţi-vă că aceasta e pedeapsa voastră! Lasă creştine că e păcat de tine, ai petrecut cu Mine fără minte şi slut, că sculele le-ai împrumutat diavolului. Şi ţi se vor usca mădularele cu care ai lucrat duhului rău…”(10 octombrie 1973)[/COLOR]
Povestitorul acestei ficţiuni pare-se a fi “Dumnezeu”, îndată ce vorbeşte despre Sine cu cuvintele: “…cerea la Mine…”,”…Mă întreba…”,”…această lucrare a Mea.”, “…vasului Meu.” ,”…ai petrecut cu Mine…”. Şi totuşi în faţa unei aberaţii debitate pe nerăsuflate (“[COLOR=blue]Şi venea armata din batalionul 22.[/COLOR]”, acest “Dumnezeu” îşi mărturiseşte neştiinţa: “[COLOR=red]Nu ştiu ce e asta[/COLOR]”. Liderii de la Pucioasa, puşi deodată în faţa unei situaţii inacceptabile, au apelat la cea mai simplă scamatorie prin care se rezolvă radical lucrurile: în ediţia din 2006, au şters pur şi simplu fraza “[COLOR=red]Nu ştiu ce e asta[/COLOR]”. Acum, neputinţa “Dumnezeului” lor era salvată, sau, cel puţin, aşa au crezut ei, fără să intuiască faptul că gestul lor incriminează şi mai temeinic întreaga impostură de la Pucioasa: ediţia din 1995 este o minciună, iar ediţia din 2006 este o minciună acoperită prin fraudă.
S-ar mai putea face aici zeci de observaţii mărunte: că, dacă Virginia “[COLOR=fuchsia]nu mai avea mintea întreagă[/COLOR]”, cine poate şti când o avea întreagă şi când nu?; că, proorocia ”mulţi civili vor veni şi Dumnezeu nu îi va primi” este un nonsens (căci Dumnezeu nu alungă pe nimeni care se întoarce la El), deci n-avea cum să se împlinească; că Ioan Botezătorul nu spunea la Iordan “o, balaurilor!”; etc, etc, dar nu mai merită insistat asupra lor.

[COLOR=blue]8. [/COLOR]Vedenie cu Nicolae Stoica, viitorul mire al Verginicăi
Tot printr-o vedenie, Verginica este pregătită de “Dumnezeu” pentru o căsătorie forţată, de formă, cu tânărul Nicolae Stoica, mai mic decât ea cu 15 ani:
[COLOR=blue]“Şi când am adus tânărul acesta, i-am arătat în vedenie şi am întrebat-o: ”Ce zici?” Şi a zis: “Ce să fac cu el? Că nu face ca mine”. Şi i-am spus: “Lasă-mă să lucrez Eu cu el, că pentru Mine îl iau”. Nu l-am luat de la sfinţi ca pe David. Neamul lui Nicolae a fost rău. De ce a lucrat Dumnezeu aşa? De ce? Să dezrobesc acest neam. Dacă îl luam dintr-un neam bun, ar fi zis împăratul zilei că aceştia fac altă lege. Când a venit la Mine avea ceas la mână şi cravată la gât şi râdea lumea când îl vedea. Măi fiule, nu ştii din ce neam se trăgea Nicolae? Neamul său a fost rău, dar a fost cineva dintre neamurile acestea bun. Şi sămânţa aceea a mers pe sub pământ şi a dat viaţă ca să rămână şi să scoată din robie acest neam. Acest neam rău, toate relele le-au făcut. Şi am scos această spiţă, ca să dezrobesc acest neam. Ce zici, a pierdut Dumnezeu Împărăţia prin acest om care a fugit? Nu pierde Dumnezeu Împărăţia, şi nici pe acest om” (19 octombrie 1973)[/COLOR]

Vedenii
 

[COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea a III-a.

[/COLOR] Aici se întâlnesc alte aberaţii, cu pretenţii de proorocii vitale pentru mântuirea păcătoşilor. Nicolae Stoica e prezentat ca un providenţial “mântuitor”, prin care Dumnezeu urma să dezrobească din lanţurile păcatelor întreg poporul românesc. Deşi neamul lui “a fost rău”, s-a găsit cineva dintre strămoşii lui care să fie “bun” şi aşa i s-a transmis o genă providenţială şi bietului Nicolae. Căsătorit cu forţa cu Virginia Tudorache, o femeie mai mare cu 15 ani decât el, chioară de un ochi şi clientă fidelă a clinicilor de psihiatrie, Nicolae Stoica a răbdat cât a răbdat, apoi şi-a luat câmpii şi s-a însurat cu altă femeie, care s-a arătat a fi normală şi dispusă să-i facă şi copii. Fuga lui Nicolae în lume este minimalizată aici în mod forţat, pentru că ea a fost de fapt o grea lovitură asupra credibilităţii “lucrării”. Dar atunci ce rost mai avea această prezentare a lui Nicolae ca unic izbăvitor? Ce şi pe cine a dezrobit acest hristos mincinos care a fost Nicolae Stoica? Prezentarea lui la superlativ, ca (cităm) “[COLOR=blue]spiţă, ca să dezrobesc acest neam” [/COLOR]este cel puţin ridicolă, dacă nustupidă de-a dreptul, căci Nicolae a rămas un modest anonim, care n-a dezrobit pe nimeni, şi despre care nimeni din “poporul Domnului” nu mai vorbeşte astăzi.Acum toate privirile extaziate ale adepţilor sunt îndreptate spre alţi “izbăvitori”, Mihaela şi Nicuşor, care au preluat din mers frâiele “lucrării”şi îi conduc pe toţi în trap săltat.
După nici o lună mai târziu, siguranţa de sine, precum că “[COLOR=blue]Nu pierde Dumnezeu Împărăţia, şi nici pe acest om”, [/COLOR]este înlocuită cu un scepticism dureros şi convulsiv, în care “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” se recunoaşte adânc “[COLOR=blue]păgubit[/COLOR]” prin fuga lui Nicolae, iar [COLOR=blue]“toată agoniseala Îi este veştedă”. [/COLOR]Cât despre “vasul Domnului”, Verginica, chipurile ea a ajuns de-a dreptul în pericol de moarte. Nicolae nu va scăpa nici el prea uşor, căci este ameninţat cu durerile care au să vină:
[COLOR=blue]“…Acum sunt Eu păgubit, dar mai târziu eşti tu păgubit; mai târziu te va durea pe tine. Acum Mă doare pe Mine. Toată agoniseala Îmi este veştedă. Nimeni dintre voi nu vede, decât numai trâmbiţa Mea. Daniele, ţii minte ce ţi-am spus eu, că vrăjmaşul rău ucide vasul Meu? Daniele, sfoara cerească cu care a fost Nicolae legat când l-am cununat, cu ea se desfăşoară lung. Măi Daniele, poporul Meu iubit, voi nu ştiţi, n-aţi priceput, că uite, fuga lui Nicolae de la locurile sfinte e uciderea vasului Meu” (8 noiembrie 1973)[/COLOR]
Asocierea dintre “dezertarea” lui Nicolae şi prezumtiva moarte a Verginicăi este o exagerare. Verginica a murit după alţi 7 ani, din motive exclusive de boală.

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Vedenie cu un foc mistuitor
Într-o vedenie pe care a avut-o în 1979, cu puţin timp înainte de a muri, Verginica a “văzut” cum va veni o ispită, o încercare din care toţi vor muri şi numai ea va scăpa ca prin minune. În 1980 s-a întâmplat exact invers: Verginica a murit, iar ceilalţi au rămas.
[COLOR=blue]“ …Că iată Verginica, trâmbiţa Mea, a avut o vedere şi plângea când o vedea. Era într-o poiană verde şi era plină de lume şi prin lume mai era şi din neamurile voastre. Şi a venit cineva şi a închis locul acela. Şi trâmbiţa striga cu lacrimi: vino la mine, că cine se închide în locul acela, nu mai poate ieşi. Şi nimeni nu auzea, că a venit o fanfară cu cântare dulce şi au început toţi să joace. Şi a întrebat Verginica şi a început să apuce unul, doi, până la nouăzeci şi doi, dar n-a mai putut salva pe nimeni, abia a scăpat ea singură, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit focul şi i-a mistuit[/COLOR][COLOR=blue] pe toţi. Cei ce erau afară, au scăpat şi s-au sfinţit prin binecuvântare sfântă. Şi o veţi vedea (profeţia), că nu se ascunde de ochii voştri…” (8 februarie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Vedenie cu părinţii creştinului Ilie Bunea (tatăl)
[COLOR=blue]“…Mi-a scos Domnul la iveală să văd, pentru că se făcuse de cineva o întrebare şi nici până acum n-am dat nici un răspuns, că nu îmi venise la iveală ca acum, ca prin minune să-mi iasă în cale nenea Ioan şi ţaţa Bălaşa, părinţii lui Ilie Bunea. Amândoi plini de sudoare, şi amândoi cu povară grea în spate, că se încovoiaseră de greutate. Of, şi ce milă îmi era de ei! Şi i-am întrebat ce au în spate aşa greu şi unde se duc cu această greutate. Şi ei nu ştiau ce să mai facă de bucurie că m-au întâlnit, iar în loc să-mi dea răspunsul la ce i-am întrebat, mă întrebau cum să facă ei şi pe cine să trimită acasă pe pământ la ai lor copii, să facă ce-or şti şi ce-or putea, să-i scape şi pe ei de această povară, că n-o mai pot. Şi mi-au spus că şi nenea Gheorghe Drăgan cu soţia lui tot aşa cu povară umblă în spate. Şi iar i-am întrebat pentru ce poartă această povară şi până când. Şi ei au început să plângă şi n-au mai putut să-mi dea răspunsul de plâns. Şi am zis aşa:”O, Doamne, de unde să aflu răspunsul despre aceste suflete?” Şi îndată mi-a venit răspunsul la ureche. Dar cine şi de unde a venit răspunsul, voi afla. Şi mi-a zis aşa: “Aceşti oameni vor purta această povară până la judecată, şi dacă Judecătorul Se va îndura să le-o ia, scapă de ea, iar dacă nu, rămân pe veci cu ea, pentru lăcomia de pământ, că se judecau prin tribunale pentru a avea pământ. Aveau dreptul, nu aveau, se judecau ca să-l câştige. Iar acum ce au câştigat?că-l poartă în spate, şi nu ştie nimeni cât timp.”[/COLOR]
[COLOR=blue]Scumpilor copii ai acestor oameni, adică ai acestor răposaţi, luaţi aminte ce vă spun, iar dacă nici acum nu veţi crede şi nu veţi lua în seamă nici acum, cer la Domnul cu lacrimi şiroaie să vă aducă la ei să vedeţi, că toţi aşteptaţi de la Domnul semne. (9/22 iulie 1984)[/COLOR]

Seninătatea cu care Verginica prinde din eter în ureche răspunsuri la propriile introspecţii, fără a-şi face prea mari probleme asupra provenienţei lor, seamănă perfect de bine cu celebrul slogan al puşcaşilor “eficienţi” şi fără scrupule: “Întâi tragi fără somaţie, şi apoi vezi cine e victima!” Îndemnul biblic este însă complet diferit: [COLOR=#993300]“Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (I Ioan 4,1)[/COLOR]
Mesajul e simplu: urmaşii lui Ioan Bunea, dacă nu vor să o păţească şi ei ca strămoşii lor, Ioan şi Bălaşa, să facă bine şi să mai “risipească” din pământul moştenit de la bunici. Adică, să facă o donaţie în stânga, una în dreapta, că “pământul e al Domnului, şi de vândut nu se vinde”. Zis şi făcut. După lungi tergiversări, de ani şi ani de zile (fiincă urmaşii lui Ioan Bunea simţeau că aici nu-i lucru curat), un nepot mai blajin (Ilie Bunea-fiul) a cedat insistenţelor cu care liderii pucioşi căutau să pună în practică aceste insinuări, şi a donat pământurile moştenite de la bunici. De atunci, Ilie Bunea (fiul) n-a mai avut linişte, căci liderii pucioşi vedeau în el acum un om lipsit de valoare (pentru ei, valoarea lui era chiar pământul, pe care îl făcuse donaţie, din prea multă amabilitate pentru liderii pucioşi)

Vedenii
 

[COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea a IV-a.


