Copilul ramane copil in ochii parintelui, indiferent de varsta pe care o are. Fie 1, 20, 40, 80, 120 de ani...

Legatura de suflet nu se rupe niciodata.

In mod obisnuit, noi simtim doar legatura cu cei apropiati. Budismul, la fel ca si Iisus ne indeamna sa cautam mai adanc, sa simtim aceasta legatura intima cu toate fiintele, cu tot ceea ce ne inconjoara.

"Seamana a ipocrizie" doar in inima care nu cunoaste dragostea.

http://orig10.deviantart.net/39fc/f/...y_mushcake.jpg

Florinel ai inceput sa raspandesti(pe langa erezii )si idei sataniste.Din ce in ce mai bine.Curat apofatism!

Este pur si simplu o observatie logica elementara.

[ Daca (a implica b) si (b implica c) atunci (a implica c).
Este primul principiu logic care sta la baza majoritatii rationamentelor filosofice. ]

Evident, este o concluzie incomoda pentru orice crestin. Nu se face cateheza cu teste de logica.

Rezultatul insa nu ar trebui sa genereze reactii exagerate, ci o perspectiva care obliga la o intelegere mai profunda a misterului creatiei.

si eu raman copilul parintilor mei pana la moarte si dincolo de ea. Dar asta nu inseamna neaparat ca ei (parintii mei) sunt responsabili pentru pacatele mele pe care eu le fac ca adult, atat timp cat ei mi-au dat o educatie buna si corecta (crestina)

..................

Ce este evidentiat prin acest rationament reprezinta o responsabilitate cauzala nu o responsabilitate morala.

Dumnezeu reprezinta un factor cauzal in declansarea "Raului", prin crearea lui Lucifer.

Omul de stiinta care a descoperit energia nucleara are o responsabilitate cauzala pentru un eventual cataclism planetar.

Iadul este un cataclism perpetuu.


"Albert Einstein cel mai curtat si mediatizat om de stiinta din istorie a adus o contributie majora in descoperirea primei bombe atomice, prin celebra ecuatie a lui si prin scrisoarea trimisa presedintelui Roosevelt, scrisoare in care alaturi de Dr. Szilard, un fost coleg de facultate al lui Einstein, explica presedintelui despre uraniu si crearea unei noi si puternice arme. Din momentul in care s-a constientizat puterea celor doua bombe lansate in Japonia, Einstein a fost cuprins de o mare durere si un profund regret ca a semnat scrisoarea trimisa presedintelui. A trait aceasta durere pina la moarte stiind ce putere malefica a dezlantuit. Credeti ca oamenii de stiinta sint primii vinovati in aceste cazuri sau vina apartine dor oamenilor politici, ei fiind aceia care folosesc de stiinta in scopuri malefice? Credeti ca lumea ar fi fost alta daca Einstein nu ar fi trimis acea scrisoare lui Roosevelt?"

Absurdistan.Florinel ,ai dat-o cu iubirea si apofatismul pana...ti-ai dat arama pe fata."Virusul" a stat ascuns,dar in cele din urma si-a manifestat actiunea si te-a dat de gol.
https://www.probe.org/wp-content/upl.../piercings.jpg

asta dupa gandirea ta intortocheata

Existenta asa cum o percepem nu poate fi explicata dintr-o perspectiva temporala, printr-un proces, cu un moment t0. Se ridica probleme ontologice chiar de la emanarea Materiei din Dumnezeu. Mintea omului insa are nevoie de repere, de o intelegere cauza-efect.

Dezvoltarea spirituala, insa nu necesita o perspectiva care sa respecte toate exigentele rationale umane. Are nevoie insa de exigente care tin de cunoasterea esentiala, nemijlocita a eului, a tuturor fenomenelor in general.

Crestinismul foloseste o paradigma de perforare a eului extrem de eficienta:
un Dumnezeu in care se unesc extremele exprimarii sinelui - cruzimea abominabila in numele dreptatii si dragostea capabila de sacrificiul suprem.

Florinele, pentru cineva care se pretinde asa istetz ca a analizat fir-a-ar teologia crestina si o gaseste nesatisfacatoare, ma uimeste incapacitatea ta de a intelege ceva atat de elementar cum e notiunea de liber arbitru.

Desi cateva postari mai la vale, pareai a intelege ceva-ceva cand ii reprosai lui Dumnezeu ca nu lasat omului posibilitatea de a alege non-existenta, banuiesc ca intuisei oarecum ca asta era finalitatea promisa de "budhism', iluminarea = non-existenta.

Dar sa revenim, liberul arbitru inseamna o fiinta libera de a alege, de a-si accepta Creatorul si legile sale sau de a se opune Lui.

Sa inteleg ca tu nu tolerezi conceptul, sustinand ca nu exista liber arbitru si dimpotriva, orice actiune a creaturilor este subordonata vointei Creatorului, acesta fiind astfel direct responsabil pentru alegerile lor?


Sau sa inteleg ca totusi esti de acord ca dumnezeul tau 'budhist' este in mod esential rau, producand fiinte rele, confuze si o data ce ai acceptat lucrul asta te simti obligat sa pui si pe Dumnezeul crestin in aceeasi oala, in ciuda bunului simt si a unei logici elementare aplicata asupra detaliilor care arata contrariul?