Bati campii nene, dupa pseudo-teologia ta, pana si persoana e "samsara", dupa "sfintii" tai, nimic ceea ce ii da individualitate si unicitate, nu este etern ci doar o eroare penibila a unui dumnezeu confuz.

Omul isi gaseste adevarata identitate/unicitate doar in Dumnezeu, restul sunt pareri, Alin.

Toate celelalte identitati sunt insubstantiale, suportul lor depinde de circumstante, de ceea ce este supus schimbarii. Nu este dificil sa realizam acest aspect daca reflectam cu atentie.

Nu este nicio confuzie.

Depinde care "dumnezeu".

Tu te inchini la unul teribil de ciudat ca sa nu zic mai rau.

Iar daca dumnezeul tau este confuz/ignorant atunci cum ar putea fi mai buni credinciosii lui?

In teologia crestina omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si totusi fiecare om este unic iar unicitatea asta e ceva special in fata Dumnezeului crestin.

In cazul dumnezeului budhist, totul e o mare greseala, de la bun inceput. ICa urmare, ce ar putea fi bun in tot dezastrul ala?

Individualitatea, unicitatea, sunt "tulburari", "stari circumstantiale".

Totul e un efort dezoronat de intoarcere la "normalitatea" unui singur dumnezeu si stergerea din existenta a tuturor "tulburarilor" nefericite care se cred fiinte individuale si unice, nu?

Eu te inteleg, daca viata te-a dezamagit, parintii, prieteni te-au dezamagit, asta e singura perspectiva care poti sa o ai despre lume.

Totul este un haos, inutilitate, etc.
Efortul tau de a-ti sterge propriile dureri si neimpliniri s-a indreptat in directia "stergerii" lor ca fiinte si persoane, culminand cu "stergerea" ta ca persoana.

Ei bine, nu e atat de simplu, asta nu-ti va simplifica problemele, ci le va amplifica, chiar daca pe moment, pare o solutie functionala.

Cand e vorba de Dumnezeu sunt posibile multe confuzii.
Sfanta Scriptura avertizeaza in mod expres asupra acestui aspect.

Omul nu are nicio caracteristica intrinseca, neschimbatoare, proprie lui, care sa-i confere o unicitate imanenta.

Ar fi extraordinar ca exegeza crestina sa identifice o astfel de proprietate.

Ea nu exista. Restul sunt afirmatii fara acoperire, substanta, profunzime.

Unicitatea, omul si-o regaseste doar in Unul, prin unire launtrica cu Dumnezeu.

Toate celelalte particularitati care il definesc sunt schimbatoare si trecatoare ca fumul.

Sa-ti ajute Sfanta Treime sa o cunosti apofatic, Alin!

Aceasta "proprietate" este sufletul nemuritor dat de Dumnezeu.

Din perspectiva budhista, sigur ca nu.

Budhismul subscrie unei alte cosmogonii si antropologii.

Iar tu subscrii budhismului deci nu poti intelege/accepta crestinismul.

Doctrinei budhiste subscrii neconditionat, aprioric, desi ti s-au aratat suficiente aspecte inconsistente, pe cand revelatia crestina o critici cu pretentii de om rational.

Aici nu mai esti consecvent doctrinei budhiste si incepi sa ai fantezii care nu sunt nici din budhism, nici din crestinism.

Ce anume din om ar trebui sa se "uneasca launtric" cu Dumnezeu?

Tocmai tu ai spus:

Deci cum ar putea ceea ce este trecator, schimbator, vremelnic, sa se uneasca cu ceea ce este "Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare." (Iacov 1:17) ?

Evident, dupa invatatura la care subscrii, singura finalitate pentru om, fiind ceva trecator, pieritor, relativ, este disparitia totala, deoarece existenta, fie ea si intr-un cadru paradisiac, este o sursa de suferinta, ai uitat?

Din perspectiva doctrinei tale, fiintele n-au fost create din dragoste ci din eroare si prin insusi natura lor, asa cum le-a fost oferita de zeul tau, sunt ignorante si pacatoase.