[/COLOR]

Vedenii
 

[COLOR=purple]40. Misterele Pucioasei :[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap. XXV :[/COLOR] Vedenii [COLOR=blue]) -Partea a IV-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR] Vedenie cu patriarhul Teoctist, cu un înger, cu un sol, cu un om adus de înger la izvor, şi cu trei cămile care duceau în spinare un sul de hârtie
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=blue] Eram cu îngerul Domnului deasupra pământului şi priveam. [/COLOR]
[COLOR=blue]Am văzut o bucată de pământ, cu contur aproape ro[/COLOR][COLOR=blue]tund, care se deosebea pentru că era ca o oază verde. Am văzut pe acest loc verde un izvor, şi în jurul lui luceau lumini ca nişte pietre care strălucesc în soare. Şi am văzut pe părintele patriarh Teoctist mergând cu un om care avea în mâna dreaptă o cruce albă, de mărimea staturii lui, iar în mâna stângă o cazma nouă, nefolosită. Ei mergeau amândoi către izvorul acela, iar la izvor mai aştepta un om. L-am întrebat: [/COLOR][COLOR=blue]«Cum ai venit tu aici?». El a spus: «Am fost adus de înger». [/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh vorbea cu omul care părea ca un sol şi care-i spunea părintelui patriarh ca va înfige crucea albă pe locul acelui izvor, dar părintele patriarh a spus că nu ve[/COLOR][COLOR=blue]*de nici un izvor şi că el ştie că nu este izvor în ţinutul acela. Atunci iarăşi a vorbit solul şi i-a spus să ia cazmaua şi să sape ca să vadă, dar părintele patriarh era nedumerit. [/COLOR]
[COLOR=blue]Din depărtare veneau trei cămile albe. Părintele pa[/COLOR][COLOR=blue]*triarh a mers apoi de acolo, îndreptându-se spre stânga locu*lui. Cămilele, schimbându-şi mersul spre părintele patriarh, aduceau cu ele un sul de hârtie. Omul care era adus şi el de înger la izvor, s-a dus în urma părintelui patriarh, l-a ajuns şi au stat de vorbă, şi apoi el a fost ridicat de înger. [/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh mergea iarăşi spre locul izvorului, şi cele trei cămile mergeau şi ele. Lângă izvor se vedea cru[/COLOR][COLOR=blue]*cea albă, culcată jos în iarbă, iar omul cel ce semăna cu un sol, stătea jos lângă cruce, cu ochii spre cer, aşteptând. [/COLOR]
[COLOR=blue]A spus apoi îngerul că oaza aceea verde este România, ce poartă în ea un izvor ascuns, care se va arăta de la Dum[/COLOR][COLOR=blue]*nezeu şi va curge din ea peste tot pământul. Am întrebat pe înger: [/COLOR][COLOR=blue]«Când va fi aceasta?». Iar el a spus: «Acum!».[/COLOR]
[COLOR=blue]S-a făcut vuiet deasupra pământului acela şi am văzut în vuiet pe Maica Domnului înconjurată de cete de îngeri, ca[/COLOR][COLOR=blue]*re cântau ca la acatist: [/COLOR][COLOR=blue]«Bucură-te, Maica Mielului lui Dum*nezeu, că mare este cetatea ta peste neamuri! Bucură-te!». [/COLOR]
[COLOR=blue]Am văzut izvorul strălucind tot mai mult, şi prin iarbă cursuri mici de la el pornind în toate părtile, şi am văzut că bucata cea verde a rămas mai sus decât împrejurimile ei, iar din vale, de peste tot se vedeau mulţimi venind cântând. În[/COLOR][COLOR=blue]*gerul a spus din nou: [/COLOR][COLOR=blue]«Acum!», şi am spus îngerului: «Dar lumea este rea şi necredincioasă şi trăieşte în păcate la noi». Şi avea îngerul o torţă cu cărbuni aprinşi şi a zis ca o va arunca jos ca să treacă păcatele de la acel foc. Am pus mâi*nile la ochi de spaimă, şi îngerul a spus: «Este Dumnezeu pentru cei credincioşi, şi va fi bucurie cu Dumnezeu pe pământul vostru, dar necredincioşii vor fi luaţi».[/COLOR]
[COLOR=blue]Privind iarăşi în jos, am văzut în loc de pământul cel verde un glob mare strălucind pe deasupra a tot pământul, şi scria pe el: România.” (29 mai/11 iunie 1991)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Vedenie cu patriarhul Teoctist având un sul de hârtie în mână, şi cu un om minunat având o carte albă în braţe

[COLOR=blue]“ Am văzut la uşa părintelui patriarh bătând cineva, şi când el a deschis, a intrat un om minunat, cu o carte albă în braţe. Am voit să văd ce scrie pe carte, şi scria pe ea: [/COLOR][COLOR=blue]«Cuvântul lui Dumnezeu în România». Cel ce purta cartea i-a spus părintelui patriarh:[/COLOR]
[COLOR=blue]«Deschide şi citeşte şi vezi, şi închide apoi peceţile până la vremea împlinirii cuvântului. Eu sunt Cuvântul, şi adevărat este cuvântul acesta, cu care vin spre tine. Nimeni nu poate să Mă tăgăduiască, fiindcă voi fi împlinitor. Aceasta este o taină pecetluită. Nimănui să nu spui, până se vor împlini cele scrise în acest sul».[/COLOR]
[COLOR=blue]Părintele patriarh rămase cu un sul în mână; a scris pe el: [/COLOR][COLOR=blue]«Amin!», şi sulul a fost luat de vânt în sus, spre cer”.[/COLOR][COLOR=blue] (29 mai/11 iunie 1991)[/COLOR]
Se spune că patriarhul Teoctist era de o răbdare providenţială. Totuşi, atunci când îndrăzneala pucioşilor a depăşit orice limită, s-ar fi exprimat cu năduf la adresa lor, numindu-i “[COLOR=fuchsia]derbedeii de la Pucioasa[/COLOR]” . Stă mărturie chiar “Cuvântul lui Dumnezeu”:
[COLOR=blue]“ S-a sculat nu demult cel mare care stă pe scaunul bisericii din lume şi a rostit în locaş sfânt împotriva poporului Meu pe care Eu îl hrănesc prin cuvânt. Eu am auzit şi M-am luptat să nu scriu acest cuvânt de ocară, şi am zis: Tată, iartă-l, că nu ştie ce zice; nu ştie, Tată, nu ştie; nu ştie, că nu vrea să ştie. S-a sculat mai-marele bisericii şi a zis de fiii grădinii Mele că sunt derbedei. „Derbedeu“ în limba Mea românească înseamnă om care-şi pierde vremea, om fără rost pe lume, om fără căpătâi. A auzit Tatăl Meu din cer acest cuvânt: „[/COLOR][COLOR=fuchsia]derbedeii de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=blue]“.[/COLOR][COLOR=blue] Aşa a vorbit mai-marele bisericii în biserica lui.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, omule al bisericii, tu eşti acolo să vesteşti pe Dumnezeu oamenilor. Tu eşti acolo să vesteşti cărare pentru oameni, să vesteşti Evanghelia, nu să defaimi pe fiii care iubesc cărarea Mea şi viaţa Mea în ei. O, omule al bisericii, e mult de când defaimi truda Mea de la cer la pământ, şi Eu Mă rog înaintea Tatălui şi spun: Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac, nu ştiu oamenii bisericii că Eu am venit să scot biserica din beznă.” (7 iulie 1996)[/COLOR]


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]18 aprilie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Contradicţii flagrante în "Cuvântul lui Dumnezeu" de la Pucioasa
 

Pe forum au apărut două citate din “Cuvântul lui Dumnezeu” ale căror mesaje se contrazic.
Primul citat de pe forum (#532) prevesteşte că Nicolae Stoica, soţul legitim al Verginicăi, se va întoarce la ea şi va fi vindecat de necredinţa lui în “lucrarea” de la Pucioasa, cu ajutorul special al unui lider pucios care se va milostivi de el:

[COLOR=blue]Şi omul de lângă pom, astăzi e rănit din tălpi şi până în creştet şi nu e doctor să îl panseze… Şi când va veni un altul, de-al Domnului, acela se va milostivi şi îl va lua pe seama sa şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl va trata spre vindecarea sa[/COLOR][COLOR=blue]…” (14 februarie 1974)[/COLOR]

Al doilea citat de pe forum ( # 536) apare după moartea lui Nicolae Stoica, pentru a drege imaginea liderilor pucioşi, care şi-au dovedit neputinţa de a-l întoarce pe Nicolae la “credinţă”. Acum se mărturiseşte deschis că Nicolae “[COLOR=fuchsia]nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana[/COLOR]” decât prin moartea trupului. Toate lăudăroşeniile optimiste din anul 1974 sunt trecute acum sub o tăcere mormântală. “Dumnezeul de la Pucioasa”, care pretindea că va trimite un om “[COLOR=blue]de-al Domnului[/COLOR]” care îl va trata pe Nicolae de boala necredinţei în “lucrarea de la Pucioasa”, se spală acum pe mâini ca Pilat din Pont, pretinzând că “[COLOR=fuchsia]altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin.[/COLOR]” Cu alte cuvinte, după ce a răbdat 35 de ani ruşinea neputinţei de a-l reconverti pe Nicolae Stoica la ideologia Pucioasei, a decis să-i ia viaţa, că altfel nu se mai poate:

[COLOR=blue]“ Şi acum, trâmbiţa Mea Verginica se pregăteşte pentru locul cel din cer al însoţitorului ei dat ei de Mine la începutul acestei lucrări şi apoi răpit de lângă ea de lucrarea satanei. Ea a venit acum şi l-a luat ca să-l dezrobească de sub satana, care-l ţinea legat, căci altfel acesta [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana[/COLOR][COLOR=blue]. Voi, cei trei slujitori ai jertfelnicului cel de foc din grădiniţa cuvântului Meu de azi, numiţi de acum numele acestui fiu cu rugăciune pe masă timp de patruzeci de zile în patruzeci de sfinte liturghii pentru el, aşa cum Eu i-am învăţat pe ai Mei să lucreze pentru cei ce pleacă nepregătiţi din trup. Eu, Domnul, vă voi povăţui pe voi îndeaproape şi vom birui pentru calea cea bună spre cer a acestui sufleţel, căci satana e tare supărat acum, când i s-a stricat biruinţa lui prin care Mi-a ţinut acest fiu în lanţurile lui prin cea care l-a smuls pe el demult, demult din braţul Meu de Păstor. Pace vouă, fiilor! V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui, voi, şi nu cea care l-a robit pe el sub satana, [/COLOR][COLOR=fuchsia]căci altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Veghează, tată, pentru biruinţa Mea şi a ta! Fii credincios şi învaţă tot mai mult să ştii să Mă primeşti când vin cu veşti la tine, căci cel ce nu Mă primeşte, acela nu Mă cunoaşte, fiindcă aşa vrea el. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, poporul Meu! Eu sunt Păstorul Cel bun, Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Păstorul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin. [/COLOR]
Cei care se simt complexaţi, pretinzând în gura mare că pe acest topic s-au căutat cu orice preţ chichiţe gazetăreşti şi securiste pentru a-i umbri pe cei de la Pucioasa, sau că “[COLOR=blue]mintzim asha ca pe o barfa[/COLOR]” sau “[COLOR=blue]contrapunem marturiile[/COLOR]”, sau că “[COLOR=blue]am lucrat cumva in KGB?[/COLOR]” , sau că Maria Margareta “este “[COLOR=blue]de la secu' [/COLOR]şi [COLOR=blue]shtirista la radio-shantz[/COLOR]” şi se comportă “[COLOR=blue]ca un falnic securist-activist-comunist[/COLOR]”,
ar putea să constate, imparţial, că aceste inconsecvenţe nu ne sunt nouă imputabile, pentru simplul fapt că am avut îndrăzneala să le scoatem la lumina zilei. Iar dacă totuşi “[COLOR=blue]contrapunem marturiile[/COLOR]”, o facem doar pentru că acestea se contrazic flagrant, încât nu mai ştii de ce parte este adevărul.

