Adventismul este o secta care zguduie profund temeiurile spirituale ale omului.
Chiar daca omul renunta la adventism, cu greu gaseste drumul spre credinta autentica.

Desi am cunoscut persoane care au parasit aceasta secta (avem si aici pe forum un exemplu), n-au reusit sa iasa la lumina decat poate intr-o mica masura.

Iata un caz de fost adventist, care desi a sesizat pacaleala cu "Sola Scriptura", n-a reusit sa faca pasul urmator ajungand la ...ateism.

Tehnologia auto-iluzionării

Trebuie că destui dintre voi citesc postările mele din ultimii doi ani (sau măcar pe cele din ultimele două luni) cu o doză considerabilă de mirare şi contrarietate: "nu e posibil ca atîţia oameni respectabili pe care îi cunosc să fie orbi şi să-mi fi vîndut ani de zile gogoşi"; "cum să creadă milioane de oameni timp de mai bine de un secol şi jumătate într-o iluzie?"; "am citit Biblia de atîtea ori, e cu neputinţă să nu fi văzut pînă acum tot ce îmi arată Poli şi alţii în Biblie" etc. Vreau să vă amintesc cîteva lucruri.

Adventismul nu este singura religie americană cvasi-creştină, cu rădăcini în revivalismul restauraţionist al secolului XIX, care a ajuns să aibă o prezenţă globală, oarece prestigiu social şi pînă la 20 de milioane de adepţi. Comparaţi istoria adventiştilor cu cea a mormonilor şi cu cea a martorilor lui Iehova. Asemănările ar trebui să dea de gîndit. Nu ştiu vreun adventist care să nu-l considere pe Joseph Smith un escroc. Ce bine ar fi dacă aceleaşi standarde intelectuale ar fi aplicate lui Ellen White! Nu e greu ca milioane de oameni să conserve şi să colporteze o iluzie. E mult prea uşor.

Eu unul nu pun la îndoială onestitatea celor mai mulţi cercetători adventişti ai Bibliei. Dar onestitatea nu ţine loc de competenţă, de o riguroasă verificare a presupoziţiilor hermeneutice, de o cultură cît mai vastă. E atît de uşor - mult prea uşor - să clădeşti o carieră pe faptul că se întîmplă să găseşti un public fidel căruia îi confirmi cît mai sclipitor opiniile. Iar amvoanele nu au fost niciodată o sursă credibilă de informaţie - e unul dintre lucrurile pe care istoria ni-l tot predă şi noi tot refuzăm să-l învăţăm.

Ştiţi care este cel mai important truc din arsenalul unui scamator, nu? Manipularea atenţiei publicului. E extrem de uşor - mult prea uşor - să ghidezi în aşa fel atenţia cititorilor Bibliei (prin tot felul de "studii" evanghelistice sau ale SS) încît să nu vadă mai nimic din ceea ce oferă de fapt textul. Martorii lui Iehova sînt la fel de sinceri ca adventiştii în credinţa lor. Numai că sinceritatea nu-i salvează nici pe ei.

Să opună rezistenţă ieşirii din iluzie este cel mai firesc lucru pe care îl face creierul uman. Nu uitaţi însă că din iluzie vin şi eu. Şi că am studiat îndelung chiar la şcolile iluziei.

Era chiar mai mult decât atât. Şi mai e şi azi (ce a mai rămas din el) loc de pelerinaj doar.

Exact pe aceea o critic şi eu. Vezi reprezentările cu scop de închinare (înlocuind porunca a II-a din Lege) şi instituirea duminicii (înlocuind porunca a IV-a din Lege). Tradiţiile bune nu le critic. Îţi dau un exemplu:
împreunarea mâinilor la rugăciune.

"Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a
cutremurat şi pietrele s-au despicat" (Mat.27,51 - versiunea ortodoxă)

Acela a fost momentul când jertfele, sărbătrorile ceremoniale şi întreg sistemul preoţesc sacramental a luat sfârşit împlinindu-se în Jertfa Domnului Hristos. Sfâşierea perdelei şi lăsarea liberă la vedere a locului până atunci sacrosanct, era semnalul Cerului că serviciul tipic se sfârşise – tipul şi antitipul se întâlniseră.

N-ai fost atent, am adus aceste dovezi de mai multe ori. Tu încă mai ai îndoieli că sabatul celebrat de evrei timp de 4.000 de ani ar fi o altă zi decât "sabatul primordial"? Să zicem prin absurd că era o altă
zi (joia de exemplu)! Ce relevanţă ar avea acest lucru, dacă toată omenirea o consideră ziua a şaptea şi nimeni, dar absolut nimeni nu ştie că e de fapt "joia primordială"? Dumnezeu primeşte închinarea celor ce serbează această zi.

Trebuie totuşi să-ţi reamintesc că lucrurile nu stau aşa! Când Dumnezeu scrie pe piatră porunca a IV-a, specifică că în acea zi - corespunzând zilei "când nu a căzut mană" (după favorita ta expresie)- El S-a odihnit la Creaţie (adică în "sabatul primordial"). Ai deci dovada divină, scrisă de Însăşi mâna lui Dumnezeu că sâmbăta e sabatul primordial. 1.500 de ani mai târziu ai şi confirmarea dată de Hristos că ziua când Se ducea la sinagogă să Se închine e sabatul/sâmbăta şi nu "joia primordială".

