........:)

Da, da! Numai bine, prietene, numai bine!

Eu văd lucrurile dintr-alt unghi. Anume că un creștin are o pravilă a lui, o relație cu Dumnezeu, un program de fapte bune și de rugăciune pe care le practică în mod obișnuit, zilnic. Este vorba despre aspectul duhovnicesc, pe care nu l-am pus în discuție deoarece l-am înțeles ca implicit făcînd parte din viața creștinului ortodox. Indiferent de ceea ce consumă în anumite perioade, indiferent dacă mănîncă sau nu, dacă bea apă sau nu, el își continuă viața pe plan spiritual în același stil. Eu unul nu fac diferență între perioadele de post bisericesc și cele de dezlegare, la felul în care frecventez slujbele, fapte, rugăciune. Poate alții o fac, nu știu.

Pe de altă parte, da, postul este o metodă de mîntuire. Unde cuvîntul se înțelege ca scăpare, izbăvire, salvare de un anume rău sau chiar de cel rău. Avem exemple de oameni care au scăpat de dependența de alcool, cafea, tutun prin post cu apă. Rușii au făcut cercetare timp de 40 de ani pe acest domeniu și din cartea lui Lestrade am aflat că și dependența de alcool s-a tratat prin 26 de zile de post cu apă.

To de la ei știm că în primul rînd li s-a ordonat de sus ca în marile centre medicale (înainte de 1991) să facă studii pe problemele de tip psihic. Grav bolnavi de depresii cronice, epilepsie șamd au cunoscut ameliorări și chiar vindecare după o perioadă de nealimentare, dacă preferi termenul ăsta. Delatii aici.

Interesant e că în timpul pauzei de mîncare mulți experimentează o claritate sporită a minții (după primele zile ceva mai grele), performanțe ridicate ale intelectului, chiar senzația de bucurie, de bine, datorată substanțelor care se generează suplimentar în organism în acest timp.

Bonus, avantajele pe plan fizic despre care s-a tot discutat. La urma urmei trupul e menit să fie purtător de Dumnezeu și trebuie să-l reparăm și să-l curățim pe cît posibil...

Florin dragă, dpdv duhovnicesc, ce au experimentat ruşii sau cercetătorii britanici NU e post.
În orice caz NU postul la care ne cheamă Biserica, NU postul pe care ni-l impune biserica.

Nu spune "impozite" ca s-ar putea supara niste suflete :)

Nu, sunt doar efecte fiziologice ale laturii fizice a postului care il cere Biserica.

Prin care unii ar putea sa inteleaga ca nu doar nu reprezinta un pericol pentru sanatate ba dimpotriva.

Ca are si beneficii duhovnicesti, nu doar un ritual formal, depinde de altii sa-i lamureasca.

Cam greu insa, din moment ce tot ce vor sa inteleaga este ca postul inseamna "sa mori de foame si de sete" sau tot una cu "sa-ti bati cuie in maini si picioare".

Apropo de postul ca poruncă a Bisericii sau ca sfat. M-am întrebat cum rămâne cu libertatea.

Cred că este poruncă pentru cel care vrea să se supună poruncii. Am văzut ucenici ai unor duhovnici care pentru că îi iubeau și îi respectau, atunci când aceștia li se adresau, ei răspundeau cu „Porunciți!”

Așa e și cu postul. Ca să accepți porunca trebuie să alegi ascultarea. De altfel, puterea de a posti nici nu-ți vine dintr-o sforțare, dintr-un efort personal, ci din ascultare.

De aceea, pentru cel care își propune să facă orice efort duhovnicesc cu propriile lui puteri va fi foarte greu, în timp ce pentru cel care decide să facă ascultare totul devine ușor, pentru că a renunțat la voia proprie, iar lucrarea duhovnicească o face ca răspuns la o chemare, ca supunere smerită, fără a se mai gândi că este greu. Și de aceea nici nu este. Greu e doar gândul; el este cel care pune o grămadă de poveri pe umerii noștri.

Sunt de acord cu Dragos aici. Aceia faceau experimente medicale.

Pentru Florin - in fond ai dreptate. N-ar trebui sa exista diferenta intre perioadele de post si cele de dulce, din punct de vedere al trairii credintei. Exista insa anumite cerinte ale bisericii, pe care n-am sa le explic eu aici pentru ca nu sunt in masura. Incerc doar sa le aplic.
Cred ca este vorba insa si aici si la postul alimentar, iar la cei casatoriti si la cel trupesc de scopul actiunii. Ar trebui sa simtim in suflet pentru ce este acel post (pentru cel il tinem noi, dar si pentru ce este cerut atunci de biserica/Biserica).
Cred ca asta este arta/sensul: sa avem un tel si sa simtim ceva.

Si ar trebui sa vina de la noi si nu sa ne impuna biserica. Atunci este jertfa adevarata si post adevarat.
A manca sau a face ceva la comanda, ca si inversul (a nu manca, sau a face ceva) nu prea functioneaza. Mai ales cand tu chiar nu vrei/poti.

In alta ordine de idei, vroiam sa spun ca fara a vrea sa ranesc pe cineva, eu nu inteleg tehnic anumite lucruri. Mai ales ca numai Florin tot descrie cum ii merge lui cu postul negru. Nu ii stim starea de sanatate, nu am vazut analizele lui, parerea medicilor, cum arata etc.

