Multumesc, asta si intentionam :).

Vezi raspunsul in postarea mea anterioara.

Un copil poate sa ii iubeasca sau nu mama. Dar cu siguranta crede in existenta ei.
De ce? Pentru ca a vazut-o.

Argumente, argumente ...
Sa presupunem ca m-as naste acum, direct adult, nu as avea nici o cunostinta despre aparitia vietii, Dumnezeu, etc.
Multi ar vrea sa ma indoctrineze cu invataturile lor.
Crestini, musulmani, budisti, extraterestri, zane, elfi, spiridusi, darwinisti, etc, etc.
Pe cine sa cred?
Nu ar trebui sa cercetez argumentele fiecaruia?

Mi-e teama ca diferenta este exact invers.
Moralitatea ateului nu vine dintr-o constrangere. Si nici nu asteapta vreo recompensa.
Ateul este moral (cine este, nu toti) pur si simplu. Tine de educatia lui ... atee.
In schimb crestinul, credinciosul in general? Marea majoritate incearca sa fie morali in primul rand din cauza fricii fata de iad si in al doilea rand pentru a primi rasplata promisa, Raiul, plus 70 de fecioare in cazul musulmanilor ;)

Citind postarea ta - si cea anterioara - imi vine in minte un principiu vechi care zice ca nu poti sa cercetezi un sistem din interior.
In acest caz insa este taman invers. Ortodoxia nu este un sistem mecanic pe care il cercetezi din exterior, pentru ca esenta sa are de-a face cu sufletul omului - si chiar cu intreaga sa viata. Tu doar incerci sa aduci toate religiile (includ aici si societatea) la un numitor comun pentru a putea zice: asta e buna, asta e rea, astia sunt prosti, astia sunt destepti etc.

Dar nu merge asa. Nu merge. Nu poti intelege de exemplu faptul ca pentru un crestin toata viata lui se desfasoara in jurul Sfintei Impartasanii, adica a consumarii de catre credincios a Trupului si Sangelul lui Hristos, decat daca esti acolo unde se intampla acest eveniment - ba, mai mult, - daca traiesti acel eveniment.

Si din aceasta cauza, tu ramai in fapt exterior fenomenului. Si din exterior poate parea ca noi facem lucruri de frica iadului sau pentru recompense. Dar daca ai trai impreuna cu noi lucrurile pe care le traim cred ca ai intelege ca noi incercam sa fim purtatori ai Duhului Sfant si acesta este cel mai de pret lucru. Pe Acesta nu vrem sa-L pierdem, asta e motivatia noastra.

Sa presupunem ca atat ateul, cat si crestinul au acelasi tip de morala. Ce face diferenta ?
Crestinul are o constrangere - Dumnezeu !
Ateul pana unde merge cu respectarea moralei ?

Si tu esti amuzant :)
Iti garantez ca ateul va merge mai mult cu morala lui decat crestinul cu a sa.
Vorbim de morala, nu as vrea sa aud explicatii despre jertfe, martiri, etc.

Morala crestina si atee
 

in general consider ca ambele feluri de morale au in vedere- si aceasta cred ca este parerea oricarui om cinstit si normal la cap--au in vedere in mare acceleasi aspecte: evitarea comiterii unor fapte grave, cu consecinte ireparabile: proxenetism, prostitutie, crime, violuri, talharii, furturi, tradare fata de tara, etc.
Trebuie evitate pe cat posibil scandalurile, bataile (totusi cand esti atacat trebuie sa te aperi, daca e cazul si prin forta) si situatiile de natura a perturba linistea publica si convietuirea pasnica!
In societate trebuie avuta o atitudine civilizata, cetateneasca, si- in masura posibilitatilor- trebuie sa-i ajutam pe cei care au nevoie! De asemenea- tot in masura a ceea ce este omeneste posibil trebuie sa iertam pe cei care au gresit fata de noi (totusi- anumite fapte contra celor apropiati noua nu pot fi iertate- pedofilie, crima, viol)!
Fiecare om trebuie sa presteze o munca cinstita, utila societatii, in conformitate cu aspiratiile fiecaruia!
In privinta homosexualilor, consider ca aceasta este o boala psihica, care trebuie tratata de institutii medicale specializate! In casa lui- atat timp cat nu deranjeaza vecinii si nu incalca legea, orice om- din punct de vedere al statului- poate sa faca ce doreste (statul nu poate impune sau interveni in conceptiile religioase a fiecaruia), insa propaganda publica homosexuala (si acele oribile "marsuri") trebuie interzisa cu desavarsire, incadrandu-se la articolul din codul penal ültraj contra bunelor moravuri""

Conform Decalogului crima este interzisa! Evident ca nici un om normal la cap nu-si doreste sa ajunga la asa ceva, dar sunt anumite situatii independente de vointa noastra, cand este inevitabila: legitima aparare (inlaturarea unui atac neprovocat si iminent, care-ti pune viata in pericol), atunci cand servesti in fortele armate si participi la un razboi de aparare a patriei, atunci cand esti politist si trebuie sa inlaturi un pericol social iminent sau cand infractorul nu sta la somatia regulamentara si trebuie sa folosesti armamentul din dotare, sau cand este vorba de o razbunare indreptatita- daca cineva iti omoara sau violeaza sotia, iubita sau copilul.

Un alt aspect este cel al vietii sociale! Trebuie avut in vedere ca suntem oameni, si nu cred ca este un pacat a ne bucura de viata, cu tot ce inseamna asta! Asadar orice om i place sa joace o sarba sau o hora la nunta (doar in Cartea Sfanta scrie Ïsaia dantuia""), sa serveasca un pahar de vin (dar cu masura!), sa glumeasca (dar nu glume de prost gust), sa joace un meci de fotbal sau o tabla sau sa vizioneze un fim bun! De exemplu filmele cu marii nostri actori- un Amza Pellea, un Toma Caragiu, un Dem Radulescu sau cu actori straini de calitate (de exemplu filmul Äustralia"" sau "White nights in Seattle""- in care se vorbeste exact despre ceea ce recomanda si Biblia- iubire intre oameni), nu cred ca ar contine ceva impotriva cedintei crestin-ortodoxe! Cum povestea regretatul Amza Pellea cu nea'Marin, Suca , nasu'Pantelica si nasa' Reta este ceva inegalabil!
De altfel, cea mai buna perioada- din punct de vedere a raporturilor sociale in Romania au fost anii 1964-1981, din mai multe motive: un nivel de trai destul de bun, nu exista grija zilei de maine,, fiecare avea servici asigurat in meseria pe care si-o dorea, lumea era mai vesela, mai relaxata si raporturile sociale erau mult mai amicale decat cele de azi (din cauza ca toata lumea avea cam acceleasi posibilitati materiale nu prea era incrancenarea din ziua de azi si "raceala"intre oameni).

Sper să revin cu completări
 

Foarte bun comentariu, scurt şi concis. Cred că Evgheni Trubeţkoi spune, cândva pe la 1917, că riscăm să ajungem să declarăm la nivel de lege omenească ceea ce se întâmplă în lumea animală, lupta pentru supravieţuire, supravieţuirea celor mai puternici şi lichidarea celor mai slabi, adică un fel de darvinism social. Aceasta este una dintre "moralele atee". Şi asta pentru că nerecunoscând sursa "de sus" a moralei, ci doar din mijlocul fenomenelor, din dinamica lor internă, darviniştii sociali şi alţi atei nu pot deduce decât o "morală" naturalistă, "sintetizată" doar din lumea care a precedat-o şi anume din lumea fiarelor; de aceea lumea "moralei" ateiste poate fi numită "morala" Fiarei, pentru că în definitiv acolo duce şi asta urmăreşte, anume animalizarea şi demonizarea omului, coborârea lui la statutul de bestie, dar nu orice bestie, ci una "morală".