"Trâmbiţele" de la Pucioasa se urăsc de moarte una pe alta
 

Citat (postarea #532):

[COLOR=blue]“ Mănăstirea Vladimireşti, Domnul Iisus se luptă ca să o dezrobească de fiinţele stricate care sunt în ea, şi să se descuie. Dar pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica urăşte de moarte pe Verginica[/COLOR][COLOR=blue], Domnul Iisus a prelungit, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]Veronica, lucrarea Mea o urăşte[/COLOR][COLOR=blue]. Lucrarea Mea a lucrat şi prin ea şi nu Verginica i-a luat-o, ci surorile din acea curte. Şi nu surorile, ci monahiile…”(23 februarie 1976)[/COLOR]

Se afirmă în “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, fără nici o dovadă concretă, că unele personaje istorice de naţie românească sunt chiar cele 7 “trâmbiţe apocaliptice” despre care vorbeşte Apocalipsa în cap. 8.
Dacă citim bine însă în Biblie, vom constata că termenul de “trâmbiţă” cu care sunt apelate aceste persoane este impropriu. Persoanele nu sunt oameni, ci îngeri, iar trâmbiţele sunt nişte obiecte prin care aceşti îngeri îşi fac lucrarea de anunţare a evenimentelor care urmează să vină pe pământ. Deci îngerii trâmbiţează, nu sunt “trâmbiţe”. Partea nostimă e că despre aceste “trâmbiţe” agreate de către pucioşi se afirmă lucruri incompatibile cu caracterul îngeresc care li se atribuie.
Astfel, despre [COLOR=fuchsia]Veronica[/COLOR] Barbu-Văsâi se spune că o [COLOR=fuchsia]urăşte de moarte pe Verginica[/COLOR] Tudorache-Stoica. Este greu de crezut că o “trâmbiţă” cu însuşiri îngereşti s-ar preta la o asemenea conduită, care denotă o cumplită decădere morală. Asemenea afirmaţii nu fac decât să-i descumpănească pe credincioşii de bună credinţă care nu şi-au pierdut luciditatea şi pun sub semn de întrebare credibilitatea teoriei că cele 7 “trâmbiţe apocaliptice ” sunt tocmai cele alese de către ideologii pucioşi.
În aceeaşi frază apare imediat, în continuare, o reinterpretare a situaţiei, care oferă o perspectivă diferită: se spune acum că de fapt Veronica “[COLOR=fuchsia]urăşte lucrarea[/COLOR]” de la Pucioasa, deci ura ei faţă de Verginica ar fi o consecinţă a acestei poziţii. Nici această perspectivă nu este credibilă, îndată ce se presupune că cele 7 “trâmbiţe” apocaliptice propuse de către pucioşi ar trebui să aibă o lucrare armonioasă şi sinergică. Oare această poziţie discordantă nu este o dezbinare de sine a însăşi lucrării de anunţare a zilelor din urmă ale Apocalipsei?

imi cer iertare ca am jugnit atat de amarnic nishte oameni atat de cinstitzi shi nevinovatzi shi care au facut shi fac atat de mult bine... (nu e ironie)... shi vazand cat de adanc v-au marcat cuvintele mele zise ca sa nu va asemanatzi cu aceia ce fac raul shi l-au mai facut, le retrag daca ash putea toate cuvintele rele shi grele ca nu cumva identificandu-va in ele sa va mahneasca aceste vorbe prea tare asha incat sa nu mai putetzi sa iertatzi... deci le retrag shi imi cer iertare...
caci se vede cat colo ca voi vretzi sa-mi facetzi un mare bine... sa ma facetzi sa ma lepad de nishte pucioshi amaratzi shi mincinoshi, avizi de putere, pizmashi, egoishti shi absurzi... care vorbesc aiurea... aiurea...

dar eu totushi cred ca de la Dumnezeu... proorocul... vorbesc ei, inca mai vorbesc... shi inca ii mai cred...

Vsovi, nu te grăbi...
 

Vsovi, de ce să nu recunoaştem că pucioshii vorbesc la modul fermecător (exceptând unele inconsecvenţe pe care noi, din răutate omenească, ne-am permis a le da pe faţă - că vorba ceea: "dacă tăceam, filozofi rămâneam".) Aşa că nu te grăbi să te lepezi de pucioshi, dacă încă mai crezi în ei... Mai reflectează, că e timp destul ... Păi, dacă greşim noi, ceştilalţi, care credem cu convingere că pucioshii sunt nişte impostori de lux? A greşi e omeneşte... nu se ştie de ce parte e adevărul. Başca... dacă te lepezi de ei ai să le faci o mare mâhnire, că o să te piardă şi pe tine... Apăi un aşa devotat apologet, sincer şi fără niciun interes ascuns, n-au mai avut ei de multă vreme.

PS. Am recepţionat scuzele frăţiei tale şi se acceptă. Nu-ţi face griji, nu mă shiphonez eu de părerile altora. Sinceritatea lor e mai de preţ decât laudele artificiale, de complezenţă, care vin din alte părţi.

poi draga Maria-Margareta, am sa repet mesajul ca poate nu l-ai priceput bine:

imi cer iertare ca am jugnit atat de amarnic nishte oameni atat de cinstitzi shi nevinovatzi shi care au facut shi fac atat de mult bine... (nu e ironie)... shi vazand cat de adanc v-au marcat cuvintele mele zise ca sa nu va asemanatzi cu aceia ce fac raul shi l-au mai facut [COLOR=red](ma refer la securishti shi kgb-ishti, la jidovii shi masonerie, la inchizitzie shi anatemizatorii mercantili, la ecumenishti shi antiecumenishtii patimashi asha ca pentru gloria mundi, gloria onor mandriei din piszma, shi la ceilaltzi oameni de "bine" cu fatza "umana")[/COLOR], le retrag daca ash putea toate cuvintele rele shi grele ca nu cumva identificandu-va (voi) in ele [COLOR=blue](ca la ei ma refeream shi nu la pucioshi ori la voi)[/COLOR] sa va mahneasca aceste vorbe prea tare asha incat sa nu mai putetzi sa iertatzi... deci le retrag shi imi cer iertare... [COLOR=red](doar vorbele care v-au mahnit, alea care se referaeu la stilul mishtocaresc shi gazetaresc, la securishti shi inchizitori, doar alea, shi nu ma lepadam de bravii shi dragi mei pucioshi, nu de ei ma lepadam, "caci cine se leapada de Mine shi Eu ma voi lepada de el in fatza Tatalui Meu din Ceruri", deci fereasca Dumnezeu sa ma leapad de Calea-Adevarul ce duce la Viatza, ca inseamna ca am orbit ori mi s-au stins luminile, "un suflet trist este un suflet cu luminile stinse" de la Trambitza nr3)[/COLOR] caci se vede cat colo ca voi vretzi sa-mi facetzi un mare bine... sa ma facetzi sa ma lepad de nishte pucioshi amaratzi shi mincinoshi, avizi de putere, pizmashi, egoishti shi absurzi... care vorbesc aiurea... aiurea... [COLOR=seagreen](aici am zis cum ii credetzi voi, ca eu ii vad ca sunt buni shi smeritzi shi dreptzi shi curatzi shi cinstitzi shi cumintzi shi micutzi shi buni, ca shi multzi din totzi ceilaltzi din creshtinii ortodocshi ai Domnului)
[/COLOR]
dar eu totushi cred ca de la Dumnezeu... proorocul... vorbesc ei, inca mai vorbesc... shi inca ii mai cred...

[COLOR=orange]deci ai intzeles draga mea ca eu nu-i leapad? dar e adevarat ca n-am cunoscut pe niciunul dintre ei personal dar cine citeshte Cuvantul Lui Dumnezeu shi asculta de El n-are cum sa nu faca roade vrednice de pocaintza lui... n-are cum...[/COLOR]

(pacat ca ai luat acest obicei gazetaresc de la aia care citesc ei altfel decat scri shi declari shi shtiu ei mai bine ce ai vrut tu defapt sa spui shi ce simtzi tu defapt din ce declari shi ce urmareshti, ce scopuri marshave ai, insinuand exact pe dos ca ar fi lucrurile de cum le afirmi tu, la politicieni mai merge ca ei mint mereu dar la creshtini, la creshtinii ortodocshi pentru ce sa ne indoim? sau totzi sunt pui de lupi cu blana haina ori pui de naparparca ori vipvipera imbracatzi in Haina de oaie? chiar totzi or fi vicleni shi rai? eu poate ca mai sunt ca ma uit la mine shi inlemnesc ce poama sunt cand vad catzi sherpi ai falsei vrednicii rasar in mine, dar pucioshii? pentru ce ii tot vorbeshti de rau, ce tzi-au facut ei tzie? te-au mintzit? te-au ranit? te-au lovit? te-au batjocurit? te-au furat? te-au injosit? te-au tarat in justitzie? te-au tiranizat? te-au chinuit? te-au indemnat sa lepezi pe Dumnezeu ori pe aproapele tau? te-au urat? te-au pizmuit? ce tzi-au facut pucioshii mei dragi shi buni? ca sa-i vorbeshti mereu de rau... sau poate tu ascultzi de Trambitza nr 3 care a zis unui ucenic: "vorbeshte-ma de rau ma" shi ucenicul n-a indraznit shi rau a facut ca n-a ascultat de Duhovnic... dar totushi nu-s in masura sa-l judec eu... sa spun ca a facut bine ori rau, deshi bine ar fi facut daca il asculta pe Duhovnicul sau, dar acela fie n-a indraznit, fie n-a gasit nici un rau la duhovnic shi atunci n-a avut ce sa zica shi s-a temut sa minta... caci nu a zis sa minta ci sa-l vorbeasca de rau...)

Citat:
[COLOR=Blue]...dar pucioshii? pentru ce ii tot vorbeshti de rau, ce tzi-au facut ei tzie? te-au mintzit? te-au ranit? te-au lovit? te-au batjocurit? te-au furat? te-au injosit? te-au tarat in justitzie? te-au tiranizat? te-au chinuit? te-au indemnat sa lepezi pe Dumnezeu ori pe aproapele tau? te-au urat? te-au pizmuit? ce tzi-au facut pucioshii mei dragi shi buni? ca sa-i vorbeshti mereu de rau...

[COLOR=Black]Da! M-au minţit!
M-au minţit când mi-au arătat "Cartea" editată în anul 1995 şi intitulată "Cuvântul lui Dumnezeu", pretinzând că ea conţine cuvântul sacru al lui Dumnezeu, pentru ca apoi în anul 2006 să scoată aceeaşi "Carte", care (în afară de textele care au fost adăugate pentru anii 1995-2006) reproducea acelaşi text din 1995, dar care conţinea mii de modificari şi zeci de eliminări masive ale unor pasaje incomode apărute în ediţia întâi.
Aşa încât:
1. Ori textele respective nu aparţineau de fapt lui Dumnezeu, şi tocmai de aceea şi-au permis ei să facă asemenea masacrări de cuvinte;
2. Ori liderii pucioşi sunt lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de cel pe care ei îl prezintă a fi Hristosul întrupat a doua (sau a treia) oară pe pământ, autor legitim al textelor respective.[/COLOR][COLOR=Black]
[/COLOR][/COLOR]

ori mai e o varianta... mai putzin bazata pe reacredintza, pe inchipuirea ca ei ar fi nishte...(...?....) voi shtitzi mai bine cum ii consideratzi shi numitzi...

Texte suprimate
 

[COLOR=Red]Notă: Textul care urmează este reprodus de pe site-ul [COLOR=Blue]noul-ierusalim.info[/COLOR], cu acordul administratorilor şi ilustreză câteva din cele mai flagrante eliminări din "textele sacre" ale ediţiei I a cărţii "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa":

[/COLOR] [COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea I.[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]“…nimic nu se poate scoate sau adăuga la cuvintele acestei cărţi, dar vai aceluia ce scoate sau adaugă, căci ştii ce este scris pentru acela.”[/COLOR]
(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 13/26 decembrie 1990)


Consemnăm şi comentăm aici acele texte care au fost suprimate în ediţia din 2006, faţă de ediţia 1995, în care ele apăruseră ca atare:

[COLOR=blue]1.[/COLOR][COLOR=blue] “…Spuneţi, tată, şi la oiţele celelalte să pască ierbuţa cunoscută, căci pe pământ s-au aşternut spini mulţi şi să nu vă aducă răni în duh. Spuneţi la fraţii voştri, la părinţi şi la copii care nu sunt aici. Dar nu la cei din mare, ci la cei din casa Mea…” (1 mai 1960)[/COLOR]
Atitudinea protectoare preferenţială, exclusiv pentru un grup mic de aleşi, contrazice spiritul iubirii universale care-L caracterizează pe Dumnezeu, Care ar voi ca toţi oamenii ( “cei din mare”, din marea lumii) să vină la adevăr şi să se mântuiască. Motiv serios pentru ca frazele respective să fie suprimate.