Iata ce nu inteleg in ruptul capului:

1. Cum poate sa spuna cineva ca lipsa hranei (si a apei dupa caz) iti face mintea mai limpede? Cum? Cand creierul nu este hranit cu ceea ce ii trebuie?
2. Cum poate sa spuna cineva ca te simti psihic mai bine si mai liber cand tii post negru (chiar si fara apa)?
3. Cum te simti trupeste mai bine si mai usor cand nu iei substantele de care ai nevoie, esti slabit si ti-e foame (si sete)?

Nu cred nici ca se vindeca boli psihice, sau dependente prin post.

Din experienta mea (si a altora) stiu ca organismul singur refuza hrana cand are probleme sau invers.
Sunt oameni care la depresie, tristete sau suparare nu pot inghiti nimic.
La altii se intampla invers - simt nevoia sa manance, mai ales anumite alimente (dulci sau sarate).

Oameni cu boli grave refuza hrana si trebuie hraniti prin perfuzii.

In plus depinde si cum te alimentezi in general.
Poti sa te simti rau daca mananci mult, lucruri grele, grase, de calitate proasta. Si atunci trebuie sa te opresti, sa reduci.

Dar poti sa mananci foarte moderat si usor si sanatos in general si atunci de ce ar trebui sa renunti de tot la hrana?

Nu cred ca te simti mai bine daca nu mananci nimic, mai ales in mod repetat.
Nu se poate.

Iar dependentele se trateaza in alt mod si cu o terapie psihologica aferenta.
Am inteles ca sunt foarte grele aceste detoxifieri.

Si ma deranjeaza comparatia dependentelor (tutun, alcool, droguri) cu alimentatia. Cea din urma este ceva vital, primele dimpotriva.

As fi vrut sa scrie si altii aici, care chiar sa spuna cum se simt ei cu adevarat cand tin dieta asta totala.

Nici porunca si nici ascultare, Cristian. Trebuie sa vina de la tine, din iubire si din convingerea ta. Trebuie sa vrei, sa intelegi sensul si sa simti pentru ce o faci.

Uite un exemplu:
Parintii iti spun sa iubesti si sa te casatoresti cu X si sa renunti la ceva ( o alta persoana iubita, locuinta, preieteni etc.).
Tu nu iubesti persoana X, nu vezi sensul sa faci toate acele renuntari, dar din ascultare de parinti sau in unele cazuri te forteaza, te duci si te casatoresti.
Vei fi fericit? Va functiona casnicia si viata ta?

In unele cazuri te poti obisnui si asa si gata.

Dar cand dorinta vine de la tine si din iubirea ta si ti se deschid si perspective frumoase in ciuda renuntarilor, atunci iti este si usor si o faci cu placere.
Si rezultatul este bun.

Părinții adesea n-au înțelepciune. Tinerii nici atât. Trebuie și iubire, dar și înțelepciune.
Biserica le are pe amândouă; pentru că e întemeiată de Duhul Sfânt; pentru că e sfântă.

Dacă o să ținem post atunci când va veni de la noi nu cred că vom ține vreodată. Dacă ne luăm pe noi înșine ca măsură a bunei viețuiri nu vom ajunge să viețuim bine. Avem nevoie de o chemare din afara noastră pe care ascultând-o să ne apropiem de Cel care ne cheamă. Fără ascultare nu este mântuire.

Hristos a zis: „Cel ce vrea (deci libertate) să vină după Mine.”
Modul în care putem veni după El ni-l arată Biserica. Dacă ne îndoim de ea și nu vrem s-o ascultăm, după cine ne vom ghida? Unde poți găsi sfințenia care să te sfințească și pe tine?

Ce părere ai despre un copil obez care zice: „Lasă, mamă, ce mă înveți tu să mă abțin de la mâncare? De ce-mi impui să mănânc mai puțin? O să mă abțin atunci când voi simți că vreau să fac asta.”

Da, in primul rand din ascultare. Inlauntrul ascultarii se modifica si perceptia asupra efortului personal.

A trecut Pastile, si tot despre post se vorbeste pe aici. Dar, daca stam sa ne amintim ca in post se schimbau retete de gatit si experiente de arta culinara, mai ca iti spui ca e normal.

După ani de zile am primit și eu o bulină albă de la tine. :)


Dacă aș fi fost perfect sănătos nu aș fi încercat metoda asta. Dar știi cum zice Hipocrate, că a mînca în timp ce ești bolnav înseamnă să-ți hrănești boala.

Am văzut avantajele, de aia nu ascund lumînarea sub obroc.

Se secretă adrenalină, serotonină, endorfine în mod natural în cantitate mai mare, pentru că organismul intră în alertă de supraviețuire văzînd că nu mai vine mîncare.

Creierul e hrănit în continuare, cu prioritate chiar, altfel am muri. Mai întîi cu zahărul din sînge în prima zi, apoi cu glicogen din ficat, apoi la schimbarea metabolismului cu corpi cetonici proveniți din grăsimea stocată deja de corp taman pentru situații de genul ăsta.

Mintea merge mai bine. Gîndești mai clar, mai repede, te concentrezi mai ușor, vorbești mai coerent, mai cursiv. Gîndurile sînt mai adunate. Capacitatea de memorare sporește, pentru moment inteligența crește relativ.

Vezi ce zic și alții, că netul e la tine pe comp.

Aia e, că nu ți-e foame, nici sete. Foamea reapare la postul cu apă după cel puțin o lună, iar la cel total nu ți-e nici sete deloc. De aceea la postul uscat singurul semnal pentru momentul de rehidratare este atunci cînd nu se mai produce urină.

Nu vorbim de credințe aici, ci de ceea ce s-a studiat deja, ce ceea ce se știe. Rușii au arhive întregi cu datele colectate de-a lungul a patru decenii, doar că nu le-a tradus nimeni să le facă publice pe plan internațional.