După anumite învăţături ateiste morala ar fi apărut în special în urma fenomenului numit muncă, adică în urma unei colaborări între proto-oameni. Algoritmul ar fi fost deci acela dat de realizările, de reuşite bazate pe o colaborare, pe o muncă în comun în vederea atingerii unor scopuri pentru împlinirea nevoilor. Personal, nu văd cum ar fi făcut sau cum ar fi putut să facă aşa ceva "maimuţele din care a evoluat omul", dar aceasta este varianta lor. Totuşi într-o anumită măsură un astfel de sistem, un astfel de algoritm funcţionează şi în lumea oamenilor, fără ca neapărat să aibă la bază vreo morală creştină sau revelată în vreun alt fel, ci pur şi simplu pe bază de interese şi o anumită raţionalitate în urmărirea anumitor interese. Totuşi, deşi fenomenul muncii este pus de ateişti pe seama unor cauze naturale, pe baza muncii omul se îndepărtează din ce în ce mai mult de natură şi o ia din ce în ce mai mult în stăpânire, practic fără muncă omul neputând în vreun fel să domine natura din jur.

Însă şi o astfel de "morală" este foarte departe de creştinism şi practic nu are cum să devină vreo morală creştină, în condiţiile căderii ontologice a oamenilor. Păcatele sunt mult prea multe, prea grave şi natura umană este practic, şi se dovedeşte, incapabilă, prin propriile-i puteri să acorde iertare cu adevărat. "Morala" cooperării nu mai poate fi în aceste cazuri o morală cu adevărat, ci doar o suportare reciprocă, în vederea atingerii unor scopuri, după atingerea acelor scopuri morala având să fie aruncată la gunoi, aşa cum se şi întâmplă de altfel de multe ori în viaţă, în viaţa noastră umană.

Dacă moralitatea ar fi sau ar fi fost un instinct, sau doar atât, atunci nu cred că mai poate fi numită moralitate. Moralitatea ţine de alegere, de raţionalitate, de responsabilitate, de te vedea pe tine şi pe cel de lângă tine drept nişte persoane, care trebuie respectate, nefiind vorba doar despre atingerea unor interese, a împlinirii unor nevoi. Moralitatea este deci moralitate şi pentru că îl vede pe om ca om, ca scop, iar nu ca pe un mijloc, temporar sau permanent, de atingere a unor scopuri, de satisfacere a unor nevoi. Cred că o astfel de distincţie a făcut Kant cu mult înaintea noastră. Cu alte cuvinte moralitatea din interes, care de multe ori este aruncată la gunoi pentru a face loc la tot felul de răzbunări şi răbufniri instinctuale, nu este cu adevărat moralitate umană (poate o fi una "animală") şi nici măcar nu poate fi, nu poate deveni, sau cel puţin nu fără o intervenţie "demiurgică", divină, mult superioară nouă atât ontologic cât şi moral.

Moralitatea atee - exemplu de interpretare a Bibliei
 

Buna seara,

daca aveti timpul si disponibilitatea de a parcurge to forumul:
http://medlive.hotnews.ro/liberul-ar...comment-149520

veti gasi o postare virala/repetitiva a ateului ADAM versus SILE , George, AltVasile sau Mens Sana si alti crestini care posteaza despre

moraliatea atee si interpretarea Bibliei.

Foumul este inca deschis pentru dialog.

Silviu

Nu jucam in deplasare :)

Moralitatea atee - exemplu de interpretare a Bibliei
 

Buna ziua,

din pilda "Toma necredinciosul" se poate gasi in textul Biblic sub orice forma:
sintactic sau semantic:
„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

interpretarea conform careia Isus dezaproba cautarea de dovezi, asa cum i a cerut Toma.
este cea citata de un ateu - "ADAM" (http://medlive.hotnews.ro/liberul-ar...comment-150050) , de aceea intreb, daca ea are sens , in contextul in care Isus ai cere lui Toma sa puna degetul si sa se convinga.