[COLOR=blue]2.[/COLOR][COLOR=blue] “Iată de ce M-am pogorât” (7 iunie 1958.)[/COLOR]

[COLOR=blue]3.[/COLOR][COLOR=blue] “…Am auzit glasul lui Dumnezeu strigând şi grăind către mine: … … Eu am zis: Doamne, ce îmi trebuieşte, cu ce mă pot folosi de lucrul pe care mi-l dăruieşti? Dar glasul îmi răspunde:” ( 20 ianuarie 1963) [/COLOR]

[COLOR=blue]4.[/COLOR][COLOR=blue] “ - Iar eu am răspuns: Da, Doamne.[/COLOR]
[COLOR=blue]-[/COLOR][COLOR=blue]El îmi zice: ce faci? Eu am pus faţa la pământ şi am zis:[/COLOR]
[COLOR=blue]-[/COLOR][COLOR=blue]Tu ştii Doamne ce fac.[/COLOR]
[COLOR=blue]Iară m-a strigat şi m-a întrebat: ” ( 20 ianuarie 1963) [/COLOR]

[COLOR=blue]5.[/COLOR][COLOR=blue] “Dumnezeu Tatăl, Domnul Iisus Hristos şi Duhul Sfânt să vă ajute în tot locul şi lucru.” ( 20 ianuarie 1963)[/COLOR]

[COLOR=blue]6.[/COLOR][COLOR=blue] “… Am auzit pe Domnul strigând: Verginico, scoală-te! Te-ai trezit? - Da, Doamne.- Pregăteşte-te că ai să scrii o Carte către poporul Meu. Şi aşa am făcut. În timpul când scriam, am văzut raze de foc că-mi luminează scrisoarea pe care eu o scriam. Şi de multe ori au strălucit razele pe scrisoare, dar eu am întrerupt scrisul. Dar aud vocea Domnului zicându-mi: Verginico, ce ai scris tu în scrisoarea aceasta? Eu am zis: Doamne, binecuvântează-mă ca să-Ţi citesc. Şi am auzit: Domnul Dumnezeul lui Avraam şi al lui Iacov şi al lui Isaac să te binecuvinteze pe tine, fiica Mea. Eu am zis Amin Doamne şi mărire Ţie Dumnezeul meu şi am început să citesc scrisoarea şi în cititul scrisorii M-a întrebat Domnul zicând:” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]7.[/COLOR][COLOR=blue] “Eu am zis: văd Doamne ce dar mare mi-ai dat, dar nu mă crede nimeni. Dar Domnul îmi spune:” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR][COLOR=blue] “…Scrie, Verginico în această scrisoare tot ce vei primi de la Domnul…” (29[/COLOR][COLOR=blue]mai 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]9[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=blue]“…Ca un vifor este clipa când mă întâlnesc cu Domnul. Căci Domnul când se află în faţa mea este un mare vânt, căci simt că mă ridică în aer. Şi am stat de vorbă cu Domnul şi mi-a spus de toate stricăciunile din vremea lucrării Sale……….” (2 august 1965)[/COLOR]
Probabil că redactorii “Cărţii” au găsit că mărturisirea Verginicăi că se simţea ca un balon, deoarece [COLOR=blue]“Domnul este un mare vânt”[/COLOR], este destul de ilară şi incomodă, aşa că au hotărât că e mai bine să suprime fraza cu totul.

[COLOR=blue]10.[/COLOR][COLOR=blue]“Atunci Domnul nu se da pe faţă, căci era timpul şi minunile pe care le făcea, acestea erau dovada de crezut că trebuie să fie Dumnezeu, Şi nu a crezut toată lumea, ca şi acum, decât un număr mic, ca şi astăzi. A spus Domnul că astăzi dă pe faţă spunând că: Eu sunt Domnul Cel ce vorbeşte cu voi. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Eu sunt Iisus, Fiul lui Dumnezeu care am fost cu trupul pe pământ şi de Ioan am fost botezat în apa Iordanului……… Of, of, cum mai plânge Domnul Iisus Hristos şi Mi-a spus că va pieri toată lumea iarăşi, ca şi în cele două rânduri. Străbate peste tot pământul jalnicul cuvânt al Domnului, spunând că nu e plăcută viaţa omului de azi şi nimeni nu se îngrijeşte. Mi-a arătat Domnul ce mare preţ are omul care trăieşte în legătură cu Dumnezeu folosind obiectele lui sfinte, se taie şi pe aceasta mi-a arătat-o: primul obiect este Sfânta Scriptură, s-o ai în casă şi zilnic s-o citeşti şi s-o trăieşti şi să duci şi pe alţii la adevărul său. Al doilea obiect e să faci rugăciune şi în rugăciune să pomeneşti cât mai multe nume pentru întoarcerea lor la bine. Al treilea este sfânta bisericuţă , să n-o părăseşti şi duminica şi sărbătoarea să mergi la sfânta Liturghie, la sfânta slujbă. Al patrulea: să te porţi cuviincios şi să nu cazi în sminteala fratelui tău. Să fii cumpătat la masă. Să-ţi îndeplineşti datoriile faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele tău, căci este grea problema aceasta la judecată. Al cincilea este: că cine te roagă să-l ajuţi cu ceva şi ai, zice Domnul să-l ajuţi. Ori dacă cineva îţi spune să te rogi pentru el, îţi zice Domnul roagă-te cu tot dinadinsul, că bine faci……...” (2 august 1965)[/COLOR]
Eliminarea acestui text masiv nu se poate explica decât prin abundenţa de inadvertenţe, de exprimări greoaie şi confuze, precum şi de recomandări care intră în contradicţie cu practicile actuale de la Noul Ierusalim (ca de exemplu, îndemnul la rugăciune necondiţionată şi insistentă pentru cei vii, o practică abandonată de mult la Pucioasa):
a. “[COLOR=blue]va pieri toată lumea iarăşi, ca şi în cele două rânduri[/COLOR]”. Care sunt cele “două rânduri” în care a pierit “toată lumea”?? Biblia aminteşte doar de potop, în care a pierit aproape toată lumea, dar şi de făgăduinţa lui Dumnezeu că lumea nu va mai trece printr-o experienţă similară până la sfârşit.
b[COLOR=blue]. [/COLOR]“[COLOR=blue]folosind obiectele lui sfinte, se taie şi pe aceasta mi-a arătat-o:…[/COLOR]” Ce se taie şi de ce??
c. Enumerarea “obiectelor sfinte” începe cu Sfânta Scriptură, ceea ce este onorabil, dar continuă cu o serie de acţiuni, printre care este şi “[COLOR=blue]să nu cazi în sminteala fratelui tău[/COLOR]”, care pare a fi un “obiect sfânt” ceva mai greu de înţeles.
d. Al patrulea “obiect sfânt” este o enumerare de vreo patru acţiuni care n-au nici o legătură între ele.
e. Al cincilea “obiect sfânt” pune în discuţie rugăciunea pentru cei vii, reluând un îndemn formulat şi la al doilea “obiect”. Or, acest îndemn intră în contradicţie flagrantă cu practica de la Noul Ierusalim, unde nu se mai fac rugăciuni decât pentru cei morţi, pe motiv că cei vii se pot ruga şi singuri pentru ei înşişi. De aceea, aici nu se mai primesc pomelnice decât pentru cei morţi, dar nu şi pentru cei vii.
f. Rugăciunea “[COLOR=blue]cu tot dinadinsul, că bine faci[/COLOR]” pentru cei care o cer intră în contradicţie cu preceptul biblic care stabileşte că aici pot apărea şi excepţii:
[COLOR=purple]Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind – păcat nu de moarte – să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; [/COLOR][COLOR=#ff6600]nu zic să se roage pentru acela[/COLOR][COLOR=purple].”(Ioan 5, 16)[/COLOR]

Texte suprimate
 

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a II-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]11.[/COLOR][COLOR=blue]“ Fiilor, am spus de multe ori că vom râşniţa şi vom avea multe lucruri………” (27 octombrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi lumina din vârful construcţiilor, ce simbol are Doamne? Lumina este Duhul Sfânt care-l poartă sfânta cruce şi va fi ca mulţimea stelelor………” (19 decembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]13.[/COLOR][COLOR=blue]“Şi veţi vedea intrând pe porţile casei acestea regi din toate părţile pământului călări pe cai şi cu slugile lor şi mulţime de popoare vor intra fără frică, nu pe furiş cum intraţi voi astăzi. Şi aceşti regi şi această mulţime va cina la masa Mea şi nimeni nu va îndrăzni să mai facă rău şi toţi cei de au îndrăznit să facă rău casei acesteia, vor îngenunchia la poalele acestei lucrări şi vor cere milă de la Dumnezeu” (7 ianuarie 1966)[/COLOR]
Acest text a fost suprimat pentru anacronismul lui, căci şansa de a veni [COLOR=blue]regi din toate părţile pământului călări pe cai, [/COLOR]ca să se închine împreună [COLOR=blue]cu slugile lor şi mulţime de popoare [/COLOR]în templul de la Pucioasa sunt de domeniul basmului şi fanteziei. Chiar dacă admitem că sensul frazelor este figurat, nici aşa nu s-a consemnat în următorii 42 de ani (şi nici nu se prefigurează, de acum încolo), apariţia peste noapte a unui aflux de credincioşi la Pucioasa, precum fac în fiecare an musulmanii la Mecca.

[COLOR=blue]14.[/COLOR][COLOR=blue]“…Aveţi grijă măi copii………” (4 februarie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]15.[/COLOR][COLOR=blue]“…Fiilor, voi veni iarăşi pe pământul acesta, dar nu-l veţi mai cunoaşte…Nu mai pot să mă pitesc după nimeni, că se dă la o parte şi Mă lasă. E vreme de război, tată, fiţi atenţi în această armată să nu cădeţi în mâna călăilor. Pentru aceasta am venit Eu la voi, că nu ştiţi clipa când va sta inamicul înaintea voastră……” (4 septembrie 1966)[/COLOR]
Probabil că renunţarea la acest text se justifică întru totul. S-a creat în istorie o imagine demnă a bravilor conducători de oşti, ca să stea în frunte şi să se avânte acolo unde lupta este mai grea. Or, acest text oferă o cu totul altă imagine, a unui conducător care se ascunde din laşitate după oştenii săi, şi se mai şi lamentează atunci când nu mai poate repeta figura.

[COLOR=blue]16.[/COLOR][COLOR=blue] “…Verginico, nu te mai gândi la moarte, căci tu, chiar dacă vei adormi, tu pururea vei fi vie. Va muri cine va fi să moară, dar tu în veci nu vei muri. Şi m-am mângâiat şi Mi-a zis: să fii cuminte şi să asculţi poruncile Mele, căci vom hrăni mulţi flămânzi…Că acest popor va întâmpina pe Domnul la venirea Sa pe norii cerului şi acest sobor îl vei hrăni aici multă vreme… Şi mai înainte de venirea Lui, vei primi două veşti şi tu vei pregăti poporul pentru întâmpinare… (octombrie 1967) [/COLOR]

[COLOR=blue]17.[/COLOR][COLOR=blue] “Această cârpă aşa va sta în faţa judecăţii şi se va arunca cu braţele să vă sărute şi va zice: sora mea şi fratele meu” (7 ianuarie 1972)[/COLOR]
De ce s-a eliminat acest pasaj? Probabil că el se referea la Virginia Tudorache, şi în acest caz erau prea greu de armonizat apelativele de “sfântă” şi de “cârpă”, aduse aceleiaşi persoane. Din context nu rezultă clar despre cine e vorba, dar alte personaje singulare pe acolo nu mai există. Chiar şi continuarea este sugestivă, ea sugerând că Virginia era îngrijorată ca să nu se considere că darurile pe care i le făceau credincioşii, pentru ca să-i asigure ei întreţinerea zilnică, ar fi fost o preocupare primordială şi o îngrijorare a “sfintei”:
[COLOR=blue]“Nu vreau averea voastră, nici banii, nici casă, vreau milă şi ascultare şi respect, căci durerile sunt din împărăţia cerurilor” (7 ianuarie 1972).[/COLOR]

