Foarte clar si lamuritor este raspunsul lui Mihailc. Personal mi-am dorit mult sa am un sot credincios si pentru asta o perioada insemnata de timp, am preferat sa astept. Intr-o discutie cu un amic, acesta mi-a spus ca ceea ce-mi doresc nu se regaseste in realitate, iar eu i-am spus sincer ca prefer sa nu ma casatoresc. Dupa ani buni de asteptare, am ajuns ca traiesc aceasta vorba: “Dumnezeu iti da ce iti doresti”. Nu fac parte din cei cu mare experinta de viata (nu vreau sa fac pe sfatuitoarea), insa iti scriu din suflet, cu dorinta sincera sa faci alegerea buna.

Am cunoscut fete credincioase, impodobite cu multe calitati: frumoase, calde, profunde, modeste, gospodine, care s-au pastrat fecioare pana la casatorie etc. Bineinteles ca trebuie sa te casatoresti cu fata pe care o iubesti, dar este important sa fie cu frica de Dumnezeu, de aici pleaca totul. Daca este credincioasa isi intelege altfel rolul de mama, de sotie, se raporteaza altfel la nasterea de prunci (un aspect f. important in viata de familie). O fata credincioasa doar teoretic (cu toate calitatile pe care le are), va avea o alta viziune asupra vietii si in special asupra casniciei.

Cred ca femeia sufera mai mult din aceasta situatie, deoarece instinctual matern, iubirea, caldura si toate celelalte calitati pe care le are, doreste sa le impartaseasca, sa le daruiasca.

sunt multi baieti si multe fete singure....se poate trai si asa....atata timp cat exista Dumnezeu....se poate trai si asa..El ne lasa sa decidem....oricum nu sunt conditii prielnice...intemeierii de familii....asta e tendinta mi se pare...si poate e mai comod asa....without obligations...sunt si oameni mediocri in exprimare....cam asta e....ce suferinte..Dumnezeu ajuta tuturor....

Da' de ce nu combinam discutia asta cu cea despre "suferinta femeii nemaritate"? Poate asa iese ceva.

mi-a placut asta. Foarte tare!

conform Scripturilor, eu pot sa va numesc "sfant" pe dumneavoastra deoarece din mesajele pe care le-ati postat pe acest forum, se deduce ca traiti o viata pentru Domnul, fara a va murdari trupul prin diverse pacate nefiind in situatia unora care desi stiu foarte bine ce este pacat si ce nu, totusi inventeaza tot felul de formule "istete" de a iesi din culpa (cum a fost chestia aia cu trairea prin anticipatie a casatoriei !)

... păi dacă le-am combina, unde ar mai fi suferinţa?

Cred că n-ați înțeles totuși ideea principală a mesajului meu anterior. Nu era vorba de a ne flata public unii pe alții în mod exagerat, ci de a încerca să folosim cu mai multă atenție limbajul Scripturilor, doar după ce ne-am asigurat că avem habar măcar teoretic de realitățile la care se referă. Din păcate, agitația și suspicionita din jurul moravurilor altora se declanșează din cauza unor confuzii legate de înțelegerea distincției între natură și păcat sau sfințenie și moralitate, ca să nu mai spun de perceperea Tainelor Bisericii ca niște ceremoniale și degradarea lor la statutul de simple rituri de trecere ce jalonează etapele vieții unui om. Sigur că nici înțelegerea acestor lucruri nu constituie neapărat un avantaj și un motiv de balonare a sinelui, însă ajută la economisirea precaută a pretențiilor propriului subiectivism atunci când suntem tentați să-i judecăm pe alții.

foarte tare :)
poate se anuleaza suferintele ...

suferinta nu trebuie cautata ...

Multumesc inca o data pentru raspuns,o sa incerc sa tin seama de toate sfaturile primite aici.

In ceea ce ma priveste pe mine sa nu duceti discutia la extrem,ca nu sufar,nu sunt disperat. Doar ca imi pun anumite semne de intrebare,atata tot. Mi se pare norma (si folositor) sa fac asta,cel putin asa consider. Si odata ce s-a deschis acest subiect,am zis sa "profit" putin de aceasta oportunitate de a comunica pe mult sensibila tema ce se discuta.