Eu nu gasesc o negatie in textul Biblic, ci o completare ("Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”) ca si cei care nu vad (ca Toma , de exemplu) sa se poate mantui (prin credinta).

Si a doua intrebare, care vine tot din interpretare Bibliei de un ateu de pe acelasi link: Isus vindeca numai pe cei care credeau in EL?
Raspunsul meu este deja postat, prin exemple de lunatici, slabanogi care sunt vindecati .

Cum combatem erezia:
Cineva care “crede fara sa vada” isi construieste un model al realitatii doar pe baza afirmatiilor facute de altcineva, fara nici un fel de dovezi (ex. verificari experimentale reproductibile, facute personal sau de catre terte persoane).

Raspunsul meu : existenta istorica si Biblica a lui Isus, cu dovezile de vindecari, invieri si propria Inviere, asa cum Isus ni se arata ca Dumnezeu om in toata Biblia.
Ateii doresc dovezi, asa cum se vede in cererea lui "ADAM" de pe acelasi link.

Astept comentariile dumneavoastra, sper ca nu am suparat pe nimeni, sunt nou pe forum.

Dovada este sfanta lumina de la Sfantul Mormant care vine in ziua cand a inviat Hristos.
Mai este norul de pe muntele Tabor de Schimbarea la Fata si intoarcerea Iordanului de Boboteaza profetita si de prorocul David("Ce-ti este tie Iordane ca te-ai intors?")
Mai sunt si sfintele Evanghelii in care trebuie sa credem asa cum credem in relatarile istoricilor.
Pentru veridicitate au fost 4 evanghelisti si multe din relatari coincid ,desi au fost scrise in perioade diferite si locuri diferite.
Foarte greu o persoana patimasa se va converti deoarece nu-si poate hrani patima , credincios in fapta fiind. De altfel si diavolul il tine legat.

Moralitatea atee - exemplu de interpretare a Bibliei
 

Multumesc pentru postare,

se poate gasi cel mai mic indiciu de interpretare(eu nu o gasesc) ca Isus dezaproba cautarea de dovezi, asa cum i a cerut Toma in fraza:
29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut."
de pe aceeasi postare: "ADAM" (http://medlive.hotnews.ro/liberul-ar...comment-150050)

Adica sensul frazei intra in contradictie logica (la nivel de verb "n-au vazut" versus Toma "a vazut", adica i s a dovedit), constituie un argument in sensul celei enuntate de "ADAM" ?

Silviu

In Evanghelii Hristos vorbeste la timpul prezent ,deci cand citim din sf.Evanghelie sa ne gandim ca El vorbeste acum pt noi ,aceste cuvinte ale Lui fiind valabile in orice moment.

Credinta e un dar de la Dumnezeu.
Chiar vorbeam cu cineva care necredincios fiind ,nu ateu ,mi-a spus ca nu asteapta dovezi ci o revelatie pt a merge pe acest drum.
Nu cred ca Hristos dezaproba cautarea de dovezi , pentru a avea credinta nu e nevoie de aceste dovezi .Credinta e o atitudine ,implica recunostinta ,iubire ,dorinta de a te jertfi.
De aceea sf.Serafim de Sarov ne indeamna sa fim sfinti pt a-i aduce la credinta pe cei de langa noi.
Cum spune si Hristos ,sa luminam cu faptele nostre bune pt ca cei din jur sa aduca slava lui Dumnezeu.

Moralitatea atee - exemplu de interpretare a Bibliei
 

Multumesc,

sunt atei, ca cel de pe linkul postat deja, care cauta dovezi. Am intalnit chiar un fost coleg de servici care auzise de Lumina de la Ierusalem si se arata interesat sa fie acolo, sa se convinga .

