Tipul asta pica in blasfemia cea mai scabroasa: cica Dumnezeu a esuat in Creatia Sa.

Suferinta, fara functia ei formatoare, care serveste la discriminarea unor cauzalitati, cu posibilitatea corectiei - devine irationala.

Din acest punct de vedere, iadul vesnic este irational.

O creatie perfecta este o creatie in care nicio fiinta nu mai sufera, in care fiecare si-a invatat lectia, s-a maturizat.

"functia formatoare" - asta ce e, alta notiune inventata adhoc?
Care se refera la...? "revelatia" budhista cumva, vizavi de basmul cu reincarnarea - extrem de ineficienta ca si ghid moral?

Lasa grija creatiei in seama lui Dumnezeu, incearca sa te ocupi de probleme mai punctuale unde logica ta si instrumentarea rationalitatii lasa mult de dorit.

uite ca ingerii din ceruri, nu au suferit niciodata, au lectia invatata si sunt maturizati fara sa fie nevoie ca sa sufere. La voi budistii, esenta religiei voastre este suferinta. Nu poti sa ajungi nicaieri fara suferinta

Crestinismul, evident, are multe aspecte doctrinare contradictorii, fiind grefat pe fundatia iudaismului. Insa, facand abstractie de acestea ("le lasam in seama Lui Dumnezeu") si concentrandu-ne pe spiritul crestinismului (jertfa Lui Hristos), are o profunzime si bogatie aparte.

[quote=florin.oltean75;625500]Crestinismul, evident, are multe aspecte doctrinare contradictorii, fiind grefat pe fundatia iudaismului.

Pentru cine o studiaza cu superficialitatea de care ai dat tu dovada, sigura ca da.

Nu stiu cum de nu ti se par contradictoriu doctrinele budhiste, asupra carora ti s-a atras atentia de multe ori si ai preferat sa treci lucrurile sub tacere.

O aprobare formala si exterioara a crestinismului categoric nu o sa te ajute cu nimic.

Budismul, in opinia mea, prezinta mai multa coerenta doctrinara dar si psihologica - in raport cu orice alta religie.

Nu doar ca reuseste sa circumscrie valorile spirituale fundamentale pe care le regasim in diferite forme de credinte dar ofera si o perspectiva rationala cu privire la dinamica realitatii.

Aceasta pentru ca este eliberat de constrangerea de gandi doar intr-un anumit fel ("pentru ca asa este scris" / sau impus de o anumita autoritate), pentru ca ofera posibilitatea unei exprimari variate a principiilor existentiale fundamentale.

Sigur, pacat ca opinia ta nu straluceste prin obiectivitate si rationalitate.

Nu, din pacate nu circumscrie mare lucru, doar aspecte generice, valori golite de continut, grefate pe o cosmogonie si antropologie cu iz satanist.

In ceea ce priveste ceea ce tu numesti "dinamica realitatii", nu prea se suprapune cu nici o realitate, nici de ordin fizic nici spiritual, cel putin din perspectiva spiritualitaiti majoritatii acestui forum.

Este o filosofie personala ancorata intr-o realitate proprie, strict prin actul credintei oarbe.

Iarasi un stralucit exemplu de subiectivism cronic.

Vezi tu, in crestinism credinta nu e oarba, cum le place unora sa spuna, ea este intemeiata pe Jertfa de pe Cruce, un fenomen unic in istoria umanitatii prin mesajul care il poarta.

Credinta ta pe ce se bazeaza pana la urma? Pe placerea care o gasesti jongland cu diverse notiuni filosofice, debitate de indivizi derizorii de-a lungul timpului, care pentru tine sunt "sfinti". De ce? Ca asa iti place tie sa crezi.

Nici o problema, dar te rog, mai usurel cu fluturat steguletul despre "eliberare de constrangere" si "libertatea" de orice autoritate pentru ca nici vorba de asa ceva.

Cam asa e in realitate treaba cu autoritatea:

Crestinul credinta in -> jertfa lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu

FlorinOltean credinta in -> filosofi care se pretind sfinti


Mi se pare tragic ca nu reusesti macar atata lucru sa obiectivezi, ca pana la urma gandirea ta nu e libera ci formata exact pe ...tiparele budhiste.

Ca iti permiti sa le mai infloresti pe alocuri si incerci sa amesteci lucruri imixabile, nu mi se pare tocmaii un aspect pozitiv.

Ca tiparele budhismului au fost si sunt extrem de "fluide" iarasi nu e tocmai o calitate

O religie care se schimba semnificativ de-a lungul timpul in esenta sa si ajunge sa fie complet diferita (deista) de ceea ce fondatorul ei a promovat, e o religie care ar trebui privita cel putin cu rezerve.

Inchinarea este cel mai mare miracol,
caci printr-o simpla aplecare, o golire voluntara de sine,
Necuprinsul Dumnezeu intra cu totul intr-o inima atat de mica.

This life is nothing short of a maturing osmosis of quantum choice.

Learning is a constant. Balance is the knowledge of truth, and of us.

To wander the journey is to become one with it.