Pe textul grecesc şi pe evidenta interpolare a unor cuvinte în versiunea sinodală ortodoxă română. Căci, dacă consulţi versiunea sinodală ortodoxă grecească (de exemplu) nu ai să găseşti o asemenea fraudare a textului sacru.

Nu, pentru că ei au fost martori oculari a ceea ce Hristos a făcut, tocmai de aceea e credibilă mărturia lor pusă mai târziu pe hârtie (pergament). La aceasta adăugând bineînţeles directa lor călăuzire şi
inspiraţie a Duhului Sfânt. Cu toate acestea, Scriptura cu care au plecat în evanghelizarea lumii, era VT. Ei mărturiseau un Hristos despre care proorocea întreg Vechiul Testament de la Facerea până la Maleahi - adică de la promisiunea unui Mântuitor dată imediat după cădere (Fac.3,15) şi până la revenirea Lui să judece pământul (Mal.4), trecând prin toate etapele lucării Sale aşa cum le ştii şi tu.

Nu o aplic pentru că Hristos ne-a spus să n-o mai aplicăm! Dacă Hristos ne-ar fi spus să nu
mai aplicăm porunca a IV-a, am fi făcut-o. Deşi e absurd să gândim că Dumnezeu S-ar fi răzgândit cu privire la unica Lege pe care a scris-o cu Însuşi mâna Sa...

E "puţin diferită" în sensul că spiritualizează acele porunci ale Decalogului. În niciun caz nu le desfiinţează! Pe când poruncile din afara Codului Moral, nu doar că le spiritualizează, dar le şi desfiinţează pe cele ce s-au împlinit şi expirat prin activitatea Sa.

Postarea aceea mi-a fost interpretată total greşit! Nici prin cap nu mi-a trecut să mă călugăresc, am spus doar că am avut ocazia să fiu într-o mănăstire şi într-o altă ipostază decât cea de turist. Cu acea ocazie am văzut lucruri pe care sunt convins că mulţi dintre voi nu aţi avut ocazia să le vedeţi, oricâte zile aţi fi stat în mănăstire. Nu vreau să vorbesc despre ele, însă pentru mine a fost suficient să-mi fac o idee despre adevărata faţă a monahismului. Cel puţin cea ortodoxă, poate doar cea din România, şi cu multă îngăduinţă... poate doar în respectivul lăcaş monahal. Atât am avut de spus privitor la acest subiect, vă rog nu mai faceţi supoziţii şi nu mă mai provocaţi, căci nu vreau să stric imaginea monahismului mai mult decât este în prezent.

Vorbeşti iarăşi în necunoştinţă de cauză. În "cărţile lor de doctrină" se face trimitere la faptul că declanşarea persecuţiei va avea loc după ce protestantismul american va da mâna (peste Abis - cum zice profeţia) cu catolicismul. Iar sensul "religiei adventiste" este dat de cu totul altceva decât "opoziţia faţă de catolicism". Aşa că... hai să vorbim vorbe!

Încă o dovadă că cunoşti superficial doctrina adventistă.

Cu Doriana m-am intersectat şi pe alte forumuri, departe de vânzoleala de aici şi deşi am avut opinii diferite în anumite privinţe, niciodată nu ne-am catalogat şi etichetat la modul în care suntem trataţi aici. Am putut să dialogăm civilizat chiar şi în privinţa vorbirii în limbi, ori a sabatului. Penicostalii şi adventiştii au o cu totul altă abordare vis a vis de toleranţă şi respectul creştinesc.

Ei bine, iată că informaţiile tale au fost total eronate. Atât în privinţa "depresiei", "căderii la pat"; cât şi a intenţiei de călugărire.
Dar te iert, e suficient că speculaţiile tale ţi-au prejudiciat propria ta imagine pe forum...

Mulţumesc pentru încurajare, însă vei realiza că dacă pe vremea când eram ortodox n-am avut intenţii de călugărire, cu atât mai puţin acum când sunt un adventist convins.

Aici împărtăşim aceeaşi concepţie, care de e fapt concepţia lui Hristos. Pe toată perioada lucrării publice, El nu S-a izolat, ci în permanenţă a fost printre oameni împlinindu-le nevoile şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei.

Viziunea adventistă cu privire la final coincide cu viziunea Scripturii:

"Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui...
Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!" (2 Petru 3,10.12 - versiunea ortodoxă)

Cuvintele Scripturii sunt fără echivoc: pământul şi corpurile cereşti (probabil cele aparţinând sistemului nostru solar) vor arde literalmente.

"trebuie"?!? Sugeraţi o spălare a creierului? Păi stimate domn, eu când am intrat în Biserica Adventistă m-am botezat ca om matur, nu ca bebeluş să nu ştiu în ce intru! Mai degrabă dumneavoastră ar fi cazul să vă documentaţi înainte de a face afirmaţii fără acoperire. Iar documentaţia s-o faceţi la faţa locului, nu din bârfele detractorilor.