dar nici nu a spus:cautati abstinenta. Hristos a spus sa cautam imparatia cerurilor si sa ne iubim. In abstinenta pe care tot o promovezi nu stiu unde ar fi iubirea
orice familie isi doreste sa aiba copii, dar sa faca atat cat pot sa creasca. Ce, crezi ca o familie care ar avea 20 de copii si nu ar avea cu ce sa-i creasca ar fi ok?
"Lasati copii sa vina la mine" tu il interpretezi: " faceti copii cat puteti"?
nici descoperirea celulelor umane nu are baza teologica, deci pentru tine acesta decoperire e falsa?
sotii se impreuneaza datarita nevoii fiziologice de care tocmai am vorbit anterior (asta in cazul in care nu se hotarasc sa faca copii). Si daca nu stiai sexul face bine la sanatate, atat fizica cat si mentala
Exemplul unui duhovnic...nu stiu!

de unde ai tu acesta statistica? Adica tu vrei sa zici ca aceste milioane de familii au facut dragoste in casniciile doar cand au facut copii apoi au pus STOP relatiilor sexuale si au trait fericiti pana la adanci batraneti in abstinenta?


aici sunt de acord cu tine

ce intelegi tu prin impreunare cinstita?

E clar că te conduci după propia lege și după ceea ce ție îți sună bine.

daca asa zici tu...

Sigur ca da, la care pot fi adaugate multe altele, de acord...

Esti amabil sa imi spui si mie, cat de scurt si la obiect poti, ce zice Freud?
Nu de alta, dar mi-e teama ca iar batem campii si osandim in razboaie imaginare.
Cunosti ce zice Freud? Daca da, te rog sa imi spui si mie, cat de concis voiesti. Te rog frumos, Teodosie! Spulbera-mi temerea, cu un cuvant adevarat pe marginea conceptiei si operei lui Freud.

Și iubirea trupească de care tu vorbești vrei să spui că asta te va mântui? Te amăgești. Apropo un duhovnic ai?

Nimeni nu te obligă să faci 20 de copii. Practic e cam greu dacă ai lua în calcul niște rânduilei lăsate de marii părinți. Apropo BO nu te îndeamnă la plăcere (ceea ce tu numești iubire) în detrimentul aducerii pe lume a copiilor. Din contră BO ne îndeamnă la procreere.

Se mai poate interpreta că părinții ar trebui să-și ducă copii de când sunt mici la biserică.

Fals amice. Aduce sănătate fizică și mentală atât cât este pentru procreere, în rest plăcerea despărțită de rostul procreerii aduce moarte. Ești prost informat și în domeiul științei. Marii savanți au fost abstinenți, ei și-au conservat sămânța. La fel și marii părinți, sfinții. Și stiințific și teologic, înfrânarea (cu excepția procreerii) este mai benefică sănătății, chiar a sănătății mintale. Hormonii ageresc organismul, în special sistemul nervos. Femeile prin nașterea de prunci sunt ferite de boli de sân și uter. În timpul sarcinilor și a alăptării normală este abstineța și nu desfrâul.

Nu știi prentru că nu avem exemple de duhovnici, părinți, sfinți care să susțină contracepția. Vezi amice cum te conduci după propia lege?

De asta natalitatea românilor este una în ”top”?

Țiganii se îmulțesc așa cum este normal, iar noi pe fondul a mai multor ”scuze” ucidem sau ne ferim de de a avea copii. Iobagii aveau câte 12 copii și erau slugi. Rar mai întâlnim așa exemple în ziua de astăzi. Copilului nu trebuie să-i oferim totul, material vorbind, ci cele de folos și mai ales o educație corespunzătoare. Când va veni timpul își vor face fiecare după puteri și cu ajutorul lui Dumnezeu și al nostru ca părinți, rânduiala cuvenită. Noi suntem datori să le dăm viață și să-i creștem până când ei își vor putea câștiga existența. Dar nicăieri nu scrie că trebuie crescuți în puf. Ne-am obișnuit cu proasta idee că unui copil i se cuvine totul,că nu trebuie să-i lipsească nimic. Mare greșeală...de cele mai multe ori acești copii obișnuiți cu de toate se strică. Așa cum Dumnezeu are grijă de hrana păsărilor cerului, cu atât mai mult va avea grijă de cele de trebuință copiilor noștri, dacă noi am avea credință și nadejde în ajutorul lui Dumnezeu.

Ioan Cezar
m-am referit la ce a scris Stefan Florin mai inainte despre Freud , la acea conceptie atat de raspandita azi in lume ca sexul e necesar la sanatatea psihica fizica intelegand prin sex impreunari fara scopul de a procrea.

Stefan Florin
Cunosc mai de aproape sau mai de departe oameni credinciosi tineri necasatoriti , divortati sau vaduve care traiesc crestineste in abstinenta si sunt oameni de valoare de baza in societate pe al carui chip se si vede o stralucire specifica acestui mod de viata.Daca eu stiu atatia la cat e lumea de mare, de-a lungul timpului si pana la sfarsit s-or aduna cateva milioane ma gandeam eu asa .Sigur nimeni nu are o statistica.
Inainte de Hristos castitatea era deasemeni laudata si respectata in absolut toate culturile asociata cu marile realizari si marii oameni. Pana si scriitori romani sau ai greciei antice , budisti etc din totdeauna au pretuit vieturirea aceasta.