Se poate gasi in Evanghelii videcare sau mantuire a unor persoane care nu credeau in Isus, care nu l au cunoscut prin credinta?

ma gandesc acum la sluga comandantului roman dar si la persoanele lunatece sau slabanoage...

adica Isus ai vendeca si pe cei care nu cred si astfel acestia devin apoi credinciosi?

Silviu

Iisus a vindecat pe cei care ii cereau vindecare.
Marea majoritate au devenit credinciosi dar avem si exemplul celor 9 leprosi care nu s-au intors sa Ii multumeasca ,doar unul ,care nu era iudeu s-a aruncat la picioarele Lui.
Eu cred ca cine a apucat sa Il cunoasca a devenit credincios ,nu se putea altfel.
Doar cei stapaniti de demon ,cum erau fariseii nu au simtit dumnezeirea Lui.
Colegul d-voastra ,daca isi permite ,sfatuiti-l sa mearga la Sfantul Mormant.

Moralitatea atee - exemplu de interpretare a Bibliei
 

Da, asa gasesc si eu

eu as adauga ca exista certitudinea ca si cei necredinciosi in momentul intalnirii cu Isus, ma refer aici la sluga comandantului roman, la slabanogi, demonizati, lunatici, si cei morti, au primit vindecarea trupeasca si sufleteasca.

Daca retin bine, Nicodim, unul din preotii de la Ierusalim, cel care a cercetat/cautat pe Isus va crede in el in cele din urma.

Aveti la indemana interpretarea Sfintilor Parinti a Noului Testament ? un link sau fisierul sa mi l trimiteti pe adresa silviuchiric@yahoo.com.

Multumesc,
Silviu

Nu stiu daca s-a mai scris aici intrebarea care o am eu, ca nu am apucat sa citesc totul, dar as avea si eu o chestiune...

VT, precum si NT au fost scrise pana la urma de OAMENI, sub indrumarea lui Dumnezeu. Dar ca OM, ai tendinta sa gresesti;v-ati pus vreodata problema ca Biblia, fiind scrisa de oameni, adica pacatosi, ar putea contine tone de greseli, inflorituri si/sau omteri?

Asa, si de aici la ce concluzie ai ajuns?

Morala crestina vs morala atee
 

Un alt subiect atins de atei este asa zisa lipsa a liberului arbitru, des aparatura pe bloguri, forumuri.
Un exemplu ar fi :
Mai întâi să vedem "logica" creştină care sună cam aşa: "Dumnezeu ne iubeşte mult şi tocmai de aceea ne dă posibilitatea să alegem dacă vrem să facem voia lui sau nu. Dacă faci voia lui, ajungi în rai, dacă nu faci voia lui ajungi în iad. Dar tu alegi unde vrei să ajungi". Cu alte cuvinte Dumnezeu te iubeşte mult şi dacă îl iubeşti şi tu la fel de mult vei ajunge in rai, dacă nu îl iubeşti şi nu faci voia lui ajungi în iad. Care e de fapt valoarea de libertate a alegerii tale în cazul ăsta? FIX 0 (ZERO). Dumnezeu, în ciuda faptului că se zice că e o fiinţă superioară nouă, başca şi omniscientă nu prea a înţeles că dragostea cu de-a sila nu se poate. De ce libertarea ta este fix 0 în cazul ăsta? Pentru că dacă faci ca el, ajungi în rai, dacă nu faci ca el ajungi în iad unde vei fi torturat "pentru eternitate". Deci, pentru orice om normal la cap din treaba asta rezultă că de fapt ai o singură variantă disponibilă, aceea de a face exact ce vrea el, nu poţi alege varianta iadului decât dacă eşti masochist (deşi eu cred că nici măcar un masochist nu ar face treaba asta, oricât ar iubi el tortura, perspectiva eternităţii acesteia sigur l-ar descuraja).
Deci Dumnezeu te iubeşte, te vrea, dar dacă tu nu îl vrei te va pedepsi pentru "restul eternităţii". Nu vi se pare un pic cam dus si cam puţin viabil ca să fie exact unul şi acelaşi zeu iubitor şi iertător din aceleaşi învăţături creştine? Mie imi miroase a dictatură de la distanţă.
http://romaniailuziilor.blogspot.nl/...l-arbitru.html

