Ich will gar nicht wissen worum es geht, aber se tut sehr weh!!!
in traducere: Am avut si eu asemenea flori cu spini in gradina mea, dar nu am stiut cum sa ma debarasez mai repede de ele.

Anca, Anca..prin spinii astia ne mantuim.. rabdand si defaimarea si hula si durerea.. Si ca toate acestea sa nu ne fie in zadar!! SA NU RASPLATIM RAUL CU RAU..sa invatam a spune IARTA daca am gresit ( cu voie sau fara voie)si sa iertam la randul nostru asa cum frumos spune in rugaciunea cea domneasca:
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si NOI IERTAM gresitilor nostri"
Aceasta "floare" din poezie poate fi asemanata cu o virtute, sau cu o patima, acum depinde de fiecare ce are in inima, Pace? sau Neliniste? Cred ca cel mai bine ar fi sa il intrebam pe cel ce a scris-o?.:D

Ori virtute, ori patima; ori pace, ori neliniste.
Nu putem avea doi stapani.
Sa ne amintim de coroana de spini a Mantuitorului; pe aceea sa ne-o dorim daca vrem sa ne mantuim. Nu cu nelinisti, nu cu patimi.
Mie-mi da mana la varsta mea sa spun acest lucru, dar stiu cat de greu e pana ajungi la virtute si la pace. Nu le-am dobandit inca pe nici unele.

Cred ca la acei spini se referea si sora noastra Ina-Ina:D

N-as zice... dar fie cum vrei tu.

Din pura curiozitate, Anca, atunci la ce fel de spini se refera Ina, cand ii da replica lui Jenica . Apare o mica contradictie intre Jenica si Ina. Sincer vreau parerea ta.

Dragii mei dragi...sa lasam acest topic poeziei..va rog frumos..
Si daca am deranjat pe cineva iata de azi nu voi mai scrie, pentru ca...
PACEA ESTE MAI MARE DECAT DREPTATEA:)
jenica

Nu plange suflete, in necaz si dureri!
Ridica-ti ochii catre Iisus din cer.
Lui sa-i spui tot ce te doare.
Numai la el gasesti alinare.

El ne da pacea Lui pe pamant,
Noi sa laudam numele Lui Sfant.
Sa credem in El si puterea divina
Si viata ne va deveni tot mai sublima.
de Eugenia K. Popa

"Icoane de gand,
Inaltari in Cuvant,
Duh in trairi,
Viata,nemurire,
Painea cereasca,
Lacrima duhovniceasca,
Rugaciune si post
In Iisus Hristos..."
Nu stiu de cine e scrisa,mi-a trimis-o un calugar.:)Doamne ajuta

Iata o scrisorica catre ingerul pazitor..am gasit-o intre diferite materiale didactice:
..buna seara ingerul meu pazitor...dincolo de scara stelelor.ascunsa intre sperante tarzii,am zarit sacuta ta de vechi chihlimbar..si mi s-a facut deodata dor sa-ti vad lumina de aur,sa-ti ascult linistea de matase...poate ca departarile in care ne pierdem -mereu si mereu-au menirea(paradoxal)sa ne aduca mai aproape unii de altii.E absurd sa crezi ca o carare care-a pornit spre zari necunoscute nu mai poate cunoaste niciodata intoarcerea?!!Urma pasului in peaful drumului ramane ca o statornica chemare,cu atat mai dureroasa,cu cat n-are glas.Dar daca este acolo atunci Dumnezeu o vede cu siguranta...
Ce mai faci ingerule?Prin ce margini de abis itimai canti nostalgia,din ce fantana mai scoti ciutura aurita a Dorului?Nu-i asa ca e din ce mai goala?Nu fi trist,nu e din vina ta,lumea devine un circ,in care zilnic se pierd destine,sunt ucise sperante,zambetele se transforma in grimase,zborurile se prabusesc,parca nici Lumina,aerul nu mai au culoarea Divinitatii.E adevarat si trist ingerul meu nu mai avem putere si timp sa traim pentru ceilalti,sa daruim totul lor,pentru ca in egoismul nostru nu mai stim ce inseamna Iubire jertfitoare..suntem invatati de mici sa nu dam,sa nu imprumutam..doar sa primim.
Zidim in noi dorinta absurdului de a avea (absurda oboseala a spiritului),uitand pe veci minunea de a fi,de a darui...Adevarata valoare a vietii noastre este de a sluji pe altul,acest lucru indepartand falsa iluzie ca suntem importantisuntem picaturile unui mare ocean de ..iubire.
Incercarile prin care trecem mereu si mereu nu sunt si ele un fel de daruri menite sa ne trezeasca din amorteala pe care o numim viata?!Nu nefac oare constienti de valoarea crucii pe care o avem de purtat,de imensa ei frumusete?renuntarielk si esecurile nu sunt si ele fprme blande de reeducare a sufletului nostru atat de pacatos,de arogant,de neinfranat?
Vezi tu ingerasule este tare greu sa fii om,daramite sa modelezi suflete,sa educi pe altii sa plamadesti..Iarta-ma daca de multe ori nu mai rabd mizeria si uraciunea lumii,daca nu-mi pot stapani orgoliile,pasiunile,daca ma rog toe atat de putin si rar-cand tu ma ocrotesti in fiecare clipa..ca-mi dai totul in ruga ta vesnica pentru mine catre Mantuitor...
Si iata privind iara dincolo de scara stelelor,la casuta ta de chihlimbar,ascunsa intre sperante tarzii,acolo unde tu scrii scrisori de iubire catre toti coplasii si catre Dumnezeu..ei fiind atat de cuirati..iar noi ceilalti doar o proiectie luciferica a lui Dumnezeu..te vad pe tine ingerasule cum stai linistit sifrumos si-n jurul tau aerul se umple de miresmele stelelor.Toata lumea incremeneste si planeta pamant este iar serafica!
.Fie ca ziua care vine sa iti dea intelepciune ade a ne veghea din nou,blandetea de a ierta ori deccate ori firea noastra omeneasca se razvrateste impotriva vointei ceresti...te rog ai bunatatea de a-mi calauzi sufletul,de a ma invata sa daruiesc inainte de a invata sa primesc.