[COLOR=blue]18.[/COLOR][COLOR=blue]“Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
Pentru a înţelege mai bine de ce a dispărut acest text, trebuie să vedem contextul în care el a apărut. Iată-l:
[COLOR=blue]“ …Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor, dar să ştiţi că nu s-a împlinit aşa cum a fost scris, că nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit. Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR][COLOR=red]… Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia, ci a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR][COLOR=blue]” (13 noiembrie 1975)[/COLOR]
La prima vedere, s-ar părea că ştergerea ultimei fraze este motivată de raţiuni formale. Mai precis, îndată ce i se propunea auditoriului o participare activă, prin interpelarea “[COLOR=blue]Aţi auzit? Cercetaţi bine şi daţi răspunsul[/COLOR]”, era oarecum neserios ca să i se ofere imediat “pe tavă” răspunsul, scutindu-i astfel pe cei care fuseseră invitaţi să judece cu mintea lor şi apoi să răspundă, de minimul efort de participare constructivă la acest dialog.
Dar nu salvarea unor aparenţe este cauza acestei mutilări a textului original.
Eliminarea brutală a acestei fraze devine explicabilă, (dar rămâne inacceptabilă, ca procedeu!) îndată ce constatăm că textul trebuia “salvat” de o suită de incoerenţe ce creau o confuzie totală asupra acestui subiect.
De la bun început trebuie să spunem că singura construcţie logică o întâlnim la început, în exprimarea: “…[COLOR=blue]Domnul Iisus Hristos a fost scris să se nască pentru popor şi să moară pentru popor[/COLOR]…” care este consecventă întru totul cu Sfânta Scriptură:
[COLOR=#993300]“Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;[/COLOR]
[COLOR=#993300]Nici nu gândiţi că ne este mai de folos [/COLOR][COLOR=fuchsia]să moară[/COLOR][COLOR=#993300] un om [/COLOR][COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR][COLOR=#993300], decât să piară [/COLOR][COLOR=fuchsia]tot neamul[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR]
[COLOR=#993300]Dar aceasta [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-a zis-o de la sine[/COLOR][COLOR=#993300], ci, fiind arhiereu al anului aceluia, [/COLOR][COLOR=fuchsia]a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300],[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Şi nu numai pentru neam[/COLOR][COLOR=#993300], ci şi ca să adune laolaltă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] cei împrăştiaţi.” (Ioan, 11, 49-52)[/COLOR]
Sfânta Scriptură confirmă că Iisus avea să moară atât “[COLOR=fuchsia]pentru popor[/COLOR]” (altă exprimare echivalentă fiind “[COLOR=fuchsia]pentru neam[/COLOR]”), cât şi pentru cei drepţi în faţa lui Dumnezeu, dar provenind din alte neamuri, şi pe care Scriptura îi denumeşte “[COLOR=fuchsia]fiii lui Dumnezeu[/COLOR]”.
După acest început corect urmează surprizele. Mai întâi este contestată autenticitatea proorociilor Sfintei Scripturi, prin cuvintele: “[COLOR=blue]nu s-a împlinit aşa cum a fost scris[/COLOR]” . Cu alte cuvinte, Scriptura a proorocit proorocii mincinoase??? Cine a mai contestat Sfânta Scriptură şi împlinirile ei, decât duşmanii ei? O acceptare a acestei poziţii stranii ar pune sub semnul întrebării credibilitatea întregii Scripturi, ceea ce pentru noi, creştinii, este inacceptabil.
Dar să vedem acum de ce se zice că nu s-a mai împlinit Scriptura? Zice mai departe de ce: pentru că “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor. Fraţilor, nu a murit Domnul Iisus Hristos pentru poporul care a trebuit.[/COLOR]” Apoi suntem invitaţi să cercetăm (Scripturile, probabil) pentru a afla pentru cine a murit de fapt Iisus. Pentru a fi consecvenţi cu textul Scripturii [COLOR=#993300]([/COLOR]v. [COLOR=#993300]Ioan, 11, 50-51) [/COLOR], trebuie să acceptăm că expresia “[COLOR=blue]nu a murit pentru popor[/COLOR]” se referă la “poporul ales”, adică de “neamul evreiesc”. Dacă n-a murit pentru poporul ales, atunci pentru cine a murit?
Şi îndată urmează răspunsul: “[COLOR=red]a murit pentru poporul care L-a omorât…[/COLOR]”. Aici ajungem la altă întrebare controversată: Care este poporul care L-a omorât pe Iisus? “Romanii”, zic evreii. “Iudeii” zic creştinii (uneori le spun “jidovi”, la peiorativ). Dar cine a dorit şi cine a impus răstignirea? Au vrut romanii aşa ceva? Au strigat romanii “Răstigneşte-l!”? Pilat s-a spălat pe mâini, declarându-se prin acest gest că nu este de acord cu răstignirea. În schimb, iudeii au strigat că îşi asumă consecinţele pedepsirii lui Iisus:
[COLOR=#993300]“Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Mat. 27, 24-25)[/COLOR]
Deci poporul care L-a omorât pe Iisus este poporul evreu.

Texte suprimate
 

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Partea a XXIV-a.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a III-a.

[/COLOR] Şi în felul acesta am ajuns la o constatare şocantă: “proorocia” Verginicăi afirmă lucruri care se bat cap în cap:
“[COLOR=red]Domnul Iisus nu a murit pentru poporul care trebuia[/COLOR] (poporul evreu)[COLOR=red], ci a murit pentru poporul care L-a omorât[/COLOR] (poporul evreu)[COLOR=red]…[/COLOR]”
Nici nu poţi să nu ajungi la asemenea rezultate, după ce ai afirmat (fără dovezi) că Sfânta Scriptură face proorocii care nu s-au împlinit!
Noroc cu liderii pucioşi care, atenţi, au făcut curăţirea locului de muncă şi au şters orice urmă a aberaţiei de mai sus.

[COLOR=blue]19.[/COLOR][COLOR=blue]“ …Aveţi grijă de trâmbiţa Mea, că are o punte de trecut, şi pe această punte va trece îndoliată. Nu acum, acum, ci mai târzior. Crezi? (26 octombrie 1976)[/COLOR]
Acest text nu este de fapt eliminat, ci dispare doar pentru faptul că a fost “mutat” integral, din data de [COLOR=blue]26 octombrie 1976[/COLOR] în data de[COLOR=blue] 6 noiembrie 1976[/COLOR]. Scopul urmărit de liderii pucioşi prin această manevră este explicat pe larg pe acest blog, în articolul “[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (XLIX):[/COLOR][COLOR=blue]Cap. XXXVI.[/COLOR] Texte modificate: Anul 1976” (http://noul-ierusalim.info/?p=121 ), la poziţia [COLOR=blue]281. [/COLOR]Aici se demonstrează că aceia care au făcut “corecţiile” pentru ediţia a doua a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” au urmărit omogenizarea provenienţei unor texte care păreau că vin atît de la “Domnul”, cât şi de la Verginica, şi care ar fi putut alimenta o supoziţie de “gândire schizoidă” care i-ar fi aparţinut Verginicăi.

[COLOR=blue]20.[/COLOR][COLOR=blue]“ …Vai de tine omule sau creştine, care ai omorât pe fratele tău cu vânzarea lui Dumnezeu unui călău” (6 decembrie 1976)[/COLOR]
Eliminarea acestei fraze poate fi cauzată de prezenţa în carte a uneia similare, datată cu vreo câteva zile mai devreme:
[COLOR=blue]“ …Vai de tine omule sau creştine care ai omorât pe fratele tău, cu vânzarea lui unui călău” (26 noiembrie 1976)[/COLOR]
Singura deosebire esenţială este că prima frază se referea la vânzarea lui Dumnezeu, pe când cea de-a doua se referă la vânzarea fratelui.

[COLOR=blue]21.[/COLOR][COLOR=blue]“ …S-au construit avioane pentru urmărirea poporului Meu. Ei vă socotesc pe voi sectă foarte periculoasă…(25-26 mai 1978.)[/COLOR]
În faţa unei asemenea aberaţii nu poţi să nu rămâi şocat. Această construcţie bizară nu poate izvorî decât dintr-o deviaţie mentală profundă, sau din dorinţa malefică de a epata cu orice preţ în faţa unor creştini crezuţi a fi nu creduli, ci proşti de-a binelea. Chiar dacă trecem peste implicaţiile financiare uriaşe, dar fără nici o acoperire, care ar trebui să acopere această investiţie, odată făcută ea este inutilă din punct de vedere tehnic. Cum să urmăreşti cu avioanele nişte creştini nevoiaşi, care se adună noaptea în case particulare ca să se roage altui “dumnezeu” decât Cel din biserica lor din sat? Şi de ce atâta simandicoasă osteneală? Cui ar folosi aşa ceva? Inepţia este atât de gogonată încât [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] au fost siliţi s-o şteargă cu buretele din istoria scrisă a sectei lor.

[COLOR=blue]22.[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei, în această călătorie am făcut o frumoasă plimbare”(31 mai/13 iunie 1978.)[/COLOR]
Eliminarea acestei fraze poate avea ca explicaţie dorinţa liderilor pucioşi de a spori seriozitatea şi stabilitatea personajului numit “ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53), care este cam hâtru, dornic de poante, de rime hazlii şi de jocuri de cuvinte, îi plac plimbările şi este adesea surprins de lucruri necunoscute sau care trec în mare viteză pe lângă el, se îndoieşte de propriile sale puteri, are probleme serioase cu echilibrul interior, adesea pierde noţiunea timpului, nu se mai poate stăpâni. Uneori devine aproape confuz, alteori îndeamnă făţiş la violenţă, deşi el îşi mărturiseşte propria lipsă de curaj, chiar laşitatea în faţa unor situaţii limită.
Deşi pretinde că e e tare ocupat, totuşi se simte depăşit de situaţia tragică de pe pământ a copiilor, şi de aceea se tânguieşte şi plânge; dar s-ar bucura dacă nu s-ar mai naşte nici un prunc
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) se lamentează că nu-i prea iese nimic din ce şi-a propus şi că până la urmă, după toate ostenelile, a rămas în mare pierdere.De aceea, el îşi regretă toate, toate faptele sale, până şi binele pe care l-a făcut, de ciudă că nimeni nu ascultă de el.
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) nu ştie cât va mai fi şi cît va mai trăi; e nedumerit, căci şi-a făcut iluzii deşarte cu “poporul” său, mai şi lăudându-l pe nedrept.
Deşi promite semne şi minuni, recunoaşte singur că e neputincios. El n-a reuşit să facă ceea ce şi-a propus şi ce a proorocit că o să fie.
“ [COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” (http://noul-ierusalim.info/?p=53) îşi recunoaşte eşecul: nu a rămas cu nimic. De aceea, el e gata să abandoneze şi să plece.
Liderii pucioşi simt că un asemenea personaj alambicat, care vorbeşte logoreic vrute şi nevrute, dar despre care ei pretind că ar fi Dumnezeul Cel adevărat, Cel ce a făcut cerul şi pământul, trebuie sprijinit din greu pentru a i se reface imaginea pe care tot el şi-a compromis-o. Căci pasărea pe limba ei piere, zice un proverb. După ce că are atîtea carenţe personale şi neîmpliniri, îi mai arde şi de [COLOR=blue]o frumoasă plimbare[/COLOR]! Soluţia gândită de corectorii pucioşi este corectă, unică şi radicală: Se suprimă şi plimbarea!

[COLOR=blue]23.[/COLOR][COLOR=blue]“ Copilaşii Mei de aceea am venit să vă spun. Vine pârjolul peste tine, este scris în Apocalipsă. Vine cernerea, va cerne Dumnezeu pământul, îl va scutura…”(10 iulie 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]24.[/COLOR][COLOR=blue]“ Că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece şi se va împlini.”(1 august 1979)[/COLOR]

[COLOR=blue]25.[/COLOR][COLOR=blue]“ Nu poftiţi! Cine a poftit? Lucifer. Dar a căzut cu toată armata sa. A poftit şi un împărat care stăpâneşte astăzi să ia lucrurile Mele, dar nu ca să se sfinţească, ci ca să le nimicească. Dar află că va fi pierdut de Dumnezeu, acela care a întins mâna asupra lucrurilor Mele. Ah, tată, ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl aşteaptă[/COLOR][COLOR=blue]…”(16 mai 1980)[/COLOR]
Două, chiar trei ar putea fi motivele care i-au determinat pe liderii pucioşi să şteargă definitiv acest pasaj:
1. Pretenţia lor, afirmată cu alte prilejuri ([COLOR=blue]http://noul-ierusalim.info/?p=135[/COLOR]) că nu îngerii, în frunte cu Lucifer, sunt vinovaţi de superbie şi de dorinţa de a-I lua locul lui Dumnezeu, ci Adam, care s-a semeţit întru sine, atrăgând astfel căderea îngerilor în frunte cu Lucifer. Ca să nu fie contrazişi chiar de către “Cuvântul lui Dumnezeu”, liderii pucioşi au preferat să şteargă acest pasaj.
2. Afirmaţia că “[COLOR=blue]un împărat[/COLOR]” ar avea intenţia să-L jefuiască pe Dumnezeu de “lucrurile Lui”, care apare cel puţin deplasată.
3. Auto-demascarea caracterului ignobil, de satisfacţie josnică (pentru răul care[COLOR=fuchsia]-l aşteaptă[/COLOR] pe duşmanul lui, “[COLOR=blue]împăratul[/COLOR]”), de care dă dovadă “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa”.