Eu am identificat aici lipsa de raspundere ateista, adica sa alegi fara sa suporti consecintele faptelor tale.
Noi stim ca DUMNEZEU este DREPT si judeca dupa faptele noastre.
S a mai postat intrebarea, dar cei care sunt atei si fac fapte bune, ajung automat in IAD?
Daca nu l i sa descoperit DRAGOSTEA DIVINA si ei sunt buni (un exemplu ar fi des intalnit in China comunista ) asta inseamna ca pentru ei ALEGEREA este deja luata in sensul ca nu se pot mantui?

Dintr-o anumita perspectiva educationala, omul rau, ia drumul Iadului.

Realitatea spirituala este ca el a ales toata viata acel loc, care este creat in conformitate cu dorintele acestui gen de fiinte dintre care primele au fost ingerii cazuti.

Nu degeaba se spune ca fiecare om isi creaza propriul sau Iad.

E ca si cand ai spune ca Dumnezeu e un dictator pentru ca a creat gravitatia, pentru ca oamenii sa aiba libertate, ar trebui sa se poata arunca de pe o cladire fara sa se zdrobeasca de pamant.

E absurd, asta denota o proasta intelegere a legilor care guverneaza lumea.

Libertatea absoluta nu inseamna absenta legilor, ci respectarea lor, mai ales cand aceste legi sunt formulate spre binele tuturor.

Logica citata este cea a ipocritului: "de ce sa mi se intample ceva rau daca fac rau? e o incalcare a libertatii".

Morala crestina vs morala atee
 

Multumesc Alin pentru postare,

cineva spunea pe forum despre credinta ca este un har.

Daca cineva, nu neaparat ateu, nu se imprtaseste de acest har , ma refer aici si la alte religii, dar face fapte bune si moare in credinta lui, ateu sau budist, hinduist etc.
sa insemne oare ca el merge in iad ?

Sunt multe exemple in Biblie care arata ca masura judecatii vor fi faptele noastre(poate intelegerea mea este incompleta).

Seara frumoasa,
Silviu

Nu putem cunoaste soarta altora in vesnicie.
Nici macar cea a celor din Biserica, cu exceptia Sfintilor.

Dar ce stim. marturisim: ca Biserica este corabia mantuirii.

Morala crestina vs morala atee
 

Doamne ajuta,

doresc sa va intreb ceva:

care sunt atributele Divinitatii asa cum ne apar ele din Biblie?

Intreb ,deoarece ateii argumenteaza ca vointa libera,manifestata, cuprinde implicit dorinta,care ar fi deci , dupa spusele lor ateiste(atei.ro), o lipsa si de aici ca Dumnezeu nu este perfect.

Putem argumenta ca dorinta Divina are o premiza in DRAGOSTEA divina, in "Atotstiinta"" divina.
O inteligenta care , de ceva timp incoace, este analizata dupa efecte ei creationiste si a dat nastere la un concept/abordare stiintifica ca "ïnteligent design" ,in USA, ca raspuns la Evolutionism?

O alta abordare, cea tomista, este aceea ca noi nu putem cuprinde in intelegere pe Dumnezeu, asa incat nu putem afirma complet care sunt premizele vointei divine in liberatatea de alegere.

Ce intelegere aveti ?

Multumesc ,

Silviu Chiric

Dumnezeu n-a creat dintr-o necesitate interna, ci in virtutea iubirii sale, chiar asta si spune teologia crestina, ca lumea a fost creata ca dar pentru oameni, ce la randul lor isi manifesta iubirea prin folosirea lucrurilor ca daruri si o indreapta spre Dumnezeu si semeni.

