Subiectivitate de care tu eşti afectat într-o măsură mult mai mare. Măcar a mea şi a Dorianei reuşeşte să depăşească barierele confesionale.

Din cele 3-4-10 cazuri de adventişti cunoscuţi personal se crede vreunul "sfânt" cum ai declarat în postare? Asta ca să probezi cât de mult cunoşti adventismul...

Cu atât mai mult!:58:

Cine a vorbit de martiraj? Şi mai ales în condiţiile în care nu se pune [încă] problema! Închipuite sunt scenariile tale. Şi desigur, necunoaşterea adventismului, ori mai grav: reaua credinţă (cunoscându-l totuşi).

Q.E.D. Necunoaşterea adventismului şi a faptului că nu sabatul este punctul de doctrină specific.

Mai ştii? Poate că...
Oricum, nu cred că a fost nevoie de această experienţă "ocazională" (deşi ea s-a repetat), în privinţa ortodoxiei eram deja lămurit.

Înseamnă că tu vorbeşti de un alt Hristos şi "o altă Evaghelie".


Încă o dată demonstrezi că te referi la un alt Hristos, unul nedesăvârşit, care face greşeli şi gafe în proporţie de 10%.

Te referi la legile sanitare? Acelea nu s-au desfiinţat, rămân valabile.

trebuie ca noi crestinii ortodocsi sa facem totul ca sa se inteleaga de catre cei care sunt sinceri, ca numai Biserica Ortodoxa ofera slujbe, liturghii, invataturi corecte si asa mai departe.

faptul ca v-ati botezat la adventisti ati facut-o in urma unor concluzii bazate pe o scanare superficiala a cultelor religioase la care ati avut acces; daca in zona de unde proveniti erau penticostalii in numar mare, acolo v-ati fi dus, dar iata ca adventistii au fost aceia carora le-ati trecut pragul, manat de frustrari si dominat de o ura nefondata fatza de ortodocsi si religia lor.

ati dorit un "escape", si s-ar putea ca "writer" sa aiba dreptate cu privire la originea impulsului care v-a propulsat in bratele adoratorilor Ellenei White; nu a fost faptul ca monahismul ortodox e sub standarde ci propria dumneavoastra lupta cu sinele, ati dorit o noua identitate, saturat de vechea personalitate care va aducea frustrari (ati vrut sa fiti "cineva" iar cum in cadrul Ortodoxiei se practica umilinta, ati plecat de la noi pentru a va crea o noua imagine de data asta in randul adventistilor pe care i-ati cucerit usor cu farmecul dumneavoastra personal, iar aceasta imagine noua de lider v-a furnizat adrenalina necesara compensarii efectelor starilor depresive, de care nu ati putut scapa cand erati ortodox, deoarece nu ati invatat ce inseamna sa fii umil in Hristos, doreati ca toate reflectoarele sa fie centrate pe propria persoana, ceea ce in ortodoxism nu este posibil, doar in religii precum adventistii unde se favorizeaza cultul persoanei).

Ar trebui să vă canalizaţi imaginaţia spre alt domeniu decât persoana mea, scrieţi de exemplu un scenariu de film poate ar avea succes de casă. Ori aţi putea să-mi scrieţi o biografie, deşi nu sunt o "personalitate" cum fabulaţi mai sus (şi probabil şi mai jos). Dar pentru asta ar fi necesar să mă cunoaşteţi personal.

Subscriu si eu parerii tale, dar aici situatia e cu totul alta: stam de vorba cu cei care vor sa atraga suflete in minciuna si sa le piarda.
La sinodul apostolic din Ierusalim 50 d.Hr. a fost dat un canon in care se interzicea lucrarea impreuna cu sectarii, rugaciunea si viata de zi cu zi impreuna cu ei. Chiar spune canonul ca sectarii sa ne fie pentru noi ca niste vamesi si pacatosi.
Eu incep sa realizez cat de corect moral este acest canon.

Te rog sa consideri ca nici eu nu m-am documentat extraordinar de profund pe acest subiect.
Dealtfel, imi vine in minte un episod din Pateric unde un monah imbunatatit a fost intrebat de o persoana sus-pusa in Imperiu despre fel de fel de lucruri inalte, de teologie "fina". La care monahul nu a raspuns nimic. Persoana aceea importanta a repetat intrebarea a 2-a si a 3-a oara la care monahul tot nu a raspuns.
Intrigat si manat de o curiozitate vecina cu nesimtirea, "inaltul" om a considerat tacerea monahului o sfidare si l-a rugat - mai smerit, de data aceasta - din nou pe monah sa-i raspunda. Acesta i-a raspuns ca nu stie raspunsurile la intrebarile acestea fine - desi le cunostea -, dar ca poate sa-i raspunda referitor la lupta sa cu patimile si la ispitele diavolesti.
Ce era mai important pentru inaltul functionar: sa stie cate-n luna si-n stele sau sa se cunoasca pe sine?
Nu consider ca stiinta nu este importanta si ca trebuie pusa la zid. Dar morala intamplarii e ca omul trebuie sa isi stie prioritatile. Iar tocmai faptul ca functionarul, aflandu-se in fata unui om induhovnicit, a considerat mai importante lucrurile exterioare decat pe cele interioare. Asa e si cu sectarii: pentru ei lucrurile exterioare, Apocalipsa, sunt mai importante decat trairea lor crestina.

Si noi aici, provocati fiind de nefericitii de sectari care au trebuinta neaparata de raspunsuri la probleme "fundamentale" putem doar sa dibuim ca prin ceata raspunsurile. Ei, in schimb sunt intrutotul convinsi de raspunsurile acestea. Si asta e cel putin dubios. Dar noi cunoastem ca ispitele venite prin sectari ne determina sa ne imprastiem ratiunea, iar de aici mai departe diavolului ii este foarte usor sa distruga.

Iarta-ma si tu!