Eu pot gresi Decebal,si adesea sau chiar mereu o si fac,dar Dumnezeu nu greseste si daca EL te cunoaste ca fiind al Lui atunci lumina ta nu va sta sub obroc.Fa,dupa puteri,ce-i spunea Domnul lui Ezechiel sa faca(Ezech 22:30)si Domnul iti va rasplati.

Dacă spui dumneata, Pelerinule, "aşa o fi", dar văd că nu faci decât să adânceşti şi mai mult şirul de erezii ale protestanţilor, dându-le noi şi noi variaţiuni pe temele lor preferate.

Nu toti care stau intr-o casa sunt si fii Decebal,unii sunt fara haina de ospat dar vor sa fie vazuti precum fii.Altii stau pe la garduri si prin santuri,nu sunt in casa,dar mila Domnului ii cauta si pe ei.Pe oaia pierduta Domnul o aduce cu bucurie in spate si cand ajung acasa isi cheama prietenii sa se bucure cu EL.

Cred ca te referi to la Wilde, nu la Wells. Wilde avea probabil o credinta adaptata la conceptiile lui, adica una liberala in care sa fie acceptata si homosexualitatea, de exemplu. Citesc ca s-a convertit pe patul de moarte la catolicism, Salome a scris-o inainte, cand avea o relatie cu un tanar.
Asadar, chiar daca nu e asa cum am spus mai sus, avea oricum conceptiile unei credinte din vest. Punctele noastre de referinta sunt sfintii si invatatura ortodoxa, altfel exista multe scrieri si multe pareri. Toate sunt bune atata timp cat se incadreaza in invatatura revelata.

Pe lângă cele pe care le-am spus până acum, am tot mai mult convingerea că Marele Dumnezeu nu îi trece şi nu îi va trece vreodată cu vederea pe cei care L-au slujit, fie şi fără să îşi dea seama, fie şi fără să fie creştini ortodocşi, prin diverse slujiri prin intermediul cărora s-au "racordat" cumva la spiritul adevărului. Sunt mari slujitori ai Moralităţii, ai unei moralităţi universale şi în acord cu pretenţiile divine, care au slujit cu mult mai mult decât majoritatea ortodocşilor sau chiar decât toţi ortodocşii, şi care au adus astfel nepreţuite servicii cauzei Luminii Divine în lume. Noi ortodocşii ar trebui să ne ruşinăm foarte când vedem că alţii, neortodocşi, ne-au luat-o cu mult înainte în împărăţia spiritului şi a adevărului, dar nu o facem, ci o facem pe micii torţionari ortodoxişti, în narcisismul nostru şi în ignoranţa şi obrăznicia noastră cărora nu le-a fost pusă oprelişte la vremea potrivită. Sunt mari slujitori ai ADEVĂRULUI, ai MORALITĂŢII, ai RESPONSABILITĂŢII şi CONŞTIINŢEI, ai SPIRITULUI faţă de care noi, ortodoxeii, suntem nişte simpli pigmei şi măscărici, piperniciţi foarte dar cu gura mare, nepleznită la vremea potrivită de Duhul adevărului prin marea Lui îngăduinţă. Dar vremea a tot venit, tot vine şi va tot veni, spre trezirea noastră, cât om mai avea timp, spre a renunţa nu la ortodoxie, ci la ortodoxism, la această boală, la această interpretare exclusivistă, greşită, iresponsabilă, lipsită de conştiinţă şi de smerenie, MAI ALES DE SMERENIE, plină de infatuare, plină de nesimţire şi nerecunoaştere a marilor sau micilor valori ale celorlalţi, ale CELUILALT, care s-a născut în altă parte, neortodoxă, dar care ne-a întrecut cu mult la capitolul caracter, conştiinţă, responsabilitate, moralitate, adevăr chiar. Noi, ortodoxeii, noi care avem atât de multe de învăţat, care avem atât de multe de făcut, noi care suntem repetenţi sau pur şi simplu absenţi la foarte multe capitole, noi, în lipsa noastră de smerenie, în grandomania, megalomania, triumfalismul nostru, îndrăznim să ne credem deasupra altora, deşi suntem cu mult sub ei. E boală veche lipsa de conştiinţă şi de responsabilitate, lipsa de caracter şi de verticalitate, lipsa de moralitate autentică şi de dimensiuni înalte la care să fie practicată moralitatea, însă vedem că broscuţa deşi este mică tare cască totuşi gura mare. Noi să ne vedem de dezvoltarea conştiinţei noastre creştineşti, care tare mai este subdezvoltată sau nedezvoltată, dar se ridică cu impertinenţă împotriva slujitorilor neştiuţi, care slujesc şi ei neştiut poate nici de ei, Dumnezeului Preaînalt, pentru simplu fapt că nu sunt din gaşca noastră, trecând şi peste faptul că gaşca noastră fost-a cam trândavă şi la propovăduire, şi la conştiinţă şi la moralitate, şi la fapte, dar nu este trândavă la impertinenţă, la obrăznicie, la triumfalism nejustificat. Prin faptele lor slujitorii ştiuţi şi neştiuţi ai Preaînaltului Dumnezeu, s-au racordat, s-au pus cumva de acord cu spiritul adevărului, cu Duhul adevărului, cu Raţiunea prin care şi întru care au fost toate proiectate şi făcute, adică cu Logosul, care era la Dumnezeu şi care Dumnezeu era, şi este. Îndeplinind cu râvnă şi cu sacrificiu slujiri în acord cu Raţiunea Dumnezeiască, slujiri la care ortodoxeii nu se bagă că ei nu au timp şi nici responsabilitate pentru ele, pe ei nu-i frământă lucrurile mari dar beştelesc, din mijlocul lucruşoarelor lor mici pe ceilalţi, aprind lumânări, pupă icoane dar scuipă venin şi fiere în stânga şi-n dreapta; prin aceste slujiri deci slujitorii fideli ai Adevărului şi-au câştigat şi îşi câştigă locuri în faţă în Împărăţia Spiritului şi a Adevărului, spre mărirea Dumnezeirii Tainice care i-a călăuzit şi îi călăuzeşte la adevăr.