O existenta perfecta se traieste pe sine constient, fiind o constiinta in care toate isi descopera sensul unic, care explica toate existentele nedepline, e izvorul sensului. Deci, fiind izvor al iubirii, creatia insasi e vazuta ca o revarsare(expresie) a iubirii infinite.

Morala crestina vs morala atee
 

Craciun Fericit si multa sanatate si lumina in suflete!

Din morala ateista, libertatea dorintelor ce se doreste absoluta:

"Liberul arbitru este o teorie foarte stupida si foarte nedemonstrata. Un joc de cuvinte, atata tot. Poti sa decizi ce alegi dar nu poti sa decizi ce sa iti doresti.
A ceda sau a rezista tentatiei se face dupa un calcul al avantajelor si dezavantajelor care ar rezulta in urma unei decizii sau a alteia."

...eu observ aici o dorinta de libertate absoluta a dorintelor, fara restrictii pe care o doresc ateii, fara restrictii, fara respectarea legilor ce ne inconjoara...de a fi proprii Dumnezei.

Cum comentati?

Faptul ca Biblia exista pana astazi iar invataturile cuprinse in ea se potrivesc si omului din zilele noastre dovedeste caracterul ei dumnezeiesc. Asta nu ti-a dat de gandit?

Pai, daca a fost scrisa sub indrumarea lui Dumnezeu, o fi gasit El metodele de a ajunge fara erori la destinatari.

Moralitatea e o absurditate,un nonsens fara un Contabil suprem caruia nu ii scapa nimic si plateste fiecaruia, mai devreme sau mai tarziu, dupa comportare.

In lume vedem incongruente (un hot o duce bine, unul moral o duce prost) si fara Dumnezeu, ca observator ,moralitatea e pentru prosti. Moralitatea atee e o prostie,dar un ateu poate fi moral pentru ca Dumnezeu a pus in toti o lege morala si faptul ca el nu crede ca Dumnezeu exista nu inseamna ca el a aparut prin evolutie ci e facut tot de Dumnezeu.care pune in toti darurile Sale. Dumnezeu spre deosebire de noi va trage linie si va calcula la sfârşit, nu ca noi oamenii care calculam ca si cum starea actuala a unui om ar fi si starea finala. Poate un ateu de acum va deveni crestin si un crestin de acum va deveni ateu.

Să zicem că orginalul a fost scris sub îndrumarea lui dumnezeu, de la original și până la exemplarul pe care tu îl ai au trecut 2000 de ani în care s-au făcut sute de modificări, traduceri și interpretări, și nu uita că nu toate cărțile din biblie au fost scrise în același timp, și de autori diferiți.

Îți mai aduci aminte jocul din copilărie numit „telefonul fără fir”? Imaginează-ți acest joc pe o perioadă de 2000 de ani și cu sute de mii de participanți, este imposibil să nu existe erori, ești naiv dacă crezi altceva.


Dacă așa ar fi fost cazul atunci toți am deține o morală absolută și nu ar mai exista nici un fel de crime. Cred că istoria a cam dovedit că nu este cazul, până și cei mai sfinți la un moment dat au promovat genocidul prin așa zisele „războaie sfinte”.

E o copilarie sa crezi asa ceva(e wishfull thinking) sau sa faci astfel de comparatii. Ai auzit de analiza comparativa a sutelor de mii de manuscrise? Nu numai ca e vorba de propozitii si fraze logice, dar pe deasupra mai sunt si SCRISE. Ia joaca Telefonul fara fir cu un biletel scris cu o fraza logica sa vedem ce se pierde si ce se modifica. Apoi ia toate biletelele si compara-le intre ele si vezi care e gradul de eroare totala. Nu depăşeste 2% ,mai pune si indreptarea eventualelor erori prin analiza comparativa si rezulta ca textul scripturistic are o incredere de aproape 100% .Punct.




Daca ar fi fost asa (omul sa aiba morala absoluta)n-ar mai fi dat Dumnezeu nici o Scriptura.Ai vazut filmele cu pirati care căutau comori si aveau doar jumate de harta unde era ascunsa comoara? Biblia e jumatate iar constiinta omului cealalta jumatate, dupa ce le uneşti gasesti...comoara.

