bla bla... bla bla... bla bla....
Auuuuummmmmmmmmm!!!!!!!!!!!!!

A IUBI este accesibil fiecarui om de pe planeta. Trebuie doar sa vrei

De iubit poţi iubi: păcatul, mAllahu, lăudăroşenia, buda şi closetul, crimele în masă, crîşmele, bordelurile, filmele porno, teroarea, viclenia, să ispiteşti, să vrei să te dai mare minţind, să corupi şi să te laşi corupt, să mitui şi să te laşi mituit, amestecul toxic şi mocirlos al privirilor semeţe şi certăreţe, vorba tulburătoare şi striptică..., sigur că poţi dori şi iubi aproape orice însă mă întreb dacă ar vrea cineva să şi răspundă cinstit din iubire oricărei iubiri cinstite care vine apoi şi te întreabă de ce şi pentru ce ai făcut şi faci mereu tot ceea ce faci rău?

Dacă te întreabă cineva de ce iubeşti minciuna şi-ţi pace răutatea şi nu vrei deloc să urmezi credinţa şi fidelitatea?

Deci de ce omori oameni, omule, forţîndu-i să creadă în tot ceea ce tu însuţi nu crezi cu adevărat şi tocmai în timp ce îi ceri altuia să-ţi dea voie să-i scoţi paiul, tocmai atunci ca un greş tu faci răul cu ipocrizenie maximă lustruind bîrna din ochiul tău pervers şi amestecat?

Orice iubire curată caută să răspundă cinstit cînd e întrebată de cineva ce poartă o aceiaşi iubire curată.

Pot oare răspunde budiştii, musulmanii, ereticii creştini, sectanţii, şi toţi acoperiţii ascunşi sub piei de oaie şi de capră, toţi lupii care şi-au schimbat blana dar năravul ba... pot ei răspunde cinstit iubirii curate?

Ea vă va întreba: Pentru ce nu credeţi voi în Dumnezeu? Oare vă iubeşte altcineva mai curat şi mai drept şi mai mult ca El?

Dacă susţineţi că defapt credeţi în Dumnezeu atunci de la cel mai mare la cel mai mic de ce aveţi alţi dumnezei care nu sunt sfinţi sau dumnezei ci mincinoşi vicleni şi idoli găunoşi şi de ce nu vreţi să răspundeţi pentru faptele voastre? Sau poate nu vedeţi cum ucideţi, cum minţiţi, cum pîrîţi, cum înşelaţi, cum vă prefaceţi, cum vă ispitiţi cu averi şi cu îngerese şi fete poftind violul şi cum vă închinaţi înaintea lumii ca să fiţi slăviţi şi compătimiţi de lume înşelîndu-i şi credeţi ca nişte ipocriţi ca să fraieriţi pentru a vă ţine de puterea confiscată de la cei cu adevărat drepţi şi sfinţi şi iubitori?

De ce nu vreţi voi toţi să vedeţi adevărul vieţii voastre?.. în comparaţie cu Iisus Hristos Domnul?

Vă e mai uşor să nu răspundeţi sau să aruncaţi vina şi răspunderea pe umerii altora? Păi va veni copilul şi fratele şi mama şi prietenul şi apropiatul şi animalul şi pasărea şi floarea şi vă va întreba din dragoste: Pentru ce nu aţi crezut în Dumnezeul cel care vă iubeşte cu adevărat şi vă învaţă să iubiţi aşa ca El făcînd binele şi numai binele oricui şi tuturor...

Sigur o să vă întrebe, poate azi, poate mîine... dar de întrebat sigur vă vor întreba mai devreme sau mai tîrziu şi nu veţi putea arunca răspunderea în seama mai marilor voştri. Va trebui să le răspundeţi cinstit din dragoste...

Serios? Unde scrie asta?

Si n-ai raspuns la restul obiectiilor.

Care e definitia "Harului" in "budhismul" tau?

Smerenia, in budism, pleaca de la recunoasterea propriilor greseli, pacate, slabiciuni, conditiei existentiale actuale bolnave (True Suffering - Primul Adevar Nobil), inevitabilitatii mortii si perspectivei de intensificare a suferintelor in baza legii cauza-efect.

Smerenia nu este doar modestie sau recunoasterea indurerata a pacatoseniei ci, in fibra ei, intelepciunea care realizeaza ca toate necazurile, suferintele, chiar conditia existentiala actuala toate sunt cauzate la radacina de parerea de sine, urmata reflex de iubirea de sine.