Nu este nimic de schimbat, de transformat, ca in cazul invataturii crestine, revenirea la starea initiala, paradisiaca, singura solutie in doctrina ta este ca omul sa realizeze ca este o eroare de la bun inceput, prin insasi venirea sa in existenta si deci singura reparatie posibila este sa renunte la existenta, aceasta renuntare fiind ipocrit numita "unirea cu Dumnezeu".

Serios? Cum arata Sfanta Treime din perspectiva budhista?

Alin, "sufletul nemuritor" nu este o proprietate, asa cum nici "Dumnezeu nemuritor" nu este o proprietate.

Proprietatea este o caracteristica a fenomenului, nu fenomenul insusi.

Este o observatie elementara. Poti sa mai incerci solutii, daca nu te convinge puterea argumentului.

Gandirea rationala se dezvolta prin efort, testare si evaluare.

Dumnezeu nu este irational.

Vezi ca ai o problema de formulare in primul rand.

In al doilea rand, nu tin minte sa fi deschis o dezbate la modul "fenomen vs proprietate" sau orice altceva de genul.

Sa mai zic ca pentru a valida afirmatia de mai sus trebuia sa definesti mai intai notiuni ca si "caracteristica" sau "fenomen" sau "fenomen insusi"?


Sa spui ca "proprietatea este o caracteristica" nu crezi ca suna cel putin cam ...redundant?

Este o observatie inutila prin care incerci sa ocolesti niste argumente pertinente.

Si tu de ce nu ti-ai dezvoltat-o?

Daca ai fi facut-o ai fi putut raspunde punctual la problemele de mai sus, nu sa le ocolesti cu niste sentinte ambigue.

E atat de greu sa pui una langa alta cele doua antropologii si sa-ti dai seama ca tu de fapt te inchini la un dumnezeu al pacatului, erorii, etc.?

Legatura dintre afrimatia asta si discutia de mai sus fiind..? Am afirmat eu vreodata contrariul?

Pe de alta parte, te invit sa-mi arati tu ce este rational si bun in a crea fiinte confuze, eronate, pacatoase, etc. asa cum a facut-o dumnezeul tau.

Care este argumentul rational prin care un Dmnezeu bun poate produce ceva rau?

Sau aici ratiunea fileaza si o dai pe latura "apofatica"?

pai sufletul nemuritor are un inceput, nu si sfarsit, creat cu acesta insusire (proprietate) a lui, care este nemurirea

Aceasta este o problema a crestinismului/islamului (iudaismului ca religie sursa pentru cele doua) - problema coexistentei Lui Dumnezeu cu Raul, Dumnezeu fiind sursa/creator/izvorator a Toate. Este un conflict evident.

Budismul afirma ca natura ultima a fenomenelor este dincolo de Bine si Rau.

Respinge creationismul, un Creator, asa cum este inteles in iudaism.

Este o intrebare la care ar trebuie sa-ti dai singur un raspuns pertinent.

In Budism sursa raului este necunoasterea naturii fundamentale a realitatii, nu este un Dumnezeu care a creat o fiinta care a ales sa fie Rea.

Un astfel de Dumnezeu este o cauza circumstantiala a Raului, iar fiinta care a ales sa fie Rea este o cauza substantiala. Aceasta este paradigma iudaica - propagata la religiile emergente - crestinism/islam.

Stefan, ar fi trebuit sa citesti cu atentie postarea anterioara care a suscitat raspunsul lui Alin:


Nemurirea este intradevar o proprietate. Dar o are si Dumnezeu, o are oricare alt suflet, teoretic/dogmatic. Nu-i confera unui suflet individual o unicitate proprie siesi.

Prin ce se deosebeste intr-un mod imanent un suflet de alt suflet, un suflet de Duhul Lui Dumnezeu?

Intrebarea solicita identificarea unei proprietati unice a Omului-Suflet care sa-l individualizeze imanent.