Bravo. E valabil pentru oricine.

Nu neapărat. Dacă spre exemplu ai probleme de tip digestiv, poți să nu mănînci nimic 7 - 10 zile în loc să stai în spital pe perfuzie. Dar depinde de fiecare în particular, vezi excepțiile de care vorbeam undeva în paginile anterioare.

Exact! Dacă ai o alimentație echilibrată și în măcar în posturile rînduite de Biserică reușești să te limitezi la puține calorii pe zi, te vei bucura de avantaje pentru sănătate. Sînt clinici de genul celei din Germania de pe lacul Konstanz unde te poți retrage pentru o dietă vegetală foarte slabă în calorii, pentru cîteva săptămîni, sub supraveghere. Echivalent cu un post ortodox ținut ca la carte.

Experiența celor care au încercat te contrazice.

Doar la început e mai greu, în primele zile. După aceea dispar amețelile, durerea (febra) din picioare.

O, da, sînt foarte grele. Depinde de voința fiecăruia.

Nu e comparație, ci efectul care urmează postului.

Știu pe cineva care nu a mai pus țigara în gură o vreme după o sesiune de vreo două săptămîni, nu a mai putut, pur și simplu. Altcineva care bea cafea la modul en gros, la fel, nu i-a mai trebuit.

De la ruși, cel cu votca (iar ăia beau cu litrul zilnic, nu se joacă), după 26 de zile s-a lecuit.

Evident că te poți reapuca, iarăși e o chestiune de voință, simplu.

Și eu aș vrea.

Dieta e cînd mănînci, postul e cînd nu mănînci. (vezi Rafail Noica și ceilalți)

Impresionant.Multumesc de link. Da, ar trebui canonizat. Parintele Dorobantu, intr-adevar, nu...altii.

Parcă sunteţi înainte de start şi vă tot motivaţi şi vă tot convingeţi fie să ţineţi fie să nu ţineţi. Toţi creştinii cinstiţi ţin precum în cer aşa şi pe pămînt. Pentru ce sunteţi zăbavnici şi împietriţi la inimă de nu vreţi să credeţi?

Deci din dragoste de Dumnezeu ia să încercăm de săptămîna viitoare să-L ascultăm şi să ţinem toţi, cu mic cu mare, cu sănătos şi cu bolnav, ia să reuşim noi să ţinem post negru la păcate în zilele de Luni, Miercuri şi Vineri astfel:

Luni de la răsăritul soarelui de Luni pînă Marţi dimineaţă la răsăritul soarelui de marţi, nimic nimic, nici apă, nici mîncare, nici fete şi nici griji deşarte decît grija de a răspunde cinstit lui Dumnezeu şi tainic oricui întreabă.

Miercuri de la ora 24 a zilei de marţi adică ora 0 a zilei de Miercuri pînă Miercuri noapte la ora 24 sau pînă dimineaţa la răsăritul soarelui de Joi.

Iar Vineri de la ora 0 a zilei de Vineri pînă la ora 24 a zilei de Vineri.

Totuşi se poate în tot acest timp de post negru bea cîteva guri de apă sfinţită şi cîteva bucăţele de anafură, fie dimineaţa, fie la amiazi, fie seara. Eu aşa ţin întotdeauna.

Rugaţi pe Domnul să postească în voi şi veţi vedea cît este de uşor şi de bine.

Veţi vedea că atunci cînd vin posturile mai lungi veţi dori fără să vă ceară nimeni să postiţi post negru cu apă sfinţită şi anaforă cît mai mult. De ce? Pentru că vreţi să vă lăudaţi... Eliminînd şi lăudăroşenia şi pofta de înşelări cu fete vom observa şi vom simţi cît e de bine să nu ne mai facem griji deşarte decît grija cinstită de a răspunde Domnului cu bucurie pentru ceea ce ne-a învăţat de dragul nostru!

E simplu. Credeţi numai şi ne vom îngrăşa din sfinţenia Domnului şi din iubire curată şi cinstită!

Vă rog lăsa-ţi-L pe Dumnezeu să postească în voi la orice rău şi la orice păcat şi nu-L opriţi. ''Lăsaţi copiii să vină la Mine!...

Vom fi mult mai frumoşi şi mult mai veseli!

"CANONUL 69 apostolic (POSTURILE DE CĂPETENIE)
Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau ipodiacon sau citeţ sau vreun cântăreţ nu posteşte sfânta patruzecime a Paştilor (marele post), sau miercurea sau vinerea, să se caterisească; afară numai dacă ar fi împiedi*cat de slăbiciunea trupească; iar dacă ar fi laic, să se afurisească."
Deci nu e un sfat, e o porunca a Bisericii.

E adevarat ca postul era negru sau cu paine si apa. Dar tot ce a stabilit Biserica in timp este bun, probabil din cauza slabiciunii credinciosilor a fost stabilit un post care sa fie accesibil oricui. Oricum, chiar si in Posturile mari, sambata si duminica nu se poate tine post negru sau numai cu paine. Iar cei bolnavi si slabiti nu pot tine post negru, poate unii nu stiu ca sunt bolnavi si o sa se simta si mai rau. Postul nu este pentru imbolnavirea credinciosului, de aceea a fost stabilit un post ca sa nu fie nimeni afectat.

