Sau mult mai copăcel.

Este ceva firesc ca o fata sa simta nevoia de declaratii din partea prietenului?
La mine se cam formeaza o prapastie intre noi doi, declaratii imi face doar de ziua noastra, adica o data pe an si atunci cu intarziere de cateva luni, in rest oricat i-as cere imi spune ca are letargie si nu are chef. Am ajuns sa cred ca am eu o problema psihica daca vreau caldura din partea lui. Primul pas l-am facut eu de multe ori, dar imi raspunde ori prin schimbarea subiectului, ori printr-un pupic si gata, trecem la subiecte legate de boala.
Discutiile se rezuma doar la certuri, el are impresia ca daca ma lasa singura si pleaca din mijlocul unei certe, doarme si uita eu trebuie sa fac la fel si in cateva ore sa fiu calma si blanda ca la inceput. Toate aceste lucruri au prin radacini in sufletul meu si numai cand il vad deja il asociez doar de scandal, cum ma lasa cand plang si cum alti prieteni ma calmeaza, se creaza repulsie si nu imi vine deloc sa mai fiu calma cu el.
Nu mai pot eu sa fac nimic, chiar am nevoie ca si el sa faca ceva. Am vazut intr-o depresie uriasa si nu mai imi vine sa fac absolut nimic, abia trag de mine sa termin anul universitar. Daca ii zic sa mergem la preot tot imi spune ca mergem sa ma faca de ras ca depresia e anticrestina si ca se va minuna si preotul de reactiile mele. Asta ma face sa refuz sa mai merg cu el la biserica... daca o fac singura se supara. Chiar ma simt singura si nu mai pot, plang zilnic si el habar nu are ce fac ca doarme cu zilele si vorbeste cu mine doar cand vrea el.

Dar dv ? Cand i-ati facut ultima declaratie de dragoste si in ce fel ?

Cand eram june scriam poezii muzelor cu nemiluita. Cata miere...pfff...

Acum prefer sa tin furtuna in piept si sa arat doar atunci cand mi se cere cu insistenta. Sunt atent sa nu arunc margaritarele scroafelor. Romantismul e fierea intelepciunii...

Mi se pare mie, sau aceasta NU este o declaratie de dragoste ? Un pic de misoginie in sos mizantropic, maestre Suburbanophon ?

Da, domnule Mihnea, poate putin misogin. Am vazut prea multa perversitatea din partea sexului frumos in mediul in care traiesc. Poate prea multe frustrari, intradevar. I-am zis intr-o zi unei domnisoare oarecare ca femeia e intruparea frumusetii. A suras. Apoi i-am zis ca frumusetea nu se imbraca in plastic. Nu mi-a mai suras.

Sunt sigur ca sunt multe femei minunate in lumea asta, care s-au sacrificat enorm pentru ce au iubit. Nu mai zic de mame, de la durerile nasterii la schimbarile hormonale, psihice si spirituale. Cat despre sentimente, eu personal prefer sa le tin in piept sceptic si misogin decat sa le exprim naiv. Totusi, daca e sa imi imaginez femeia inimii mele as putea scrie versuri toata noaptea.

P.S: Mi-au placut poeziile dvs. domnule Mihnea, dar nu prea am reperat unde e muza in inertia lor.

OK, si nu gasiti asta normal ? Cum ar fi sa va spun: "sunteti un tip bine! Ce pacat ca purtati adidasi de la Obor!".

Stiu si eu ? Poate in ochiul indragostit al poetilor ?

Este cat se poate de firesc sa-ti doresti declaratii din partea prietenului tau pentru ca tu-l iubesti sincer. Cand iubesti nu te mai saturi de el, nu te mai saturi de declaratii.
Dar de ce el nu-ti face declaratii? pentru ca nu simte ca ar trebui, ca nu simte iubire. E un om slab, ceva il tine langa tine, dar nu iubirea.
Desi e foarte greu sa te reculegi, lasa depresiile si plansetele ca nu ajuta la nimic, aduna-ti toate fortele sa termini facultatea, iar lui sa-i spui cat mai repede sa-si vada de drum. Nu pierde timpul alaturi de un asemenea ticalos care te face sa suferi.
Tu sa fi stapana pe picioarele tale, cu facultatea terminata, cu o profesie si un salar si vei intalni si persoana care sa te merite. Nadejdea sa-ti fie la Dumnezeu, Maica Domnuluii, Ei iti vor aranja viitorul.

Ordinea s-ar cuveni sa fie inversa.

Si mai bine. Ordinea poate fi asa cum ziceti daca are puterea sa rupa legatura...