multumesc f mult pt film :-* abia astept sa ma uit
si permite mi sa te contrazic putin: drumul ala greu(chiar daca inca n am intrat in joc) pe care multi il vad asa,ba mai mult ca fiind imposibil(si pe mn m a smintit la inceput scara lui ioan scararu,dar am inceput s o inteleg) este o adevarata placere.in lume cand esti lovit de necazuri si suferinte,iti revii greu,ramai cu traume uneori si ii invinovatesti pe toti,mai putin pe tine insuti sau chiar nu ti revii deloc te apasa atat de mult constiinta incat sufletul tau ranit de o moarte sufleteasca ajunge sa comita in final si propria moarte trupeasca,lipsit fiind de orice nadejde si asa se preda diavolului.daca traieste el va ramane pana la sfarsit cu starea de moarte sufleteasca si va fi un pierzator,neiubit si nemangaiat de nimeni.fara sa punem la socoteala viata sociala,profesionala,ma refeream strict la suflet.aici in lume cerem ajutorul lui Dumnezeu numai la nevoie si mereu ne gasim scuze ca de ce nu traim duhovniceste.noi vrem sa fim in randul lumii in loc sa fim in randul ingerilor.daca tu vezi un om pe strada care zambeste sa nu crezi ca n are necazuri sau nu trece prin starea aia groaznica de pustiire.
la manastire stii macar ca lupti pt Cel care te iubeste cu adevarat si neconditionat,care te dezvolta d.toate.p.d.v. si daca mori pt El nu ajungi in mainile diavolului.prefer ca viata mea sa fie in pericol pt Cel care ma iubeste cu adevarat ca stiu ca as avea sanse sa ajung la El,decat sa mor(sufleteste sau trupeste,depinde ce alegi) pt un om si sa pierd vesnicia.dupa suferinta vine fericirea peste fire,in lume niciodata.adica in toti anii astia de tristete am descoperit singura fericire in Dumnezeu.si nimic nu se compara cu ea,nimic de pe pamantul asta degradat.asa ca merita indurat inceputul,adica renasterea noastra prin pocainta.cine n ar vrea vindecare?chiar completa...

Daca asa vezi viata in manastire, atunci vei reusi cu siguranta. Ti-o doresc din tot sufletul. Dumnezeu si Maica Domnului sa te intareasca si sa te ajute in toate incercarile, ca sa il invingi pe potrivnicul.
Doamne ajuta!

Acum am terminat de vizionat acest film. Este intr-adevar impresionant. Multumim, Anca.

Sf. Ioan Iacob Hozevitul
 

În Pateric scrie că sfinţii Părinţi ai Schitului au profeţit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Şi răspunzând unul dintre dânşii, Marele Avă Ishiron a zis: noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Şi iarăşi întrebând a zis: cei de după noi ce vor face oare? Şi a zis: vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânşii ce vor face? Şi a zis: neamul acela nu va putea face nimic; ci le va veni ispiă şi cei care se vor afla încercaţi în vremea aceea vor fi mai mari decât noi şi decât părinţii noştri.

Ce ispită înfricoşatoare va fi oare, să se arate lămuriţi cu toate că nu vor avea nici o lucrare şi vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunaţi?
Ispita neamului celui de pe urmă a şi sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist încât ameninţă să-i piardă pe cei aleşi.

Şi nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmaşii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământeşti sau de la cei destrăbălaţi cari nu pot uşor să vatăme pe creştini. Pericolul vine de la fraţii cei mincinoşi, cari sunt duşmani ascunşi cu atât mai periculoşi, cu cât cred că ei sunt fraţi curaţi. Predică şi ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată şi prefăcută după placul lumii acesteia şi a stăpânitorului acestei lumi.

Predica lor e ca o hrană prielnică care a început să se strice şi în loc să hrănească otrăveşte pe cei cari o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândul creştinilor. Aceştia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profeţit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi. “Mulţi vor veni întru numele Meu şi pe mulţi vor înşela.” (Matei cap. 5)

Vorbesc şi fraţii mincinoşi de sfânta şi prea dulce ortodoxie, de dragoste, de curăţie, pentru fapta bună, de smerenie şi de virtute, şi ajută obştile creştineşti. Cât de greu pentru ortodocşii cei curaţi şi simpli să înţeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de uşor să fie atraşi de ideile lor cele “filosofice” şi să îi creadă. Dacă răscoleşte cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea unui idol care se numeşte “om” (tradusă din greceşte). http://sfioaniacobhozevitul.wordpres...p4_001_ispita/

"Staretul: - Monahismul sa spunem este al incepatorilor. Iar faza de misionar este a celor despatimiti. Eu nu am indraznit niciodata sa fiu misionar.
Agapie:- De ce nu Parinte?
Staretul: - pentru ca asa cum spune in Sfanta Scriptura: "Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istorisesti dreptatile Mele si iei legamantul Meu in gura ta?" Ati inteles fiilor? Pentru mine , nu numai buzele mele sunt necurate, dar si mintea mea si toata existenta mea. "
- din filmul pe care tocmai l-ai postat Miha- Anca, Viata Sf. Agapie

Multumim pentru film si pentru cuvintele Sfantului Ioan Iacob Hozevitul.

Dumnezeu sa te auda. acum ca ai pomenit si de Maica Domnului,m am mai linistit.

ispita crestinilor cu adevarat ortodocsi?ce n as da si eu sa ma numar printre crestinii autentici incununati de fapte bune.

acum am vazut filmul
cata credinta si cata indrazneala intr un singur om.e minunat cum dragostea i a unit pe toti in credinta.ma astepta ca sfantul sa devina mucenic la final,dar a fost cu happy and.

Indiferent ca viata sfantului sfarseste sau nu cu mucenicie, ea este cu happy-end, caci duce spre Imparatia Cerului.

Dar ati remarcat faptul, ca si Agapie a fost perceput la inceput de catre acel calugar ca fiind fatarnic?
Presupun ca intotdeauna vor exista oameni, care din prea mare exigenta probabil, se indoiesc de toti, pentru ca se opresc la observatia superficiala, nefiind in stare sa priveasca in sufletul omului. Staretul in schimb, e cu inainte-vedere, si stie cata credinta are cel, caruia ii da numele de Agapie, nume derivat din cuvantul "dragoste".