Pai da, pentru ca Dumnezeu nu doreste sa-l ispiteasca pe om.Dumnezeu nu
ispiteste pe om niciodata.A crede ca Dumnezeu iti cere sa duci un post peste
masura ta este o ispita, dar nu de la Dumnezeu.
Insa poti sa ajungi la postul desavarsit, adica postul negru cu mult exercitiu
duhovnicesc si multa credinta si rugaciune.

Ilarion Argatu spunea ca sintagma de "post-negru" vin din popor insa in dogma
exista doar notiunea de ajunare. Deci ajunarea(fara apa si fara mancare) este
postul negru.

Acum nu as recomanda nimanui fie ca-i sanatos sau bolnav sa faca post negru pe canicula(ca tot a venit vara).

Apoi daca esti bolnav ,sa duci postul pe masura bolii tale.De obicei daca boala
te impiedica sa postesti pe ramura alimentatiei, atunci incearca sa tii un post
mai ambitios pe alta ramura: judecarea aproapelui, mai multa milostenie(fie baneasca fie duhovniceasca), mai multa rugaciune, etc
Adica daca nu poti tine post pe un anumit domeniu de activitate , incearca sa compensezi cu post mai ambitios pe alte domenii de activitate.

Postul in Biserica se face numai impreuna cu rugaciunea, altfel e regim. Pe de alta parte exista tratamente cu ajutorul alimentatiei, chiar si doctorii le folosesc. In SUA am citit despre un doctor care vindeca aproape orice boala doar prin alimentatie (inclusiv produse animale). Chiar si peritonita o descria tratata asa, sau cancerul.
Stiu de mult povestea cu un preot venit din Rep. Moldova, care la 65 de ani a aflat ca trebuie sa ii fie amputate ambele picioare din cauza tromboflebitei. A citit intr-o carte despre beneficiile curei cu cruditati si seminte si a tinut-o pana a murit, la 100 de ani. Pe langa faptul ca s-a vindecat de tromboflebita, dupa cativa ani i s-a innegrit parul si a fost in vigoare pana la 100 de ani.
Un alt tratament este cura bazata in principal pe fructe, dar pe o perioada determinata, pentru ca e posibil ca zaharurile sa afecteze pancreasul. Steve Jobs era adeptul postului negru si a dietei cu fructe (numele Apple vine de aici), a facut cancer la pancreas (nu stiu daca are vreo legatura cu dieta lui), deci trebuie intrbat mai intai medicul si facute analize.

Dar pe bolnavul de cancer care face radioterapie l-ai intrebat cum se simte ?

Si ce legatura are asta cu topicul ?

Si oare cati din "traditionalistii" nostri care canonisesc episcopii tin TOATE posturile astea?

N-a trecut. La ortodocsi este doua zile pe saptamana si in afara Postului Mare.

Dar oare cati tin postul cu adevarat, atat preoti ct si credinciosi? Ca doar nu sta nimeni cu lumanarea in casa, sa vada daca oamenii tin postul, sa ii controleze.
Totul se bazeaza pe credinta in ce spun oamenii, credinta in ce spun oamenii despre ei.

Voi aşa vorbiţi de post de parcă ar fi cine ştie ce mare greutate.

Păi nu e mai simplu să nu-ţi mai pese de dorul şi de dorinţa de păcate amestecate cu bucate? Nu e mai simplu să nu bagi nimic păcătos în gură, în ochi, să nu mai faci striptis cu guriţa şi cu limba hulind şi blestemînd şi înjurînd spre urechile altora?

E mai simplu şi mai uşor să nu mănînci păcate şi bucate decît să le mînci, e mai simplu să nu tot cauţi să priveşti pornografii fiind curios de perversiuni şi plăceri deşarte decît în tot momentul să-ţi fugă ochii după fuste scurte şi forme şi potriveli blestemate prin care vrei să batjocureşti din lăudăroşenie de sminţişor.

Deci a nu-ţi dori nimic rău nici pentru tine nici pentru alţii e cel mai simplu aşa că ce anume vă sperie în aşa hal ca pe viruşi?

Păi trebuie să ne fie frică de Dumnezeu ca să avem curajul să postim şi să nu mai păcătuim... şi nu invers.

În mod normal ar trebui să vă doriţi să postiţi tot timpul, toată săptămîna, toată luna, şi în posturile mari şi în afara lor. Mulţi sfinţi posteau tot timpul şi nu slăbeau fiindcă ''mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Carele m-a trimis'' şi se chiar îngrăşau mîncînd mereu plinirea Voii lui Dumnezeu... şi mai şi răbdau pînă la sfîrşit zicînd : ''Facă-se Doamne nu precum aş vrea eu ci facă-se precum Tu voieşti să se facă voia Ta, aşa vreau să se facă.''

Deci nu mai vă panicaţi atîta disperîndu-vă că e grea porunca să faceţi ceea ce este cel mai uşor, adică să postiţi. Panica vă duce să ascultaţi de părerea lumii şi atunci fugiţi de frică şi mîncaţi... mîncaţi mîncare amestecată cu păcate... de frică... şi asta fiindcă omul se corectează mereu invers... se sperie, se clatină în credinţă, îi e frică să nu cumva să fi greşit cuiva şi se corectează disperat ascultînd de părerea lumii sau de medicii satanici lepădînd sfatul şi rugămintea Domnului Care îi cheamă pe toţi din dragoste ca să se mîntuiască şi să le fie mai bine şi să fie sănătoşi şi curaţi şi buni şi iubitori nu numai acum ci şi mîine şi în veşnicie.