[COLOR=blue]26.[/COLOR][COLOR=blue]“…O, face Tatăl minuni pe tot pământul, coboară Tatăl prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască, dar acele strigări sunt pentru lume, sunt vedenii ce le arată Tatăl pe alocuri. Iar aici e o minune de pregătire a mesenilor pentru nunta Mielului, prin cuvânt, fără vedenii. Cine crede, va vedea pe Cel ce aduce cuvântul…” (2 octombrie 1986)[/COLOR]
Imaginea unor “vedenii” imaginare, cu Tatăl ceresc coborât[COLOR=blue] “prin livezi, prin câmpii, pe dealuri şi strigă la lume să se pocăiască” [/COLOR]denotă un psihic nu tocmai sănătos. Pe de altă parte, recunoaşterea faptului că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mai dă vedenii şi prin alte locuri, altor persoane, ar dilua în mod nepermis caracterul de unicitate a “lucrării” de la Pucioasa. Liderii pucioşi, puşi în faţa imposibilităţii ameliorării acestui text, au fost nevoiţi să-l şteargă definitiv.

Texte suprimate
 

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XXIV.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a IV-a.

[/COLOR] [COLOR=blue]27.[/COLOR][COLOR=blue]“…Iată, orice păcat săvârşit în afară de trup, nu are putere să golească sfinţenia dinlăuntrul vostru, dar păcatul cel săvârşit în trup, dă pe Dumnezeu afară şi ia putere în trup şi omoară trupul şi face trupul pământ neputincios şi trupul foloseşte legea slobozeniei şi dă la o parte legea sfinţeniei…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Deşi liderii pucioşi au la inimă ca foarte dragă teoria care pretinde că Taina Căsătoriei aduce cu sine “legiferarea păcatului în trup”, adică a “desfrânării legiuite”, aici s-au văzut puşi în faţa unei extrapolări de nesuportat: restul păcatelor, săvârşite în afară de trup, cică “[COLOR=blue]nu au putere să golească sfinţenia din om[/COLOR]”. În faţa unei asemenea absurdităţi, singura soluţie care le-a mai rămas a fost eliminarea totală a textului respectiv, care a atras cu sine şi ştergerea argumentării teoriei ce le era lor dragă, iar până la urmă chiar la eliminarea unui capitol întreg. Biblia nu minimalizează deloc păcatele făcute în afară de trup: ele rămân grave sau foarte grave (multe dintre acestea sunt păcate de moarte, ori sunt păcate strigătoare la cer; deci nici vorbă ca ele să nu golească sfinţenia din om) chiar dacă face o menţiune specială asupra desfrânării, ca păcat săvârşit în trup:
[COLOR=#993300]“ Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.”[/COLOR][COLOR=#993300](I Cor. 6,18)[/COLOR]

[COLOR=blue]28.[/COLOR][COLOR=blue]”… Eu am puterea şi am în fiecare din voi, dacă Mă lăsaţi pe Mine să fac ce am de făcut cu voi. Dar trebuie să înţelegeţi că planul lui Dumnezeu este bine întocmit şi nu poate lucra după placul fiecăruia, nu se poate căuta la plăcerea cuiva, pentru că nu se poate strica nimic acum din planul cel bine întocmit de Sfânta Treime…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Din nou o afirmaţie insuportabilă: aceea că Dumnezeu cel Atotputernic are putere în om numai dacă este lăsat de om ca să aibă El putere în om. Se face confuzie aici între puterea lui Dumnezeu şi voinţa Lui. În realitate, Dumnezeu poate oricâte voieşte, dar nu voieşte să facă oricâte poate. Îndelunga Lui răbdare cu omul nu trebuie considerată ca o slăbiciune, aşa cum o prezintă Cuvântul de la Pucioasa, în urma cărei Dumnezeu ajunge la cheremul omului şi se roagă de om ca să-I îndeplinească el planurile, “[COLOR=blue]cele bine întocmite de Sfânta Treime[/COLOR]”.

[COLOR=blue]29.[/COLOR][COLOR=blue]”…Eu am venit şi am pus viaţă nouă în voi. Nu lăsaţi să moară viaţa din voi, că aceasta atârnă numai de voi. Nu ieşiţi de sub înviere, că putere şi viaţa v-au fost date şi v-a făcut Dumnezeu stăpâni peste trupurile voastre că v-a dat vouă putere. Nu căutaţi să picaţi din cer copiii Mei, că pe pământ e vai şi e moarte. V-am mai spus să vă păstraţi întru taina Ierusalimului ceresc ca să aveţi puterea aceea…”(3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Alte exprimări confuze, contradictorii sau de-a dreptul aberante. Noii ierusalemiteni ba “[COLOR=blue]au putere şi viaţă[/COLOR]“ de la “Dumnezeul” lor, ba li se cere discreţie totală asupra Noului Ierusalim, ca o condiţie obligatorie ca să primească “[COLOR=blue]puterea aceea[/COLOR]” . Ba sunt pe pământ, unde trebuie să se lupte ca “[COLOR=blue]să nu moară viaţa din ei[/COLOR]”, ba sunt în cer, unde trebuie să se lupte “[COLOR=blue]ca să nu pice din cer[/COLOR]” pe pământ. Motive suficiente ca textul să fie irecuperabil şi, în consecinţă, suprimat.

[COLOR=blue]30.[/COLOR][COLOR=blue]”…Trebuie să înviem întru toată puterea cea de sus, că avem de aşezat învierea Domnului peste tot trupul. Lăsaţi moartea departe de la voi, ţineţi-o la distanţă, că voi sunteţi fii ai vieţii şi ai învierii. Şi nu uitaţi că nu am putere în voi dacă nu sunteţi sfinţi întru toată trăirea voastră, că iată, avem de aşezat Ierusalimul pe pământ. Cu dragoste s-a coborât tot cerul să lucreze cu voi, să vă ajute ca să se arate biruinţa. Cu dragoste umblaţi şi voi întru toate voile cerului, că fără dragoste nu puteţi face nimic. Nu uitaţi că Domnul este Cel care poate şi că voi sunteţi nişte unelte pe care trebuie să le mânuiască Dumnezeu, aşa cum are El de lucrat acum. Nu vă îmbolnăviţi în nici un fel, că uite, nu avem timp să mai zăbovim în drum. Dumnezeu curăţă cărările şi taie uscăciunile de peste tot ca să apară lumina şi viaţa Sa peste tot. Tot ce nu este întru Dumnezeu se taie şi se aruncă. Nu vă întovărăşiţi pe drum cu fărădelegea, căci aceasta va fi dată deoparte în curând. Bucuraţi-vă numai cu Dumnezeu, că El biruie prin voi şi El împlineşte tot ce are de împlinit. Ridicaţi-vă bine cu Dumnezeu, că nimeni nu va putea sta în calea voastră cea spre desăvârşirea planului Domnului. Aveţi încredere şi aveţi credinţă, că numai prin credinţa voastră se vor împlini toate. Nu vă îndoiţi ca unii care n-au putere de la Dumnezeu, că voi aţi fost aşezaţi între putere lucrătoare de minuni.” (3 noiembrie 1986, [/COLOR]sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Dacă textul precedent pretindea că pucioşii au primit deja învierea şi puterea de sus, de la “Dumnezeul” lor pe care trebuie să le păstreze cum pot mai bine, iată că acum se afirmă ceva contradictoriu: pucioşii “[COLOR=blue]trebuie[/COLOR][COLOR=blue] să învieze întru toată puterea cea de sus[/COLOR]”, deci învierea şi puterea de sus nişte daruri doar în perspectivă. Pentru ca imediat să se spună că ei “[COLOR=blue]sunt[/COLOR] [COLOR=blue]fii[/COLOR][COLOR=blue] ai vieţii şi ai învierii[/COLOR]” şi că “[COLOR=blue]au fost[/COLOR][COLOR=blue] aşezaţi între putere[/COLOR]”. Probabil că din acest motiv, şi acest text a fost suprimat. Şi condiţia pe care o pune “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa “[COLOR=blue]ca să aibă putere în ei[/COLOR]” se schimbă”: dacă la poziţia [COLOR=blue]28.[/COLOR] ea era supunerea totală, acum este sfinţenia totală, ceea ce este cu totul altceva.

[COLOR=blue]31.[/COLOR][COLOR=blue]”…Să stropiţi cu apă sfinţită şi cu semnul mirului cel sfânt să vă însemnaţi tălpile încălţămintelor voastre ca să striviţi orice urmă de duh rău din căile voastre. Binecuvântate să vă fie intrările şi ieşirile, că peste aceasta, duşmanii nu vor putea avea izbândă. Postul şi rugăciunea, aceasta este puterea cea bună întru toate cele cu Mine, acestea sunt armele puterii creştinului cel biruitor…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Verginica este mare la Mine, măi tată şi veghează peste poporul Meu şi nu poate fără voi. Stă în faţa Mea şi vă pomeneşte şi este mare mijlocitoare pentru tot creştinul care a mâncat de la această masă. Ea este mare la Mine, măi tată, căci prin ea, Eu am sunat pe pământ de Mi-am adunat un popor în zilele acestea. Rugăciunile ei înduioşează tot cerul şi ea veghează cu duh treaz pe urmele copiilor care sunt fii ai lucrării Mele din vremea aceasta… Şi are putere să vă ajute, aşa precum toţi sfinţii sunt mereu lângă cei ce-i cheamă în ajutor… (25 februarie 1991)[/COLOR]
Renunţarea la acest text poate fi pusă în legătură cu o dispută legată de felul în care pucioşii îşi ung tălpile pantofilor cu ulei din candelă, pe care ei îl denumesc “mir”. Această denumire este oricum improprie, deoarece mirul este altceva decât uleiul din candelă, iar a mirui este o acţiune tipică prin care se unge fruntea omului. De aici provine şi expresia populară [COLOR=red]a lovi[/COLOR] (sau [COLOR=red]a trăsni, a izbi[/COLOR] pe cineva ) [COLOR=red]la mir[/COLOR], cu semnificaţia de [COLOR=red]a lovi pe cineva în frunte[/COLOR] (mortal). Totuşi, pucioşii au învăţat de la “mama Gigi” (Verginica) să se ungă cu “mir” pe tălpi în semnul sfintei cruci, ca să fie apăraţi pe cale de orice uneltire a diavolului. Liderii pucioşi au extins apoi procedeul, aşa că s-a ajuns să se ungă cu “mir” nu numai pe tălpile pantofilor, ci şi roţile autoturismelor, roţile căruţelor sau tălpicile săniilor. Nu ştiu dacă au ajuns să ungă şi copitele cailor de la căruţă, dar nu este exclus. În plus, procedeul ungerii cu “mir” era dublat de stropirea din belşug cu aghiazmă, ca protecţia să fie cât mai sigură.

[COLOR=blue]
[/COLOR]

Texte suprimate
 

[COLOR=purple]39. Misterele Pucioasei (XXXV)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XXIV.[/COLOR] Texte suprimate [COLOR=blue]) -Partea a V-a.