Parerea de sine este izvorul tuturor bolilor, este izvorul mortii insasi.

Smerenia este lepadare de sine.

Lepadarea de sine este singura portita salvatoare din labirintul samsarei.
Toate celelalte cai sunt inselatoare, nu duc nicaieri, sunt doar cercuri in jurul parerii de sine.

Smerenia desi poate fi cultivata prin fortarea paradigmei prin care omul se straduieste sa se vada pe sine ca fiind cel mai pacatos din toate fapturile, in fapt, este cunoastere adevarata de sine, cunoasterea nimicniciei sinelui (vacuitatea sinelui).

Smerenia nu are nimic artificial sau autoimpus. Este vedere limpede a naturii sinelui.

Budismul invata cum se formeaza parerea de sine, care este procesul prin care apare, cum se amplifica devenind iubire de sine.

Invata cum se poate observa acest proces in activitatile noastre obisnuite, de zi cu zi.

Nu poti sa lepezi sinele daca nu realizezi cum te pricopsesti cu el.

Rabdarea suferintelor se face corect nu cu apucare de sine ci cu sinele lepadat.

----------

Alin iti recomand sa citesti Tonglen, scriptura budista despre smerenie, dragoste, rabdare si purtarea pacatelor tuturora - asa cum este ea explicata in Lamrim.

Si tot nu ne-ai spus cum a ajuns omul in aceasta stare.

Budhistii se pare ca au o gramada de "revelatii", ce incarnari a avut Budha, ce a facut in vietile anterioare, Paradisuri, budhasi, etc. dar devin surzi cand ii intrebi cum a aparut omul si de ce intr-o stare atat de deplorabila.

Pai care moarte? Ca dupa voi, nu exista moarte, doar mutare dintr-un trup in altul, ceea ce, trebuie sa fie destul de distractiv.
De unde atata suferinta? Iar daca ajungi si in "unul din Paradisuri" cu atat mai putin.

Daca aveai rabdarea sa citesti macar aici:

https://en.wikipedia.org/wiki/Tonglen

Aflai ca "Tonglen" nu este "scriptura budista" ci o practica de meditatie.

Si daca citeai tot acolo, vedeai ca nu e nimic in ea despre "smerenie".

"The practice of Tonglen involves all of the Six Perfections;[2] giving, ethics, patience, joyous effort, concentration and wisdom. "

Care din cuvinte si cunostintele tale de limba engleza ti se pare ca seamana cu "smerenie"?

A intreba care este momentul si cum a aparut suferinta in budism este echivalent cu a intreba care este momentul si cum a aparut Dumnezeu in crestinism.

Ambele intrebari sunt fara raspuns, pentru ca raspunsul este dincolo de orice explicatie intr-o paradigma fenomenal-temporala.

Tacere si in budism, tacere si in crestinism.

Budismul insa identifica in profunzime care este cauza suferintei pentru fiecare faptura. Merge mai in adanc decat explicatia neascultarii urmata de supararea Lui Dumnezeu.

Practica Tonglen (budismul in ansamblul sau) nu se intelege de pe wikipedia.

O viziune integrala este prezentata in Lamrim.

In Tonglen se intra cu o minte maturata in bodhicitta (dragostea jertfitoare pentru fiecare faptura / nicio faptura cat de neinsemnata sau pacatoasa ar fi nu este abandonata). Pe wikipedia nici macar nu sunt enumerate stadiile acestei practici.

Pentru a intelege unde este vorba despre smerenie in budism este necesara intelegerea termenului de 'perfection' (paramita) - desavarsire.

In budism nevointa este directionata spre desavarsirea fiecarei actiuni.

Tonglen este o sinteza a paramitelor, desavarsirilor (paramita generozitatii, disciplinei, rabdarii, efortului, concentrarii si intelepciunii), cultivarea unei atitudini jertfitoare fata de toata faptura, fara exceptii.

Tonglen este rugaciune pentru toata faptura in fiecare respiratie.

crezi ca la iubirea pacatului m-am referit eu?

Dar marca intelegi si tu ca nu e "scriptura budista" ci o practica budista.

Un pas inainte.

Si tot nu rezulta de aici legatura cu smerenia.

Dar poate folosesti alt dictionar, cine stie..