Ţineţi toţi post negru non-stop şi veţi vedea că nu păţiţi nimic, ţineţi post la păcate şi la bucate amestecate cu spurcăciuni, la cărnărie, la mîncare lumească, dar nu uitaţi ca în acelaşi timp să vă şi curăţiţi şi să vă hrăniţi cu Dumnezeu: apă sfinţită, anafură, Cuvîntul şi voia lui Dumnezeu căci asta e mîncarea creştinului şi nu uitaţi că îngraşă... deci nu vă îmbuibaţi cu ea din frică şi lăcomie căci îngraşă, aşa că nu vă grăbiţi fiindcă graba strică treaba ci crezînd lucraţi ca să vă puteţi şi odihni între timp şi ca să nu ajungeţi să lucraţi nonstop de frică tot felul de griji deşarte şi absurde ci lucraţi mereu cîte un piculeţ de voie bună căci Dumnezeu vă vrea liniştiţi şi odihniţi şi binevoitori şi nu obosiţi şi îngrijoraţi de toate grijile deşarte pe care le lucraţi fără pauză certîndu-vă ca nebunii.

Practic, nu vă mai gîndiţi deloc să faceţi păcate şi să mîncaţi bucate spurcate ci scoateţi afară şi fugiţi de orice gînd şi orice părere şi orice ispită care vă îndeamnă la grijile deşarte, la părerile disperante ale lumii păgîne care se vrea stăpînă.

E foarte simplu: ascultaţi de Dumnezeu şi postiţi şi veţi vedea că de nimic nu aveţi nevoie. Credeţi numai. Iar a crede este foarte foarte uşor, cel mai uşor... Şi crezînd lăsaţi să fie voia lui Dumnezeu cu voi şi atunci ea este şi va fi şi veţi binevoii şi voi aşa ca El. Simplu, teoretic, practic şi eficient.

Te rog dezvolta ideea cu "medicii satanisti", adica mai exact ce propui ?

apropos
 

am impresia, dupa ce am citit cam tot threadul (mai putin marca vsovi) ca lumea nu posteste din obisnuinta de a manca
presupun ca fiecare va posti at când va veni vremea pt el (vremea sa posteasca)

cred ca postul e lasat de Hristos ca sa ne educam vointa astfel incat at când ne vom deprinde cu postul vom fi destul de puternici incat sa le facem si pe celelalte bune (abtinandu-ne de la cele rele in acelasi timp) si at le vom face pe toate dupa Legea Lui adica vom trai asa cum vrea Dumnezeu (crestineste).

Ca postul are si niste avantaje aferente asta e partea a doua care se adauga (cautati-L in tot ce faceti pe Dumnezeu si restul se vor adauga voua)

Dar daca analizam un pic ajungem la concluzia ca de fapt noi mancand nu facem decat sa bagam otrava in organism pe care o curatam cu ... postul

starea noastra naturala e cea de post, numai ca fiind obisnuiti sa mancam mai mult decat at când postim suntem nevoiti sa ne "corijam" prin posturi (in loc sa traim intr-un post continuu asa cum ne-ar fi natural

fiecare om isi gaseste un anumit echilibru at când posteste (are o anumita masura pe care daca o depaseste nu se mai cheama post). odata gasita se tine de ea.
daca simte Duhul Sfant asupra lui at poate ramane la acea masura insa at când Duhul Sfant se departeaza de el e semn ca tb sa stranga cureaua si sa mai innaspreasca postul (sa recorijeze masura initiala)

si nu ma refer doar la mancare când vb de post

Hristos ne vrea tot timpul in lupta, am cucerit o batalie - ne stabilim noi obiective si continuam sa urcam, sa luptam spre o noua batalie, asa spun Sfintii Parinti ca tb sa ne prinda sfarsitul, ca nu toti ne sfintim aici, unii reusim abia in clipa mortii, altii nici atunci...

Am o observatie pe care tot am uitat s-o scriu si pe care mi-am amintit-o citind ultimele mesaje.

Oameni buni, hrana noastra, ceea ce mancam, nu este spurcat(a), nici rea!!!!!!!
Nici macar din punct de vedere medical nu este otrava!
Toate cele mancate cu masura sunt bune.
Pana si in Scripturi gasim asta.
Chiar Iisus spune undeva: "...nu cele ce intra pe gura sunt spurcate, ci cele ce ies..." Nu stiu daca sunt termenii corecti, dar asta este ideea.
Rau si pacatos este ceea ce vorbim si ceea ce facem in raport cu oamenii din jur.
Tot in Biblie scrie ca tot ceea ce este lasat de la Dumnezeu este bun pentru om (hrana).

S-a ajuns treptat la aceasta aberatie folosita de-a valma, ca tot ceea ce mancam este spurcat si de aceea trebuie sa postim.

Nu! Postul este tinut pentru alte motive si pentru alte scopuri decat curatarea organismului.

Este adevarat ca deruta vine de la lista alimentelor pe care avem sau nu voie sa le mancam. Lista asta a fost facuta (nu stiu de cine) pentru a stabili cumva un regim mai aspru, mai contra naturii la om, care sa fie o adevarata jertfa. Trebuia sa fie ceva mai aspru si ceva care sa nu hraneasca organismul, sa-l slabeasca si sa-l chinuie.

La fel nici casnicia si relatiile trupesti dintre soti nu sunt spurcate, rele, pacatoase. Se face abstinenta la ele periodic pentru Mantuitorul. Este o jertfa adusa Lui.

Referitor la postarea lui Caminaris:
- postul nu inseamna echilibru, ci dimpotriva, lipsuri, abstinenta, jertfa
- starea noastra obisnuita nu este postul, ca atunci ce-am mai jertfi?
Chiar ma intreb ce inseamna postul pentru cei vegani? Ce jertfa aduc ei? Poate ca ei ar trebui sa manance numai produse animale, care lor nu le plac?