[/COLOR] La un moment dat s-a ivit însă o controversă pe tema acestei ungeri, pe motivul că Nicodim Măndiţă condamnă aspru prin cărţile lui pe toţi aceia care fac semnul crucii pe jos, în diferite feluri (ajungând chiar la extrapolări ridicole, prin care până şi ţesătura în formă de cruce a covoarelor să intre în această categorie) şi mai ales pe aceia care calcă pe semnul sfintei cruci. Întrucât călcarea semnului sfintei cruci era prezentată de Nicodim Măndiţă ca o abjurare gravă, o necinstire specifică diavolului şi slugilor lui, liderii pucioşi s-au văzut brusc puşi într-o încurcătură neaşteptată. Singura soluţie de moment care li s-a părut salvatoare a fost minciuna. Şi aşa, au preferat să declare senin că ei niciodată nu şi-au uns tălpile picioarelor sau ale pantofilor, ci au uns piciorul doar pe zona superioară a labei piciorului, deasupra oaselor tarsiene. Adepţii care erau de faţă au rămas consternaţi de această minciună grosolană, întrucât ştiau bine că ani de zile fuseseră învăţaţi chiar de către liderii pucioşi să se ungă direct pe tălpi!!! Dar acest lucru nu a fost suficient să pună la îndoială integritatea morală a liderilor pucioşi, ei rămânând faţă de aceştia la fel de obedienţi ca şi înainte. La fel de plauzibil este că adepţii i-au mai surprins pe liderii lor minţind şi alte împrejurări, până ce s-au obişnuit şi cu minciunile lor.
O altă inadvertenţă în text este expresia “poporul Meu”, care apare aici un pic prea devreme. Peste tot prin anii ’80-‘90 se foloseau expresiile “poporul Verginicăi”, “lucrarea Verginicăi”, “trâmbiţarea Verginicăi”. După anul 1993, când apare ruptura definitivă dintre Noul Ierusalim şi B.O.R., liderii pucioşi au transferat centrul de greutate al învăţăturii de la Pucioasa dinspre Verginica spre “Domnul”, aşa încât Verginica intră treptat într-un con de umbră, iar “Domnul” preia iniţiativa de a “lucra” şi a “trâmbiţa” către “poporul Domnului”, dar nu oricum, ci numai prin “porţile Sale”, care sunt liderii pucioşi, fără de care Domnul recunoaşte că nimic nu poate face, dacă sunt ei slăbiţi şi neputincioşi. Deci liderii pucioşi trebuie ocrotiţi de către adepţi, pentru ca să poată Domnul să “lucreze” prin ei. În timp, transferul de putere s-a finalizat şi s-a cimentat atât de mult, încât acum despre Verginica nu se mai vorbeşte în “Cuvânt” decât din An în Paşti, pe când despre Liderii Pucioşi , nu e “cuvânt de la Dumnezeu” în care să nu se vorbească, la modul cel mai apreciativ cu putinţă.

[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]18 aprilie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Poi draga Maria Margareta, acolo este Manastire shi pamanturile manastireshti sunt sfintzite de Domnul shi sunt sfinte caci sfintzi se odihnesc in pamanturile alea deci daca Domnul le-a zis sa ishi unga incaltzarile, suntem noi sfintzi ca sa-I cerem sa-shi dezlege shireturile incaltzamintelor? copilashii shi floricele Sale?

[COLOR=#0000ff]31.”…Să stropiţi cu apă sfinţită şi cu semnul mirului cel sfânt să vă însemnaţi tălpile încălţămintelor voastre ca să striviţi orice urmă de duh rău din căile voastre. Binecuvântate să vă fie intrările şi ieşirile, că peste aceasta, duşmanii nu vor putea avea izbândă. Postul şi rugăciunea, aceasta este puterea cea bună întru toate cele cu Mine, acestea sunt armele puterii creştinului cel biruitor…[/COLOR]
[COLOR=blue]…Verginica este mare la Mine, măi tată şi veghează peste poporul Meu şi nu poate fără voi. Stă în faţa Mea şi vă pomeneşte şi este mare mijlocitoare pentru tot creştinul care a mâncat de la această masă. Ea este mare la Mine, măi tată, căci prin ea, Eu am sunat pe pământ de Mi-am adunat un popor în zilele acestea. Rugăciunile ei înduioşează tot cerul şi ea veghează cu duh treaz pe urmele copiilor care sunt fii ai lucrării Mele din vremea aceasta… Şi are putere să vă ajute, aşa precum toţi sfinţii sunt mereu lângă cei ce-i cheamă în ajutor… (25 februarie 1991)[/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=yellowgreen]"...Caruia eu nu sunt vrednic sa-I cer sa-shi dezlege shireturile incaltzamintelor..." cum a cerut arh Mihail lui Ioshua cand a intrat in Pamantul Sfant.[/COLOR] [/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][COLOR=red]deci sigur ca prin gLume nu e indicat sa ne miruim pe talpi ori pe bocanci ci e suficient daca facem pe frunte shi maini... shi pe cele ce ne inconjoara, pe haine, pe gentzi, pe toate cele ce ne apartzin, fara a ne ispiti in a shi calca pe semnul sfintei Cruci in sens hulitor. Dar sa nu uitam ca in Pamant a fost infipta Sfanta Cruce shi pamantul acela pe care calcam e pamant sfant chiar daca avem pantofi, defapt ar fi trebuit sa umblam descultz ca e pamant sfant prin locurile sfinte... dar Domnul nu vrea se pare neaparat ca sa ne descaltze cand intram in Biserica...[/COLOR] dar au fost multzi sfintzi descultzi... [/COLOR]

Vsovi, ai vazut filmul intitulat "Apocalipsa"?
Daca nu l-ai vazut ma ofer sa ti-l trimit, ca sa vezi si tu de fapt ce e cu cele sapte trambite de care ne vorbeste Sfanta Scriptura!

Mai vsovi, arata-mi si mie te rog coerenta frazei urmatoare, postata de tine: "deci nu ma incumet, caci duhovnicia este la sufletul fiecaruia shi nu cum intzeleg eu ori altcineva... fiecare cum pricepe... dar cu buna credintza shi nu ca sa demonstreze preconceput gandul rau pe care shi l-a pus in cap... ca asha i se pare ca ar face un lucru bun cuiva, ar trage un semnal de alarma... avertizeaza... nu el defapt trage matza de coada iar shtim bine ce a facut Pisica, poi Pisica a papa-t proorocia lui Veronica pentru ca a pismuit-o pe Verginica... asha ca un fel de Moisi pentru neamuri... potrivit pentru vremurile din urma."
Esti total incoerent cu "sh"-urile si "tz"-urile tale, si chiar si fara ele. Nu ai nici o logica in frazele pe care le scrii. Am vazut pe profilul tau ca ai 41 de ani...41 sau 14?
Despre ce pisica e vorba? Pisica a papat-o pe Veronica, care a pizmuit-o pe Verginica? Era o pisica mancatoare de oameni? Sau de prooroci? Sau...de proorocii? Spune-mi si mie unde sa caut in Sfanta Scriptura de pisici, ca tare mult imi plac animalele.
A, si te mai rog inca ceva, spune-mi si mie, ce mesaj vrea sa transmita semnatura aia a ta, ca nu mai pot de curiozitate?
Foarte bine iti spun si mariamargareta, si veveritza, si toti ceilalti.
(Am citit din intamplare ca ai scris undeva ca mariamargareta vrea sa se asemene cu Maria Magdalena, care nu stiu ce nu a facut, si ea exact asta face, etc. Poate pe ea chiar asa o cheama, nu vrea sa se asemene cu nimeni...foarte frumos scrie!)
Astept raspunsul tau, si cum foarte bine spune mariamargareta, te rog frumos, un raspuns rational, nu emotional.

P.S: Fraza citata este doar una din sutele de exemple pe care le pot da, daca stau sa analizez putin, nu in amanunt, ci doar la prima citire.
P.S.S: Inca o data, te rog, un raspuns RATIONAL, COERENT.

Esti timid ?

Răspuns
 

sigur că sunt timid...
aş vrea eu ca să fie defapt sfială sfânta dar este mai mereu frica şi lepadare de cruce.

în citatul pe care l-ai dat, eu am uitat să pun o virgulă (...nu, el defapt trage)

"deci nu ma incumet, caci duhovnicia este la sufletul fiecaruia shi nu cum intzeleg eu ori altcineva... fiecare cum pricepe... dar cu buna credintza shi nu ca sa demonstreze preconceput gandul rau pe care shi l-a pus in cap... ca asha i se pare ca ar face un lucru bun cuiva, ar trage un semnal de alarma... avertizeaza... nu el defapt trage matza de coada iar shtim bine ce a facut Pisica, poi Pisica a papa-t proorocia lui Veronica pentru ca a pismuit-o pe Verginica... asha ca un fel de Moisi pentru neamuri... potrivit pentru vremurile din urma."


şi am să încerc să te lămuresc ce vroiam ca să se înţeleagă:

"deci nu ma incumet"=adică nu aş vrea ca să incep să avocaţesc, să mă cert, sa mă contrazic... deoarece m-aş indreptăţi, m-aş crede ceva, bun de ceva, m-aş pierde... aşa cum ar vrea cel rău ca să mă arat vrednic, credincios, puternic, inţelept, deştept, capabil, drept, şi astfel să dau dovada de credinţă prefăcută şi dragoste faţarnică, dregand lucrurile cu dregoste patimaşe ori nepatimaşe dar niciuna mântuitoare ci crezând că are Domnul nevoie ca cineva să-L mărturisească pe El din buze, din vorbe, din cărturăreli, făcând mereu pe învăŢĂTorul... şi astfel inchipuindu-şi sărmanul că poate ciupi niscaiva vrednicii in ochii "fraierilor" ori ai săi proprii şi astfel căzând in MAREA inşelare a fericirii.

"caci duhovnicia este la sufletul fiecaruia shi nu cum intzeleg eu ori altcineva... fiecare cum pricepe"= e motivaţia pentru care nu mă incumet să pretind ca doar eu înţeleg cel mai bine, dar eu citesc literal şi aşa pricep, cum poate oricine, dar coreland cu scripturile şi cu ce au scris Sfinţii Părinţi şi cu Tradiţia orala Bisericească, Monahală, lăsându-mă în voia sufletului, a Duhului... a Duhului Sfânt, caci in miezul omului este şi duh rău şi de om necredincios dar şi Duh de la Dumnezeu care mângâie sufletul...

"pricepe... dar cu buna credintza shi nu ca sa demonstreze preconceput gandul rau pe care shi l-a pus in cap"= cel ce pricepe este cel ce pricepe nu mereu şi doar rău intenţionat ci pornind de la baza cinstită a încrederii că interlocutorul nu are intenţia ca să-l mintă ori să-l viclenească ori să demonstreze că e prost ori să batjocurească ori să piardă ori să judece, ci acordându-şi reciproc cuvenitul respect pe care ar trebui să-l aibă oricare doi oameni in cadrul oricărui dialog, indiferent de importanţa dialogului, ori de interlocutori ori de auditori, cu atât mai mult cu cât sunt creştini dar mai ales creştini ortodocşi adică oameni buni. Dar priceperea este dată celor ce aleargă dupa smerenie şi nu celor ce aleargă dupa priceperea triumfalistă... căci doar aceia pricep care se şi supun, îşi supun viaţa lor Vieţii prin liberă voinţă.

"ca asha i se pare ca ar face un lucru bun cuiva, ar trage un semnal de alarma... avertizeaza... nu, el defapt trage matza de coada"= mi se pare foarte clar incât nu ştiu ce ar trebui să mai explic. "Unii" Avertizează... probabil sperând ca prin asta să ciupescă niscaiva vrednicie, falsă vrednicie, de la mai mari sau de la gloată, neştiind că prin acest nărav se fac asemenea lui Iane şi Iambres ori asemenea ucenicului pus să păzească oile din povestea "Petrică şi lupul"... şi acesta, Petrică, a alarmat mereu pe săteni că vine lupul şi nu venise lupul iar atunci cănd chiar a venit lupul cu adevărat la oi nimeni nu l-a mai crezut pe sărmanul Petrică, mare alarmist.

"iar shtim bine ce a facut Pisica, poi Pisica a papa-t proorocia lui Veronica pentru ca a pismuit-o pe Verginica" = pisica este simbolul dragostei pisiceşti şi plină de sulimenizare şi ispita şi linguşeli pe langă mai marii lumii, fiind văzută ca o mare zeitate prin Egipt, luată fiind drept model de lumea noastră plină de papa, care se lacomeşte şi pizmuieşte şi se dragosteşte asemenea mâţelor, prin tufişuri ori pe acoperişuri şi poduri ori tomberoanele cu gunoaie.

"Verginica... asha ca un fel de Moisi pentru neamuri... potrivit pentru vremurile din urma" = un adevar de la Dumnezeu, impreună cu cele 7 Trambiţe ale Domnului, trambiţând de la Dumnezeu şi nu ceea ce îşi închipuie unii prin filme ca ar fi sau ca este sau va fi... căci cele 7 Trambiţe trâmbiţeaza spre pocăinţa şi mântuire pentru ca omul păcătos să poată sa vină întru Dumnezeu şi Acesta să-l vieze pe el, iar apoi să-i dăruiască sfântă înviere şi Viaţă veşnică, Cunoaşterea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Treime cu toţi sfinţii Săi.