Dacă ești așa de convins de autenticitate, biblia fiind cuvântul creatorului tău, atunci de ce alegeți doar ce vă convine din ea? De ce nu urmați orbește ce se predică?

Alin, ceea ce ai scris tu aici e ilogic.

Deci tu zici asa : Sa zicem ca originalul a fost scris sub indrumarea lui Dumnezeu. Deci sa admitem ca premiza ca Dumnezeu exista si el a dictat o serie de carti unor autori.
In cazul asta, de ce ar fi imposibil ca acelasi Dumnezeu sa vegheze ca mesajul sau sa ramana nealterat ? E absolut ilogic ceea ce ai scris. Este extrem de posibil ca daca exista Dumnezeu, El sa fi avut grija ca mesajul Sau sa ajunga la noi evitandu-se "telefonul fara fir " care era oricum un joc prostesc in care noi alteram voit cuvintele pentru ca altfel nu se intampla nimic amuzant niciodata.

Problema este că dacă așa ar fi fost cazul, atunci nu ar trebui să existe peste 40.000 de denominații creștine cu învățături diferite. Nu ar trebui să fie la fel pentru toți dacă a supravegheat învățătura?

Ca de exemplu?
Putina istorie a Bisericii te-ar lumina.

Te faci că plouă, sunt atâtea lucruri malefice descrise atât în VT cât și în NT încât dacă le ar urma lumea am fi iar în epoca medievală, cruciadele versiunea 2.0.

Nu s-a scris azi prima Biblie, exista manuscrise chiar si din secolul III. DE asemenea, manuscrisele descoperite la Marea Moarta, care contin Vechiul Testament, sunt la fel cu Biblia din zilele noastre. Noul Testamnet a fost scris intr-o perioada de 50 de ani, din 40 si ceva, pana in anul 90 si ceva.
daca cineva spune ca luna e patrata, sau ca e rombica, nu inseamna ca nu se stie ca luna e rotunda. Cele 40.000 denominatiuni de fapt au la baza invatatura lui Luther. Luther s-a trezit exclus din BC si n-a mai avut ce face, a spus ca nu mai conteaza preotii, pentru ca era dat afara si nu mai avea cum sa justifice ce crede.

iubire - frica
 

iti raspund eu de ce nu se poate si care e diferenta intre o fapta buna a unui crestin si a unui ateu.
crestinul e foarte posibil sa faca fapta buna din frica fata de Hristos (ca sa nu mearga in iad), iar ateul o face pur si simplu pentru ca asa trebuie, din dragoste simpla, empatie..sau alt motiv, fara nici o constrangere.
adica unul o face pentru ca este constrans de imprejurari, credinte, iar celalalt pentru ca crede ca asa este bine, moral, omenesc.
cam asta e diferenta, pe scurt.
ideea e ca te poti mantui doar prin Hristos, chiar daca ceea ce faci e bine sau e rau. Atata timp cat vine de la Hristos, te poti mantui, chiar daca e vorba sa ucizi pe cineva.
Dar daca ajuti pe cineva pur si simplu pentru ca crezi ca e bine sa faci acest lucru, nu te poti mantui.
Plus, un ateu care toata viata a facut numai lucruri bune (nu exista om care sa faca doar lucruri bune, dar sa presupunem ca ar fi) va merge in iad, pentru ca nu a facut lucrurile bune in Hristos. Dar un criminal, violator, pedofil, hot, etc..se poate mantui chiar daca toata viata a facut lucruri oribile, daca la sfarsitul vietii s-a pocait si si-a cerut iertare si l-a acceptat pe Hristos ca salvatorul lui.
Pe scurt, nu esti responsabil de ceea ce faci pe pamantul asta, atata timp cat il accepti pe Hristos ca salvatorul tau. :)