Totul trebuie facut cu masura. Aici este solutia.
Acum care este masura pentru fiecare individ, este alta discutie.

Si apropos de post si alimente:
Observ de ceva vreme ca veganii se bazeaza totusi si pe produse care sa inlocuiasca pe cele animale.
De ex. din soia si alte cele fac carne, mezeluri, branza si etc.
Pana si producatorii industriali acum arunca pe piata astfel de produse: mezeluri si branzeturi vegane, lapte vegan si etc. Nu stiu daca exista si oua vegane.
De ce? Gust nu au. Este doar o pacaleala.
Nu este clar cat este de sanatoasa soia (si mai departe tofu).
Inseamna ca totusi nu este grozav veganismul?

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. (1Cor7,1-2)

Oare nu contrazici Scriptura?


Bine spui ca starea noarstra obisnuita nu este desavarsirea, de aceea nici nu ne mantuim.

Nu te contrazici oare, cand spui ca postul este o jertfa, dar pe vegani ii suspectezi de nejertfire?
De ce nu admiti ca ei se jertfesc foarte putin mereu?
Nu cred ca nu le place carnea, dar poate le place sa nu guste ce le place. Destul de greu de inteles.

Daca admitem ca totul cuprinde si pacatele(logic!), atunci "masura" este numai Iisus Hristos.
Nu ma steptam sa privesti atat de subiectiv aspectele semnalate mai sus, dar nu veganii cer inlocuitori de produse animale, ci producatorii speculeaza acest sector.
Daca insa veganii s-ar "adapta" la berea fara alcool, la salamul de soia samd, ei s-ar pacali singuri, fiindca nu renunta la a bea bere si la gustul de salam.

"bine este" trebuie inteles in sensul ca "mai bine ar fi" - omul s-ar scapa pe sine de multe griji si ar putea purta mai mult si mai usor de grija relatiei cu Dumnezeu dar nu inseamna ca alternativa "spurcata ar fi".

Exact! Si postul este o astfel de "masura".

Si tot El a spus ca trebuie sa postim.


Si mancatul prost si fara masura, si neglijarea postului si etc.

Si postul scrie ca este lasat pentru om, si e bun.

Pai tu lansezi astfel de idei aberante si tot tu le contrazici.
Ce sa zic, faina tehnica, dar nu e prima data.

Si da, are si efectul "curatarii" desi nu e asta scopul in sine.

Jertfa pentru ca renunti la comoditate, imbuibare, placeri, etc. pentru a ajunge undeva mult mai important.


Serios?

Cum slabeste sau chinuie organismul mancand pe saturate fasole, naut, linte, mazare, grau fiert, etc?
Combinate, sunt alimente complete, ofera organismului tot ce are nevoie.

Ca post negru de o saptamna, evident, nu e pentru tine, dar macar ce zice Biserica, tine.

De ce mancarea asta ni se pare neobisnuita?

Ca peste an, nu tinem nici posturile de miercurea si vinerea.

Care sunt doar 2 zile pe saptamana - greu de argumentat, chiar si daca ar fi de post negru, ca iti prejudiciaza organismul.

Dar nici alea nu sunt tinute.

Ca mai bun e si oleaka de pateu pe paine. Sau niste branza, un iaurt, un snitel.

De ce? Asa ne place si placerea noastra e (cea) mai importanta.


Comparatia e proasta, pentru ca ele nu sunt necesare, cum e mancarea.

La fel se vaita si fumatorul daca ii iei tigara.

pentru rezultatele duhovnicesti in primul rand.

maninca mai putin, dupa ora 3, doar seara, deloc, etc.
ce le duci tu grija lor? sa ajungi tu acolo si pe urma.

Nu, exista o singura masura pentru toti:

Restul sunt exceptii, care confirma regula.


Una, ca ai inteles prost, soia si derivatele nu sunt substitut gustativ pentru carne, ci alimente in sine.

Si ma refer exclusiv la derivate sanatoase (ex. tofu) nu "salam" sau "pateu" de "soia" - care sunt bombe chimice, soia e prezenta doar asa, in treacat.
Veganii nu maninca asa ceva.

Pentru unii, poate, le usureaza trecerea spre genul asta de alimentatie, altii se pacalesc ca postesc astfel, suferind in continuare de gastrimarghie, etc.

Aș vrea eu să mănînc bucatele de acum 2000 de ani și să beau apa care era atunci și să respir aerul pe care l-a respirat Hristos!

De-ar mai veni Pavel acum o dată să ne mai lase o epistolă actualizată sau măcar un mic text, apropo de ceea ce mîncăm în special!

Cele duhovnicești sînt valabile oricînd, dar cele ale Martei s-au stricat rău de tot...

Având în vedere că natura corpului nostru este coruptă, atunci e bine dacă postul este contra naturii; a unei naturi care ne duce spre moarte. Postul ajută la depășirea naturii, la eliberarea de sub constrângerile ei, la înviere prin harul lui Hristos.
Jertfa despre care vorbești adesea nu este moarte, ci poartă spre înviere. În Biserică, în slujbele și rugăciunile ei suntem invitați adesea să murim pentru această viață ca să fim vii în Hristos. Dar mulți ne întristăm când e vorba să ne împuținăm viața biologică, pierzând din vedere că scopul este Învierea, care poate și trebuie simțită cu sufletul din viața asta, nu după moarte.

