In sfarsit, iti dau dreptate
 

Geony, te roooog :77:.
Aici gandim exact la fel.

Si stiu deja ca ca penticostalii sunt de la satana. Ai spus-o de sute de ori si m-ai convins.
Am compus si un cantec, vezi postarea mea anterioara.

Cata vreme ii dai inainte ca un robotel si nu intelegi nimic din ce gandesc eu, propunerea ta e de o intelepciune fara seaman .

Mai omule, nu am spus decat ca practicile lor sunt de la alt duh , decat Duhul lui D-zeu...dar ca sunt asa cum ii faci tu (vezi ce ai scris) , uite ca n-am stiut.

Un robotel este condus de o persoana, ori in cazul meu , nu poate fi vorba; BO are la baza invatatura Apostolilor si a Sf. Parinti...cultul tau, are la baza invatatura lui C. Parham...
Deci, care-i robotel?

Iti multumesc pentru rabdarea pe care mi-ai acordat-o, dar voi crede inca ca "vorbirea in limbi" nu este un lucru necesar in viata unui crestin mai ales in forma aceasta: nu inteleg ce spun dar ma rog, nu intelege nimeni, nici macar eu, dar totusi vorbesc cu Dumnezeu, Duhul Sfant se pogoara la cererea mea asa... TAC-PAC! si ma lumineaza, nu pot crede ca am "casa pregatita" sa-l primesc pe Dumnezeu dar am nadejdea mantuirii prin mila Sa, cand vad caderile zilnice nu cred ca sunt vrednic ca Duhul Sfant sa locuiasca in mine, prefer sa fiu vigilent decat inselat. Nu vreau nici un fel de "dar" in lumea aceasta decat cele care imi aduc o farama de rai pe vecie, si printre acestea vorbirea in limbi(in acceptiunea sustinuta de biserica penticostala) nu-si are rostul. Doresc sa evit cea mai mica urma de mandrie (nu inseamna ca si pot... dar incerc) crezandu-ma deja mantuit, deja locuind si vietuind cu ingerii.
Cand vad oameni ajunsi Sfinti cu minuni care sunt dovezi incomaparbil mai mari decat vorbirea in limbi ca Duhul Sfant locuia in ei, si din luminarea Duhului Sfant ne-au explicat Evanghelia, dar care se roaga:
Imi vad cu tristete locul meu... si nu pot decat sa continui cu rugaciunea acestui sfant:
Cine stie, poate daca (pana la moarte) voi trece vreodata de acest stadiu de pocainta voi da o alta interpretare textului biblic referitor la vorbirea in limbi, dar probabil va fi altul doar ca exprimare dar ca esenta nu cred ca va diferi de cel dat de Sfintii Parinti.Ma retrag, pentru ca nu simt nici un folos din aceasta discutie (conceptul pe care l-am adoptat eu nu imi ridica intreabri, in schimb conceptul exprimat de biserica penticostala, pentru mine, este eronat). Daca totusi mai doresti sa schimbam idei imi poti scrie pe privat.
Pari a fi sincer in cautarea mantuirii si sper ca nici unul dintre noi nu va ramane in intuneric.
Toate cele bune iti doresc.

Capitolul 13
1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Darurile Duhului Sfant nu sunt necesare in viata omului pentru mantuire.
Darurile sunt folositoare pentru a sluji cu eficienta in Trupul lui Hristos.

Un ultim gand: vorbirea in limbi este un dar de mica importanta intre darurile duhului. Darurile Duhului sunt de mica importanta in raport cu PREZENTA Duhului Sfant in viata crestinului.

Daca ar fi sa dau cuiva un sfat el ar suna cam asa: "- Cauta PREZENTA Duhului Sfant in viata ta!" Nu in primul rand supranaturalul, darurile, puterea.

Insa PREZENTA Duhului este nepretuita. Dupa celebrele cuvinte ale unui sfant ortodox: "Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine."

Binecuvantari...

P.S. Multumiri pentru rugaciunile postate. Intr-adevar o stare vrednica de urmat.

La piață lumea e liniștită pe lângă cum e la adunările de penticostali. :21:

Cum nu pot citit toate cele 150 de pagini, am luar postarile din ultimele pagini.
Aici e o interpretare gresita a Scripturii, tipic neoprotestanta. 1 Corinteni 14:1 spune si la ce se refera Sfantul Apostol.
"1.Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi."
Apoi spune ca cel ce prooroceste vorbeste oamenilor spre zidire, iar cel ce vorbeste in limbi se zideste pe sine. Apoi spune ca el graieste taine, greu de priceput, nu ca vorbeste in chineza de balta sau pasareasca veche. Sii Iisus vorbea in pilde, nu pe fata, dar vorbea in limba iudeilor.
In plus, cand se vorbea in limbi nu erau tot timpul de fata cei a caror limba se vorbea, asa ca omul ala vorbea degeaba, nu-l intelegea nimeni. La aceste doua lucruri se refera.
Ca apoi spune "4.Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte."
Deci intr- limba staina, nu intr-o limba necunoscuta. Una e straina si una necunoscuta. Ca sa nu mia spunem ca ceea ce spun penticostalii nici macar nu e limba, sunt un fel de sunete neomenesti cateodata.

Spune apoi:
"10.Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei. 11.Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine."
Ca si tot capitolul, aici vorbeste de limbile straine, care nu erau cunoscute de cei de fata. iar acestia nu le intelegeau.
Inca in Biblia protestanta, Cornilescu, e si mai clar spus.

Iar la vorbirea in limbi unde scrie ca cei ce faceau asta intrau in transa, se tavaleau sau erau agitati. ca si cum eu daca vorbesc in engleza ma apuc sa tremur, sa vorbesc agitat, etc.
Asta se intampla doar la cei ce vine un duh cazut, iar ei intra in transa.

Esti cam imprastiat in postarea ta. Concentreaza-te un pic, te rog.
Eventual comenteaza un singur subiect. Ar fi cel mai bine.
Eu cred ca in cazul vorbirii in limbi e acelasi lucru. E o limba straina SI necunoscuta. Cel care vorbeste in limbi nu cunoaste limba pe care o vorbeste.
Eu asa cred ca ne invata 1 Corinteni 14.

Tu crezi altfel?

Daca tot sunteti asa vesela hai sa va pun o intrebare-incuietoare:
- Ce personaj(e) din Biblie credeti ca ar fi fost in stare sa se roage cu strigăte? :106:

Hmm...acum sa va vad. :105:

Nu știu, dar oricum ca la penticostali nimeni. :21: