rabdare- succesul incercarii singuratatii
 

buna. eu din propria experienta (am calcat in strachini din acelasi sentiment de singuratate) iti spun sa ai rabdare si la fel sa te rogi la Dumnezeu. Nu este o vrajeala sau un basm asta cu ajutorul de la Dumnezeu. Pune mana si CREDE in ceea ce spune El...desi traind in societatea de azi, il vezi pe Dumnezeu ca printr-o pacla de mizerie....parca o fi Dumnezeu, parca n-o fi....se vede o lumina curioasa la orizont...da' io stiu? NU!!! stai focusat pe lumina aia, pe credinta, pe Dumnezeu!!!! in timp, pacla va deveni din ce in ce mai stravezie, pana ce singuratatea pe care ai simtit-o odata ti se va parea cel mai ridicol lucru din lume! lupta sa il vezi pe Dumnezeu, apoi toate vin in chip firesc!!
Doamne ajuta!!!

daca nu face nimic..
 

Daca el nu face nimic pentru sine,nici Dumnezeu nu-i va baga in plasa.Cat sa aiba rabdare, cam pana pe la vreo 30-35 de ani?

Nu inteleg un lucru: ca sa ti se intample ceva rau, de lunga durata, nu trebuie sa faci nimic. (De ex poti sa suferi de copilarie nefericita, sau alte boli, fara ca tu sa faci nimic. raul vine de la sine. si fara sa te poti impotrivi, mai ales in copilarie). Dar ca sa ti se intample ceva bine, trebuie sa depui eforturi supranturale. La propriu, nu la figurat. Pentru un tanar timid trebuie eforturi supranaturale sa vorbeasca cu o fata. Cceilalti, netimizi, eventual necredinciosi, nu trebuie sa depuna nici un efort ca sa vorbeasca cu o fata. Puntru ceilalti totul vine de la sine si e natural.

Un om ramas virgin si singur la 25 de ani, fara prieteni/prieten, nu mai are nici o sansa sa-si recupereze viata. Zic asta din experienta, sunt virgin la 31 de ani.

Of, of
 

Citandu-l, poate nepotrivit, pe Parintele Proclu as zice:"suntem niste barbati ca toate femeile"!
Mai oameni buni, ia uitati-va in jurul vostru si vedeti cati oameni sunt necajiti, amarati, bolnavi, pe drumuri, fara casa, fara masa, poate cu deficiente fizice...
Acum uitati-va la voi si multumiti lui Dumnezeu pentru cum v-a creat! aveti cap, aveti minte, sunteti intregi, or veni toate la vremea lor!
Odata intr-o situatie grea, grea, eram necajita rau iar fiica mea mi-a spus:"tu mama ce te tot necajesti atata? nu vezi ca sunt altii n-au nici cat avem noi?" imi spunea asta ea, care de la sapte luni a stat numai prin spitale, cu transfuzii, perfuzii, etc, vai de manutele ei, ca nu mai avea loc de cicatricele de la ace! Todeauna a vazut partea plina a paharului!
Faceti si voi la fel: evaluati-va, cunoasteti-va, intariti-va.
Capul sus mai copii, nu ma faceti sa va trag de urechi!

Pai sigur ca da, tot asa cum a face rau este mult mai usor decat a face bine. Nu stiu daca pentru a face ceva bun eforturile sunt chiar asa supraomenesti, dar trebuie sa-ti dai un pic interesul, in fond asta-i si ideia. Mai este o chestiune, Hristos vine numai daca il primesti, El bate la usa insa tu trebuie sa te deranjezi ca sa-I deschizi, cu forta nu are sa intre niciodata, pe cand alalaltul intra si neinvitat. De aceea lucrurile rele din viata se mai intampla independent de vointa ta (de multe ori insa omul si-o mai si face cu mana lui) pe cand pentru cele bune trebuie sa depui macar un minim efort.

Diferenta dintre cei timizi si "netimizi" este ca cei din urma au ceva mai mult tupeu si le pasa prea putin daca vor fi refuzati pe cand timizii, sunt astfel tocmai fiindca isi bat prea mult capul cu lucruri nesemnificative si uneori in sinea lor nutresc orgolii cam mari si sufera daca le sunt ranite. Nu este bine sa fii nici timid, dar nici cu prea mult tupeu si sa te folosesti de oameni ca si de hartia igienica. Intotdeauna moderatia este cea mai buna.

Depinde pe ce pui pret in viata. Tatal meu a fost un betiv si in general este un om foarte iute la manie, iar cat am fost copil atat eu cat si restul familiei a trebuit sa-i rabdam betiile si nervii. Acum dupa 15 ani s-a schimbat mult si probabil ca rabdarea noastra a fost cea are a dat roade.. In cazul meu pretul a fost o copilarie pierduta iar adolescenta doar un vis urat, dar sincer ma bucur ca am platit pretul acesta pentru tatal meu.

In toata povestea exista insa si un revers al medaliei. Am avut ocazia sa cunosc si oameni fara prea multe griji sau probleme in viata. Dintr-aia care se plimba in masini scumpe si-ti zambesc tot timpul fals. Ei bine daca ar fi sa iau viata de la inceput, astfel incat aceasta sa fie mult mai usoara dar sa ajung asa ca indivizii aceia, de zici ca-s niste conserve goale pe dinauntru, dezbracati de caldura naturii umane, chit ca astfel poate si din pct. de vedere financiar as duce-o mai bine, nu te mint cand iti spun ca tot viata pe care am dus-o as prefera-o si as plati din nou acelasi pret.

Un singur lucru stiu sigur: Daca intr-adevar ai nevoie de cineva care sa iti fie alaturi (o prietena) atunci CAUTA, roaga-te si Dumnezeu te va ajuta cu siguranta!
Mult succes si niciodata sa nu te mai crezi inferior fata de altii.
Doamne ajuta!

Bine spus. Apreciez.

Coplesitor sentiment mi-ai indus! Bravo suflet frumos!:53:

Exista oameni care sufera din cauza unui handicap fizic.
Dar exista oameni care sufera la fel de mult si cu handicap psihic.

Care om insetat sufera de sete mai mult: cel aflat in mijlocul desertului fara nici o sursa de apa in jur, sau cel aflat in fata fantanii dar nu are cu ce scoate apa ?

Iar partea plina a paharului gol nu prea exista.

Filozofam sau ....ce-i asta
 

Filizofam sau rezolvam?

Si pentru asta este leac, trebuie doar gasit. Un preot bun, apropiat de varsta voastra, cu care sa povestiti mai multe- nu psihiatru, nu psioholog- o sa zica preotul daca este nevoie de ei dupa ce povestiti mai multe..La Ascor gasiti multe, ia incercati.

Pai, daca fantana-i plina....(doar ca n-ai cu ce scoate apa)... adica n-ai galeata, da jos camasa si bag-o in apa, apoi o scoti uda...
"Paharu" cum de-i gol? N-are cum! Nici un om nu e total lipsit de calitati. Talantii! Fiercare are "zestrea" lui data de Dumnezeu.