P.S. Cine a spus că mâncarea ar fi spurcată? Mi se pare că te abați adesea de la firul discuției, nereceptând răspunsurile care ți se oferă.

Intr-adevar; curatarea asta este unul dintre efectele de urma ale postului, iar nu scopul urmarit. E un derivat, o afacere secundara. Totusi, foloseste la ceva! E benefica, lucru confirmat de practicanti, desi nu este elementul cheie ori finalitatea in dinamica pocaintei.

.............
Poate merita sa cugetam un pic la termenul "echilibru". Ce intelegem, de fapt, prin acest cuvant?
As vrea sa iti amintesc, Sopia, ca in stiintele viului se vorbeste despre doua feluri de echilibru: unul stabil si altul instabil/trecator sau dinamic. Folosim si expresii inrudite, cum ar fi: dinamica viului, dinamica pocaintei etc. E sugerata distinctia dintre miscare/transformare/proces de transfigurare si stagnare/impietrire/blocaj/mortificare.
Asadar, Sophia, tocmai postul ar putea sa fie echilibru! Unul din dinamica viului, a travaliului pocaintei, a reinvierii.....
A fi in echilibru, dupa acest sens, inseamna a inainta, a deveni. Echilibrul devenirii, Sophia... echilibrul vietii, adica a nu pica in vreo extrema (ca in groapa) din Viata.

*
Ma folosesc de o analogie cu ...mecanica! (dispretuiesc mecanicismul, indragesc fizica mecanica)
Daca ne amintim bine, cumva, cand eram elevi de liceu invatam la mecanica despre o bila care se misca pe o traiectorie curbilinie - un semicerc cu extremele indreptate in sus. Un fel de mare U...:)
Profii ne vorbeau atunci despre jocul fortelor mecanice asupra corpului aflat in miscare si ne atrageau atentia ca in dinamica miscarii se pierde un moment de echilibru pentru a se obtine un altul. Si tot asa...
Ei bine, iti mai amintesti cum numeam echilibrul din "fundul gropii"? Parca ii ziceam "echilibru stabil". Greu sa mai urnesti bila de acolo... Decat daca ii mai dai un bobarnac, ceva...
Iar echilibrul din punctul aflat mai sus, pe traiectoria ascendenta a bilei, cum se numea? Echilibru instabil, parca. Greu de pastrat, de aceasta data, era mereu amenintat sa se intrerupa si sa apara zvacul miscarii spre alta stare de echilibru....

Ei bine, asa inteleg si echilibrul acesta al postului: unul dinamic, mai inalt, amenintat mereu sa fie intrerupt de vreo interventie sau alta, cat de usoara, de mica...

Acum avem de ales:
- un echilibru mecanic stabil, definitiv poate - acela din fundul gropii (fereasca Sfantul!), unde energia cinetica este minima;
- un echilibru riscant, usor de pierdut, cu energie cinetica mare/maxima, unul amenintat permanent cu instabilitatea si, eventual, cu durerea pierderii lui - acela, mai inalt si mai vibrant, al nevointei postului si rugaciunii. E posibil ca vibratia lui sa se intalneasca si sa se contopeasca cu Trepidans...

Alegerea aceasta depinde de gustul fiecaruia. De ravna inimii, de simtamantul frumusetii, de inclinatia spre aventura etc.

Uite la astea m-am referit. De ce nu cititi si voi mesajele? Numai pe ale mele le disecati. Ce post tineti voi cand faceti mereu oamenii praf, fara a intelege mesajele. (ma refer la AlinB).

"Practic, nu vă mai gîndiţi deloc să faceţi păcate şi să mîncaţi bucate spurcate ci scoateţi afară şi fugiţi de orice gînd şi orice părere şi orice ispită care vă îndeamnă la grijile deşarte, la părerile disperante ale lumii păgîne care se vrea stăpînă.

Păi nu e mai simplu să nu-ţi mai pese de dorul şi de dorinţa de păcate amestecate cu bucate? Nu e mai simplu să nu bagi nimic păcătos în gură, în ochi, să nu mai faci striptis cu guriţa şi cu limba hulind şi blestemînd şi înjurînd spre urechile altora?

Ţineţi toţi post negru non-stop şi veţi vedea că nu păţiţi nimic, ţineţi post la păcate şi la bucate amestecate cu spurcăciuni, la cărnărie, la mîncare lumească (Trimisul)

Dar daca analizam un pic ajungem la concluzia ca de fapt noi mancand nu facem decat sa bagam otrava in organism pe care o curatam cu ... postul (Caminaris)"


Nu eu am scris asta!!!! De ce ma invinovatiti pe mine de ele si spuneti ca tot eu ma contrazic?

Cristian, mie imi este greu sa inteleg sensul celora scris de tine mai sus. Nu stiu cum intelegi tu practic. Si tu manci si ai nevoile tale pe acest pamant.
Sincer nu inteleg la ce te refri si ce ceri tu acolo.

Adica eu inteleg ca nu are rost sa mai traim ca oameni pe pamant, ca oricum trebuie sa murim mai repede ca sa inviem.
De ce nu spui atunci sa nu mai mancam de cand ne nastem si sa ne ducem imediat pe lumea cealalta.
Daca Dumnezeu ne trimite sa traim pe pamant si ne da si unele misiuni si talente (la unii dintre noi), cum sa facem altfel? Cum sa traim?
Cum faci tu, de ex.?

Pentru AlinB - nu stiu cine se indoapa si satura cu fasole si naut si ce mai scrii tu acolo? Ce stii tu ce mananca lumeasi cat si cum le suporta.