Dragă Teodosie, ai reuşit, în fraza bolduită, să te contrazici de unul singur, întrucât fără "nevoia fiziologică" oamenii ar fi la fel de rari ca urşii Panda sau caprele negre, poate chiar pe cale de dispariţie.
Nu poţi să afirmi că Tradiţia ar nega existenţa nevoii fiziologice concomitent cu afirmarea împreunării "în scopul firesc al naşterii de prunci", e ca şi cum ai spune că nu există aer dar scopul firesc al existenţei plămânilor este respiraţia. Sfinţii Părinţi (deşi nu-i deloc corect să-i luăm la grămadă ca şi şi cum toţi ar fi spus acelaşi lucru în cor, fără nuanţe) au confirmat existenţa pornirilor firii (natura) ca suport biopsihic pentru patimă (păcat în formă continuată) şi au arătat că omul duhovnicesc transfigurează nevoile fiziologice ridicându-le la alt nivel şi făcându-le prietene şi nu vrăşmaşe plinirilor credinţei.
Mâncatul de exemplu, poate să ducă, prin lăcomie, la îmbuibare, sau, transfigurat în mijloc de relaţie, la împărtăşirea cu Hristos în Biserică.
Diferenţa o face modul întrebuinţării şi deplina stăpânire a lor (a nevoilor fiziologice) de către persoana îmbisericită. Când pornirile firii devin din mijloace, scopuri, atunci nu mai suntem slobozi şi avem nevoie de terapie ascetică în vederea redobândirii libertăţii faţă ele.

Mi-am adus aminte de un fragment din minunata Scară... a sfântului Ioan Sinaitul şi anume celebrul dialog între suflet şi trup, din care avem cu toţii atâtea lucruri folositoare de învăţat:

Cum şi în ce fel îmi voi lega propriul prieten (trupul) şi-l voi judeca, nu ştiu; căci înainte chiar de a-l lega el îmi şi scapă, înainte de a-l judeca mă împac cu dânsul şi, înainte de a-l pedepsi, mă înduplecă. Cum voi putea urî pe acela pe care din fire m-am obişnuit a-l iubi? Cum mă voi putea elibera de către cel de care sunt legat pe vecie? Cum voi putea ucide pe cel care trebuie să învie împreună cu mine? Cum voi putea face nestricăcios pe cel pe care l-am primit stricăcios? Ce dovezi binecuvântate voi arăta împotriva celui care-mi opune pornirile firii? Dacă îl voi lega pe acesta cu postul, dar îmi judec aproapele, iarăşi mă predau lui. Dacă încetând de-a mai osândi îl voi birui pe dânsul, înălţându-mă cu inima ( mândrindu-mă), iarăşi mă voi prăbuşi la dânsul. El îmi este şi ajutor şi vrăjmaş, şi sprijinitor şi duşman, şi protector şi persecutor. Grijindu-l, mă războieşte, topindu-l cu înfrânarea, mă slăbeşte până la neputinţă, odihnindu-l, mă trage spre păcat, dojenindu-l, nu-i pasă, dacă-l voi mâhni mă primejduiesc foarte, dacă îl voi nimici, nu voi mai avea prin cine câştiga virtuţile. În sfârşit, el este totodată obiectul şi al iubirii şi al urii mele. Ce este taina aceasta din mine? Care este pricina acestui amestec din noi? Cum îmi sunt mie duşman şi prieten? Spune-mi tu, spune-mi, o soţul meu, o firea mea, căci nu am trebuinţă a mai învăţa de la altul cele despre tine: cum voi putea rămâne invulnerabil înaintea ta, cum voi putea scăpa de primejdia cea firească, deoarece am făgăduit deja lui Hristos să te stăpânesc? Cum te voi putea birui pe tine, tiranul meu, când mă asupreşti în felul în care am arătat deja?
Şi răspunzând trupul sufletului său, zise: Nu-ţi voi spune ceva care tu nu ştii, ci doar aceea ce cunoaştem împreună. Eu am ca tată iubirea de sine. Înfierbântările din afară îmi sunt produse de îngrijirea ce mi se dă şi, în general, de orice odihnă; iar tulburările interioare îşi trag originea din lenevire şi din neorânduiala faptelor. Când le zămislesc, eu şi dau naştere căderilor; acestea, născându-se, produc din nou moartea prin deznădejde. Dacă ai cunoscut limpede atât adânca mea slăbiciune cât şi a ta mi-ai legat mâinile. Dacă îţi vei tortura gâtlejul, îmi legi picioarele ca să nu umblu prea departe. Dacă te vei înjuga cu ascultarea, ai ieşit de sub jugul meu. Dacă îţi vei agonisi smerenia, mi-ai retezat stăpânirea.