Petrică şi Elefantul
 

[COLOR=blue]Vsovi[/COLOR]numele îşi schimbă, dar năravul, ba.

Vsovi, aveai ocazia să-ţi alegi o semnătură mai modestă şi mai inteligibilă, dar ai preferat din nou să-ţi dai importanţă.
Mai bine te întorceai la pseudonimul [COLOR=blue]sOvidiu[/COLOR], şi ai fi fost mai interesant aşa.
Dar, se pare că ideea revoluţionară ţi-a venit după ce ai citit aici pe forum (#450) basmele cu Dumnezeul Pucioasei care, atunci când îl podidea plictiseala, pleca la plimbare cu Şfântul Petru de braţ, pe la Balta Brăilei şi prin împrejurimi. Deghizaţi în cerşetori, se distrau şi ei ca oamenii, fie băgând o balegă de vacă în foc ca să se preschimbe în pâine albă, fie scufundând un sat cu biserică cu tot, şi privind apoi spectacolul cu satisfacţia pe care o simţea Nero când dădea foc Romei… Pe loc ţi-a venit gândul că ai putea fi şi tu un [COLOR=#993300]factotum[/COLOR] care va fi să pună ordine pe acest Forum, adică un fel de [COLOR=blue]Petru şi El[/COLOR], o versiune biblică a pseudonimului [COLOR=blue]Furnica şi Elefantul[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR] Şi aşa, cu această nouă identitate de împrumut, vrei acum să ne ameninţi că te vei transforma în [COLOR=blue]0,1,2 Moroi[/COLOR], dacă îţi vom pune pe mai departe răbdarea la încercare.
Dar, zicem şi noi după vorba ta: “A sosit ceasul. Ce faci, fă mai repede!”. Adică, “Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.”
Timid, timid, dar îndată te pui pe lămurit cititorii mai grei de cap. Adică: “Cine citeşte, să înţeleagă. Cui îi este foame, să se ducă să mănânce şi să se sature”.
Vom lua pe rând toate explicaţiile frăţiei tale:

[COLOR=blue]"deci nu ma incumet"=adică nu aş vrea ca să incep să avocaţesc, să mă cert, sa mă contrazic... deoarece m-aş indreptăţi, m-aş crede ceva, bun de ceva, m-aş pierde... aşa cum ar vrea cel rău ca să mă arat vrednic, credincios, puternic, inţelept, deştept, capabil, drept, şi astfel să dau dovada de credinţă prefăcută şi dragoste faţarnică, dregand lucrurile cu dregoste patimaşe ori nepatimaşe dar niciuna mântuitoare ci crezând că are Domnul nevoie ca cineva să-L mărturisească pe El din buze, din vorbe, din cărturăreli, făcând mereu pe învăŢĂTorul... şi astfel inchipuindu-şi sărmanul că poate ciupi niscaiva vrednicii in ochii "fraierilor" ori ai săi proprii şi astfel căzând in MAREA inşelare a fericirii. [/COLOR][COLOR=#993300]
[/COLOR]Nu te încumeţi, dar te încumeţi. Cu circa 3000 de postări pe Forum, ai şansele să baţi toate recordurile. Nu te cerţi, dar adesea te contrazici. Nu te îndreptăţeşti, dar îţi cauţi dreptatea. Nu te crezi bun de ceva, ci de altceva. Nu te arăţi deştept, dar îi crezi pe alţii proşti. Nu dai dovadă de credinţă prefăcută, ci contrafăcută.
[COLOR=#993300]
[/COLOR][COLOR=blue]"caci duhovnicia este la sufletul fiecaruia shi nu cum intzeleg eu ori altcineva... fiecare cum pricepe"= e motivaţia pentru care nu mă incumet să pretind ca doar eu înţeleg cel mai bine, dar eu citesc literal şi aşa pricep, cum poate oricine, dar coreland cu scripturile şi cu ce au scris Sfinţii Părinţi şi cu Tradiţia orala Bisericească, Monahală, lăsându-mă în voia sufletului, a Duhului... a Duhului Sfânt, caci in miezul omului este şi duh rău şi de om necredincios dar şi Duh de la Dumnezeu care mângâie sufletul...[/COLOR]
Tocmai asta e, că nu corelezi ceea ce citeşti, cu Scripturile. Ţi s-a spus de mai multe ori să aprofundezi avertismentul de la [COLOR=#993300]Galateni 1,8-9[/COLOR], dar tot degeaba, tu o ţii una şi bună: cică “Evanghelia de la Pucioasa e o mare lucrare cerească.” Ţi s-a spus că la Pucioasa e o mănăstire doar cu numele, dar tu nu crezi până nu vezi, şi nu vezi pentru că aşa vrei să crezi. Şi numele de “mănăstire” este dat tot de ei, nu de alţii. Eu ştiu că o mănăstire este o obşte creştină recunoscută atât de Biserică, cât şi de toţi creştinii care vin la ea în vizită. Or, aici singurii care o recunosc sunt pucioşii, adică cei care i-au dat în mod fraudulos acest nume, organizându-se apoi într-o curioasă comunitate mixtă.[COLOR=#993300]

[/COLOR][COLOR=blue]"pricepe... dar cu buna credintza shi nu ca sa demonstreze preconceput gandul rau pe care shi l-a pus in cap"= cel ce pricepe este cel ce pricepe nu mereu şi doar rău intenţionat ci pornind de la baza cinstită a încrederii că interlocutorul nu are intenţia ca să-l mintă ori să-l viclenească ori să demonstreze că e prost ori să batjocurească ori să piardă ori să judece, ci acordându-şi reciproc cuvenitul respect pe care ar trebui să-l aibă oricare doi oameni in cadrul oricărui dialog, indiferent de importanţa dialogului, ori de interlocutori ori de auditori, cu atât mai mult cu cât sunt creştini dar mai ales creştini ortodocşi adică oameni buni. Dar priceperea este dată celor ce aleargă dupa smerenie şi nu celor ce aleargă dupa priceperea triumfalistă... căci doar aceia pricep care se şi supun, îşi supun viaţa lor Vieţii prin liberă voinţă.[/COLOR]
Şi chiar dacă pleci de la premisa că interlocutorul nu te minte, dar pe parcurs constaţi că te minte, va trebui vrând-nevrând să-ţi reconsideri acea atitudine iniţială.Dacă nu vrei să faci acest lucru, înseamnă că eşti de acord cu minciuna, eşti de acord să fii minţit, şi eşti de acord să girezi minciuna şi în faţa altora, mai puţin documentaţi. Dar aceasta nu mi se pare o atitudine nici corectă, nici înţeleaptă.Când o scriere considerată sacră este modificată în înţelesurile ei, scoţându-se o versiune nouă, “perfecţionată”, înseamnă că: ori prima versiune a fost mincinoasă, ori a doua este falsă.[COLOR=#993300]

[/COLOR][COLOR=blue]"ca asha i se pare ca ar face un lucru bun cuiva, ar trage un semnal de alarma... avertizeaza... nu, el defapt trage matza de coada"= mi se pare foarte clar incât nu ştiu ce ar trebui să mai explic. "Unii" Avertizează... probabil sperând ca prin asta să ciupescă niscaiva vrednicie, falsă vrednicie, de la mai mari sau de la gloată, neştiind că prin acest nărav se fac asemenea lui Iane şi Iambres ori asemenea ucenicului pus să păzească oile din povestea "Petrică şi lupul"... şi acesta, Petrică, a alarmat mereu pe săteni că vine lupul şi nu venise lupul iar atunci cănd chiar a venit lupul cu adevărat la oi nimeni nu l-a mai crezut pe sărmanul Petrică, mare alarmist.[/COLOR]
Avertismentele asta spun: Aveţi grijă că se vehiculează idei care se contrazic unele pe altele, contrazic Sfânta Scriptură, contrazic Sfânta Tradiţie. Cred că e de ajuns. A băga capul în nisip atunci când ţi se aduc asemenea avertismente înseamnă că nu vrei să le auzi, darămite să le mai şi cercetezi, deşi se spune aşa: [COLOR=#993300]“Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”(I Ioan, 4,1)[/COLOR]
Aşa că … [COLOR=blue]Petrică şi El[/COLOR] ar face bine să fie mai atent cu avertismentele, ca să nu dea peste lup, sau lupul să dea peste el. [COLOR=#993300]
[/COLOR][COLOR=#993300]
"iar shtim bine ce a facut Pisica, poi Pisica a papa-t proorocia lui Veronica pentru ca a pismuit-o pe Verginica" = pisica este simbolul dragostei pisiceşti şi plină de sulimenizare şi ispita şi linguşeli pe langă mai marii lumii, fiind văzută ca o mare zeitate prin Egipt, luată fiind drept model de lumea noastră plină de papa, care se lacomeşte şi pizmuieşte şi se dragosteşte asemenea mâţelor, prin tufişuri ori pe acoperişuri şi poduri ori tomberoanele cu gunoaie. [/COLOR]
Aici lucrurile sunt simple, vorba proverbului: “Foaie, verde, lobodă, bagă roaba-n beci!”. [COLOR=black]Sau[/COLOR]altul: “Dacă-ţi zic doi sau trei că eşti beat, du-te şi te culcă![COLOR=black]”[/COLOR][COLOR=#993300]

"Verginica... asha ca un fel de Moisi pentru neamuri... potrivit pentru vremurile din urma" = un adevar de la Dumnezeu, impreună cu cele 7 Trambiţe ale Domnului, trambiţând de la Dumnezeu şi nu ceea ce îşi închipuie unii prin filme ca ar fi sau ca este sau va fi... căci cele 7 Trambiţe trâmbiţeaza spre pocăinţa şi mântuire pentru ca omul păcătos să poată sa vină întru Dumnezeu şi Acesta să-l vieze pe el, iar apoi să-i dăruiască sfântă înviere şi Viaţă veşnică, Cunoaşterea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Treime cu toţi sfinţii Săi.[/COLOR]
Întrebare de 100 de puncte: Veronica a fost “trâmbiţă” (sau, “Moisi pentru neamuri” cum zici frăţia ta, gândindu-te probabil la neamurile ei) pe când era monahia Veronica Barbu-Gurău de la Vladimireşti, sau pe când era tovarăşa Veronica Văsâi din Bucureşti?
Şi alta, suplimentară (fără puncte, deci) Petrache Lupu a fost “trâmbiţă” pe când era cioban particular la “Buturugi”, sau pe când era membru al Gospodăriei Agricole Colective din Maglavit?
Deocamdată, atât. Despre celelalte trompete apocaliptice, pe altă dată.

Draga Maria-Margareta, ma crezi ca in afara de a face mishtocareala ca lovind in mine sa negi Adevarul, n-am priceput nici un argument al tau?

iar acolo era
"Verginica... asha ca un fel de Moisi pentru neamuri... potrivit pentru vremurile din urma" deci de unde vezi dumneata ca am zis de Veronica?

ce vrei sa spui dumneata defapt cu toate insinuarile la adresa mea?
shi ce tzi-e neclar la nick-ul Petru_si_El din ce am scris la subsol? in semnatura cum zicetzi voi.

sau pana la urma tot tzi-ai demonstrat ca eshti indreptatzita sa te comportzi cu rea credintza... adica eshti de buna credintza pana la prima minciuna pe care o descoperi la interlocutor shi apoi ii dai in cap ca in beciurile securitatzii? pentru ca nu a zis cum e linia partidului, cum trebuie ca sa dea bine la Cezar?

deci draga Maria-Margareta, ai impresia ca daca o chema Veronica Micle, sau Verona de Narcisi sau cineshtie ce nume pompos era mai demna de crezare, iar pe Verginica daca o chema altfel, un nume innobilat cu un titlu de conte sau de ducesa ar fi fost mai drepte cuvintele Domnului Trambitzate prin Trambitza Sa?

sau tu eshti mai rau ca shi comunishtii ca macar aia daca aveai origine sanatoasa nu te baga la canal, voi shi pe aiai ii bagatzi la canal? daci sa fim noi mai rai ca shi comunishtii? nu-i exclus, ca doar am avut ce invatza de la comunishti shi securishti shi capitalishtii de peste noapte shi se pare ca asemenea lor ne comportam, ca doar am pus mana pe una din puterile din stat, pe gazetarie... unde scoatem adevarul din minciuna shi din minciuna adevar dupa cum e interesul aluia ce investeshte in tabloidul plin cu "arta" shi "noutatzi", unde ni se prezinta VIP-urile celor carora sa le sorbim cuvintele din gura... shi sa ne distram... deci chiar asha rau am ajuns?