Iar "sufletele lor" inseamna o entitate constienta, rationala, cu sentimente, cu simturi, etc. Adica "om" in toata puterea cuvantului (lipseste doar ambalajul - trupul).


Doar faptul ca sunteti "nemuritor" va diferentiaza de animale? Eu credeam ca suntem "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", si ne diferentiem de animale,pentru alte calitati.


Nu inteleg ce rost mai are invierea data de Hristos. Daca deja exista ceva (numit "suflet nemuritor") care traieste, are ratiune, sentimente si tot ceea ce caracterizeaza un om in viata, ce rost are invierea? Doar ca sa mai puna si un trup peste acest "suflet nemuritor", care este asemenea ingerilor?

Ar fi mai cinstit sa recunoasteti ca nu aveti nevoie de Hristos si invierea Lui.

Domnule Danut7, cu un asemenea limbaj de mahala, daţi-mi voie să vă consider de pe acum nickul însoţit de particula banned.

Topicul are ca punct de referinta adevarul.Adevarul este ca adventistii nu cred in viata sufletului dupa moarte.Faptul ca voi aveti alte notiuni decat crestinii e problema voastra.Topicul este totalmente adevarat.


De ce "lipseste" Iisus din pilda bogatului nemilostiv si a lui Lazar?


Adventistii habar nu au ce zice biblia.Faptul ca posedati o biblie si ca cititi din ea nu inseamna nimic.La fel fac si vrajitorii care folosesc cele sfinte in sensuri necurate.Si Satana e teolog.

Eu n-am spus că sufletul e energie, am spus că sufletul viu este omul propriuzis. Omul nu are suflet, omul este un suflet viu.

Dacă Lazăr ar fi fost viu, Iisus nu ar fi declarat despre el:

"14 Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit." (Ioan 11)

Dacă Lazăr ar fi fost viu, de ce ar mai fi fost nevoie să-l învie Iisus? Pe un viu nu-l poţi învia (cel mult îl poţi omorî).

În multe belele vă bagă această teorie a "morţilor vii"...

De ce trebuie sa intoarceti pe dos cuvintele scripturii? In citatul la care faci referire e foarte clar ca mort este numit trupul si nu sufletul lui Lazar.

Aţi citit aşa ceva în Ioan 11? Explicaţi-vă.

Mai bine v-ati uita sa vedeti ca ati umplut si azi vreo 5 pagini pline de rahat.Sunteti pe un forum ortodox, si nu ne pierdem vremea aici doar ca voi sa adunati niste posturi.Daca nu sunteti in stare sa tineti o conversatie si sa dati niste raspunsuri ca sa terminam cu infinitele aberatii atunci nu cred ca sunteti aici pentru aflarea adevarului.Nu suntem aici sa ne jucam si sa ne ascundem , sa refuzam dialogul ori raspundeti ori valea.

In plus , cu ce scop sunteti voi aici pe forumul nostru?

De acum ca sa continuam dialogul , expuneti voi intreaga teologie a adventistilor despre trup,suflet, Rai , Iad , moarte si viata dupa moarte.Altfel e inutil sa revenim vesnic la aceleasi lucruri.

Asta ma intreb si eu. Conform traditiei ortodoxe, "sanul lui Avram" este acelasi cu raiul. O spune parintele Cleopa:
"Raiul a fost destinat omului inainte de cadere, in care stau si sufletele dreptilor pana la judecata de apoi, fiind numit si "sanul lui Avraam" (sursa:http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/creatie.shtml)

Iar, noi stim ca in rai ("sanul lui Avraam"), trebuie sa fie si Domnul Iisus Hristos ("astazi vei fi cu Mine in rai" - ii spune Mantuitorul talharului de pe cruce).

Care este explicatia? Eu am doua variante:
- explicatia ortodoxa a pildei bogatului nemilostiv este gresita si pilda respectiva nu trebuie luata literar; totodata, nici "sanul lui Avraam" nu mai trebuie considerat ca fiind raiul (si tot nu este bine. se pune intrebarea unde a ajuns "sufletul nemuritor" a saracului Lazar; cred ca pana la urma trebuie sa se renunta la teoria "sufletului nemuritor" si totul se limpezeste).
- teologia ortodoxa este gresita prin faptul ca poate concepe un rai fara Domnul Iisus Hristos (lucru care se vede si din "drumul sufletului dupa moarte", unde este descris un rai fara Hristos).

Posibil sa fie valabile ambele variante. Dvs. ce ziceti?

Sufletul – locul emoţiilor
 

Această exprimare este valabilă şi în limba română, motiv pentru care se mai face confuzia exprimată trihotomic de preetor. Însă studiind Scripturile evreieşti se poate observa foarte uşor faptul că „nephesh” este folosit şi pentru a desemna locul desfăşurării activităţilor emoţionale ale omului. Aceste fapt trebuie analiza în contextul gândirii holistice evreieşti pentru care o parte a trupului poate reprezenta întregul. Nu doar sufletul este locul emoţiilor, ci şi corpul, inima şi alte părţi ale trupului. Aceste referiri la suflet ca loc al emoţiilor nu ne pot determina să concluzionăm că sufletul este o entitate care poate trăi separat de trup, ci, aşa după cum descoperă din ce în ce mai mulţi cercetători astăzi, sufletul este chiar persoana. Pentru înţelegerea sufletului ca loc al emoţiilor se pot citi texte ca: 2 Împăraţi 4 : 27, Psalmii 6: 3-4, 107: 5, 119: 28, etc.