De unde stii tu cat posteste fiecare?
Cine te-a pus sa judeci pe altii?
Sa scriem aici lista cu ce postim si ce manancam?

In rest scrii numai prostii.

Am incheiat discutia pe acest fir.
Mergeti la preoti si cititi si aflati cum este bine.

....dactil:
Acum am vazut mesajul tau.

Eu vad echilibrul altfel, ca o balanta. Este si acesta foarte greu de mentinut si foarte influentabil.
Daca nu sunt egale cantitatile de pe platane, nu mai este echilibru.
Daca pe un platan pui numai vegetale, si pe celalalt nimic, nu este echilibru.
Nici invers.
Daca insa pui cantitati bine cantarite pe ambele platane se realizazea echilibrul.

Ei postul, sau veganismul in general inseamna un platan plin si altul gol (ca nu se mananca produse animale). Da?
Balanta se prabuseste.
Aici nu este vorba de gustul fiecaruia, ci mai degraba de necesitatile organismului.

Si inca ceva: echilibrul acesta este foarte instabil la fiecare om si consta in alte cantitati.
Lipsesc anumite minerale, pica echilibrul. Mananci prea mult din anumite lucruri, iar se pierde.

Fiecare om se straduie sa-si tina un echilibru (in toate, nu numai in alimentatie). Nu-l are, sau il pierde se simte rau, se prabuseste.
Unul face criza de diabet (hipoglicemie), altul de anemie, altul de calciu (spasmofilie) etc. Altuia ii fac rau anumite produse si trebuie sa le consume in cantitati f. mici sau deloc (fie ele lapte, paine, legume sau fructe).

Iar tu stii cel mai bine despre un alt fel de echilibru - acela psihic. Nu ti-l mai explic.


Eu nu stiu pentru ce va tot razboiti cu mine, de parca as scrie cine stie ce chestii cumplite.
Fiecare ar trebui sa vorbeasca pentru sine.

Eu am mai spus si mai spun o data cum arata la mine echilibrul: postesc si mi se face rau. Si data viitoare o fac din nou. Am niste probleme de sanatate din nastere. Daca nu am echilibru alimentar nu-l am nici pe cel din organism. Simplu.
De aceea eu vorbesc in cunostinta de cauza si pentru ca sa nu le fie si altora rau ca mie.

Recunosc, nu citesc tot ce scrie vsovi (alias Trimisul), chiar dacă uneori e interesant. Ar trebui să-ți explice el ce înțelege prin „bucate spurcate”. S-ar putea să nu se revere la alimente în sine.

Eu mă hrănesc ca un om obișnuit. Mănânc din toate, la vremea lor, cu măsură și ținând în general cont de rânduiala Bisericii. Nici pe aceasta în întregime, în sensul că ajunările nu prea le-am respectat. Dar atunci când le-am ținut, m-am simțit foarte bine. Am argumentat, însă, faptul că postul e foarte bun dpdv duhovnicesc în sensul că ne ajută să trecem de la starea naturală a vieții la una mai înaltă, dacă o dorim.

Experiența mea cu postul e una pozitivă și îmi este clar că așa este a tuturor celor care-l susțin. A ta este negativă. Dar negativul ăsta e doar un punct de trecere spre pozitiv. Important, însă, este să nu te oprești la el. Dar fiecare are limitele lui și singur trebuie să vrea să și le depășească.

Învierea nu vine doar după viața asta, ci chiar în cursul ei trebuie să vină. Nu trebuie să murim fizic, ci să ne moară atașamentul față de viața biologică, pentru a o putea cunoaște pe cea duhovnicească. Un om cu cât are o viață biologică mai bogată (cu cât trăiește mai mult prin simțuri), cu atât trăiește mai puțin viața duhovnicească.
Bineînțeles că nu e suficient să postești. Sunt și alte porunci de împlinit. Trebuie să ne lucrăm și talanții în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, trebuie și o legătură vie cu Dumnezeu prin rugăciune, trebuie și fapte bune făcute din iubire.

P.S. Nu o lua prea personal. Cel puțin în ce mă privește, răspunzând nu te-am avut doar pe tine în vedere, ci pe mulți alții care au aceleași opinteli pe care le mărturisești și sper să le fie de folos.

Excelent surprinsa esenta postului, bravo CristianR!

Imi amintesc de o secventa din filmul "Patimile lui Isus", acela cu Mel Gibson, in care Mantuitorul, la poalele Muntelui Calvar pe care urmeaza sa il urce, saruta Crucea. Cineva din multime Ii spune ceva de genul "Nu saruta Crucea, idiotule!" si incepe sa rada de Domnul.

Adesea, protestantii si ateii ne intreaba pentru ce iubim Crucea, care a fost instrumentul cu care a fost torturat Domnul. Acum putem raspunde: fiindca iubim postul. Sau, cu alte cuvinte, fiindca Domnul a iubit-o.

Pacat! Astept mereu cu nesat sa mi se explice tot ce "stiu" eu "cel mai bine"...:) Asta-i, de fapt, farmecul vietii mele!

De unde eu inteleg ca viata biologica e adversarul vietii duhovnicesti. De pilda, respiratia (fapt biologic), vederea (fapt biologic care tine de simturi), mirosul si salivatia (fapt biologic iar unul e simt), ca sa nu mai spun de parturi (fapt cat se poate de biologic) - afecteaza induhovnicirea/sfintenia.
O.K. De maine nu mai fac parturi. Mama lor!... In rest, nu promit. In orice caz, ma voi spovedi pentru nesuferita asta de biologie care mi s-a asezat potrivnica...