Chiar cu cateva zile inainte am scris un mesaj pe tema asta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=65
http://www.ziarullumina.ro/societate...ta-de-dumnezeu
IPS. Ciprian Campineanu: "După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu suferă chinurile iadului...
Aşa au trăit şi drepţii Vechiului Testament, care nu s-au împărtăşit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos. Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, şi astfel s-a făcut începutul Raiului."

Ceea ce scrii tu tine de umanismul secular, ateu. Si in timpul Revolutiei franceze revolutionarii doreau sa faca o Republica a Virtutii.
Citeste despre pelagianism, se spune ca aceasta erezie a fost readusa la viata de ecumenism. Pelagianismul spunea ca omul poate obtine harul prin faptele sale bune, de aceea reducea rolul botezului.
Invatatura ortodoxa spune de faptele credintei, asa cum scrie si Sfantul Igantie. Aceeasi invatura o gasim si la Sfantul Serafim de Sarov, pe care te-am rugat si data trecuta sa il citesti: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm
Sfantul ne spune ca doar faptele credintei sunt mantuitoare, faptele bune savarsite fara credinta nu. Bineinteles, e vorba de dreapta credinta, cum specifica si Parintele Cleopa.
Sfantul Serafim: "Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna."
"Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1).
Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. "

Eu cred că ţi-am mai spus o dată că această învăţătură, atunci când este în Biserică, nu are nicio legătură cu umanismul ateu. Nu am spus că acele fapte, pe care guralivii, trândavii şi cocoşaţii ortodoxei nu le fac, le-ar face în numele umanismului, unii le pot face fiind credincioşi, alţii nu în mod necesar fiind credincioşi la modul explicit, şi asta din cauze obiective; însă faptul că sunt în afara Bisericii nu înseamnă că ele nu au valoare înaintea lui Dumnezeu. Şi nu am chef acum să mă repet, dar, Cătăline, eşti un eretic; ţi-a mai spus-o şi Daniel_Ortodox, dar tu pur şi simplu nu poţi să înţelegi, datorită habotniciei tale, limitelor tale cognitive dintre cele mai variate, şi exclusivismului nejustificat, aş spune de-a dreptul drăcesc prin care interpretezi la modul mecanic textele unor sfinţi, texte care nu au fost aprobate ca dogme în sinoade ecumenice. Ai grijă mare, ereticule, că eşti în latura şi umbra EREZIEI, după cum ţi-au mai spus-o oameni de mai mult sau mai puţin bun simţ pe aici. Eşti un eretic şi nu o să îi comanzi tu lui Dumnezeu pe cine să salveze sau nu pentru eternitate. Trezeşte-te, ereticule, la realitate, că dă Dumnezeu cu tine de pământ de nu te vezi!!

Am vazut ca dai mesaje luate din discutia mea cu Daniel pe alt topic. Nu puteai sa postezi acolo, trebuia sa le plimbi pe alte topice? Pentru ca astfel vedeai si cum s-a incheiat discutia mea cu Daniel si nu mai spuneai aiureli. Daniel in ultimul sau mesaj a spus ca e perfect de acord cu ce am scris, http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=222
Nu ai explicat de ce as fi eu eretic, daca eu am scris invatatura ortodoxa si tu marturisesti tot timpul invataturi gresite? Te-am intrebat si pe celalalt topic, esti ortodox practicant, pentru ca am vazut ca nu mergi duminica la biserica (sau poate nu ai fost o data). De ce afirmi ca sfintii Igantie si Serafim au invataturi gresite si pelagianismul e invatatura corecta?
O sa rog si la tine sa vada adminul mesajul tau.

Iată că Decebal poate glăsui valid, atunci când îşi acordează cuviincios lira!
Ce ţi-a trebuit atât să iei un ton din acelea, cum le zice.... ăăăăă... major?

P.S. O singură notă falsă ai comis; băiatu în cauză nu interpretează nimic. Nu-i în stare. El doar reproduce ceea ce i se dictează. Mecanic, evident. Că are accesu interzis la simţăminte, n-ai remarcat?